Despre Rugaciune, pareri si viziuni Optiuni

[thunder]

Deschid acest topic pt. a oferi citeva viziuni despre rugaciune, mai ales datorita modului in care un alt coleg de forum, TriRegnum, a atins subiectul. Consider ca nu a procedat corect, chair daca la baza a vrut "binele". Tocmai de aceea, inviti si pe altii sa-si spuna parerea despre rugaciunea, despre modul in care ei se roaga, efectele si rezultatele ei ... cit si mai ales modul in care ei au simtit ca li se raspuinde la aceste rugaciuni ... si MAI ALES in cit timp li s-a raspuns !

- faca o mica trimitere la acel mesaj al lui TriRegnum.

[thunder]

[thunder]

Mecanismul rugăciunii


În invizibil există numeroase categorii de inteligenţe aflate în relaţie cu omul deşi acesta nu este conştient, de cele mai multe ori, de aceste prezenţe. Unele dintre aceste inteligenţe sunt puteri spirituale imense, altele, foarte puţin dezvoltate, dotate cu o conştiinţă inferioară. Această latură ocultă a naturii este cunoscută în toate religiile.

Lumea întreagă este plină de fiinţe vii, invizibile ochilor fizici. Aceste lumi invizibile pătrund în lumea vizibilă, astfel încât în jurul nostru se află în permanenţă o multitudine de inteligenţe. Unele dintre aceste fiinţe se lasă influenţate de cererile noastre, altele sunt gata să se supună voinţei noastre.

Creştinismul recunoaşte existenţa inteligenţelor superioare şi le dă numele de îngeri. Aceşti îngeri sunt spirite aflate în serviciul lui Dumnezeu. Alte fiinţe care ocupă spaţiile invizibile sunt cele create de om, căci vibraţiile gândurilor şi dorinţelor sale determină forme de materie subtilă care se menţin datorită acestor vibraţii.

Formele-gânduri se unesc cu elementalii din natură şi durează atât timp cât sunt hrănite de autorul lor. Este important de reţinut faptul că gândirea este creatoare pe toate planurile, inclusiv în planul fizic. Ea poartă numele de formă-gând atunci când se manifestă în planurile astral sau mental. Gândurile pot pierde sau salva oameni, după cum sunt false sau adevărate, pozitive sau negative. Este sigur că putem crea în corpul nostru fizic o boală, numai gândind-o cu persistenţă. De aceea este foarte important să ne controlăm în mod continuu gândurile pentru a nu accepta decât gândurile pozitive, de iubire, de altruism, sănătate şi bucurie. Conform principiului rezonanţei, gândurile de o anumită vibraţie atrag gânduri de vibraţie similare şi energiile corespunzătoare.

Revenind la fiinţele care populează spaţiile invizibile, omul creează astfel o armată de servitori invizibili, care parcurg lumile invizibile, cătând să execute voinţa sa.

Când o persoană formulează o rugăciune din categoria A, ea poate fi îndeplinită în multiple moduri. Cel care aşteaptă de la Dumnezeu bunuri materiale de care are nevoie, îi va cere pâine cea de toate zilele la fel de natural ca şi copilul, care se adresează tatălui sau mamei sale. Un exemplu tipic pentru aceste fel de rugăciune este dat de George Muller din Bristol, un cunoscut filantrop care în epoca începuturilor operei sale de caritate, nu avea nici prieteni, nici bani. El se ruga pentru a obţine hrana necesară copiilor orfani, a căror existenţă depindea de el, şi obţinea întotdeauna suma fixată, corespunzând nevoilor momentului. Rugăciunea lui Muller era o dorinţă vie şi energică, iar aceasta crea o formă-gând care se rezuma la o singură idee: “este nevoie de ajutor – este nevoie de pâine!” şi, parcurgând lumea subtilă ea căuta.

Există întotdeauna oameni caritabili care doresc să dăruiască şi să ajute persoanele aflate în nevoie şi caută, la rândul lor, ocazii să dăruiască. Un asemenea om este pentru forma dorinţă ceea ce magnetul este pentru pilitura de fier: el o atrage. Forma-dorinţă trezeşte în creierul său vibraţii identice cu ale sale, el vede un mod de a pune în aplicare intenţiile sale caritabile, semnează un cec şi îl pune la poştă. Pentru George Muller, Dumnezeu este cel care a pus în inima donatorului ideea de a dărui şi de a da ajutorul necesar. Această explicaţie este exactă, dacă dăm cuvintelor sensul lor profund, pentru că nu există viaţă, nici energie în universul lui Dumnezeu care să nu purceadă din El, dar agentul intermediar a fost forma-dorinţă creată prin rugăciune, în virtutea legilor divine.

Un rezultat asemănător se poate obţine şi printr-un efort metodic de voinţă, fără rugăciune. Este necesar însă pentru aceasta, să se cunoască bine mecanismul şi modul de a-l aplica. Este necesar să se cunoască legea afirmaţiei, lege pe care se bazează de altfel şi rugăciunea. Potrivit acestei legi, când se afirmă un lucru, acest lucru se formează în invizibil. Din acest moment el există şi atrage către el tot ce este necesar pentru a se manifesta în planul vizibil. Această lege a afirmaţiei este expusă de Iisus când afirmă: “Tot ceea ce cereţi când vă rugaţi, credeţi că aţi şi primit şi veţi vedea că se împlineşte”.

Se poate petrece ca astfel de rugăciuni să rămână însă fără răspuns. Explicaţia acestui fapt constă în aceea că orice om contractează în viaţă datorii pe care trebuie să le plătească. Gândurile sale negative, dorinţele şi acţiunile sale negative au format obstacole în calea sa şi uneori îl închid între zidurile închisorii construite de el însuşi. O datorie constituită printr-o acţiune rea se plăteşte prin suferinţă: omul trebuie să suporte consecinţele răului pe care l-a comis. De exemplu, a meritat, ca urmare a răului cauzat, să moară de foame? Nici o rugăciune a sa nu va putea să-i modifice soarta. Forma-dorinţă astfel creată va căuta, dar nu va găsi. Ea va întâlni valul de rău din trecut, care o respinge.

Analizând rugăciunile din categoria B, vom constata că rugăciunile care cer ajutor în caz de dificultăţi morale şi intelectuale, au un dublu rezultat: ele acţionează direct, declanşând ajutorul cerut, ele reacţionează direct asupra persoanei care se roagă. Ele atrag atenţia îngerilor şi discipolilor, care lucrează în afara corpurilor fizice, care caută fără încetare să dea ajutor şi asistenţă celui care cere. Sfaturile, încurajarea, lumina, sunt comunicate atunci conştiinţei cerebrale, iar rugăciunea se află împlinită în felul cel mai direct. “Şi căzând în genunchi, el se rugă…Iar un înger venit din cer îi apăru pentru a-l încuraja” (Luca, XXII, 41, 42). Aceste rugăciuni primesc de asemenea ceea ce numim un răspuns subiectiv: este vorba de reacţia rugăciunii asupra celui care o pronunţă. Prin faptul că se roagă, inima şi mentalul său devin receptive. Aceasta face ca natura inferioară să se liniştească, permiţând în acelaşi timp forţei şi luminii superioare să coboare în el în valuri, fără să întâlnească obstacole.

Când rugăciunea cere lumină spirituală sau creştere spirituală, asistenţa exterioară şi interioară este mai puternică. Toate ajutoarele, fie că sunt îngeri sau oameni lucrând în afara corpurilor fizice, favorizează din toate forţele lor progresul spiritual, sesizând toate ocaziile care le sunt oferite de sufletele care aspiră către lumină şi adevăr. Pe de altă parte, aceste aspiraţii pun în joc energiile unei puteri superioare, căci dorinţa spirituală arzătoare provoacă un răspuns care emană din planul Spiritului.

Rugăciunile cele mai înalte din categoria B duc inevitabil şi aproape insesizabil la cele din categoria C. Rugăciunea pierde aici caracterul său de cerere; ea constă fie dintr-o meditaţie asupra lui Dumnezeu, fie dintr-o adoraţie. Rugăciunea devine contemplaţie. Un ţăran bătrân stătea singur pe ultima bancă a unei biserici goale. Întrebat ce aşteaptă, a răspuns: “Îl privesc şi mă priveşte…”

Într-o lucrare apocrifă “La cosmogonie d’Urantia”, vorbind despre rugăciune, Iisus a spus: “Rugăciunea este în întregime o expresie personală şi spontană a comportamentului faţă de spirit; rugăciunea ar trebui să fie comuniunea fiilor faţă de Tatăl lor spiritual şi expresia fraternităţii. Când este dictată de spirit, rugăciunea conduce la progresul spiritual cooperativ.”

Rugăciunea ideală este o formă de comuniune spirituală care conduce la adoraţia inteligentă. Adevărata rugăciune este atitudinea sinceră a unui elan către cer pentru a atinge idealurile noastre.

Rugăciunea este respiraţia sufletului şi ar trebui să ne îndemne să perseverăm în tentativele noastre pentru a cunoaşte mai bine voinţa Tatălui.

Oamenii ar trebui să se roage mereu şi să nu se descurajeze. “Persistenţa voastră nu este destinată să câştige favoarea lui Dumnezeu, ci să schimbe comportamentul vostru terestru, precum şi să dezvolte aptitudinea sufletului vostru de a primi spiritul. Dar când vă rugaţi, credinţa voastră este slabă. O credinţă adevărată ar deplasa munţi de dificultăţi materiale, care pot bara calea de expansiune a sufletului, ca şi progresul spiritual.” (Uranţia)


Iisus se opunea în special rugăciunii în public. El îi învăţa pe cei 12 apostoli să se roage întotdeauna în secret, de preferinţă în peisajele liniştite ale naturii sau în camera lor şi să închidă uşile când se duc să rostească rugăciunea, adică să pătrundă în profunzimea fiinţei lor în timp ce se detaşează de lume.

Iisus le-a mai dat şi aceste recomandări, conform amintitei lucrări apocrife:

“Când repetaţi o cerere oarecare în mod fervent, când această rugăciune este expresia sinceră a unui copil al lui Dumnezeu şi este exprimată cu credinţă, oricât de puţin ar fi susceptibilă de a primi un răspuns direct şi oricât de nesăbuită ar putea fi, ea nu va înceta niciodată să facă să crească aptitudinea sufletului de receptivitate spirituală.”

“După cum se poate asimila rugăciunea cu încărcarea bateriilor spirituale ale sufletului, tot aşa se poate compara adoraţia cu sincronizarea sufletului pentru a capta telecomunicaţiile universale ale spiritului infinit ale Tatălui Universal.

Rugăciunea este privirea sinceră şi plină de aspiraţie îndreptată de copil spre Tatăl său spiritual.”

“Este posibil ca rugăciunile pentru ajutor spiritual şi lumină să nu primească un răspuns decât mai târziu când cel ce a făcut rugăciunea a ajuns la stadiul de conştiinţă necesar. Când vă veţi consacra în întregime voinţei Tatălui ceresc, toate cererile voastre vor fi împlinite, căci rugăciunile voastre vor fi conforme voinţei Lui.”

“Evitaţi pericolul de a deveni egocentrici în rugăciunile voastre. Evitaţi să vă rugaţi mult pentru voi înşivă, rugaţi-vă mai mult pentru progresul spiritual al fraţilor voştri, al semenilor voştri, dar mai ales pentru cei care vă urăsc şi pentru cei care vă persecută.”

Iisus învăţa că în ordinea importanţei, rugăciunea pentru cunoaşterea voinţei Tatălui ocupă primul loc.

Când apostolul Toma a întrebat cum se poate cunoaşte gradul de dezvoltare spirituală, Iisus I-a răspuns: “Voi nu puteţi observa spiritul acţionând liber în gândirea voastră, dar există o metodă practică pentru a descoperi gradul în care aţi abandonat controlul puterilor voastre psihice directivelor spiritului interior venit de la Tatăl; este gradul iubirii voastre pentru semenii voştri; acest spirit al Tatălui participă la Iubirea Tatălui şi când vă domină, vă conduce infailibil în direcţia adoraţiei divine şi a consideraţiei afectuoase pentru aproapele vostru.”

Unde ne putem ruga?

Rugăciunea poate fi realizată oriunde, cu condiţia să se poată face în seninătate şi calm, căci numai în momentul în care încetează activitatea mentalului putem auzi cuvântul lui Dumnezeu.

Nimic nu ne împiedică să ne rugăm în biserici, temple, sinagogi sau moschei; totuşi, aceasta nu este indispensabil şi ne putem ruga chiar cu mai multă eficacitate într-o cameră a locuinţei sau în natură.

Nu există loc sau împrejurare în care o rugăciune să nu fie binevenită. Nimic nu ne împiedică să ne înălţăm gândurile şi inima către Dumnezeu. Trebuie ca poarta inimii noastre să fie mereu deschisă pentru a invita oaspetele nostru celest să locuiască în ea. Să trăim atât de aproape de Dumnezeu încât la orice încercare neaşteptată gândurile noastre să se îndrepte spre el ca floarea spre soare.

Aspecte esenţiale în rugăciune

Un element de care trebuie să ţinem cont în stabilirea unui dialog profund cu Dumnezeu este necesitatea de avea o concepţie cât mai bine definită cu privire la o manifestare particulară a lui Dumnezeu, la care noi să ne raportăm cât mai des, în orice moment al existenţei noastre şi mai ales în timpul comunicării propriu-zise. De exemplu, dacă suntem la începutul unei asemenea comunicări îl putem vizualiza pe Dumnezeu Tatăl sub forma Mamei Divine sau a uneia din marile Puteri cosmice cu care noi deja resimţim o comuniune profundă. În caz contrar noi nu vom primi răspuns sau acesta nu va fi deloc clar.

O altă regulă importantă de care trebuie să ţinem seama este ca rugăciunea prin care Îi cerem să se manifeste să fie cât mai clară şi viguroasă, pentru că o rugăciune anemică în care, de fapt, noi nu prea credem, este evident insuficientă. În cazul în care noi credem, cu tărie şi sinceritate în realitatea acestui dialog, spunem lăuntric: “Cu siguranţă, Dumnezeu va vorbi cu mine. Am încredere totală că El va răspunde”; refuzând orice altă alternativă şi având o tenacitate de nezdruncinat, oricât de mulţi ani au trecut fără ca El să ne fi răspuns, putem fi siguri că, într-o bună zi, El ne va răspunde.

Omul aproape că nu îi poate dărui lui Dumnezeu nimic altceva decât dragostea sa pentru El. Acesta este supremul secret magic al jocului impetuos al manifestării. El, Creatorul nostru, Dumnezeu Tatăl ,suspină, ca un etern îndrăgostit, după iubirea noastră, dar, dincolo de aceasta, El doreşte ca noi să I-o dăruim spontan, fără ca el să ne ceară aceasta. Iubirea noastră este unicul dar de preţ pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi, dar, cu toate acestea, nu ni-l cere decât dacă noi înşine vrem cu adevărat şi de bunăvoie să i-l dăruim.

El are, totodată, un aspect personal, la fel cum El are şi un aspect impersonal. Tatăl ceresc poate avea o relaţie personală cu fiecare dintre noi şi, fără îndoială, El, Dumnezeu Tatăl o va stabili atunci când noi îi vom permite. Aşa cum au mărturisit mulţi sfinţi şi înţelepţi, omul a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar acest lucru constituie însăşi efigia luminoasă a speranţei noastre în îndumnezeire. În ansamblul său, fiinţa umană, împreună cu conştiinţa şi toate forţele subtile sau energiile care există în ea este o reprezentare la scară microcosmică a macrocosmosului , care este conceput şi manifestat de Dumnezeu Tatăl.

Dumnezeu Tatăl nu numai că ştie ci, totodată, şi este TOTUL.Totodată, este important să înţelegem CĂ, ÎNTOTDEAUNA, LA ÎNTREBĂRILE PROST PUSE, DUMNEZEU TATĂL RĂSPUNDE PRIN TĂCERE.

În alte situaţii, dacă de exemplu, ne vom decide să o implorăm frenetic, aproape în permanenţă pe Mama Divină, ce se manifestă în ipostaza uneia din cele 10 Mari Puteri Macrocosmice, să ne acorde graţia comunicării şi comuniunii directe cu Ea, Aceasta ne va vorbi până la urmă, mai devreme sau mai târziu, direct proporţional cu adoraţia noastră. Oricât de “ocupată” ar fi o Mare Putere cosmică la un moment dat, ea ne va răspunde în cazul în care noi continuăm să suspinăm plini de dor după Ea.

[Promo Contextual]

[thunder]

Paramahansa Yogananda - despre rugăciune

“Atunci când te rogi lui Dumnezeu, fă-o din tot sufletul tău. Spune cu adevărat ceea ce simţi. Nu ceea ce crezi tu că El ar dori să simţi. Fii total sincer faţă de El, pentru că nu ai cum să îi ascunzi trăirile tale interioare. O rugăciune intensă conferă o mare forţă mentală. Gândurile tale vor fi atunci focalizate şi centrate asupra Sa. Fără sinceritate, aceasta nu va avea loc. Dacă nu simţi nici un fel de stare de devoţiune, roagă-te Lui astfel: “Dumnezeu, ajută-mă să te iubesc “

El este pentru tine ceea ce tu ai cu adevărat nevoie şi va face pentru tine mult mai multe lucruri decât îţi poţi imagina.

Înainte de toate, caută-L pentru El însuşi, pentru dragostea Lui. Roagă-L : “Tată, revelează-mi-Te! ”. Dacă îl vei chema în acest fel plin de sinceritate, cu siguranţă întotdeauna va fi alături de tine.

Nu te ruga niciodată cu atitudinea unui cerşetor. Nu uita nici o clipă că eşti copilul lui Dumnezeu. Copilul lui fiind, ai drept asupra comorilor Sale. Roagă-te fiind convins că te ascultă, deoarece cu siguranţă îţi va îndeplini toate rugăminţile dacă te vei ruga Lui plin de dragoste. (…)

O credinţă fermă şi iubirea sunt elementele cele mai importante în rugăciune. (…)

Cum să-L iubeşti pe Dumnezeu ? Iubeşte-l aşa cum un sărac iubeşte banii, aşa cum un înecat tânjeşte după o gură de aer, aşa cum o fiinţă rătăcită în deşert tânjeşte după o cană de apă. Iubeşte-l cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiţilor.

Atunci când vei învăţa să-L iubeşti din toată inima Ta, atunci îl vei găsi. Doar atunci vei fi cu adevărat yoghin, fiinţă ce a atins uniunea cu Dumnezeu. “

Acest topic a fost editat de thunder: 29 Nov 2004, 01:45 AM

[thunder]

Rugăciunea de 24 de ore

Scripturile sanskrite afirmă în mod precis că, dacă noi îi vom vorbi lui Dumnezeu timp de o zi şi o noapte, fără întrerupere, acesta ne va răspunde sau, mai bine zis, datorită elevării accelerate a instrumentelor noastre de percepţie, vom deveni capabili să înţelegem cu adevărat răspunsurile lui Dumnezeu Tatăl. Dar, cu toate că această modalitate este extrem de simplă faţă de măreţia şi fericirea răspunsului divin care ni se oferă astfel, totuşi, vor fi extrem de puţine persoane dispuse să realizeze acest efort ! Chiar şi printre miile de practicanţi yoga care au primit acum aceste revelaţii şi care consideră că vor să comunice cu Dumnezeu, puţini sunt aceia care au atins o suficientă maturitate spirituală, fiind minim purificaţi printr-o iubire divină necondiţionată, astfel încât să fie capabili să realizeze metoda invocării neîntrerupte a lui Dumnezeu prin rugăciune, timp de o zi şi o noapte (sau, cu alte cuvinte, timp de 24 de ore neîncetat).

[LigiaB]

[cactus]

CREZ

Simt, Doamne, harul
pe care mi l-ai dat in dar,
inmiresmat,
si-n cuvantul Divin
ma cufund,
pulsand
in miezul clocotitor
al creatiei,
de unde pornesc
sa vestesc
intr-un cantec nou
numele Tau,
DUMNEZEU!
Si cu toata fiinta
incerc sa ma prind
si-n viers sa cuprind
MARETIA, IZVORUL,
MANTUITORUL
Si DORUL
de TINE, ISUSE,!
Iar cand din cuvant
pornesc rugaciunile
spre SLAVA TA, DOAMNE,
Alaturi de zeci, sute,
milioane,
urc si eu pe raza luminii,
pe geana iubirii
cu torta aprinsa
de focul viu al CUVANTULUI TAU
si strig:DA! CRED!
Cred in Tine DUMNEZEU
Si-n FIUL TAU, ISUS!
CRED in tot ce ai scris
si ai spus
cu DUHUL SFANT, de necuprins.
Iata, Doamne, ca urc mereu si eu
spre Tine, Te slavesc si Te cant
maiestrind in CUVANT,
sorbind dragostea Divina
de unde iau mereu
HAR si LUMINA.
Cu credinta deplina,
Senina, incerc ca-n viers sa-ncarc
PSALM si CANT, PARABOLA, PILDA,
Sa le pun intr-un arc
Si s-ating cu ele inimi si gand
de fiecare data cand cant.
Sa te-ating pe tine, pe el,
Pe prieteni si dusmani, la fel...
De aceea-mi prostern in cuvant
tot ce e mai luminos si mai sfant:
Cuvant plin si senin,
pentru el, pentru ea, pentru mine,
spre tine, cu TINE, ISUSE, AMIN!


inca una si gata...

RUGACIUNE.

Atunci, inainte
Atatea fapte
ne erau
dorinte necoapte,
desarte,
de credinta uitate...
pasi pierduti in pustie,
in cumplita si neagra
urgie.
...................
AZI, Speranta
ne zburda prin rugi
in dimineti si seri senine
cu Tine, ISUSE CRISTOASE,
in inimi cu Tine.
Marturisiti, botezati,
mantuiti si iertati
si scaldati
in luciri de soare pline
sunt toate
venite din Tine, Doamne,
spre sora si frate,
spre mine!
Cu fruntea-nspinata,
cu sangele Tau curatata
IERTAREA,
pe cruce, la GOLGOTA, sus,
ESTI VIU SI VESNIC
MANTUITORULE ISUS!
Iata, Doamne,
ne creste in inimi CREDINTA,
POCAINTA,
ca o flacara vie!
Sa mergem cu ea in pustie,
sa cutreieram prin spatii,
prin generatii,
sa spunem cu patima,
prin bucurii si prin lacrima,
TUTUROR! Si celor ce azi nu Te vor,
Ca-n cuvantul Sfant
e IUBIRE,
e Calea,
e Adevarul si Viata,
e Gloria, Slava, Povata.
De aceea LUI,
DUMNEZEULUI,
de tine-i e DOR. Amin!


Acest topic a fost editat de cactus: 1 Mar 2005, 09:47 AM

[saldora]

[edinide]

[saldora]

[saldora]

[edinide]

[saldora]

[edinide]

[edinide]

[saldora]

[edinide]

Thuder,
Felul in care pui problema rugaciunii, din punct de vedere tehnic, dovedeste ca din Credinta ta lipseste Iubirea, despre care Pavel spunea: "oricita credinta ai, ... daca n-ai Iubire, nu ai Nimic". Cu toate acestea, Rugaciunea este deosebit de importanta pentru Sufletul Omului, si e bine ca ai ridicat acest subiect. La extrema opusa fata de tine se gaseste Catolicismul si Otodoxia din care tehnica Rugaciunii a fost pur si simplu eliminata, Credincosul mergind la Biserica ca sa ASISTE la vorbele goale de Spiritualitate ale Preotului. Tu vorbesti de o Tehnica fara de Iubire, Biserica Crestina vorbeste de o Moralitate fara de Spiritualitate.

[saldora]

Rugaciunea inimii este permanenta si tainica...

[edinide]

Saldora,

Rugaciunea este atit Cale Spirituala de ridicare din decadere cit si slavire a Celui Vesnic. Cel Vesnic nu cere Slava ta, dar daca tu ajungi sa-I simti Atingerea, il vei slavi in vecii vecilor pentru ca maretia Lui este coplesitoare.

Permanenta. Nu exista nimic mai inaltator decit prezenta Tatalui in tine si de aceea, daca ajungi a-L avea in Sine, Rugaciunea devine asa cum spui tu, permanenta, continua, neintrerupta, zi si noapte, in fiecare clipa a acestei vieti, pina in ceasul vesniciei.

Tainicia. Daca ajungi la Elevare Spirituala Crestina, in numele Fiului Tatalui, ajungi la cunoasterea faptului ca Aproapele este Sinele si invers, multiplul comun fiind Fiul. Cind ajungi la cunoasterea Fiului, Vesnic Viu, nu mai este diferenta intre barbat si femeie, intre Sine si Aproapele: [Tomas 22] "Cind veti face doua una, cind veti face inauntrul ca dinafara si dinafara ca inauntrul si deasupra ca dedesubtul, cind veti face barbatul si femeia unul si acelasi incit barbatul sa nu fie barbat si nici femeia femeie". Cind ajungi la Elevarea Spirituala Crestina, simtamintul Aproapelui este simtamintul Sinelui si invers, Rugaciunea Aproapelui fiind Rugaciune Sinelui. De aceea nu exista Tainicie a Rugaciunii decit in afara Elevarii Spirituale, aceea fiind o falsa Tainicie, nu din cunoastere ci din necunoastere. Daca tu stii ce este a fi Una cu Tatal prin Fiul, atunci rugaciunea ta este cunoscuta mie, si rugaciunea mea este cunoscuta tie, deci intre noi nu mai exista Tainicia Rugaciunii, noi fiind Una: [Ioan 17.21] "Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine, ca si ei sa fie una in noi"

Saldora, nu ai nevoie de ratacirile Indiene satanice si comerciale, este mult prea mult de cunoscut si implinit prin Cel Vesnic Viu ca sa-ti pierzi Sufletul ascultind la invataturi moarte. Cauta pe Cel Viu si vei afla Nemarginirea pe care nici cu imaginatia ta prezenta nu o poti cuprinde: "cine cauta, gaseste".

[thunder]

[thunder]

[thunder]

[thunder]

[saldora]

Multumesc, Thunder

[SoliDeoGloria]

Pentru mine a te ruga inseamna a te schimba. Rugaciunea este instrumentul principal pe care Dumnezeu il foloseste pentru a ne transforma. Daca nu suntem gata sa ne schimbam vom abandona rugaciunea si aceasta nu va fi o caracteristica remarcabila a vietilor noastre. Scopul rugaciunii nu este sa obtinem ceea ce vrem, ci sa invatam sa vrem ceea ce Dumnezeu ne da. In rugaciunile noastre, trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa facem ceea ce El binecuvanta si nu sa binecuvanteze ceea ce facem noi. Dumnezeu nu este interesat atat de mult de circumstantele noastre, cat de atitudinia noastra. Cand atitudinia noastra este corecta, rugaciunile noastre devin corespunzatoare voii Lui si in cele din urma, primim raspuns- de cele mai multe ori intr-un mod mult mai extraordinar decat am fi dorit sau ne-am fi imaginat.
Dar sa nu uitam ca cele mai mari obstacole in calea ascultarii rugaciunilor noastre de catre Dumnezeu este pacatul si necredinta.

[edinide]

[saldora]

Cred ca moderatorul ar trebui sa ia atitudine... deja aceasta nu mai este arta conversatiei

(sa vrei sa participi la olimpiada de matematica dar nu stii cat fac 2+2...)

[cactus]

Asta-i un alt fel de rugaciune; daca-i off topic, mutati-l sau stergeti-l; da´mie-mi place...Nu-i de la cactus - din pacate...

IARTĂ-MĂ!

Doamne din Câte ai Dat
să pot cere pasului
împietrit în iluzii
Vino şi Ceartă-mă Tu.

Doamne din Câte Vei Da
să nu strâng vremelnicii
cu-ndurările Tale
Miluieşte-mă pre mine.

Doamne din Câte ne Dai
Osanalele Sporind
Sfinţind Apropierea
Mântuieşte-ne pre noi.

Doamne din Câte ai Dat
sărutului regăsit
în Icoanele Tale
Vino Păzeşte-ne Tu.

Doamne din Câte ne Dai
Pomenirii Veşnice
Viaţă-n Singur Adevăr
Luminează-ne pre noi.

Doamne din Câte Vei Da
Cuvântul să Fie cu
cât făr-a şti de-aş pleca
Vino şi Iartă-mă Tu.

Acest topic a fost editat de cactus: 15 Mar 2005, 10:17 AM

[thunder]

[thunder]

[edinide]

[saldora]

Din regulament:

[1,618033]

Si eu ii rog pe thunder si edinide sa incerce sa coboare tonul de la nivelul propavaduirii la nivelul discutiei, de la nivelul dogmelor, la nivelul opiniilor.

Mai mult nu am cum sa intervin, caci aici este o izbire de doua credinte diferite, si culmea e ca fiecare are dreptate in sistemul sau de valori.

Ca sa nu fiu acuzat de partinire (sunt totusi crestin, deci se stie cu cine sunt de acord), o sa las discutia sa curga normal, insa cu rugamintea repetata sa incercati sa prezentati opinii, ca atare, iar nu dogme.

Multumesc

[edinide]

Despre Rugaciunea Crestina

Rugaciunea Crestina este menita a-l ajuta pe Om
1. sa se detaseze de Sinele Somatic si de Lume, ca simbol al Caderii Omului
2. sa devina Una cu Aproapele, ca simbol al Unitatii Spirituale numita Fiul Tatalui
3. sa devina Una cu Dumnezeu, ca simbol al Mintuirii, spre vesnica Slava a Tatalui Ceresc

Detasarea de Lume pentru injugarea cu Fiul, aspirind catre injugarea cu Tatal Ceresc, este Calea Crestina de Elevare Spirituala de-a lungul careia Rugaciunea este permanent prezenta.

Locul Rugaciunii Crestine: EXISTA si in acelasi timp NU EXISTA. Exista in sensul ca este oriunde, nu exista in sensul ca nici un loc anume nu este preferintial "vine ceasul cind nu va veti inchina Tatalui, nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim".

Modalitatea Rugaciunii Crestine: prin Sinele Spiritual. Pentru ase ruga Tatalui Ceresc "pe placul Tatalui", Crestinul trebuie sa renunte la Sinele Somatic "nu va ingrijorati de ... trupul vostru", sa dobindeasca cunoasterea Sinelui Spiritual "cine nu ajunge la Cunoasterea de Sine", pentru a fi capabil a se inchina in Duhul Sfint prin care devine parte din Dumnezeu "sa va inchinati Tatalui ceresc in Duh si Adevar".

Modalitatea Rugaciunii Crestine: prin Rugaciune Colectiva. Biserica Crestina nu trebuie sa fiu UN LOC ci trebuie sa fie O INSUMARE DE SUFLETE, deoarece pe Plan Spiritual este adevarata inecuatia "1+1>2" Rugaciunea Crestina nu se face pentru Sine ci pentru Unitatea Spirituala in Numele Fiului: "Caci acolo unde sint doi sau trei adunati in Numele Meu, sint si Eu in mijlocul lor."

Modalitatea Rugaciunii Crestine: prin renuntarea la Gindul Lumesc. Unde este Lume, nu este Dumnezeu, si de aceea Crestinul se indreapta catre Rugaciune detasindu-se de Lume: "lasa-ti darul acolo inaintea altarului, si du-te intii de impaca-te cu fratele tau;" Cin timp Sufletul Omului are Legaturi Telurice, nu se poate inalta catre Dumnezeirea Tatalui.

Obiectul Rugaciunii Crestine: iertarea Pacatelor Omului. Omul se naste in Pacat prin faptul ca se naste, venind din Impreunarea Trupeasca a Parintilor, asemenea restului animalelor. De aceea, nu exista Om fara pacat, la care Omul aduna din plin cu fiecare zi a Vietii. Pacatul este o Legatura Telurica care-l opreste pe Om din Ridicare Spirituala catre Tatal Ceresc. De aceea, Crestinul se roaga pentru iertarea Pacatelor, aspirind la Puritate Sufleteasca prin care Tatal Ceresc se reveleaza.

Obiectul Rugaciunii Crestine: mintuirea de Cel Rau. Cel Rau este Lumesc si este Lumea, este Tentatie, este Instict, este Ura, este Dorinta, este Slabiciune, este TRUPUL Omului cazut din Spiritualitate pe Pamint. Rugaciunea Crestina indeparteaza pe Cel Rau din Sufletul Omului PRIMIND IN SINE PE CEL BUN. Cel Rau este alungat din Inima cind Rugaciunea Crstina aduce Lumina Tatalui in Sinele Omului si Iubirea Lui in fiecare fibra a Sufletului.

Obiectul Rugaciunii Crestine: Unitatea Spirituala cu Aproapele. Crestinul se roaga pentru Sine numai ca sa aiba puterea de a-si iubi Aproapele. Crestinul nu iubeste numai pe cei care-l iubesc, ci iubeste Aproapele in ansamblul sau, si de aceea Crestinul se roaga pentru cei care-l prigonesc, dar nu pentru a fi prigonit in continuare, ci pentru deschiderea inimilor progonitorilor catre Dumnezeu, de unde vine adevarata Pace Sufleteasca. Analog, Crestinul se roaga pentru cei ce-l urasc, dea Domnul sa nu fie nici unul, pentru cei ce-l inrobesc, etc. Arma Crstinului nu este Lumeasca ci este Gindul SPiritual inchinat Tatalui Ceresc.

Puterea Rugaciunii Crestine: promisiunea Fiului spre Implinire. Fiul s-a ridicat la Ceruri si sade de-a Dreapta Tatalui si de aceea Fiul este cu Omul care este cu Fiul. Crestinul stie ca are de partea in Ceruri un Ajutor Divin care intinde o mina nesovaitoare prin Iubirea Lui si care trimite Duhul Sfint asupra celui care-L cere: "Orice ve-ti cere in Numele Meu, voi face".

Restul, alta data ...

Acest topic a fost editat de edinide: 17 Mar 2005, 01:34 AM

[thunder]