Parinti Si Copii, Traume, conflicte care ne afecteaza.... |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Parinti Si Copii, Traume, conflicte care ne afecteaza.... |
25 Nov 2003, 04:31 PM
Mesaj
#1
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 181 Inscris: 28 October 03 Din: Romania Forumist Nr.: 1.075 |
Meritul deschiderii acestui new topic ii revine lui Nicodim.El mi-a sugerat acest lucru..
Haideti sa vedem, cum ne influienteaza ceea ce am trait in copilarie....(poate asa imi fac si eu rost de un subiect pentru licenta..sac!) Nu, pe bune! eu sunt una din acele persoane marcate urat de ceea ce s-a intamplat in copilarie....Nu mi-e rusine sa o spun si ma lupt cu mine insami sa repar ceea ce parintii (poate din iubire prost gestionata) au stricat..... Intrati dar, fara sa bateti la usa.... -------------------- Nu vreau sa fiu om mare !
|
|
|
11 Jun 2004, 03:18 PM
Mesaj
#36
|
|
Forumista Poeta Grup: Membri Mesaje: 6.500 Inscris: 20 April 04 Forumist Nr.: 3.171 |
Prietenii ti-i alegi, parintii ti-s dati de Dumnezeu.
-------------------- Traieste ca si cum ai muri maine.
Invata ca si cum ai trai vesnic. Indira Gandhi |
|
|
11 Jun 2004, 05:01 PM
Mesaj
#37
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.008 Inscris: 15 January 04 Forumist Nr.: 1.834 |
Nu ti-am vazut mesajul la timp. Eu zic ca gura lumii e doar ...o gura:). Indiferent de cum ar fi mama, ptr tine este si v-a fi mereu maam ta. Cred ca ceva dragoste ai ptr ea. Daca tu nu o intelegi cine s-o inteleaga. Nu mai spun de iubire. Sau spun...iubeste-o PS: Si nu fa ca ea daca nu simti asta. -------------------- din nou o zi minunata;)
|
||
|
|||
Promo Contextual |
11 Jun 2004, 05:01 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
11 Jun 2004, 06:26 PM
Mesaj
#38
|
|
[Ileana] Grup: Membri Mesaje: 963 Inscris: 19 November 03 Din: Cuba Forumist Nr.: 1.242 |
O iubesc, normal ca o iubesc, mi-a dat viata ce naiba... fara ea nu as fi fost aici... si chiar daca in primii ani dupa ce am plecat de langa ea imi ziceam mereu ca o urasc, ca nu mai vreau sa stiu nimic de ea, acu' de fiecare data cand ma duc in tara nu pot sa nu trec pe la ea... chiar daca nimeni nu ma intelege si multi chiar ma judeca aiurea ca acu' io o mai caut. Dar sincer nu ma intereseaza... vb ta gura lumii vorebste multe, mult prea multe
-------------------- Power is the ultimate aphrodisiac ! - Henry Kissinger
|
|
|
1 Nov 2006, 03:44 PM
Mesaj
#39
|
|
bulina Grup: Membri Mesaje: 10.492 Inscris: 19 January 05 Forumist Nr.: 5.473 |
Mult prea multi ne-am nascut aiurea, din intamplare, am cazut ca o pleasca pe capul unor parinti poate prea tineri, poate prea stresati, neinstruiti.
Am pus cap la cap intamplari si acum am vaga senzatie ca un anume orgoliu si o anume teama de gura lumii au adus si inca mai aduc multa nefericire atator copii. Cunosc o persoana deosebita, un domn, care in copilarie a fost maltratat de tatal lui pana pe la varsta de 7-8 ani, la genul legat de pat si batut cu lantul. Dupa aceasta varsta mama lui a facut in asa fel incat sa-l trimita undeva departe la un orfelinat. Acolo a fost bine. Acest domn are o sanatate psihica pe care eu n-am mai intalnit-o. Si stau si ma gandesc, oare cat de mult a contat faptul ca a fost scos din mediul respectiv? -------------------- "Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume. A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn. |
|
|
27 Aug 2007, 03:14 PM
Mesaj
#40
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 181 Inscris: 28 October 03 Din: Romania Forumist Nr.: 1.075 |
Am descoperit si continui sa descopar exemple de cat de legat este copilul meu de mine. Practic ii transmit toate indoielile mele, neincrederea, ma vede si simte ce simt, fara sa-i spun..A inceput sa ma citeze inainte de a spune eu ceva...
Daca suntem in locuri diferite, iar eu sunt foarte trista sau plang, il gasesc acasa trist ! Cum este posibil? E sensibil, prea sensibil si prea legat de mine. Si peste toate acestea se va simti pentru a doua oara parasit.Prima oara a fost la 4 ani, cand tatal lui a plecat de acasa, iar acum la 12 ani, istoria se repeta. Nu vreau sa sufere si cateodata nu stiu ce ar trebui sa fac de acum incolo. Fiindca nu vreau ca istoria sa se repete... Am avut parte de batai, o gramada de restrictii si am fost crescuta cu ideea ca femeile sunt proaste si incapabile asa ca am luat o atitudine de umilinta, am incercat sa nu ies in evidenta. Si asta vine din copilarie.....cu siguranta! -------------------- Nu vreau sa fiu om mare !
|
|
|
27 Aug 2007, 06:26 PM
Mesaj
#41
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 3.374 Inscris: 2 May 05 Din: galati Forumist Nr.: 6.233 |
Cred ca trebuie sa fii puternica si sa-l asiguri ca daca tu esti langa el ,nu trebuie sa se simta parasit! Daca ii arati dragoste si-i esti alaturi, impreuna veti fi puternici , fii sigura! Nu stiu prea multe despre tine dar simt nevoia sa te incurajez, spune-i ca el este totul pentru tine si ca impreuna veti reusi pana la urma. E bine ca te iubeste, sensibilitatea o are tot de la tine, incearca sa depasesti momentul si imbarbateaza-l si pe el!
|
|
|
28 Aug 2007, 09:29 AM
Mesaj
#42
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 181 Inscris: 28 October 03 Din: Romania Forumist Nr.: 1.075 |
Am un hop de trecut si gata! In momentul de fata sunt cu sufletul ranit si dezvelit, dar nu va mai fi asa pentru mult timp si existenta copilului meu ma motiveaza !
Multumesc pentru incurajari ! -------------------- Nu vreau sa fiu om mare !
|
|
|
(Afrodita) |
28 Aug 2007, 02:11 PM
Mesaj
#43
|
Guests |
Buna fetele
Desi dascalita are dreptate - n-am sa uit niciodata nenumaratele momente in care mama ma strangea in brate, plangand sau nu, si in care spunea "Lasa mama, ca o scoatem noi la capat si cu asta, n-avem nevoie de el, noi 3 suntem puternice, ne descurcam!" - tin totusi sa mentionez (ca si copil cu 2 tati si nici unul bun) ca daca micutul tau e asa de sensibil va fi afectat rau de tot de pierderea tatalui. Nu vreau sa te sperii sau sa te descurajez, dar asa e... Si tot ce poti face tu este sa lucrezi la independenta micutului tau, sa il faci sa aiba incredere in el/ea, sa il inveti sa nu aiba nevoie de afectiunea vreo unui tata - independenta afectiva cica se cheama asta, independenta pe care n-o am si din cauza careia m-am izbit cu capul de pereti de multe ori... Nu stiu ce au inteles unii din postul meu anterior si de demult, dar treaba sta asa: - tatal natural a stat cu mine doar vreo 3 ani, pana s-a nascut si sor-mea - pe care nici in ziua de azi n-o recunoaste ca fiind a lui, desi e bucatica rupta din el! - si acest tata natural cat a stat in casa m-a batut pentru ca dormeam cand venea el beat, in loc sa fiu treaza si sa-i ganguresc la ureche (aveam 1 an la naiba!), a adus femei in casa, a batut-o pe mama - prima mea amintire e de la 2 ani si ceva, mama gravida, batuta de "tata" pana a obosit "tata"... - tatal vitreg - un nenorocit! Niciodata nu a avut incredere in mine, din proasta si curva nu ma scotea - si asta a durat de la 9 ani ai mei pana la vreo 18. Evident ca de la 15 am inceput sa ma razvratesc Si de la 18 am plecat de-acasa. Ma rog, 17 - dar m-am intors dupa cateva luni in urma unei intamplari nefericite. De cand ma stiu singurul care a fost aproape un tata pentru mine, a fost bunicul - tatal mamei. Dar nici aia n-a durat prea mult - deh, soarta. Pe mama n-am invinuit-o niciodata. E drept, a gresit si ea, dar e om la urma urmei si ma iubeste mai ceva ca pe ochii din cap! Cred ca ea si bunicii sunt singurele persoane pentru care bag mana in foc ca intr-adevar ma iubesc si m-au iubit dintotdeauna si ma vor iubi chiar si dincolo de lumea asta. Dar pe "tati" n-o sa-i iert in veci! Iar daca voi avea ocazia le voi arata eu cine e Laura si le voi aplica si eu macar o corectie, asa, ca sa ma simt bine! Caci din cauza lor eu nu reusesc sa trec peste nevoia asta idioata de afectiune din partea unui barbat. Nu stiu cum sa fac, ma chinui, dar nu reusesc. Si culmea e ca in ultima vreme ma simt atrasa de barbati mult mai in varsta ca mine - vorba aia "chipul tatalui", "father figure". Cum am zis, stiu ca am facut multe prostii doar pentru a ma razvrati si a le arata ca n-am nevoie de ei, cand de fapt am. Dar, la sfarsitul zilei, cand ma gandesc, viata relativ grea pe care am dus-o m-a invatat multe si nu-mi pare rau ca am trait-o si ca n-a fost una roz bonbon. Tot ce vreau e sa gasesc sufletul ala de mascul care sa ma iubeasca si sa aiba grija de mine, sa-mi ofere afectiunea dupa care tanjesc atat de mult... Desi "lucrez" la a nu mai dori acest lucru, la a nu mai dori familie si mascul langa mine.. Nu de alta, da' am invatat ca daca am masculi langa mine numarul problemelor si nefericirilor creste, in loc sa scada. La fel si nesiguranta. (a se observa ca nu-i numesc "barbati", ci masculi, pentru ca n-am cunoscut un barbat pana acum! ) |
|
|
28 Aug 2007, 02:59 PM
Mesaj
#44
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
QUOTE Si tot ce poti face tu este sa lucrezi la independenta micutului tau, sa il faci sa aiba incredere in el/ea, A da incredere in copil si a-l face sa se descurce pe propriile puteri, e o chestie elementara de educatie, care din pacate insa, nu se prea regaseste pe la noi. Din contra, parintii actioneaza exact invers: hai sa-l protejam, hai sa-l ajutam ca doar nu l-om lasa sa-l manance lupii. Dar ce se intampla cu acesti copii in momentul in care parintii imbatranesc sau se imbolnavesc? Parerea mea e ca vor fi mancati de orice oaie, ca sa nu mai vorbim de lup. QUOTE Dar, la sfarsitul zilei, cand ma gandesc, viata relativ grea pe care am dus-o m-a invatat multe si nu-mi pare rau ca am trait-o si ca n-a fost una roz bonbon. Dar grea viata ai mai avut, mai fato, dar vorba aia, ce nu ne omoara, ne intareste! QUOTE Tot ce vreau e sa gasesc sufletul ala de mascul care sa ma iubeasca si sa aiba grija de mine, sa-mi ofere afectiunea dupa care tanjesc atat de mult... Incearca sa nu ceri de la un singur barbat totul (si nu te gandi la prostii ). Afectiunea poate fi primita si de la alti oameni, nu doar de la partener. Trebuie doar sa stii sa-ti deschizi sufletul pentru a putea primi cate putin de la fiecare. -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
|
|
(Afrodita) |
29 Aug 2007, 04:49 AM
Mesaj
#45
|
Guests |
QUOTE Dar grea viata ai mai avut, mai fato, dar vorba aia, ce nu ne omoara, ne intareste! Nu stiu de ce, dar imi suna ironic si nu-mi place. Inainte sa ma apuc sa te vino repede si explica-te, te rog QUOTE Incearca sa nu ceri de la un singur barbat totul (si nu te gandi la prostii ). Afectiunea poate fi primita si de la alti oameni, nu doar de la partener. Trebuie doar sa stii sa-ti deschizi sufletul pentru a putea primi cate putin de la fiecare. Din pacate nu vorbesc de orice fel de afectiune, ci exact de aceea ce mi-o poate da un partener Si din pacate pentru mine eu mereu am mers pe deviza "totul sau nimic" - deci clar ca cer totul de la un singur mascul!! Din pacate pana acum doar unul a reusit sa-mi dea totul, dar doar pentru cateva luni mai mult n-a reusit saracul Consecinta = mi-s singura si libera ca pasarea cerului si a inceput sa-mi placa asa Cat despre a invata copilul sa aiba incredere in el si sa fie independent - intr-adevar aceste chestii nu prea fac parte din educatia romanilor... |
|
|
29 Aug 2007, 09:00 AM
Mesaj
#46
|
|
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
QUOTE Nu stiu de ce, dar imi suna ironic Nu, chiar nu am fost ironic deloc. Ar fi fost aiurea sa fac ironie pe baza suferintei altuia, chiar daca e deja trecuta. -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
|
|
(Afrodita) |
29 Aug 2007, 11:31 AM
Mesaj
#47
|
Guests |
Ok, ok, te iert de data asta
Pe bune acum ca asa s-a vazut de unde shed eu. Daca nu ai fost ironic inseamna ca am fost eu prea adormita |
|
|
17 Jul 2008, 12:41 PM
Mesaj
#48
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 596 Inscris: 8 November 07 Forumist Nr.: 10.832 |
cred ca ceea ce ne enerveaza la parinti este lipsa de intelegere pt dorinta copiilor de a se simti liberi, de a se distra. Isi doresc atat de mult ca ai lor sa fie cei mai... incat uita ca si ei au fost la acea varsta si faceau cam aceleasi lucruri. Sigur ca inaintand in varsta se estompeaza diferentele de varsta cu tot ceea ce presupun ele. Totusi si ei au facut la varsta adolescentei lucruri care pe vremea aceea erau considerate mici nebunii.
Acest topic a fost editat de Anca_M.: 17 Jul 2008, 12:42 PM |
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 27 September 2024 - 12:56 PM |