Scopul Vietii |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Acest subforum este destinat dezbaterilor filosofice. Pentru discutii religioase va initam sa vizitati subforumul Universul Credintei.
Scopul Vietii |
2 Dec 2003, 11:09 AM
Mesaj
#71
|
|||
Forumistul Filosof in 2003 Grup: Membri Mesaje: 914 Inscris: 22 March 03 Din: Bistrita / Cluj Forumist Nr.: 112 |
...si, ca adaugare, pentru a face lucrul asta nu e nevoie sa murim... -------------------- Dintre cei care nu spun nimic, putini sunt cei tacuti.
|
||
|
|||
2 Dec 2003, 11:24 AM
Mesaj
#72
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 537 Inscris: 5 October 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 914 |
... e destul sa traim... (fara sa ne mai implicam pana peste cap)...
De fapt conteaza drumul si nu destinatia finala... daca te complaci prea mult in gasirea/atingerea unui scop, ajungi sa nu mai observi toate frumusetile de pe drum... Acest topic a fost editat de flu: 2 Dec 2003, 11:30 AM -------------------- |
|
|
17 Dec 2003, 04:28 PM
Mesaj
#73
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 112 Inscris: 17 December 03 Forumist Nr.: 1.541 |
victor, scopul vietii e sa devii om in toate in sensul deplin al cuvantului.sau mai pe intelesul tau..."sa cresti mare"
|
|
|
Promo Contextual |
17 Dec 2003, 04:28 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
17 Dec 2003, 05:02 PM
Mesaj
#74
|
|
Cel Mai Bun Moderator :: Premiul 'ARTA de a conversa' Grup: Moderator Global Mesaje: 2.573 Inscris: 3 March 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7 |
Da, dar fiecarwe da un alt inteles expresiei "sa fii un om intreg", si cu asta ne intoarcem cumva la punctul de plecare.
Btw, bine ai venit la Han, willie! -------------------- This is my last act as your King. Do not be afraid. All things change. I am Arthur of Camelot and I command you now...to fight! Fight like you never fought before! Never Surrender! Never Surrender!
|
|
|
17 Dec 2003, 05:48 PM
Mesaj
#75
|
|
Haiduc Grup: EmailInvalid Mesaje: 85 Inscris: 10 May 03 Din: iAsi Forumist Nr.: 278 |
mi-am amintit de o reclama la swatch care se potriveste de minune aici. Mesaju transmis era de genul: Time is what you make of it. Asa zic si eu: Viata are scopul pe care il atribuim noi. Mie imi place sa cred ca scopul meu in viata e sa-i fac pe cei pe care ii iubesc sa se simta fericiti. Punct.
Acest topic a fost editat de thext: 17 Dec 2003, 05:50 PM |
|
|
19 Dec 2003, 02:11 PM
Mesaj
#76
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 1 Inscris: 19 December 03 Forumist Nr.: 1.566 |
...Momentul cel mai important este prezentul, pentru ca nu poti actiona decat in clipa de fata si numai asupra ei. Iar daca nu te preocupi de prezent, iti ratezi dopotriva si viitorul. Lucrul cel mai important este sa infrunti ceea ce exista aici, in fata ta.
... Cat despre secretul bunastarii, il descoperise dupa ce lupta se incheiase: el consta in a fi in viata si a umbla pe intinderea Pamantului. Pur si simplu asta era tot. un pasaj din Ziua Furnicilor de Bernard Werber |
|
|
19 Dec 2003, 02:30 PM
Mesaj
#77
|
|
Cel Mai Bun Moderator :: Premiul 'ARTA de a conversa' Grup: Moderator Global Mesaje: 2.573 Inscris: 3 March 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7 |
Bun citatul; desi viata e privita prin ochii unei furnicutze, se potriveste destul de bine ... sa exishti pur si simplu.
Bine ai venit la Han, experimental! -------------------- This is my last act as your King. Do not be afraid. All things change. I am Arthur of Camelot and I command you now...to fight! Fight like you never fought before! Never Surrender! Never Surrender!
|
|
|
19 Dec 2003, 02:47 PM
Mesaj
#78
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.894 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.410 |
Bun venit la Han, experimental, si sedere cat mai indelungata !
Bun citatul pentru a ilustra "scopul vietii". Cata imaginatie pot avea oamenii ... "secretul bunastarii" ! -------------------- ... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|
|
|
11 Jan 2004, 11:24 PM
Mesaj
#79
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 23 Inscris: 9 January 04 Forumist Nr.: 1.753 |
in primul rand scopurile sunt de mai multe feluri:materiale,spirituale,egoiste,altruiste,religioase etc.
toti avem scopuri,daca nu de lunga durata macar pentru clipa urmatoare ,chiar si "a nu face nimic" e tot un scop. dar cred ca intrebarea se referea la cele spirituale.al meu e SA MA CONSTRUIESC PE MINE CA OM. pentru a ma reintegra in univers.deci scopul in general e evolutia.ne dorim sa depasim anumite limite. indienii cred ca sufletul se reancarneaza treptat in piatra,planta,animal si om si pote sa ramana intr-un anumit stadiu mai mult timp ,iar ciclul se repeta pana ce sufletul e destul de evoluat ca sa ramana in univers fara sa fie incatusat de materie.asta cred si eu. scopurile gen ''a procrea'' sau ''a ma imbogati'' mi se par absurde.totusi pentru ce sa dai nastere unor fiinte care sa fie la fel de lipsite de sens ca si tine. -------------------- I RATHER BE HATED FOR WHAT I AM THAN LOVED FOR WHAT I'M NOT.
|
|
|
11 Jan 2004, 11:55 PM
Mesaj
#80
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 70 Inscris: 8 November 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 1.161 |
interesant subiect... consider ca scopul vietii este altceva decat scopul individual al fiecaruia dintre noi...si cred ca un scop al vietii ar putea exista doar in doua cazuri:
1. scop religios conferit de existenta unui creator care a gandit acel scop: nu sunt de acord cu acesta idee, pentru ca sunt ateu...deci o elimin din prima din lipsa de argumente pro 2. cred ca scopul vietii in general este apropierea de nemurire, aceasta reprezentand stadiul final al oricarei evolutii...si omul aici reuseste sa faca un pas mare devansad celelalte animale: omul doreste si cauta sa gaseasca o metoda pentru a nu muri pe cand animalele, chiar daca constientizeaza moartea si nu o doresc, din cauza conditiei lor nu pot gasi o solutie la acesta problema...omul a luat in mainile sale acest scop al evolutiei pentru a-l accelera, pe cand restul vietuitoarelor probabil ca asteapta sa treaca destul timp pana cand... oricum, daca ne referim la fiecare individ in parte e posibil sa ratam in gandirea noastra, pentru moment ideea de perpetuare a speciei reprezinta deja o tindere catre nemurire, o succesiune a vietii... acesta consider eu sa fie scopul vietii, in mare, supravietuirea... -------------------- "Et la joie éclaboussée par son sourire
Me transperce et rejaillit au fond de moi Mais soudain je pousse un cri parmi les rires Quand la foule vient l'arracher d'entre mes bras..." (La foule- Edith Piaf) |
|
|
12 Jan 2004, 12:15 AM
Mesaj
#81
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.620 Inscris: 24 June 03 Forumist Nr.: 409 |
Blaga spunea intr-unul din eseurile sale :
"Oameni care traim necontenit cu moartea-n fata, ar trebui sa avem atata mandrie sa spunem: suntem mari fiindca nu suntem singuri; ceva din taina vesniciei a coborat in sufletele noastre si ne da taria unor zei; de pretutindeni auzim zvonul necunoscutului si cineva ne spune ca atunci suntem mai valorosi cand prin entuziasmul si iubirea noastra, printr-un gand sau o fapta mare adancim si mai mult taina acelei lumi despre care suntem obisnuiti sa spunem ca nu simte si nu judeca." -------------------- Toti iti vor binele. Nu-i lasa sa ti-l ia !
|
|
|
13 Jan 2004, 08:16 PM
Mesaj
#82
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 131 Inscris: 13 January 04 Forumist Nr.: 1.805 |
CubeEon, daca scopul vietii este nemurirea, il vom atinge atunci cand ne vom invinge dorinta de a-l domina pe cel de langa noi. Cand, raspunzi tu ? Stii ca raspunsul e "niciodata". Mathusalem a trait 900 de ani. Noi de ce abia atingem 70 ani?
Scopul nu e nici acela ales de Divinitate, si aceasta nu pt ca unii suntem atei, ci pentru ca avem libertatea de a alege, bine sau rau, libertate valabila dintotdeauna. Daca noi vrem sa ne autodistrugem, fie. Tu vrei asta? Eu vreau? Vrea cineva sa distruga planeta? Pentru ce? Inutil... Adevaratul scop pe care eu il consider valid e acela sa ne indeplinim datoriile karmice din vietile anterioare. E scopul de a trai pe Terra. De altfel, scopul existentei sufletului uman nu il stiu, dar adevarul e in noi, totul e sa deschidem ochii. |
|
|
13 Jan 2004, 10:24 PM
Mesaj
#83
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 35 Inscris: 22 September 03 Forumist Nr.: 828 |
Scopul vietii? As vrea sa fiu fericita si multumita de ceea ce fac. Nu sunt pe deplin, din pacate...Si nu-mi vine sa cred cat e de usor sa fii fericit, e chiar la un pas...dar suntem lasi si fricosi. Ne incalcim in legi si prejudecati, in lectii si lucruri despre care avem impresia ca sunt importante...Mi-e teama ca trece timpul prea repede, nu tin pasul si asta e o drama. Mi-e teama ca voi regreta peste vreo 20 de ani toate lucrurile pe care nu le-am facut. Sunt constienta de toate astea si totusi nu fac nimic. N-am curaj? Mi-e teama? Oare sa-mi fie teama sa fiu fericita?
-------------------- Chase
|
|
|
13 Jan 2004, 11:10 PM
Mesaj
#84
|
|||
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 70 Inscris: 8 November 03 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 1.161 |
Catre STORM: eu nu sunt un adept al ideii de suflet separat de corp, consider ca fiinta umana este un tot unitar....si ca atunci cand corpul moare dispare intreaga fiinta... nu cred nici in reincarnari si nici in viata de apoi...
Aici ai dreptate, si sunt de acord cu politica mondiala de globalizare, pentru ca ne face sa intelegem ca toti suntem oameni si ca trebuie sa luptam pentru supravietuirea noastra cu toate piedicile ce ne sunt puse in cale, lasand la o parte micile certuri si neintelegeri care scapate de sub control de pot arunca cu sute de ani in urma... -------------------- "Et la joie éclaboussée par son sourire
Me transperce et rejaillit au fond de moi Mais soudain je pousse un cri parmi les rires Quand la foule vient l'arracher d'entre mes bras..." (La foule- Edith Piaf) |
||
|
|||
14 Jan 2004, 12:00 AM
Mesaj
#85
|
|
Vataf Grup: EmailInvalid Mesaje: 197 Inscris: 3 March 03 Din: Dragon's Lair..near the tree of Eternity Forumist Nr.: 6 |
Imi cer scuze,nu am citit discutiile.Voi raspunde la intrebarea initiala:
Ce scop are viata?Ce scop are existenta?in fond de ce exista toate aceste lucruri?Este vreun scop pentru care exista? Este o dezbatere atat de lunga incat trece prin toata filosofia genezei universului,a nimicului absolut si a infinitului mare/mic,precum si a incapacitatii omului de a le concepe.Este o dezbatere pe care am purtat-o cu niste impatimiti mai bine de un an,dar nu in ultimul rand o dezbatere veche de 2 milenii ce nu incape pe acest forum O concluzie ar fi ca nu exista un scop al vietii....exista pentru ca asa s-a 'nimerit'.Putea foarte bine sa nu existe nimic la acest moment,daca anti-materia primordiala ar fi fost in cantitate egala cu materia primordiala(sau invers,pentru ca nu ar fi contat pentru noi) -------------------- "modul in care culegi,procesezi si folosesti informatia fac diferenta intre invingator si invins!"-Bill Gates
|
|
|
14 Jan 2004, 02:36 PM
Mesaj
#86
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 131 Inscris: 13 January 04 Forumist Nr.: 1.805 |
CubeEon, cauta la topicul "Reincarnare" si gasesti acolo parerile mele despre reincarnare...poate iti vei schimba parerea. Poate ca viata in sine nu are un scop, ci e o rasplata data de Divinitate sufletelor. Rasplata e placerea de a trai...
|
|
|
15 Jan 2004, 03:24 PM
Mesaj
#87
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 5 Inscris: 13 January 04 Din: Bucuresti, Romania Forumist Nr.: 1.809 |
scopul....nu este prestabilit, se ajusteaza pe parcurs, iar eu ma tem de un singur lucru...sa nu simt peste ani ca viata a trecut pe langa mine, ca ma voi uita in urma si ca nu voi vedea nimic, un mare gol....in fond acesta este scopul: sa poti privi si sa te simti implinit, iar aceasta depinde de fiecare.....este o greseala sa raportam totul la un alt moment decat cel actual?
|
|
|
16 Jan 2004, 06:05 PM
Mesaj
#88
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 131 Inscris: 13 January 04 Forumist Nr.: 1.805 |
Scopul vietii...
Exista, dupa parerea mea, doua alternative la intrebarea: "Pt ce traim?" Prima alternativa: cea individuala. Ma pot pronunta cel mai bine in cazul meu. Scopul vietii mele este, desigur, in mare parte, definit: vreau sa imi intemeiez o familie, sa am multi copii (3 sau 4), sa am un camin fericit, o casa mare, o situatie financiara conforbtabila si un serviciu bun, pe care sa il practic cu placere. Pentru asta traiesc eu. A doua alternativa: cea universala. La nivel global, scopul vietii umane este greu de prestabilit. In primul rand, pot spune ca suntem pe calea cea buna, pentru ca stim incotro ne indreptam. Este cert ca mai devreme sau mai tarziu vom coloniza planetele la fel cum am facut acum jumatate de mileniu, colonizand continentele. Viitorul este vizibil intr-o lumina destul de clara, poate termenul potrivit ar fi translucid. Pentru ca desigur pot exista situatii neprevazute... Scopul global al vietii, de fapt al existentei omenirii, este dupa parerea mea, relativ, chiar incert... Exista factori care contribuie la incertitudinea scopului vietii umane, cum ar fi religiile. Cum sa intuim care este scopul vietii, in timp ce populatia planetei se divide prin credinta in mai multe religii? Este improbabil, pt ca avand mai multi zei, avem mai multe scopuri ale vietii. De exemplu, privind in ansamblu, putem observa ca mayasii credeau ca viata lor se datoreaza zeilor iar in consecinta, sacrificau zilnic trupuri umane, spre satisfacerea lor. Unde au ajuns prin sacrificiile lor fanatice? Se stie ca au fost nimiciti de conchistadori, iar scopul lor s-a dus de rapa. La fel si cu alte civilizatii. Astazi este intr-adevar improbabila disparitia unei civilizatii, dar scopul vietii se poate situa alaturi de cel al mayasilor din alte puncte de vedere. Istoria ne invata ca intotdeauna exista sansa de a pierde tot, in raport cu epoca la care facem referinta. Asa este si astazi, inca putem pierde: viata, sufletul, constiinta...SCOPUL. Da, scopul poate fi si el pierdut. Aceasta este parerea mea. In concluzie, scopul vietii umanoide ca ansamblu este variabil si schimbator...si nu aduce decat confuzie. Scopul individual, insa, desi schimbator si el, aduce siguranta. |
|
|
17 Jan 2004, 01:54 AM
Mesaj
#89
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.930 Inscris: 3 November 03 Forumist Nr.: 1.126 |
Salutare Diana C. si bine ai venit la Han! Probabil ca e o greseala sa te gandesti tot timpul la un moment din viata ta si sa il compari cu prezentul. Mai ales ca toti avem tendinta sa uitam partile rele si sa ne amintim anii trecuti asa ... ca intr-o poveste frumoasa si sa spunem "Ce bine era atunci - nu aveam nici o grija..." Dupa cum am mai spus - si unii s-au suparat pt ce am spus - eu cred in continuare ca scopul suprem al oricarui om este acela de a fi fericit. Fiecare actiune a ta are ca scop final fericirea - ganditi-va voi de ce mergeti la scoala - de ce va casatoriti - de ce doriti sa aveti copii samd. De la evenimentele cele mai serioase pana la cele mai banale - tot ceea ce facem e pt a "ne ferici"! -------------------- "Marile fericiri ie mute...."
|
||
|
|||
17 Jan 2004, 01:00 PM
Mesaj
#90
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 131 Inscris: 13 January 04 Forumist Nr.: 1.805 |
Da, Yoyoman, scopul despre care vorbesti, acela de a fi fericit, este, asa cum am mai spus un ultimul mesaj, scopul individual al nostru. Dar nu esti de parere ca exista un scop al vietii umane in ansamblu? Sau, asa cum a spus si Petru, scopul exista pt ca omul vrea sa existe?
|
|
|
18 Jan 2004, 12:57 AM
Mesaj
#91
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.930 Inscris: 3 November 03 Forumist Nr.: 1.126 |
Ba da! Sunt de acord ca omenirea si-a facut un scop din a exista - ca supravietuirea speciei umane e un scop spre care tinde toata umanitatea - mai ales acum cand se fac studii si cercetari legate de poluare si suprapopulare, calatorii pe Marte si blablabla - dar eu ma refer la scopul individului. Al omului ca entitate de sine statatoare. Eu asa am inteles topicul asta. Daca nu am inteles bine - sa ma scuzati... -------------------- "Marile fericiri ie mute...."
|
||
|
|||
22 Jan 2004, 06:37 PM
Mesaj
#92
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 43 Inscris: 19 January 04 Forumist Nr.: 1.890 |
Veti traduce negresiti in termeni religiosi.Observ ca unora le place sa faca asta.Ar putea sa traduca si cartea de telefoane cu putin efort.Ce pasiune...No comment.
Am un deja format un sistem de gandire si imi este destul de greu sa imi fac intelese ideile fara sa imi prezint baza: perechea antagonica:absolut/relativ(Obiectiv/subiectiv)(General/particular).Absolut=ceea ce a fost( lucru discutabil) si poate fi (indiscutabil).Relativ=ceea ce este. In momentul in care analizez un element am doua variante:dpdv absolut si relativ.Analizele vo fi contare.Ceea ce vreau sa explic ,si mijloacele lingvistice ma impiedica de multe ori,este ca absolutul il poti privi numai relativ, adica privesti subiectiv obiectivul. Imi pare rau ca nu pot explica mai simplu. In lumea perceputa de om nu poti intalni absolutul ,ci doar relativul.Cei doi termeni nu pot fi despartiti (e ca si cu asemanarea si chipul omului=traducere pentru impatimitii religiei). Astfel Viata in sine(absolutamente vorbind) isi are scopul in sine(expresia infailibila ,singura demna de a fi citata:absolut=existenta in sine si pentru sine). Ei,dar omul, ca un incapabil de a intelege absolutul,considera Viata ca fiind absurda.(Dar viata la mod general.Atentie!).De ce ?Pentru ca vede doar o farama din ea (vede prin particular) si anume perioada nastere-moarte. Cineva care a scris asupra acestui subiect a afirmat ca scopul vietii este moartea.Sa imi permita a-l contrazice oferindu-i argumentele de rigoare.Scopul NASRERII este moartea.(de fapt si termenul " scop " este folosit impropriu in aceasta propozitie.Moartea e de fapt destinatia nasterii.Iar destinatia nu e totdeauna scop,e de multe ori mijloc.[indiciu religios.:Karma).Iar destinatia aceasta este data de istorie,de legile ei.). Din punct de vedere relativ,omul isi da la fiecare pas sens.LUi si lumii.E fabricant de logica.Fiecare om are scopul lui,daca toti am avea acelasi scop,am fi ori masini (indreptandu-ne ordonati spre un punct)ori animale(sfasiindu-ne spre a ajunge la acelasi punct).Asta se intampla in conditiile in care telul este in exterior. Daca telul este interior se schimba lucrurile.Si ca un tel interior sa fie comun ar trebui sa avem aceiasi matrice.Un scop general ,comun,intr-o viata subiectiva pare utopie. De aceea nu sunt de acord cu yronick : "...fiinta morala a carei existenta isi are scopul suprem chiar in sine " A avea scopul suprem in sine aceasta e scopul.(Asa trebuie inteles destinul si asa si numai asa destinul nu exclude liberatea.) Deocamdata ne facem teluri exterioare. Cee ce e scop in sine e absolutul,cel care aici,si acum pare a fi absurdul. A avea scopul suprem in sine inseamna a-ti spori individualitatea. Voaloarea colectivului creste direct proportional cu valoarea individului.Valoarea generalului,al absolutului creste odata cu cea a relativului ,a particularului. Mi-ati putea replica pe buna credinta:cum poate creste valoarea absolutului(trad:dumnezeu),cand el este deplinul,ceea ce nu mai are nevoie de a-si adauga ceva , pentru ca nimic nu mai este in afara lui?Simplu.Nu totdeauna suma unghiurilor intr-un triunghi este 180 de grade.Adica,e vorba de acea perceptie a absolutului prin relativ.Crestinii ma pot intelege mai bine:suma tuturor chipurilor nu va fi egal cu dumnezeu,chiar daca uneori este(ideatic=hinduism...si panteism dar in panteism nu e vorba numai de chipuri) Nu stiu cine are rabdare sa citeasca ceea ce scriu. Dar nu vorbesc fara scop.Asta o stiu . |
|
|
24 Jan 2004, 01:06 PM
Mesaj
#93
|
|||
Vataf Grup: Membri Mesaje: 131 Inscris: 13 January 04 Forumist Nr.: 1.805 |
Bine ai venit Lumashel Imi place cum ai zis, mi se pare foarte ingenios argumentat.
Rog drumetii la han sa citeasca atent citatul pe care l-am extras de la Lumashel, e foarte adevarat. |
||
|
|||
12 Feb 2004, 03:38 PM
Mesaj
#94
|
|
forumistul sahist - cel mai pasionat forumist Grup: Moderator Mesaje: 3.308 Inscris: 26 January 04 Din: Bucuresti / Braila Forumist Nr.: 1.995 |
Fiecare a inteles in felul lui ideea topicului: scopul vietii sau scopul omului in viata. Eu inteleg ca se face referire la scopul vietii, adica la intrebarea : De ce a aparut viata? , intrebare total diferita de : Ce scop mi-am ales in viata? Problema vietii ridica neincetat un tulburator semn de intrebare in fata ratiunii umane. Noi suntem un produs al Universului, al evenimentului BigBang si entitati asemanatoare noua nu ar fi putut aparea daca Universul nu ar fi asa cum este. Viata pe Terra se situeaza undeva intre intamplare si necesitate Nu stiu voi, dar eu cand arunc o privire in Univers sunt profund fascinat de splendoarea lui, de aura de fantastic care il inconjoara: stele multicolore si galaxii in formare, nebuloase, quasari, pulsari, supernove, sunt fenomene care ma coplesesc prin frumusetea paradisiaca la o scara pe care mintea umana cu greu o poate cuprinde. Or toate aceste minuni ale Universului sunt pur intamplatoare, sau se intampla si ele cu un scop? Nu numai minuni, le-as numi miracole. Iar un miracol are un scop. Iata de ce cred eu ca scopul vietii este acela de a ne bucura de aceste frumuseti, pt ca, dupa parerea mea, tot Universul este pt noi. De aceea ni s-a creat (creat cu semn de intrebare) o casa: Pamantul, un paradis verde Gustand din frumusetile lui, gustam o particica din Univers Pt asta cred eu ca a aparut viata, ca sa dea un sens Universului Cei care dau sens vietii insa suntem noi. -------------------- * * * Nu lćsa visele sć piarć, pentru cć dacć visele mor, viaža nu este decāt o pasćre cu aripi rupte care nu mai poate sć zboare! (Langston Hughes) * * *
Turneul de Sah HanuAncutei 2012 |
|
|
15 Feb 2004, 10:38 AM
Mesaj
#95
|
|
forumistul sahist - cel mai pasionat forumist Grup: Moderator Mesaje: 3.308 Inscris: 26 January 04 Din: Bucuresti / Braila Forumist Nr.: 1.995 |
Intotdeauna obiectul transcede imaginea, obiectul pare sa spuna mai mult decat semnul sau. Asa a aparut problema transcendentului, a ceea ce e dincolo de imagine, de semnul de orice natura al obiectului. De aici obsesia intelesului, a noimei care se ascunde in spatele tuturor lucrurilor. De aici tentatia cautarii. Care e sensul vietii, al fiintei noastre, si de ce ne scapa mereu? Si de ce il cautam mereu? Pana cand cautarea si viata devin una si aceeasi aventura. Iar atunci, aceasta cautare e altceva decat laborioasa cercetare a cauzelor si fenomenelor. Nicaieri ca in mitul Graalului nu e mai adanc cuprinsa ideea acestei cautari spirituale Putini au curajul sa se angajeze pe un astfel de drum. Cei mai multi raman la castelul regelui Arthur, preferand un confort lipsit de intrebari. Altii patrund in stufoasa, simbolica padure, luandu-si toate precauiile pt a nu pierde drumul inapoi. Si-l pierd pe cel dinainte! Putini au curajul aventurii totale, adica al vietii cheltuite intr-o permanenta cautare, la capatul careia, chiar daca exista un raspuns, acesta nu mai e transmisibil. Fiecare se salveaza singur. Si moare singur. (D. Tepeneag) -------------------- * * * Nu lćsa visele sć piarć, pentru cć dacć visele mor, viaža nu este decāt o pasćre cu aripi rupte care nu mai poate sć zboare! (Langston Hughes) * * *
Turneul de Sah HanuAncutei 2012 |
|
|
2 Aug 2005, 05:45 PM
Mesaj
#96
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 526 Inscris: 16 December 03 Forumist Nr.: 1.521 |
"scopul vietii e viata" ..
nu stiu unde am citit asta dar stiu ca m-a revoltat .. |
|
|
2 Aug 2005, 07:21 PM
Mesaj
#97
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 2.126 Inscris: 10 August 04 Din: nu spui; s-a schimbat Forumist Nr.: 4.232 |
Ma bag aiurea dupa doi ani . - sorry - dar cred ca inca subiectul lansat de Mihai nu s-a epuizat...ca sa-i dau dreptate - fiindca si asa ne intalnim rarisim DAR si pentru ca intrebarea ne cam framanta pe totzi, ma gandesc sa va supun atentie urmatorl site: THE GNOSTIC SOCIETY LIBRARY The Nag Hammadi Library Undeva, pe un disc am inregistrate chestiile astea, plus materiale despre sulurile de la Marea Moarta... Se gasesc pe net...daca se mai gasesc; daca nu, atunci datzi un pm... Pusici - tot io - cactus -------------------- - "Help us, or else..!"
- "Or else what?" - "Exactly!" Nu e nimic mai trist decāt tristeţea unui om vesel. (Armando Palacio Valdes) |
||
|
|||
20 Aug 2005, 09:47 PM
Mesaj
#98
|
|||||
Dregator Grup: Membri Mesaje: 732 Inscris: 24 April 04 Forumist Nr.: 3.238 |
subscriu cu urmatoarea rectificare.. 'cea care introduce aceasta notiune este mintea' Acest topic a fost editat de saldora: 20 Aug 2005, 09:50 PM -------------------- Am adunat cuvintele si acum suflu peste ele... ca intr-o papadie.
|
||||
|
|||||
20 Aug 2005, 09:52 PM
Mesaj
#99
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 43 Inscris: 19 January 04 Forumist Nr.: 1.890 |
Imi place,scopul vietii e un subiect abandonat,la care mai"subscrie"cineva din cand in cand,astfel incat sa nu fie abandonat de tot.
Daca imi aduc bine aminte,asta era scopul! |
|
|
20 Aug 2005, 10:01 PM
Mesaj
#100
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 732 Inscris: 24 April 04 Forumist Nr.: 3.238 |
corect! si postarea asta poate fi un scop ... si n-oi fi eu mai cu mot sa spun ca asta nu e viata
-------------------- Am adunat cuvintele si acum suflu peste ele... ca intr-o papadie.
|
|
|
21 Aug 2005, 03:42 PM
Mesaj
#101
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 43 Inscris: 19 January 04 Forumist Nr.: 1.890 |
Cine se referea la postare,dear saldora?
|
|
|
22 Aug 2005, 11:40 AM
Mesaj
#102
|
|
Haiduc Grup: Musterii Mesaje: 83 Inscris: 15 September 04 Forumist Nr.: 4.473 |
Acum multi ani am crezut ca doar filosofia ma poate ajuta sa descopar adevarul ascuns al tuturor lucrurilor,al fiintei,al lui Dumnezeu,etc...Dupa un periplu prin istoria meditativa si intuitiva a omului,am descoperit ca insasi filosofia creaza limite.Eu am numit acest fenomen 'deprindere intuitiva',am sa explic termenul.Psihologia considera ca o deprindere este dobandita in procesul invatarii,al experimentului.Ce se invata in acest proces,nimic altceva decat care ne sunt limitele(fizice,psihice,etc).Reactia filosofului este mai intai de toate intrebarea;ce,de ce,care,unde?Toate acestea sunt deprinderi dobandite in procesul de invatare.Voi tasta un exemplu banal pentru a ma face inteles.Un copil loveste cu capul un corp solid,urmatorul impuls (dupa momentul de uluiala dureroasa) este un 'ce',urmat de un 'de ce'.Filosoful nu face altceva decat sa inlocuiasca limitele supravieturii cu alte limite de natura spirituala,din nefericire pornind de la o formula deja dobandita in procesul supravietuirii.Daca punctul initial este o limita intrinseca,poate devenirea spirituala sa depaseasca acest moment asa incat sa transceanda experienta supravietuirii?Dificil raspuns si cei 3000 de ani de filosofie sunt mai degraba un exemplu in favoarea unei concluzii negative.Pare ca randurile mele nu au legatura cu subiectul desbatut dar aceste randuri nu sunt altceva decat preambulul concluziei mele la acest subiect.Intrebarea aceasta nu este prin natura sa o interogare filosofica,pentru ca aceasta ar minimaliza insasi frumusetea raspunsului(scopului vietii).Intrebarea aceasta este insasi viata,modul prin care omul dobandeste dreptul 'creatiei'.Pentru ateisti,modul in care omul copiaza in plan spiritual natura creativa a universului;pentru mistici,modul in care omul se identifica cu actul divin al creatiei(nu cu divinitatea ci cu multiplicarea creatoare).Scopul vietii este multiplicarea creatiei.Rezultatele sunt diverse de la matematica pana la filosofie,de la medicina pana la arhitectura,de la fizica cuantica pana la pictura,etc...
|
|
|
23 Aug 2005, 06:18 PM
Mesaj
#103
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.458 Inscris: 15 June 05 Forumist Nr.: 6.455 |
Personal consider ca scopul ACESTEI vieti este refacerea "chipului" lui D-zeu in om. Omul trebuie sa se supuna procesului de reconstructie initiat de Creatorul sau. Omul are nevoie de cunoasterea Creatorului sau pt. a avea modelul la care aspira. Atentie ! Aspira in sensul caracterului si nu al calitatilor divine. Nu ma refeream la identificarea omului cu D-zeu ci doar la insusirea trasaturilor Sale de caracter.
-------------------- Ceea ce ajunge omul sa creada despre originea sa, va determina succesul sau esecul vietii sale.
|
|
|
25 Aug 2005, 12:30 PM
Mesaj
#104
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.100 Inscris: 15 December 04 Din: Romania- Arad Forumist Nr.: 5.203 |
Scopul vietii nu este cel de a muri Blaga a spus-o mai frumos decat mine
Cred ca suntem pentru ca avem un scop; traim pentru ca fiecare face ceva in lumea asta..alcatuita de altfel din oameni care au iarasi un scop la fel ca si mine si toti ceilalti Important este de a ne gasi scopul; putini au puterea asta de a se descoperi sau mai bine spus de a-si dori aceasta cautare inlauntrul fiecaruia spre o destinatie scrisa si bine formata pentru fiecare; nu multi fac ceea ce-si doresc in viata; lupta este mare, dar intr-un final asta si consta viata..si bucuria ei ;lupta cu tine insuti..cu persoana care o formezi in oglinda timpului Caracterul este destinul omului-Heraclit -------------------- Ever tried. Ever failed. No matter. Try Again. Fail again. Fail better. [Samuel Beckett]
|
|
|
27 Aug 2005, 09:24 PM
Mesaj
#105
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.281 Inscris: 22 August 05 Forumist Nr.: 6.816 |
Sunt din nou in dilema. Cum sa incep? Scopul vietii...As incerca intai sa creez o distinctie intre relativ ( scopurile mele-ceea ce vreau, ceea ce imi doresc ) si absolut ( scopurile in sine- ceea ce trebuie ). Apoi as observa ca intru pe nisipurile miscatoare ale dialecticii sau ale sofisticii. Daca relativul e contrapus absolutului atunci absolutul nu mai e absolut pentru ca ii lipseste ceva ( anume relativul ) pentru ca se relativizeaza fata cu o limita, fata cu ceva ce nu e continut in el. Daca socotesc ca relativul apartine intr-un fel absolutului cad in aceeasi problema, avand in sine relativul, absolutul se relativizeaza. Observ ca aceasta strategie a distinctiilor fixe, intre ideile in sine, nu merge. Apoi apelez la dialectica hegeliana si vorbesc de Ideea Absoluta in sine si pentru sine, care porneste de la forma identitatii fiintei cu nefiintei, treapta cea mai abstracta si parcurge un drum lung la capatul caruia se regaseste pe sine deplin ( desi intr-un sens ca in sine a ramas prezenta chiar pe latura alteritatii din dualitatea antitetica ) imbogatita cu toate determinatiile etapelor parcurse. In acest sistem fortand putin lucrurile, as putea impaca absolutul cu relativul, as depasi rigiditatea fiintei facand din devenire motorul principal si as putea lega scopurile mele relative de cel absolut. Lucrand pentru Ideea Absoluta as participa la necesitate m-as identifica cu scopul de a aduce pe aceasta la desavarsire....Dar ce fac cu libertatea mea? Ce fac cu deconstructivismul care va reprosa acestei filosofii in care nu e loc pentru creatie si libertate in care totul e destin ca a supus diferenta identitatii, ca a incorsetat totul intr-un spatiu si mai stramt a unei evolutii perfect legiferabile. Atunci incerc sa vad daca nu cumva filosofia insasi, modul ei de interogatie pune anumite limite. Dar cum sa judec chiar si kantian limita? Daca ceva e in neregula cu instrumentul pe care il folosesc de unde stiu acest lucru? Caci risc sa pic in autosubminare. Spunand ca instrumentul meu nu e bun, risc sa infirm ceea ce am spus prin consecintele care apar. Daca instrumentul poate fgresi eroarea poate apare chiar in momentul in care spun ca el poate gresi prin urmare nimic nu e sigur, nici macar ca el poate gresi. Sunt in eroare dar paradoxal nu ma pot desprinde de ea orice incercare de iesire ma afunda mai mult decat ma scoate la suprafata. Totusi incerc sa pun o eticheta cu orice risc si spun ca filosofia limiteaza prin natura ei, ca ea creeaza o deprindere care nu-i in regula. Atunci definesc sensul vietii ca lipsa a oricarei constrangeri, ca diversitate absoluta, ca permanenta innoire creatoare...desi si aceasta e tot o definitie filosofica si respecta intrutotul toate limitarile pe care nu doar filosiofia le-ar crea ci intregul nostru mod de gandire daca acceptam principial limita. Dar ceva ma nemultumeste si acum. Am deopotriva nevoia de creatie de libertate, de permanenta innoire, de expozie de lumina si culoare nu pot intalni acelasi lucru de prea multe ori fara sa ma plictisesc si nu pot accepta sa traiesc intr-o lume in care totul e prestabilit. Dar in acelasi timp pastrez nostalgia unitatii, macar pentru ca doresc conservarea fiintei mele daca nu si pentru altceva. Vreau acel adevar care nu limiteaza si nu ma limiteaza dar care el insusi e un reper stabil nesupus devenirii sau creatiei dar care e temeiul lor. Cum sa impac una cu alta?
....Pierdut printre atatea ganduri imi dau seama ca nu stiu...ca tot ceea ce pot spune este ce vreau acum, care sunt scopurile mele pe termen scurt. Vreau sa ascult cantul unui greiere care imi bucura auzul in aceasta noapte de primavara. Dar pastrez inca acea sete pentru absolut care ma roade, acea dorinta de a-mi afla sensul de care n-am uitat si adorm nelinistit....daca nu e nici un sens? -------------------- omega
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 27 September 2024 - 10:38 PM |