Multumesc Clopotel, acum am inteles ce vrei sa zici. Sau doar o parte, mai bine zis, pt ca:

Pe cand eram eu la liceu, era asa ca, daca nu reuseai sa treci in treapta a 2-a, te puteai inscrie la Profesionala. Cum e acum cu astea?
Pt ca nu fiecare le are cu literele, ce-i cu oamenii practici, care au talent la lucru manual si sunt mesteri innascuti? Ca doar nu-i musai ca un zidar, mecanic, electrician, bucatar etc. sa faca teoria chibritului la liceu, clasele 11-12 si, cum zici si tu, sa invete poezii...


Na clar Uite, la noi, pana si meseria de taran exista, si se invata timp de 3 ani.
A nu se confunda cu agronom, asta-i inginer cu studii, dar asta o stii si tu.

Hai sa-ti mai spun ceva Clopotel: multi spun asta pentru ca nu realizeaza ca pana si activitatile sportive, jocurile, ii pot invata cate ceva, cum ar fi: lucrul in echipa, spiritul de lider (daca au fost capitanii echipei), sa fie sociali, etc. Sau la practica in laborator, daca ei intampina o problema si o rezolva singuri, fara ajutorul profesorului, si asta demonstreaza initiativa si abilitatea de-a rezolva probleme singuri. Chestia e ca asa ceva nu e considerat "a stii" in Ro. Eu nu mi-am dat seama ca atunci cand in clasa a 11-a le faceam temele colegilor pe bani se chema ca am spirit de intreprinzator, initiativa si ca eram buna la marketing si vanzari, inclusiv la a stii cum sa multumesti clientul si cum sa faci preturile in asa fel incat sa ai profit. Eu de chestiile astea am fost constienta abia acum, dupa un an de UK, an in care am invatat ca absolut orice activitate te poate invata cate ceva despre ceea ce esti si ceea ce poti deveni.

In Ro, cand ma duceam la interviu si eram intrebata ce stiu sa fac, nu aveam habar ce sa le spun, tocmai pentru ca nu intalnisem nicaieri mentalitatea asta, cum ca orice activitate din scoala te poate invata cate ceva. Poate de aceea multi spun ca nu stiu sa faca nimic, pentru ca majoritatea absolventilor se gandesc ca-i intrebi de chestii legate fix de domeniul respectiv pe care se angajeaza si evident ca daca nu au experienta acolo, ei considera ca nu stiu sa faca nimic.

Poate daca ai schimba stilul in care intevievezi oamenii, vei afla ca stiu sa faca ceva, ca sunt buni macar la un lucru, daca nu mai multe.

Uite, Sere de exemplu: umbla pe strada la promotie pentru o companie de telefoane. Are un numar de cartele de vandut in x ore pe zi si ea considera ca asta nu e mare branza. Dar cand mi-a zis cum le vinde si ce face a reiesit clar (pentru mine era clar) ca e extraordinar de una la marketing, ca stie sa-si aleaga piata - clientii carora sa le vanda acele cartele, se duce la sigur si e buna si la publicitate sau PR cum zic astia, ca mereu isi face "norma". Ei bine, cu asa experienta, ea isi poate gasi foarte usor un job bun - dar cand am intrebat-o, habar n-avea ce demonstra activitatea asta a ei vazuta de ea ca insignifianta.

Plus ca mai e o chestie: e greu sa te formezi din scoala cand nu iti arata nimeni la ce esti bun sau nu te ajuta sa vezi singur asta. Atata timp cat nu stii ce ai putea face, e groaznic de greu sa te formezi din scoala. Uite eu, de exemplu: n-am realizat ce pot face pana cand am avut 24 ani - deci de mult terminata scoala, inceputa afacerea personala, etc. Desi si mai clar mi-a fost in minte dupa ce am venit in UK, adica pe la 25 ani. Pana anul trecut ma inttrebam mereu : oare ce pot face eu o viata intreaga, sa-mi placa la nebunie, sa nu ma plictisesc, sa fie mereu o noua incercare, un nou challenge, sa fie interesant, sa ma tina activa si sa-mi foloseasca mintea neincetat? Multumesc lu' al de sus ca am aflat ce-ar putea fi acel lucru. Si abia acum, la 26 ani, imi incep formarea propriu zisa, pentru ca acum stiu ce vreau sa fac, care e drumul ce trebuie urmat, care-s pasii, etc.

Din pacate in scolile din Ro e greu sa aflii ce vrei sa faci, pentru ca toti se axeaza pe tocire, pe-a stii raspunsul la intrebari stupide gen: pe ce data a inceput razboiul mondial neoficial, unde e lacul cutarescu si ce-o vrut sa zica Eminescu in poeziile lui. Cat despre facultate - atunci cand o faceam eu in Ro - sunt axati pe chestii generale: "teoretic si ideal asa ar trebui sa fie, da' in practica e altceva, da' nu discutam acu' despre asta, o sa aflati voi in campul muncii" WTF? Pai atunci ce ma invata ei pe mine? Cum e idealul? Ala e usor de ghicit, daca te gandesti logic. Sa ma invete practic cum e, nu cum ar trebui sa fie! Sau poate pot sa invete studentii cum e, de ce nu e bine, ce ar trebui sa (se) faca sa fie bine, etc. Ba chiar inainte sa plec din Ro, la nu mai stiu ce obiect in faculta, profa care trebuia sa ma invete cum sa fiu manager de proiect pe santier, imi spunea ca daca mi se imbolnaveste faiantaru, sa pun un zidar sa ii faca treaba, ca sa nu se opreasca proiectu. Pai stai putin, ca nu merge treaba asa! Zidaru stie zidarie, nu are el treaba cu pus faianta! (Ma rog, ca io le stiu pe amandoua, e altceva ) Nu de alta, da' de aia nu se fac treburile cum trebuie in tara, ca se merge pe ideea "merge-asa". Si cand m-am luat de profa si am inceput sa ii spun cum cred eu ca se face (chestie pe care am observat-o mai tarziu ca se face aici ), s-a ofticat profa pe mine si pot jura ca m-ar fi picat examenu, daca mai stateam in tara sa-l dau.

Te inteleg ca nu ii poti invata pe toti, dar sunt unii care pur si simplu au fost rataciti si n-au stiut ce si cum si s-au desteptat mai tarziu, de voie sau de nevoie. Asta nu inseamna ca nu au dreptul la o sansa de-a demonstra ca POT si VOR sa faca ceva si pentru ei si pentru firma.

Vezi tu? Relatia asta angajator-angajat nu e bazata numai pe chestii strict legate de munca, ci e bazata si pe personalitati, pe ce fel de om vrei la tine in firma sau ce fel de om vrei sa-ti fie sef. Eu mi-am deschis propria firma in Ro tocmai pentru ca nu suportam sa fiu tratata ca un robot sau un nimic de sefii ce erau la vremea aia. Nu mai stiu cum e acum in Ro, dar asa era pe vremea cand eram eu acolo si nu era bine. Mentalitatea trebuie schimbata de ambele parti, nu numai a angajatului ce vine de pe bancile scolii.

Si nu ma intelege gresit, si eu as recomanda ca oamenii sa stie ce vor inca de pe bancile scolii, dar nu e intotdeauna posibil, mai ales cand nu e nimeni care sa te indrume si care sa-ti arate ce si cum. Ca nu te poti astepta ca un adolescent de 15 ani sa stie exact ce vrea sa faca in viata, cazurile alea sunt extrem de rare.



Da, este un caz special, dar nici el nu a inteles din scoala care e rolul lui. Primii doi ani de faculta i-a facut ca sa fie, inca nu stia exact de ce si cum ii face. Avea o idee vaga despre ce i-ar place - idee care l-a facut sa aplice la sectia respectiva a universitatii, dar abia dupa ce i-am aratat practic ce poate face si cat de minunat poate sa fie el, abia dupa aia a realizat ce-i place. Omul avea nevoie de cineva care sa ii arate ceea ce era deja in fata ochilor lui. La fel cum si eu am avut nevoie si multumesc lui al de sus, am avut bafta sa am oameni langa mine care mi-au putut arata, chiar daca mai tarziu in viata, decat as fi avut eu nevoie. Dar vorba aia: mai bine mai tarziu decat niciodata. Acum omul respectiv e director-inginer la o firma mare de mobila din tara, iubeste meseria si are planuri mari de viitor. Dar nu se stie daca ar fi realizat asta fara ajutorul oamenilor din jur de a-l face sa realizeze la ce e bun (ca e drept, n-am fost singura care l-a ajutat sa vada).



Poate n-a avut iluminarea aia fix acum, poate a avut-o de ceva vreme, dar n-a fost constient de ea. Poate abia dupa ce-a terminat cu faculta si-a realizat ca trebuie sa faca ceva, a inceput sa se gandeasca ce-ar putea face si ce i-ar placea.

Nu uita Clopotel, ca nu foarte multi oameni lucreaza 50 ani in aceeasi firma. Majoritatea vor sta cel mult 5-10 ani si apoi vor pleca, spre alte zari ce li se par lor a fi mai bune pentru ei. Ca sa nu mai spun ca sunt destui oameni care nu au vise mari pentru ei, care se multumesc cu orice munca li se ofera, vin sa-si faca treaba si apoi se duc acasa, fara sa le pese de firma, profituri, etc. Si fie ca ne plac sau nu genul ala de oameni, sa stii ca e nevoie de ei in orice firma. Sunt anumite joburi care nu cer genialitate, spirit de initiativa si alte cele. Iar pentru joburile alea, oameni carora nu le pasa de nimic, sunt foarte buni si slava domnului, sunt destui si de aia

[quote]Iata dar, ca tu ai facut exact ce as face si eu, si ceea ce am spus deja: daca incepi sa simti ca esti pe cale sa fii sclav, iti pui frumos demisia si mergi spre alte zari. Inteleg ca tu asta ai facut, si acum te simti bine, daca nu chiar implinita cu noul tau job... Ce poate fi mai placut decat un job la care sa-ti faca placere sa te duci, si sa-ti placa sa-ti faci meseria?/quote]

Eu imi iau catrafusele si plec indiferent ca e vorba de job sau viata personala Inghit cat inghit si cand nu mai pot inghiti am plecat, cu demisie sau fara Dar nu multi is asa de iresponsabili ca mine. Si numesc asta iresponsabilitate pentru ca de multe ori - desi m-am gandit "oare eu ce-o sa fac de-acu-nainte?", de fiecare data mi-am raspuns: "m-oi descurca eu cumva", fara a avea un plan precis si a stii unde ma duc si ce fac sau ce-o sa mananc si unde-o sa stau Insa cum am spus: nu e asa de usor sa-ti dai demisia cand nu ai alt job care sa-ti asigure traiul, job ce sa te astepte dupa demisie. Asa ca ii inteleg pe cei ce se simt sclavi dar nu fac nimic in privinta asta - adica nu-si dau demisia.

Si da, in sfarsit a venit vremea in care ma simt implinita cu ceea ce fac. Doar ca nu e ceva ce as face toata viata, e doar un popas de care am nevoie pentru a ajunge unde vreau sa fiu peste 5 ani. Si sincera sa fiu, ma cam ingrozeste perspectiva de-a lucra in acelasi loc pentru urmatorii 3 ani, pentru simplul fapt ca nu stiu daca pot face asta. Singurul lucru pe care l-am muncit cu drag aproape doi ani a fost la firma mea si daca situatia ar fi fost alta, si acum as fi avut-o si tot cu drag as fi muncit la ea. Si asa e: nu e nimic mai placut decat un job ce-l faci de drag si caruia te poti dedica cu tot sufletul.

Si cam atat acum. Daca nu face sens ce-am zis pe undeva, sa stii ca e din cauza ca ma uit la filmul Popey Marinaru' in timp ce scriu

buna descriere, Afro!
Acum cred ca ma-ntelegi când am zis ca "se leaga cu sârma"... în loc sa stii precis de un surub, se leaga...

Logic ca-mi cer. Daca gresesc - indiferent in fata cui - sunt destul de intreaga si matura la minte incat sa recunosc si sa-mi torn cenusa in cap Dar asta nu inseamna ca-s de-acord cu toate parerile tale

Cla, la topicul cu "legat cu sarma", exagerai - ca de obicei. Am mai zis si-o mai zic: la noi in Ro sunt si lucruri bune si lucruri rele, ca peste tot de altfel. De asemenea sunt oameni si oameni: unii care fura ca "merge si-asa" si altii care-s ok si isi vad de treaba frumos. Nu stiu cum is vazuti romanii in Germania, dar in UK sunt vazuti ca oameni destepti, ce muncesc din greu si pe care te poti baza - indiferent de postul pe care ii angajezi. Si asta zice multe!

Ah, nu am exagerat, dar tu nu m-ai inteles. Egal


Sunt si la noi vazuti la fel, crede-ma. De fapt, sunt de 3 feluri.
- Români inteligenti cu studii superioare, pe care te poti baza ca fac treaba,
- Români care fac treaba pe un nimic (fiind necalificati, dar fac orice)
- Rromâni, care nu fac treaba, dar duc neamul de râpa. Porcaria e, ca aduc natia in dizgratie.

Ce crezi, de cate ori ma cert cu habarnistii nostri despre România, români si romi...

parca era vorba ca daca angajatul e sluga sau nu...
mai devreme spuneam ca nu, dar tocmai realizez ca sluga primeste bani pentru serviciile prestate, deci angajatul e sluga, nu sclav

Afro ai dreptate cu ceea ce spuneai mai sus, si eu pana la penultimul job habar n-am avut ca stiu sa fac atat de multe, si mi-am dat seama de asta pentru ca a fost singurul job de la care eu nu am invatat decat o singura chestie in schimb a trebuit sa imi pun la bataie toate cunostintele, experienta si talentele in slujba firmei si asta pentru un salariu de mizerie. Am facut de toate acolo: contabilitate, gestiune, marketing, le-am editat fluturasi, am facut acte(garantii, tot felul de procese verbale etc), si multe altele, ei bine cand a venit seful (cu care de altfel ma intelegeam f bine) si mi-a trantit fluturasi pe birou spunandu-mi sa-i impart mi-a sarit tandara, adica eu le fac pe toate si castig mai putin decat muncitorii de la productie, eu care le dau salariile si am grija de bani am salariul mai mic decat al lor si imi mai cerea sa impart si fluturasi...........ei bine asta mi-a pus capac, asa ca mi-am prezentat frumos demisia si la revedere.
Asa ca eu spun ca angajatul este sluga atata timp cat accepta asta.

Acest topic a fost editat de Anca_M.: 2 Dec 2008, 03:55 PM

Eu ii dau dreptate lui mutulica. Cat timp facem ceva pentru altcineva in schimbul unei sume de bani... Daca te consideri sluga sau nu tine doar de gradul de autoamagire la care ai ajuns

Oare nu suntem cumva toti slugile ale noua insune? (sau cum s-o zice corect )
Cica... a clientului? Ca doar tot noi ni-s prostii care fug la cumparaturi

Atunci cand incepi sa te simti sluga nu cred ca te autoamagesti ci ca cel care iti este superior din punct de vedere ierarhic la munca are un comportament care te face sa te simti asa.
Cunosc pe cineva care a stat pana la 2 dimineata singur la birou ca sa faca actele necesare pentru ISO, nu s-a sinchisit nimeni de el, nu l-au intrebat daca are nevoie de ajutor, cum ajunge acasa etc. I-au spus sa faca si l-au chemat a doua zi la 7 dim si s-au purtat super naspa cu el. Omu si-a dat demisia in cele din urma dar din cate am inteles nu putea sa refuze acea atributie pentru ca avea probleme financiare si i-a fost teama sa nu-si piarda locul de munca. S-a autoamagit cu ceva persoana din cazul de fata?

să muncim ca pingunii pe plantaţie pentru binele jobului, familiei şi evident a stăpânului care ne vrea în funcţii cheie (Operator Salubrizare )

fraza slugă la stăpân a apus demult, acuma ioBAGul e la putere...mai ales dacă secretară-i opSEDATĂ şi stăpânul nimfoman.

Anca, eu spuneam ca ne autoamagim daca credem ca suntem proprii nostri stapani cand suntem angajatii cuiva, nu daca incepem sa ne simtim slugi

tontoi, mai lasa bautura ca prea ies glume de santier.

Aaaaa, ok, pricepui si eu intr-un final

Mă bag şi eu în samă, cu puţina mea experienţă profesională românească ... Să-mi fie cu iertare, dacă devin off-topic.

Am terminat o facultate de profil real, din aia, după care se câştigă bine, spun ăi mai bătrâni, când ajungi să te angajezi. Mă duc la interviuri după ce-o termin, ba ici, ba colo, şi găsesc o multi-naţională care mi-a verificat cunoştiinţele teoretice dar mai ales pe cele logice şi un pic practice.
M-au luat că au văzut că mă duce capu' şi pentru vreo două luni mi-au făcut un training până aproape că m-au făcut unu de-al lor.

La început m-au întrebat de salar, eu le-am zis ceva, ei mi-au dat chiar mai mult... Da, în România. Se pare că ţintisem sub minimul din acea firmă.
Salar frumuşel pentru unu cu muci la nas, care încă învaţă pe parcurs cum faci una-alta pe aici.

Acum... Acum caut alt servici de muncă, fiindcă aici nu am găsit nimic care să mă atragă. Aş munci bucuros pe un salariu chiar mai mic, dacă aş găsi ceva în care să-mi pun şi sufletul, nu numai timpul, nervii, ficatul (care da, mă doare la stres, că am fost binecuvântat şi cu o hepatită acu' vreun an).

De ce nu-s mulţumit? Din cauza colegilor, a şefilor, a sistemului acestei firme. Da, dau cu bâta în sistem, dar numai în cel al acestei firme, fiindcă îl cunosc cât de cât, unde fiecare e cu bucăţica lui, îl doare pe altul dacă te atingi de el, te doare pe tine şi mai tare dacă încerci să înţelegi ce a făcut altul. Totul e so fake, so shallow... Îmi iertaţi engleza, dar am defectul câteodată, de a o da pe altă limbă...

Acum am planuri să strâng bani măcar pentru primul an de facultate ce-l voi începe la toamnă, pe un profil mai uman. În timpul lui să lucrez să-l achit pe următorul şi tot aşa...

---
Unde vreau să ajung:

Slugă m-am simţit, căci mi se cer şi chestii pentru care tre' să mă milogesc de alţii să-mi arate cum se fac, şi când mi se explică ori e prea vag şi trebuie să mai întreb odată şi enervez pe samariteanul care m-a ajutat , ori mi se dă teancul de documentaţie: ia şi citeşte! Da, cu tot training-ul lu' peşte, un newbie e mort fără cineva care să aibă grijă de el pe o perioadă de timp. A supervisor...
Toţi sunt super ocupaţi ori cu şedinţe ori cu task.uri urgente ori cu băutul ceaiului sau verificatul ziarelor online. N-au timp, dom'le...

Îi dau dreptate Afroditei când zice că nu toţi ştim ce vrem de la început, şi poate ne luminăm (poate) mai târziu.
Lui Clopotel i-as zice să fie atent la candidati, sa le dea o sansa sa se afirme ... Ca nu se stie ...
Pentru Cla, ca să-i reamintesc de cum e acasă:

Şcolile, facultăţile din România... Please, dacă vrei să înveţi se poate, aşa-i, dar trebuie să înghiţi pentru asta o grămada de-a teorie inutilă. Şi te saturi şi te iei cu turma şi copiezi şi teme şi la examene. La licenţă mai înveţi ceva, poate... Asta dacă nu e o facultate precum medicina unde să ai bani să-ţi plăteşti notele şi nu te mai doare nimic. Şi nici pe viitorii pacienţi, că vei umple morga.

---
Sper din tot sufletul să aleg facultatea care trebuie, la care să învăţ de plăcere, nu de nevoie ca să trec sesiunea cu minimul.
Doamne ajută!

Acest topic a fost editat de Data'q: 4 Dec 2008, 10:42 AM

Teoria din scoli e tare departe de realitate. Eu am facut un pic invers, adica intai m-am facut manager si apoi am zis sa ma scolesc. Ce sa va spun, din tot ce ne invatau aia acolo (si era univ de renume - Cuza, din Iasi), doar 50% se pupa cu ce invatasem eu umbland din usa in usa sa imi rezolv problemele. Adicatelea, dupa ce ca nu te invata practic, si teoria ti-o trosnesc aiurea. Se face o megacontabilitate, cu tot felul de chichite, da' daca intrebi un proaspat absolvent ce situatii trebuie sa depuna un srl la sfarsit de luna, habar nu are. Daca intrebi un proaspat manager ce trebuie sa faca inainte sa ii vanda unui client pe datorie, habar nu are si isi ia o mama de teapa. Si alte etc-uri de-astea.

Ti-o doresc din suflet, Data'q! Dupa cate stiu eu, doar o data traim. Si n-are rost sa faci ceva ce nu-ti face placere.
Asta daca ai posibilitatea de a alege, bineinteles.
Dar tu esti tanar si... "Doamne-ajuta!", cum iti doresti si tu
(si mersi de lamuriri despre "acasa" )

Se potriveste aici: "Un somn sanatos nu numai ca prelungeste viata, dar si reduce ziua de lucru"

Pe şantier există posibilitatea să fi slugă la stăpân doar dacă băutura ţine loc de apă. deci spor la bârfă

De curiozitate... lucrezi cumva la Real Hipermarket sau Metro Group? Pare so them!

Nu. Ci in domoeniul IT ...

ia ce zice definitia
SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ... ♦ Fig. Persoană care susţine sau apără orbeşte interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia şi obligată, din cauza condiţiilor sociale în care se află, să-i execute voinţa. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. – Din sl. sluga.

daca ne uitam la definitie, reiese ca cei din multinationale sau de la stat nu sunt slugi, ci doar cei ce lucreaza la firme mici sau pe linga casa cuiva...
practic, insa afara de ordinulde marime, executam ceea ce ni se cere pentru a fi retribuiti ... care cum

pe de alta parte, cred ca topicul a vrut sa scoata in evidenta cat de mult ne place sa fcacem ceea ce facem pentru seful/sefii nostri.
si atunci, cei ce se impaca cu jobul, firma si conducerea nu s-au simtit slugi ci angajai respectati... iar ca sa impac definitia cu topicul niste slugi pline de respectul stapanului
cam cum ma simt eu acuma

imi cer scuze daca am folosit un limbaj de şantier,dar eu cred că am întâlnit în existenţa mea multe slugi care lucrau ca negrii pe plantaţie...totul se rezumă la acţiunea pupă-n dos şefu