Depresia, diagnostic, tratament, istorii personale |
Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )
Va invitam la dezbateri pe teme diverse, avand in centrul lor Omul. Domeniu umanist complex, relativ greu de surprins in ecuatii sau teorii unice, psihologia va fi si un pretext pentru a discuta despre emotii, minte si suflet.
Depresia, diagnostic, tratament, istorii personale |
2 Dec 2003, 08:34 PM
Mesaj
#1
|
|
Debutul Fulminant Grup: EmailInvalid Mesaje: 2.165 Inscris: 12 September 03 Forumist Nr.: 757 |
Un numar de postari pe Han mi-au dat impresia ca deschiderea unui topic despre depresie & ganduri negative & nemultumire fata de noi insine e destul de oportuna...Voi incepe sa postez cateva chestii in limba engleza despre diagnosticarea depresiei si tratamentul depresiei, urmand ca dup'aia sa las deschisa discutia/ dezbaterea cazurilor individuale...
|
|
|
19 May 2004, 03:53 PM
Mesaj
#71
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
@flower
Depresia poate fi cauzata si de diverse boli care ne macina fara sa ne dam seama, asa ca inainte de a merge la psihiatru si psiholog, faceti-va analizele (asa cum zicea si flower). -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
||
|
|||
19 May 2004, 04:28 PM
Mesaj
#72
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 21 Inscris: 17 May 04 Din: Prea departe Forumist Nr.: 3.528 |
Citind toate experientele voastre, cunoscand si altele, stau si ma gandesc la un paradox: atatia oameni in jurul nostru, in lumea asta..si totusi unii dintre noi se simt atat de singuri...De ce?
-------------------- Viata e frumoasa, de ce s-o traim urat?
|
|
|
Promo Contextual |
19 May 2004, 04:28 PM
Mesaj
#
|
ContextuALL |
|
|
|
19 May 2004, 04:32 PM
Mesaj
#73
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 21 Inscris: 17 May 04 Din: Prea departe Forumist Nr.: 3.528 |
N-am avut intentia sa fiu patetica
-------------------- Viata e frumoasa, de ce s-o traim urat?
|
|
|
19 May 2004, 04:47 PM
Mesaj
#74
|
|
Musteriu Grup: Musterii Mesaje: 21 Inscris: 17 May 04 Din: Prea departe Forumist Nr.: 3.528 |
Ovidiu, nu stiu cat de impresionant e ce am spus, pentru o mine a fost doar o experienta..Nu incerc s-o minimalizez, dar nici nu am de gand sa ma cramponez de ea de acum incolo. Viata merge inainte(din fericire ..Am incercat sa trag cat mai multe invataminte din asta si mi-am promis ca nu o sa mai trec niciodata prin ce am trecut, pentru binele meu si al celor din jurul meu.
Pace in suflet si lumina in spirit! -------------------- Viata e frumoasa, de ce s-o traim urat?
|
|
|
19 May 2004, 05:01 PM
Mesaj
#75
|
|||
Debutul Fulminant Grup: EmailInvalid Mesaje: 2.165 Inscris: 12 September 03 Forumist Nr.: 757 |
iata linkul promis ( e de fapt un mailing list pentru doctorii psihiatri - deci puteti fi up-to-date cu studiul depresiei in vest) Click aici Si click aici pentru un forum pentru depresivi & articole pe tema asta |
||
|
|||
19 May 2004, 05:56 PM
Mesaj
#76
|
|
Vornic Grup: EmailInvalid Mesaje: 453 Inscris: 27 December 03 Din: Constanta Forumist Nr.: 1.628 |
@flower:daca ai fi fost mai atenta ai fi putut observa ca auto medicatia indicata de Nico si ce am zis eu ca am de gand sa iau,sau mai exact ce iau(Magnelact care e idicat pt o buna functionare a fluxului nervos si pe care eu il iau pt ca sunt in perioada examenelor si invat mult,intr-un timp scurt,fiind la mijloc cateva saptamani pana dau examenele nicidecum pt a-mi trata vreo depresie.Nu face confuzie intre mentionarea ca vitamnia B6 e buna pt unii depresivi si scopul cu care o iau eu).Persoanele cu probleme serioase psihice,sau cu depresii indiferent de stadiul lor, fii sigura ca au apelat/apeleaza la un specialist(citeste ce am scris eu despre experienta mea,sau daca nu ai timp si chef,iti spun aici ca am apelat la un psiholog care mi-a dat pe langa indicii terapeutice-ascultat muzica,sa fac lucurui care-mi plac,etc-mi-a presris si antidepresive usoare.S-a incercat sfaturiea unor persoane care au scapat de depresie,insa care au grija de sanatatea lor,si nu doresc o revenire a problemelor.Avand grija noi insine de nivelul de serotonina,acest hormon al fericirii,prin suplimente nutritive nu vad ce crima comitem.Sau probabil te afli in categoria celor ce nu fac un pas fara sfatul medicului...Uite:am avut ani la rand probleme cu amigdalele,am facut tratamente cu anitbiotice la care in timp am devenit imuna,sunt ok acum cat de cat,insa ar trebui sa ma duc din nou la medic sa-i cer Vitamina C si prescriptie ca sa beau iaurt pt refacerea florei bacteriene distrusa de aceste antibiotice si o perevnire a reaparitiei streptococului?Nu.Ar trebui sa ma duc din nou la psiholog sa-i cer tratament prevenitv pt situatiile in care voi fi iar cu moralul la pamant?Ermm...nu...
Prevenirea,prin natura ei,ne tine departe de anumite probleme ce stim ca le-am avut candva...Chiar am de gand sa previn decat sa tratez din nou o depresie...Ah si inca ceva...Tind sa primesc si sa iau in considerare orice sfat,cele cu buna intentie,ma voi informa si ma voi documenta asupra acestei "maladii a secolului 21" -depresia,cum o pot tine departe.Fiind recisiva daca ai avut-o o data,sigur la o anumita varsta va reveni.Insa pt asta nu-mi trebuie prea multe analize si vizite la medic,ci doar o atentie mai mare la ceea ce mananc si ...So...nu vad de ce mai aveai un pic si dadeai in noi...Ce crima s-a infaptuit pe aici? Ah si inca ceva...ce reactii adverse au vitaminele,mineralele si oligoelementele preluate din surse naturale(fructe,legume,etc) asupra organismului nostru?Daca fac abuz de un complex de vitamine aflat sub forma de pastile...corect,ma risc sa-mi bat joc de organismul meu...insa...daca faci tratamentul asta o data pe an,sa zicem primavara cand organismul e mai sarac in bagajele nutritive... Sper ca am lamurit problema @FBOJI`:pai...cu riscul de a-mi atrage iar pumni in cap, iti zic ca e posibil o depresie ,insa numai un medic specialist poate stabili asta.Lipsa initiativei,sau lispa dorintei de viata si credinta ca totul e inutil,pana si viata sau orice actiune buna de intreprins e un siptom al acestei "boli".Daca spui ca are dificultati in comunicare,nu cred ca tu ai putea face ceva...trebuie dus la medic,cu voia sa,cu forta...insa si acolo o comnuicare va fi dificila si o expunere a problemelor sale...Uneori persoanele depresive n-au habar de ce se simt asa,nu au un motiv concret,depresia putand sa se instaleze treptat in urma un mici probleme ce sunt refulate,nerezolvate,deci nu vor stii care e marea problema,chiar nu vor recunoaste ca au ceva,intrebandu-se la ce bun un psiholog.Medici,norocul lor,au tot felul de tactici care pana la urma te fac sa vorbesti si-i vor descoperi problema.Eu zic sa nu disperi,daca la mijloc chiar e o depresie si daca e mai dificila,poate inghtea anul scolar si-si va lua diploma anul viitor...Toate problemele au solutii pe lumea asta si cu toti ne lovim intr-o zi piept in piept cu situatii in care nu credeam ca vom pica vreodata.Uite,mie mi-a fost foarte teama sa-i zic tatalui meu ca am o problema,stiindu-l foarte conservator si stiind ca la noi in familie nimeni nu a avut probleme de acest gen,sau ma rog,era considerat "intr-o ureche",insa sa te duci la un psiholog/psihiatru era deja o jena... Sa ne spui ce s-a mai intamplat si daca mai puteam fi de folos... -------------------- "Treat the other man's faith gently; it is all he has to believe with. His mind was created for his own thoughts, not yours or mine." Henry S. Haskins
|
|
|
19 May 2004, 06:13 PM
Mesaj
#77
|
|
Debutul Fulminant Grup: EmailInvalid Mesaje: 2.165 Inscris: 12 September 03 Forumist Nr.: 757 |
Fac. de Medicina, New York University:
Chestionar online pentru a afla daca suferiti de depresie (click aici) |
|
|
19 May 2004, 11:59 PM
Mesaj
#78
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.930 Inscris: 3 November 03 Forumist Nr.: 1.126 |
Zic si eu ca si amenophis: toata chestia e daca vrea sa-l ajuti si daca incearca sa iasa din starea asta. Eu nu cred ca e depresie. Poate e un soi de "teribilism tarziu" si cred ca daca ar vrea sa discute s-ar rezolva problema. Poate fi o chestie care-l deranjeaza si poate asta e felul lui de a protesta si de a arata ca "el are fraiele in mana". O idee ar fi sa discuti cu prietenii lui cu care el vrea sa discute si care l-ar putea indemna... toata chestia e cine sunt prietenii aceia si ce fel de oameni sunt.... Ar fi fost interesant sa ne dai un pic mai multe detalii si cred ca puteam sa dam si noi mai multe sfaturi -------------------- "Marile fericiri ie mute...."
|
||
|
|||
3 Jun 2004, 05:13 PM
Mesaj
#79
|
|
Forumista Poeta Grup: Membri Mesaje: 6.500 Inscris: 20 April 04 Forumist Nr.: 3.171 |
Multumesc pentru test, Nicodime!
-------------------- Traieste ca si cum ai muri maine.
Invata ca si cum ai trai vesnic. Indira Gandhi |
|
|
3 Jun 2004, 10:12 PM
Mesaj
#80
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 4.405 Inscris: 16 May 04 Din: Bucuresti, the belly of heck Forumist Nr.: 3.508 |
@nicodim am facut testul
e o prostie testul ala. Ma simt bine mersi... Ce inseamna daca ai momente de tristete extrema, dar temperate de veselie extrema? Nu inseamna asta ca in medie ti-e bine? -------------------- |
||
|
|||
3 Jun 2004, 11:11 PM
Mesaj
#81
|
|
Cea Mai Impaciuitoare Forumista din 2003 Grup: Moderator Mesaje: 2.395 Inscris: 25 April 03 Forumist Nr.: 240 |
Nu prea, inseamna ca esti labil psihic.
-------------------- Life is what happens to you while you're busy making other plans.
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi |
|
|
3 Jun 2004, 11:14 PM
Mesaj
#82
|
|
Vornic Grup: Membri Mesaje: 341 Inscris: 5 April 04 Forumist Nr.: 2.926 |
M-am jucat si eu cu testul recomandat. Cred ca are doar 3 rezultate: lipsa simptome (posibil lipsa depresie), simptome semnificative (posibil depresie usoara) si proeminente (posibil depresie moderata). Mai exista si o depresie severa sau majora, dar cine are asa ceva nu cred ca e in stare sa-si faca testul (are idei delirante, halucinatii, etc.). Depresia majora se trateaza numai in spital. Depresia usoara este destul de frecventa, poate trece de la sine sau se poate agrava.
In mod normal se duce la shrink cel cu o depresie moderata, pentru ca asa ii spun cei din jur si pentru ca eficienta scade serios, suferinta e mare si nu mai e de glumit. Diagnosticul are in general doua etape: pozitiv (se cauta simptomele specifice depresiei - vezi testul) si diferential (se compara cu simptomele din alte tulburari). In testul online sunt 10 simptome importante si destul de frecvente ale depresiei. Ele sunt de ajutor pentru un diagnostic pozitiv al depresiei usoare si moderate; testul nu prea e prost. Daca cineva simte ca trebuie sa mearga la psihiatru sau la psiholog eu zic sa nu ezite prea mult. Daca simte ca nu e grav si in cea mai mare parte a timpului acasa si la servici (scoala) e OK nu cred ca e nevoie. Acest topic a fost editat de amenophis: 3 Jun 2004, 11:39 PM -------------------- Aud si uit. Vad si imi amintesc. Fac si inteleg.
Confucius |
|
|
25 Oct 2005, 09:13 PM
Mesaj
#83
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 24 October 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.142 |
Iata-ma-s si pe mine pe acest subiect, numai cu cateva luni intarziere... Dar mai bine mai tarziu, decat niciodata. Desi sunt cam singura pe aici, o sa tin un mic monolog, sa-mi fac mana.
Stiu foarte bine cum e cu depresia... Ajungi la ea printr-o formula simpla: ceva predispozitie ereditara (zisa si "sensibilitate") + stres mai mult decat poti sa duci (necazuri, nefericire..., neimpliniri, etc.). Si intr-o buna zi nu mai stii ce e cu tine. Ii invidiez pe cei care te sfatuiesc sa faci aia sau aia, ca asa ies ei din depresie. Daca ai iesi asa usor din starea aceea nu s-ar mai numi asa. S-ar numi tristete, sau deprimare, sau suparare, oricum ceva ce poti ignora. Dar daca ai depasit deja pragul, nu prea te mai poti ajuta singur. E ca si cum ai pierdut telecomanda si totusi vrei sa schimbi postul din fotoliu... Dar exista solutii. Cat de buna, fiecare, depinde si de om, de simptomele lui, dar si de adancimea depresiei. La una usoara merge cu plante sau psihoterapie, dar la un episod sever nu mai ai puterea de a face mare lucru. Poate mai exista si alte solutii, dar aproape sigur "merge" cu antidepresive. Am trecut prin asta anul trecut. A durat luni pana mi-am revenit, dar mi-am revenit. La mine, mai pregnanta este anxietatea. Nu mai stiu in ce moment m-am pricopsit cu ea, dar acum e cu mine. Cu toate astea nu sunt o fricoasa, as zice chiar dimpotriva. Ce paradox, nu? M-am cam saturat si eu de pilule, cam de zece ani o trag, cu pauze mai mici sau mai mari. Vreau sa incerc sa fac ceva cu homeopatia. Poate mai exista minuni. Speranta moare ultima... Asa cum sper si ca ma va citi cineva si-mi va raspunde... |
|
|
25 Oct 2005, 09:36 PM
Mesaj
#84
|
|
Domnitor Grup: MembriOffBoard Mesaje: 2.426 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.412 |
.... sau macar sa-ti ureze valeria.
-------------------- __________
|
|
|
25 Oct 2005, 10:13 PM
Mesaj
#85
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 3.750 Inscris: 8 January 05 Din: ??? Forumist Nr.: 5.402 |
Bun venit la han valeria!...daca vrei poti vorbi cu mine de anxietate.Intr-adevar depresia si anxietatea sunt afectiuni serioase si uneori merg mina-n mina.Am trecut prin asta si sper sa nu mai revina, desi nu-mi dau seama daca am reusit eu sa stapinesc fenomenul sau pur si simplu factorii generatori s-au mai estompat.Bineinteles cu ajutor specializat.Pe mine m-a ajutat foarte mult sa descarc "sacii din spinare" pe biroul psihologului iar el(ea) i-a luat ,i-a disecat pe fiecare in parte si mi-a prezentat lucrurile intr-o alta lumina.Asta te ajuta sa intelegi de ce reactionezi intr-un anume fel,intr-o anume situatie. Asta te ajuta sa gasesti alternative. Si mai e o chestie...incearca sa iesi putin din mediul in care te afli"prizoniera incoltita"...sa respiri in natura la fiecare sfarsit de saptamina ,sa faci sport- macar de 2 ori pe saptamina mergi la sala ,sa sofezi ajuta iarasi foarte mult pentru ca in clipele respective iti dovedesti tie "ca esti stapina pe situatie" si nu situatiile "te calaresc" pe tine,invata niste tehnici de relaxare,acorda-ti mai mult credit si mai multa atentie ,sau macar atentia pe care precis o meriti,nu te subestima niciodata,fa-ti planuri...pune-le in aplicare si premiaza-te!Cu siguranta te vei simti mai bine.Fa in asa fel sa descarci zilnic prin neuronii tai mediatorii placerii si fericirii.Chiar cu mijloace artificiale la inceput.Si, bineinteles, RAZI cit mai mult cu putinta. Mult succes si sanatate iti urez si nu ezita sa scrii chiar si aici.Si asta ajuta,cu siguranta!
-------------------- Life is about having the mixture of the curiosity of an older person and the imagination of a child
Daphne Guiness Mai bine sa fii urat pentru ceea ce esti, decit iubit pentru ceea ce nu esti! Anatole France |
|
|
25 Oct 2005, 11:34 PM
Mesaj
#86
|
|
Dregator Grup: Membri Mesaje: 783 Inscris: 30 July 04 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 4.160 |
Cam nasol cu depresiile astea
Cateva sfaturi utile, zic eu, pentru cei predispusi la depresii. Asadar : Profitati cat mai mult de soare, acesta are o influenta pozitiva asupra pshicului, asupra bunei dispozitii. Bineinteles, daca e de preferat soarele, atunci este de evitat intunericul. Mai dificil este iarna, cand ziua este foarte scurta si predomina acel cer plumburiu, care numai bucurie nu-ti aduce. Daca retina nu primeste lumina, glanda epifiza din creier secrea un hormon numit melatonina, care este responsabil si de reglarea somnului, contribuind intr-un fel la lipsa de energie/buna dispozitie. Evitati sa stati prea mult in casa. Miscarea, iesirile in aer liber, sunt mici stimuli ce ajuta la o echilibrare a chimiei creierului. Tineti-va mintea ocupata cu ceva, gasati-va o preocupare. Depresia merge mana in mana cu lipsa unei preucupari, pentru ca atunci "mintea" ta are sufiecit timp sa-si planga de mila. Evitati insomniile. Cand nu poti dormi, n-ai altceva mai bun de facut decat sa te gandesti la cate in luna si in stele. Desigur, vei sfarsi prin a te culpabiliza si prin a contoriza esecurile. Deci, prin a-ti sifona si mai mult imaginea de sine. E de preferat sa adormi in scurt timp dupa ce te-ai bagat in pat. Faceti miscare. Miscarea e cheia succesului. Incercati mici exercitii fizice zilnic. Ajuta la psihic mai mult decat pare la prima vedere. Evitati sa va asumati responsabilitati prea mari, fiind in acest fel mai putin deziluzionati in cazul unui esec. De cele mai multe ori, "pastila" necesara scaparii din ghearele depresiei se afla chiar in noi, nefiind neaparat nevoie de psihoterapie sau, mai rau, de medicatie - antidepresive. Fireste, exista depresii si depresii, unele putand lua forme mai severe, cum ar fi depresia bipolara (maniaco-depresiva). Cu episoade depresive severe, alternate cu cele de surpsus energic, eurofie, sentimentul ca le poti face pe toate - episodul maniacal. Cand e vorba de forme severe, este recomandata vizita la psiholog. -------------------- The decision to build artilects or not, will be the toughest decision that humanity will ever have to make.
Personally, I'm glad to be alive now - Hugo de Garis |
|
|
25 Oct 2005, 11:54 PM
Mesaj
#87
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 24 October 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.142 |
Va multumesc mult, pentru urare Denise-i si pentru sfaturi Michelle-i!
Multe din cele recomandate le incerc si eu si merg, mai ales acum cand sunt intr-o perioada mai buna. Cand vorbeam de anxietate (eu urmez acum un tratament alopat, ce sa fac, asta e!) ca ma insoteste mereu, ma refeream nu chiar la forma aceea grava, din definitii, pentru ca pe aceea din fericire o mai rezolva doctoria, dar mai precis la un fond anxios, o lipsa de siguranta difuza, niste senzatii vagi, dar destul de suparatoare. Ma enerveaza ca nu se pot sterge cu totul nici macar cu doctoria starile astea. Eu nu eram asa... Eu ma stiam vesela, ma bucura orice fleac. Daca tot iau o pilula, mi-ar placea sa ma faca "nesimtita" macar o vreme. Dar nu e asa. Intr-adevar, exista si nesuferitele de efecte adverse. La mine factorul stresant e cvasi-permanent, asta e beleaua, suferinta mea a debutat cu forma "reactiva", reactie la un stres extern. Prefer sa nu vorbesc deocamdata despre factorul meu de stres, e cava cam prea personal. De asta cred eu ca mi s-a cronicizat si suferinta si trebuie sa-i dau la cap cu pilulica. Dar spuneam mai devreme ca sper sa ma ajute homeopatia, fiindca vreau si eu sa scap de asa numitele doze de intretinere, care ma ajuta sa nu am recaderi. Am intrat adineauri pe tema anxietate si o sa scotocesc dupa terapia cognitiv-comportamentala de care vorbeste toxic. S-ar putea aici sa fie raspunsul la preblema mea. Nu de alta, dar autosugestia asta nu e chiar ceva simplu. Subconstientul se poarta uneori ca un mic si nu-l poti convinge neam de veselia ta prefacuta. M-am chinuit zile intregi sa-i bag in cap cate ceva, dar subconstientul meu este o entitate separata de mine si foarte incapatanat. Reuseam numai sa obosesc de atata autosugestie si efectul era aproape nul. Serotonina aia care-mi cam lipseste mie e pana la urma ceva chimic, hormonul fericirii. Ma bucur mult ca v-am gasit, aici, la han. P.S. Am si simtit cum mi-a picat in ochi un strop de serotonina. |
|
|
26 Oct 2005, 01:33 PM
Mesaj
#88
|
|||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
Sa stii ca subconstientul asta nu stie prea multe: el stie doar ce vrea si atat, nimic mai mult. In loc sa incerci sa-l presezi sa faca ce vrei tu, ar fi bine mai intai sa incerci sa intelegi ce vrea. O sa ai surprize (placute) .... -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
||
|
|||
26 Oct 2005, 02:17 PM
Mesaj
#89
|
|
bulina Grup: Membri Mesaje: 10.492 Inscris: 19 January 05 Forumist Nr.: 5.473 |
valeria
As vrea sa te sprijin putin in lupta ta cu depresia, asa ca o sa-ti spun parerea mea (neprofesionista). (Nu as intra in vorba pe un asemenea subiect sensibil, daca nu as fi trait la randul meu ani de zile de depresie.) Orice tristete care ne macina sufletul are la baza o problema nerezolvata, o frustrare uitata. Spui ca nu vrei sa vorbesti depre cauzele stresului tau. E dreptul tau sa nu vorbesti. Dar ar fi indicat sa vorbesti cu cineva. S-ar putea sa ai probleme ramase undeva intr-un colt intinecat de suflet si sa nu stii de ele. Te-ar putea ajuta sa gasesti problema un jurnal in care sa scrii de cate ori simti neliniste sau bucurie, sau orice altceva. Pe mine personal jurnalul meu m-a ajutat enorm (jurnalul de pe han). Cred ca si medicamentele ajuta intr-un fel, probabil sa te mentii pe linia de plutire, dar medicamentele nu vor sterge problemele din sufletelul tau. -------------------- "Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume. A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn. |
|
|
26 Oct 2005, 03:29 PM
Mesaj
#90
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 24 October 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.142 |
Pentru Zorro: tipu' asta despre care vorbim, subconstientu' meu, cam stiu eu in mare ce vrea. Dar ce te faci daca ce vrea el nu se poate? El ar fi vrut probabil ca viata mea de pana acum sa fi fost un pic altfel, pe anumite planuri cam principale si acum se simte frustrat ca nu e totul cum ar dori el. De fapt pe mine, cand ma apuca, ma apuca, cam asa: ma gandesc la ce as fi putut avea si n-am, ma gandesc la ce am si nu-mi convine si ma pun pe plans... Gandire negativa, nu? Sau dupa cate o cearta cu "...", care ma afecteaza la fel de mult mereu. Eu incerc sa gandesc pozitiv, dar cand te simti "de raspunzi pozitiv la toate intrebarile din test" nu prea mai ai vointa si putere sa pui in practica ce ar trebui sa faci. Asta e!. Acum, de exemplu, am intrat pe testul cu depresia si raspunsurile mele sunt altele. Acum nu ma mai simt rau, deprimata. Acum pot sa gandesc si pozitiv. Dar tre sa fac rost de un instrument ca sa nu mai intru in vrie cand am necazuri. In fond necazuri avem toti, dar nu toti ne prabusim in halu' asta la greu. Nici eu nu eram asa inainte. Habar n-am ce s-a intamplat de fapt.
Si apropo, cum sa fac eu sa aflu exect cam ce vrea tipu' mai sus-amintit? Ca tin la el si l-as rasfata nitel... Oricum, multumesc mult pentru implicare. Pentru Felina: draga mea, ai mare dreptate cu ce spui, dar eu zic ca imi cam stiu problemele, ca m-am psihanalizat la greu. Daca am probleme nerezolvate, este pentru ca m-au depasit sau n-au depins de mine. In general eu sunt ambitioasa si perfectionasta, aceasta din urma nefiind tocmai o calitate, din cate am citit. Am incercat sa fac cum zice (am uitat cine...): ceea ce nu poti schimba invata sa accepti. Trag concluzia ca nu ma impac si pace cu niste stari de fapt. Dar beleaua este ca in timp chiar am avut nevoie de doctorii, ajungand la urgenta la psihiatrie dupa atacuri de panica. De-alea de zici ca in secunda urmatoare vei innebuni... Capatasem fobii de cutite, agorafobie, ameteli, nod in gat si ma strangea la ceafa de nu-mi puteam odihni capul nici pe perna. Si asta luni de zile... Aveam probleme la serviciu si mi-era frica de un sef cam afurisit. Stiam ca asta e, stiam ca nu-mi poate taia capul, dar stresul lucra... M-am mutat de acolo, dar starile proaste continuau. Uite asa am ajuns eu la medic, unde, desi ma consider destul de citita, credeam ca se duc numai nebunii. De fapt atunci eu credeam ca am innebunit intr-adevar. Mai tarziu am aflat ca nebunii pe bune n-au nici o treaba, pentru ei ceilalti sunt anormali. Cand m-am simtit mai bine, am renuntat la pilule, dar in cateva luni am avut iar nevoie. N-am mai asteptat sa ajung iar atat de rau. Dar sunt amarata ca nu mai pot fi cum ma stiam eu, nu luam nici o aspirina si aveam o liniste interioara, uau! Acum sunt extrem de rare momentele cand ma simt cu adevarat linistita. Poate doar seara, cand nu mai am nimic de facut decat sa ma uit la TV sau sa citesc. Ce bine e sa poti exprima ce simti! De fapt eu am ceva prietene bunute cu care mai vorbesc, dar nu-mi place sa sacai oamenii cu problemele mele. Iar familia s-a obisnuit cu mine asa, dar asta nu inseamna ca ma cruta de socuri sau soculete, ci ca nu prea inteleg cand le explic ce am. Ei zic: "dar de fapt ce s-a intamplat?" Iar eu n-am intotdeauna un raspuns... Cu bine... |
|
|
26 Oct 2005, 03:52 PM
Mesaj
#91
|
|
bulina Grup: Membri Mesaje: 10.492 Inscris: 19 January 05 Forumist Nr.: 5.473 |
Ok, familia nu te intelege mereu, cauta persoane care te inteleg. O idee simpla: aici pe han esti sub protectia anonimatului atata timp cat vrei, deci poti vorbi linistita de ce te doare, asa ca poti sa-ti deschizi un jurnal la Povestea mea. Vei afla pareri, daca doresti, de la alti forumisti. (Nu ai fi nici prima nici ultima persoana care face asta. )
-------------------- "Be kind, for everyone you meet is fighting a hard battle."
Never asume. A friend told me I was delusional. I almost fell off of my unicorn. |
|
|
26 Oct 2005, 04:07 PM
Mesaj
#92
|
|||||
Domnitor Grup: Membri Mesaje: 1.849 Inscris: 30 March 04 Din: Timisoara Forumist Nr.: 2.824 |
Inseamna ca l-ai cam torturat, saracul de el Important de ca de acum incolo sa nu-l mai torturezi, ci sa-l mai "rasfeti" din cand in cand, asa cum iti place tie sa zici
Cand o sa stii exact ce vrea, atunci nu cred ca vei mai avea probleme de genul depresiilor. E un drum pe care trebuie sa ajungi... Cum? Nu stiu, si nu cred ca stie cineva, dar e de ajuns sa vrei cu adevarat sa ajungi acolo. Restul vine de la sine. Apropo de starea de bine, iti spun si tie ce spun la toata lumea: 1) Fa multa miscare (plimbari, sport) 2) Nu lasa sa treaca o zi fara sa admiri ceva: un copac, o priveliste. Orice lucru are in el el ceva frumos. Trebuie doar sa-l cauti. 3) Accepta lucrurile asa cum sunt si nu incerca sa le schimbi pentru ca nu esti Dumnezeu. 4) Mai rasfata-te din cand in cand cu mici placeri. Face bine la moral -------------------- Suntem ceea ce gāndim. (Buddha)
|
||||
|
|||||
26 Oct 2005, 08:10 PM
Mesaj
#93
|
|||||
Cea Mai Impaciuitoare Forumista din 2003 Grup: Moderator Mesaje: 2.395 Inscris: 25 April 03 Forumist Nr.: 240 |
Valeria, tu esti instrumentul, oricat pare greu de crezut. Terapia cognitiva iti arata cum sa-l folosesti - si daca intr-adevar vrei sa-ti rasfeti eu-ul, nu o sa te impotrivesti sa o aplici odata ce stii cum. Cat despre ce vrea, sunt convinsa ca ca stii. Eu doar pot sa banuiesc ca vrea liniste. Nu mai vrea sa fie torturat de regrete, de "batai" pentru lucruri asupra carora tu n-ai control. Sunt intamplari in viata, chiar cotidiene, asupra carora nu avem control si o sa dau un singur exemplu: rautatea celor din jur. Nu poti face nimic sa le schimbi comportamentul, e clar - dar poti sa alegi cum reactionezi tu la comportamentul lor. Te afunzi in negura supararii? (De ce? nu e vina ta) sau iti spui ca e problema lor, ii categorisesti ("omu' are probleme mari") si iti vezi de treaba mai departe?
Veselia nu trebuie sa fie prefacuta, nu faci altceva decat sa te pacalesti singura - si nu prea face sens, nu? De fapt, nici nu trebuie sa fie veselie, ci doar liniste sufleteasca. Nu cere de la tine mai mult decat poti sa dai - asa cum nu ceri nici celor din jur. Bafta Stiu ca o sa reusesti. -------------------- Life is what happens to you while you're busy making other plans.
"An eye for an eye makes a blind world" - Ghandi |
||||
|
|||||
27 Oct 2005, 09:35 AM
Mesaj
#94
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 24 October 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.142 |
Asa..., deci sa recapitulam:
In prezent eu nu sunt chinuita de depresie, doar un ghem in piept de anxietate vaga, dar relativ constanta ma face sa spun ca nu ma simt intr-adevar bine. Dar incerc sa o ignor, pana o sa gasesc ceva sa-i vina de hac, sa fiu eu cea de mai demult. Problema este ca am obtinut starea asta de "aproape bine" cu medicamente si mi s-a spus ca va trebui sa mentin mereu cel putin o doza asa-zisa de intretinere. Nu-mi place asta, nu iubesc doctoriile, asa ca voi continua sa caut solutii alternative. Intre timp, vreau sa va istorisesc ceva. Acum doi ani am avut iar un necaz destul de mare. Imi picase in cont o suma frumusica, cam 150.000.000 lei. Mi-am deschis o mica afacere comerciala. Am facut prostia ca am angajat pe cineva din familie, care mi-a devalizat taman de sarbatorile de iarna cam jumatate din suma. Restul il investisem si cu greu am mai recuperat ceva. Partea proasta este ca supararea m-a aruncat iar in suferinta psihica. Am auzit de o bioenergoterapeuta, la care am fost si care pe langa pasele energetice facea si putina sugestie terapeutica cu mine. Incepusem sa ma simt chiar excelent. Sa stiti, dragii mei, ca m-am convins ca bioenergia este o realitate, in cazul in care cel care ti-o transmite nu este un sarlatan. In prima saptamana am dormit cat cuprinde, apoi m-am simtit foarte in forma. Atat de in forma, incat am ajuns sa cred ca ma pot lipsi de medicatia mea de intretinere, la care am renuntat cat am crezut eu de "treptat". Ce a urmat? Doua saptamani mi-a fost intr-adevar bine, apoi incet-incet suferinta s-a reinstalat, desi eu credeam ca sunt numai simptome de sevraj si vor trece. Dupa cam doua luni intrasem in cea mai urata depresie a mea. As fi stat numai in pat, cu ochii inhisi. Aveam membrele amortite la propriu si nu-mi trebuia TV sau altceva ce imi place de obicei, iar obligatiile mele zilnice abia le indeplineam. Sa nu mai spun de celelalte simptome. Asa ca am realizat ca nu mai e vorba de nici un sevraj, ci de boala curata si am fost iar la psihiatru. Am reinceput tratamentul si sa stiti ca de data asta foarte mult a durat sa-mi revin. Cateva luni... Mi-a fost binisor cateva luni bune, apoi, la inceputul lui octombrie anu' asta iar isi arata coltii, asa ca iar doze mai mari. Mi-au cedat relativ repede simptomele, dar, cum v-am zis, iau mereu doctorii. Ce vreau eu sa va povestesc si uite ca m-am lungit la vorba sunt niste metode de terapie psiho pe care mi le-a indicat bioterapeuta (ca meserie doctorita). Intr-adevar functioneaza. 1. Daca vrei sa-i transmiti un mesaj subconstientului, da-i un nume (sa-i zicem Mark) si vorbeste cu el, cu voce tare (daca esti singur) sau in gand, repetandu-i mesajul zilnic, cel putin vreo 40 zile. Pricepe destul de greu..., dar pricepe. Eu imi explic asta printr-un fel de rezonanta cu el in care intri mai greu. 2. Daca vrei sa scapi de niste ganduri negre, scrie-le pe o hartie si arde apoi hartia, ca pe un mic ritual, ca sa constientizezi ca distrugi supararea. Pe hartie scrii si daca te-a suparat cineva, il si injuri daca simti nevoia, iti versi deci of-ul. Facand mai multe zile in sir chestia asta, constati ca ai din ce in ce mai putine lucruri de scris pe hartie, deci mai putina suparare. E aproape spectaculos sa vezi cum anumite chestii te afecteaza din ce in ce mai putin. Chestiile astea nu iau prea mult timp, asa ca se pot aplica usor. Credeti-ma, cu metoda asta castigi liniste. Doar ca eu n-am mai aplicat-o de atunci. Bine ca mi-am amintit, o sa o fac iar. V-am cam impuiat capul? |
|
|
29 Oct 2005, 01:47 PM
Mesaj
#95
|
|||
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.894 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.410 |
Bun venit la Hanu Ancutei, valeria ! Dupa cum vezi, aici esti ascultata (poti vedea acest lucru din felul in care ti se raspunde) si sper ca macar asa te putem ajuta si noi. Bun venit la "Psihologie - Omul, minte si suflet" celor ce nu au trecut pana acum pe aici ! Cred ca e bine sa subliniez parte din mesajul lui mothman.
Cu observatia ca poate una dintre cele mai simple tehnici de evitare a insomniilor (nu am citit-o nicaieri, dar am creat-o pentru mine, si a mers) este sa incerci, atunci cand iti doresti sa adormi, sa imiti ceea ce se intampla in vis: sa imaginezi un "scenariu" si sa te lasi purtat de el pana ... se rupe filmul. Scenariul poate fi "ghidat" la inceput in asa fel incat sa evolueze ca si visul, cu transformari. E posibil insa ca acest "remediu" sa reduca accesul la visele din timpul somnului, si cine stie cate efecte laterale mai pot fi. Acest topic a fost editat de calfa: 29 Oct 2005, 01:48 PM -------------------- ... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|
||
|
|||
29 Oct 2005, 06:11 PM
Mesaj
#96
|
|
Vataf Grup: Membri Mesaje: 134 Inscris: 24 October 05 Din: Bucuresti Forumist Nr.: 7.142 |
Apropo de adormit, mi-am cumparat de la "Prietenii cartii" niste CD-uri pentru relaxare foarte OK. Deoarece reusesc sa adorm inainte de sfarsitul CD-ului inseamna ca functioneaza. Oricat de tarziu m-as culca, imi place sa adorm cu muzica, uneori Holograf, Joe Dassin, alteori instrumentala. Iar muzica de care vorbesc are niste acorduri stelare...
O sa incerc si eu cu "scenariile" pentru visuri, nu cred ca poate avea reactii adverse |
|
|
29 Oct 2005, 06:43 PM
Mesaj
#97
|
|
Cronicar Grup: Moderator Mesaje: 2.894 Inscris: 7 December 03 Forumist Nr.: 1.410 |
La mine banuiesc ca a creat un efect lateral. De atunci (si sunt multi ani de atunci) nu imi mai amintesc visele decat foarte rar. Dar poate e o coincidenta.
-------------------- ... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
|
|
|
Versiune Text-Only | Data este acum: 27 September 2024 - 06:01 PM |