Considerati ca exista in cultura romaneasca a acestor vremuri modele pentru cei tineri, pe care acestia sa le urmeze?

Care ar fi acestea si de ce?

Cu permisiunea voastra, as propune doua personalitati:

Una, este George Pruteanu.
Cea de a doua Constantin Balaceanu Stolnici.

Domnul George Pruteanu a pasit in viata ca librar. Iniatial, atat a putut face pentru dragostea sa pentru carti.
Apoi, a terminat studiile de lingvistica, si, cu pasi mici, s-a indreptat spre o cariera unde cuvintele zobara, dar se si aduna.
Multe raman ca repere.
Este un om subtire ca persoana, dotat cu un umor tot atat de subtire.
Poate fi considerat self made man.
Cauta sa promoveze anumite valori, uneori cu riscul de a fi considerat intepenit.
Ar trebui sa facem difenta noi, intre ce se poate schimba si ce nu.
Pentru asta insa trebuie o anume cultura si intelegere.
Este la curent cu moda discutiilor on-line, practicand un dialog activ si acid epigramat, si nu numai, pe site-ul propriu.

Domnul Constantin Balaceanu Stolnici, desi la o varsta inaintata, este o prezenta vie si puternica in viata culturala, fiind unul dintre cei mai iubiti profesori ai invatamantului superior.
Ii plac oamenii, discutiile, glumele, stie sa puncteze atunci cand este cazul.
Umorul sau este cand avantat, cand diafan...
In dezbaterile sale are carisma, manevreaza cu subtilitate si acuratete cuvantul.
Este la curent cu noile cerinte ale invatamantului, deschis orientarilor novatoare pe care ultimii ani le-au impus invatamantului romanesc.

Nici una din aceste personalitati nu impune propria sa parere.
Au mai multe trasaturi comune, si anume, dragostea pentru ceea ce fac, placerea evidenta de a explica in folosul tau si pentru iluminarea interlocutorului.
Sunt deschisi tuturor ideilor si discutiilor pertinente.
Au carisma, si, desi cultura romaneasca este un taram parasit de multi tineri, din diverse considerente, aceste doua personalitati lupta pentru o revigorare a ei.

Acest topic a fost editat de contraste: 20 Oct 2005, 06:09 AM

Sergiu Nicolaescu - pentru profesionalismul si exigenta in cariera de regizor.

Preot Danion Vasile - pentru daruirea in activitatea publicistica crestina, realista si in pas cu vremurile, adresata in primul rand tineretului.

Acest topic a fost editat de Thelma: 23 Oct 2005, 06:14 PM

Modele:
M. Cartarescu - unul dintre ultimii romani coerenti.

Avem mai multe anti-modele.
Stiti voi: Paunescu, Nicolaescu, Vadim Tudor etc. chiar sunt oameni de cultura ?
De ce sunt cei de sus anti-modele: studiati-le biografia.

Acest topic a fost editat de NoMemory: 23 Oct 2005, 06:41 PM

anti model pot sa dau? doctorul dela 9595 , de o incultura si o prostie crasa .....
Mircea Radu , aproape la fel . L-am auzit spunand ca la "emisiunea 9505 suna oameni cu probleme psihice..."

Bun subiect, Mihai, modele pentru cei tineri.

Eu n-am sa discut oameni de cultura (Om de cultură = persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice.) care ar putea fi modele sau antimodele pentru tineri.

Modele ale tinerilor, in "cultura romaneasca a acestor vremuri", pot fi si cele oferite de mass media, sau cele oferite de "cultura strazii", sau cele oferite de "dascalii" lor.

O "mass media" in care se incearca imbinarea elementelor autohtnone cu cele occidentale. In care ies sau sunt impinsi in fata multi "asa-zisi" specialisti (de la analisti decrepiti la moderatori de decor, de la stiristi teatrali la invitati analfabeti). Ce modele ofera ei, cei ce ocupa ecranele televizoarelor si ne ofera "informatia" ? Ce modele ofera, pana la urma, creatorii de publicitate (de la care ar trebui sa ne asteptam la alt nivel), cand ei popularizeaza fie tragerea semnalului de alarma cand iti vine cheful, fie apostrofarea instructorului auto care incearca sa formeze soferi priceputi, fie ... le stim cu totii.

Cultura strazii, pe de alta parte, plina de pestrit, de snobisme, de miserupismele din traficul auto, de trendy, volumele date la maximum, de ... si de coji de seminte. E parte a culturii romanesti de azi. Mai rar te lovesti Balaceanu Stolnici, de Nicolaescu sau de Mircea Radu ... pe strada.

Cat despre dascali, prinsi intre venituri mici dupa buget, lipsa in bugetul de timp cauzat de meditatii, aplombul copiilor fara parinti acasa si ... ce a mai ramas din pasiunea pentru obiectul muncii lor ... de unde sa se mai ridice la inaltimea unor modele ?

Asa ca, nu atat de modele sau de antimodele cred ca e mai potrivit sa discutam, ci mai degraba despre lipsa modelelor.

Va rog sa ma convingeti de contrariu.

Depinde ce intelegi prin 'om de cultura'. Din punctul meu de vedere, Paunescu e om de cultura.
Insa desigur, nu orice om de cultura se constitutie intr-un model pentru noua generatie. De ce ar fi Paunescu sau Nicolaescu un anti-model?

Nu. Sau doar in cazul unui contrast cu prezentarea unui model.

Sunt partial de acord. As zice insa, mai degraba, lipsa evidentierii unor modele, ca punct de plecare. Aceasta lipsa se datoreaza faptului ca modelele chiar nu exista sau ca nu sunt promovate de mass-media? Daca raspunsul este cel de-al doilea, de ce nu sunt acestea promovate? Cine poarta vina si in ce masura?

Modele exista pentru fiecare, daca vrem neaparat modele. Depinde, insa, ce model isi alege fiecare. Nu am statistici, dar tind sa cred ca sunt mai numerosi cei care se ghideaza dupa modele precum Mutu, Pepe, Becali samd (pur si simplu nu-mi vin in minte alte exemple de felul asta acum, e dimineata si pentru mine )... sau dupa modele precum Cartarescu etc.
Cat despre promovare si mediatizare (unii spun ca aici e cheia ), sunt promovati toti. Unii mai mult, pentru ca suntem o societate de consum si comercialul domina. Iar acum ajungem la o discutie mai veche legat de acest subiect... Altii mai putin, din acelasi motiv, si poate pentru ca asa vor. Nu ai cum sa ajungi la un procent egal de mediatizare... ce ar insemna sa il vezi pe Balaceanu Stolnici (e doar un exemplu) pe prima pagina a ziarelor la fiecare 2-3 zile sau deschizand stirile de la Antena 1 sau Pro tv seara de seara??
Revenind, mass-media - includ aici si reviste, si ziare, si tv, si radio - iti ofera de toate, dar ramane la latitudinea ta ce alegi, pe cine iei drept model.

Corect, de fapt fiecare isi cauta si isi gaseste "modele". Numai ca se "evidentiaza" mai putin decat ne-am astepta persoanele care ar putea fi modele "trainice", "sanatoase".

In schimb, sunt mult mai "vizibile" modelele "surogat", "subtiri", "inselatoare".

"suntem o societate de consum si comercialul domina" dar nici macar o societate de consum asezata nu suntem. Acum, fie se va mai aseza, si asta presupune si modele mai solide, fie se poate evolua spre altceva, nu ?

"Mai putin decat ne-am astepta"... e un aspect cat se poate de subiectiv, depinde de asteptarile fiecaruia.

Daca societatea se va "aseza" sau nu... depinde ce intelegi prin asta. La fel cum depinde ce intelegi prin evolutie. Eu tind sa cred ca unii termeni vor suferi o redefinire fortata in curand. Fortata de realitate. Nu spun ca e bine, dar...

Hmm, mass-media, cu exceptia unor emisiuni timide, aruncate in ore de minima audienta, la tvr (ca la restul televiziunilor - pauza), si a unor articole, scrise cu mana tremuranda de frica sa nu le taie redactorul-sef ca nu prezinta interes pt public, nu prea prezinta oamenii de cultura, cu o conduita morala normala, decat daca se afla in ipostaze interesante pentru stirile de la ora 5. Modele sunt evidentiate, insa, cu carul: Adrian de Vita sau cum ii mai spune, Vali Vant turbat, Pepe, Laura Andresan, Mutu etc. - sunt vedetele ce beneficiaza de o maxima mediatizare. Cat de benefica este aceasta mediatizare si noul "trend" aflat pe piata, se vede cel mai bine la bac!

Problema majora la noi nu este lipsa modelelor ci educatia primita acasa, in societate si la scoala care iti atrofiaza capacitatea de a judeca ce e bun si ce e rau. Modelul este relativ, functie de personalitate, capacitatea de a alege si abia la urma functie de oferta de modele de pe piata
Doi la mana e greu sa spui ca ai un model perfect in viata, sa vrei sa fii din toate punctele de vedere asemeni lui. Plus ca de obicei modele se schimba in diferite etape ale vietii, in functie de evolutia personala.

Experienta personala: nu pot spune ca am avut vreodata modele din acelea luminoase pe care cand esti intrebat le spui fara ezitare: Cutarescu e persoana pe care o am ca model. Intotdeauna am avut ca model un set de valori auto-creat pe care l-am updatat pe masura ce am crescut mare Pot spune ca am avut mereu persoane pe care le-am admirat dar nu pot spune ca am tinut neaparat sa le urmez calea. Poate pentru ca sunt un incapatanat si imi place sa fiu original

Nici eu nu am avut ceea ce se cheama modele si nici nu o sa am vreodata. Intr-adevar, asa cum ai spus si tu si asa cum am mai spus si eu altadata, totul depinde de educatie si de capacitatea de a selecta valorile de non-valori. Nu exista nici un fel de reteta ideala si general valabila...

mare regina

E adevarat insa ca societatea iti ofera azi modele false: gagici care sunt pline de bani pentru ca arata bine, sportivi cu performante notabile dar inculti, bogatani care si-au adunat averea cu japca... Eu cred ca ar trebui schimbate un pic valorile morale in procesul educational, dar e greu sa fii sfant intr-o lume dominata de material. Pana la urma poate ca noi suntem cei neadaptati, americanii sunt departe de ceea ce pretindem noi aici si totusi o duc bine. Multi mor fericiti si multumiti desi nivelul cultural nu i-a dat afara din casa

o metoda personala de recunoastere a celor cu valori morale de tipul celor dorite de noi aici: toti sunt tristi in sinea lor. Au sentimentul de nemultumire chiar daca social sunt realizati. Asta pentru ca ceea ce pretuiesc ei mai mult se intalneste rar; e ca un grup conspirativ.

E destul de greu sa schimbi valorile morale acum. Am ajuns intr-un moment in care ele au o dinamica foarte mare, pe care uneori e greu si sa o potentzezi, nu sa o opresti sau sa ii schimbi cursul.
Vorbeam nu demult cu cineva si remarcam ca exista lucruri si aspecte care pana nu demult ne apareau ca absolut imorale si daunatoare si care acum tind sa devina 'normale'. Si nu e neaparat bine, dar cale de intoarcere eu nu prea vad. Cateodata, asta ma sperie...

Pentru mine schimbarea valorilor morale este un challenge personal. Ma incita cu atat mai tare cu cat aparent sunt sanse mai mici de reusita. Si se poate, dar in timp, e necesara o actiune altruista fara a astepta victoria finala ci doar sa urmaresti mici succese de etapa.
Viata in sine e un drum cu multe ramificatii si cu etape intermediare. Depinde de fiecare, de felul in care este educat, sa stie ce sa pastreze si cum sa continue drumul mai departe. Si iarasi e important ca sa mergem pe acest drum impacati cu propriile aspiratii, sa zicem fericiti. Sa stim sa apreciem calatoria. Modele sunt doar niste tinte in miscare, trebuie sa fii pregatit sa le depasesti.
Romania ca tara are nevoie si de valori sociale pentru a putea merge mai departe. Lege si ordine

Acest topic a fost editat de Leonardo: 26 Oct 2005, 10:54 AM

Cel mai trist e ca multi din generatiile tinere refuza pana si sa asculte despre valori morale, cultura etc. Chiar daca modele 'pozitive' exista, pe ei nu ii intereseaza. Nu generalizez, ca iar imi vor sari unii in cap , dar foarte multi tineri si adolescenti fac asta. Ei au cultura mirc-ului, a shoppingului ridicat la rang de hobby, isi insusesc usor mitocania banilor samd si considera ca le e suficient. Ei bine, nu e suficient si se va vedea din ce in ce mai mult peste cativa anisori.

nu e vina tinerilor ca gandesc astfel, asa sunt modelati si capacitatea de adaptare la mediu ii face sa fie astfel. traim intr-o societate bazata pe consum si daca esti altfel devii asocial. daca ne-am fi nascut intr-un sat african probabil ca acum eram car ela vanatoare de gazele, care cu copii sau pregatind ceva fierturi. nu ne-ar fi trecut prin cap de alte valori morale decat cele nescrise existente in sat. la fel si tinerii, se formeaza functie de ceea ce vad in jurul lor, de unde sa stie cum poate fi altfel? trebuie vorbit pe limba lor, trebuie sa le oferi un capat de ata pentru a putea gandi altfel. Aici este adevarata arta zic eu, numai asa poti incepe sa schimbi ceva. Si unii incearca, chiar si unele biserici. Desi in acest din urma caz mie imi cam starnesc rasul. Am avut ocazia sa vad niste messe catolice la Vatican: o spoiala de muzica usoara cu texte religioase si scandari ca la meciurile de fotbal. Lumea era ca la spectacol, mi-e greu sa cred ca poti realiza vreo conexiune spirituala astfel. Asta e un caz nereusit de a incerca sa vorbesti pe limba tinerior in speranta ca vei transmite niste valori morale. scuze catolicilor, am ales acest exemplu pentru ca l-am trait.

Si care e solutia? Pentru ca situatia nu e doar la noi in RO, ci si in alta parte.
Eu, de exemplu, nu reuseam sa inteleg de ce unor tipe de 21-22 de ani nu le place sa citeasca. Si am incercat sa le trezesc interesul pentru asta. Dar... in afara de priviri inexpresive si sceptice, n-am obtinut nimic. Si chiar nu am facut-o deloc ostentativ sau la modul elitist. Degeaba, le plictiseste. Dupa o juma' de carte se intorc la mirc sau, cel mult, la horoscop sau la brosuri cu oarece cugetari despre dragoste. Iar intr-o scurta discutie cu ele iti dai seama ca au lacune de exprimare elementara si cultura generala la fel de stirba. E doar un exemplu...

Cum sa convingi sa citeasca o carte pe cineva matur dar care n-a deschis o carte de povesti cand era mic? Pentru noi a citi o carte este placere pentru cineva neantrenat este o corvoada, un lucru strain caruia nu-i intelege rostul in acceptiunea proprie. Informatii gasesti pe net sau la stiri, epopeile le traiesti la cinema sau teveu. De ce sa stai cu ochii la un text? cum poti sa te bucuri de litere pe o pagina alba cand efectele vizuale actuale iti ofera direct trairi mult mai intense.
Vizualul a ucis imaginatia, tu cand citesti o carte probabil ca iti faci (asa fac eu) propriul film in minte. Cum zicea cineva mai celebru decat mine, asta e motivul pentru care cei ce citesc spun invariabil: cartea e mult mai buna decat filmul. Filmul iti distruge propria viziune. Pentru cei tineri crescuti cu filmul pe primul plan e invers. Plus ca e mai facil sa vezi ce-ti ofera altul decat sa te gandesti cam ce vrea sa spuna autorul.

Dar cititul este doar o manifestare, se poate schimba societatea cu armele cele mai populare. Sa ne inchipuim ca de maine dispar filmele usoare si se distribuie filme educative (americanii fac asta, dar in sensul social si nu moral), emisiuni educative, internet total cenzurat la chestii usoare. Probabil ca inceput va fi panica, sali goale la cinema etc. Daca insisti, impreuna cu alte mijloace pe care le ai la dispozitie (scoli etc.) lumea se va adapta. Asta ar fi primul pas, pe urma ramane de vazut daca e musai ca si peste 1 milion de ani lumea trebuie sa tina carti in mana sau nu.
Nu stiu cum sa realizez asta, as fi un geniu daca as sti

Am ajuns la ce spuneam mai devreme: sistemul de valori morale s-a schimbat odata cu schimbarea sistemului de referinta.

concluzia e corecta dar pentru a face o lume mai buna avem nevoie de actiune si de schimbare, mai putin de modele fizice.

... interesant ...

Totuşi - nu pricep de ce când vine vorba de modele aproape automat urmează o referinţă la modele din sfera culturală şi cam acelaşi traseu îl urmează şi concepte precum "sistem de valori", "criza valorilor" ş.a.m.d.

Pentru ca modelele pe principii culturale sunt in primul rand mai stabile in timp, nu depind nici de trecerea anilor, nici de valoarea actiunilor la bursa. Zic eu!

Pai subiectul e "Cultura romaneasca, tineretul si modelele".

Leonardo

Mai mult decit atit , filmul denatureaza adevarul cuprins in filele unei carti.
Regizorul, producatorul filmului si cei care sponsorizeaza filmarile nu au ca scop transpunerea evenimentelor si a trairilor personajelor unui roman - fie el psihologic, de dragoste sau istoric.
Scopul principal este recuperarea investitiei facute si obtinerea unor profituri cu cit mai multe zerouri in coada.

Cea mai mare parte a filmelor manipuleaza in mod subtil subconstientul spectatorilor.
Modelele umane prezentate in filmele de succes (box-office) sint modele croite pentru un sezon cinematografic.
De multe ori nu eroul/eroina filmului au importanta ci actorii care le joaca.
Nu actiunile si faptele caracterelor din romanul original li se da importanta, ci felului in care sint imbracati si aranjati actorii care le interpreteaza.

exergy33

Si ce treaba are polologhia mai sus depusa cu " Considerati ca exista in cultura romaneasca a acestor vremuri modele pentru cei tineri, pe care acestia sa le urmeze?"!
Aoleu, plec oameni buni de pe topicul asta ca vine calfa si il inchide si pe asta, si nu as vrea, pentru ca e foarte interesanta problema! Pa, dar o sa va citesc!

Mia: presupun ca nu m-am exprimat citet, omuletul tau pare ca se framanta sa inteleaga.

Am vrut sa spun ca modelele fizice (oameni pe care ii admiram) sunt mai degraba un rezultat social si nu un punct de plecare pentru o schimbare morala. Pentru a incerca o schimbare a societatii de azi avem nevoie de misionari cu putere de convingere si oameni de actiune, nu de exercitii de admiratie fata de modele oferite de societate. Viata= actiune si nu pasivitate. Esenta oricarei schimbari e sa vii cu ceva nou, un soc as putea spune, lucruri care sa puna lumea pe ganduri instantaneu.
Nu pot sa cred ca promovarea intensiva in mass media a personalitatii lui Balaceanu-Stolnici de ex. va avea efectul dorit.

Doi la mana modelele propuse de societatea de azi sunt in principiu elitiste (nu ma refer la venerabilul), vorbesc pasareste pentru publicul larg si oricat i-ar admira de mult un om normal nu poate sa traga vreo concluzie pozitiva pentru comportarea lui ulterioara.

Ca sa inceapa sa gandeasca altfel oamenilor (inclusiv tinerilor) le trebuie CEVA care sa le zguduiasca reflexele traiului de zi cu zi. De exemplu schimbarea climatica ar fi un subiect bun si e un moment prielnic sa se promoveze intens. Cand stii ca sfarsitul acestui mod de trai este aproape incepi sa te pregatesti. Societatea de consum, imi permit un pronostic, va dispare ca si concept de masa in cel mult 50 de ani. Si asta e o schimbare cu impact mult mai mare decat spusele moralizatoare ale lui Liiceanu (alt ex.).

ca sa raspund la intrebarea din titlu: nu cred ca modelele oferite de cultura romaneasca au forta de a schimba ceva.

Acest topic a fost editat de Leonardo: 26 Oct 2005, 02:35 PM

Mai stabile ?

Nu prea sunt de acord cu asta. Cel mai adesea valorile culturale autentice nu sunt recunoscute imediat - ci după câţiva ani buni ( adesea după o întreagă generaţie ). De asemenea acţiunea lor e extreeem de greu de decelat şi în unele cazuri poate fi de-a dreptul perversă - cel mai adesea depinzând de contextul social şi economic al unei epoci.
De fapt pe undeva asta seamănă cu disputa Duhring - Engels sau cu ce e mai înainte : "oul sau găina".

Personal eu cred că hipervalorizarea şi, într-un fel obsesia asta cu oamenii de cultură şi scara valorilor, se datorează unui context est-european nefericit ( sau poate mai bine spus - sărac, dar plini de fiţe ) care a influenţat România ( interesant e aici că am preluat cumva aceleaşi valorizări de la "duşmanii" noştri - Imperiul Austro-Ungar şi cel Ţarist ) şi mai puţin vreunei logici clare şi bine demonstrate.

Tot ca idee personală - în ţările dezvoltate economic sistemul de valori şi modelele pentru tineret ( dar nu numai ) sunt cu precădere oferite de oportunităţile din sectorul corporatist decât de cele din lumea cultural-artistică.

ai dreptate, sunt doua lumi cu modele prost alese

excelenta afirmatia despre obsesia cu oamenii de cultură şi scara valorilor ca modele sociale. parca te astepti deja ca tinerii de la sate si orase sa dea navala la creatii artistice in urmarirea modelelor personale din cultura romaneasca sau universala.

Din câte ştiu eu - cu excepţia Franţei ( deşi s-ar putea nici acolo să nu mai fie valabil ) - profesorii din şcolile publice sunt destul de prost plătiţi ( comparativ cu media salariilor ) în cam toate ţările "dezvoltate economic".

Unde ai vazut tu asta?

Păi majoritatea discursurilor despre "criza valorilor" se referă mai mult sau mai puţin la aşa ceva.

O.K. - e drept că aici e şi un pic de fenomen circular : cel mai adesea sunt intervievaţi în cadrul emisiunilor serioase despre "criza valorilor" oameni "de cultură" care, normal, tind - probabil inconştient - să se exprime despre ceea ce cunosc/percep.

Eu intreb unde ai vazut tu 'hipervalorizare' si nu-stiu-ce obsesie cu oamenii de cultura.

Ca ei vorbesc despre asta cand e cazul, mi se pare logic...

În perioadele de alegeri, când fiecare partid se bate cu cărămida în piept câţi "eliţi" are de partea sa de parcă asta i-ar mări cumva valoarea de ansamblu ?

E drept că la alegerile astea din 2004 parcă nu a mai fost ca în trecut dar na ...