Nelamuriri Din Biblie, Ce nu intelegem Optiuni

[Lucifer]

Uneori citind Biblia avem niste nelamuriri. M-am gindit ca poate sunt si preoti pe han sau oameni ce pot explica mai bine si ca pot explica aceste nelamuriri. Ma refer la nelamuriri unde textul este clar nu unde este vorba de o figura de stil sau ceva interpretabil. Va indemn sa spuneti si voi aceste nelamuriri dar inca o data zic cele care nu pot fi interpretate. Am sa zic pentru inceput o nelamurire a mea relativ la ce a zis Isus pe cruce : Eli, Eli, lama sabahtani ? (Matei 27, 46 ) Deasemenea acelasi lucru apare si in Marcu 15, 34 cu diferenta ca in loc de Eli este Eloi. Nedumerirea mea este relativ la faptul ca ni se traduce acest lucru cu " Dumnezeul meu , Dumnezeul meu de ce m-ai parasit ?" , deci Eli sau Eloi ar insemna Dumnezeu, pe cind cei de pe linga Isus au zis ca il striga pe Ilie. Intrebarea este pe ce limba a vorbit Isus daca cei de acolo nu au inteles ce a vrut sa spuna ?

[1,618033]

Indiferent in ce limba a vorbit Isus, el a strigat cu glasul unui muribund, asa ca era greu sa distingi cuvintele sale.

Fraza rostita de Isus este in aramaica, limba vorbita de destui pe vremea aceea (desi evreii de atunci vorbeau si greaca vulgara). Iar el o rosteste si ca aplicare cumplita a cuvintelor similare din Psalmul 22.
Eli (sau Eloi) este prescurtarea de la Elohim, cuvantul ebraic pentru Dumnezeu.

Ca si Iov, Isus fusese protejat de Tatal. De data asta protectia ii fusese retrasa, pentru ca Isus sa poata fi incercat pana la capat. Strigatul sau disperat ii arata si umanitatea sa sub tortura si in fata mortii.

Acest topic a fost editat de 1,618033: 3 May 2005, 08:31 PM

[mărăcine]

Credeam ca vrei sa intrebi despre semnificatia acestor cuvinte - de care am amintit intr-un alt mesaj de pe acest forum - dar vad ca te preocupa motivul intelegerii lor gresite. De ce crezi ca Iisus Christos a vorbit in alta limba decat cea a poporului? In ebraica numele Ilie este Eliyahu, ceea ce inseamna "Dumnezeul meu (Eli) este Iahve (Yhwh)". Probabil ca nu a fost foarte greu sa fie confundate.

O alta intrebare as eu dori sa lansez aici - pentru care eu am deja raspunsul - si anume: de ce a fost necesar sarutul lui Iuda (Matei XVI, 49), pentru ca aceia care au uneltit impotriva lui Iisus Christos, sa-l poata recunoaste?

[Promo Contextual]

[Lucifer]

[edinide]

[edinide]

[edinide]

[edinide]

[SORIN]

Salut Lucifer!

In timpul acela, muritorii de rand vorbeau Aramaica, iar Ebraica veche era cunoscuta doar de cei intelepti!

Eli si Eloai inseamna si pana azi Dumnezeul Meu in aceasta limba......iar Lama Sabahtani inseamna ....De ce mai lasat!!

Deci multimea vorbind Aramaica iar Iisus rostind pe Ebraica, nu e de mirare ca nu au inteles.

Sper sa fii fost clar...

Sorin.

[1,618033]

edinide, tot ceea ce scriu eu aici sunt opiniile mele. Daca tu consideri ca trebuie sa fiu preot ca sa le exprim, atunci te intreb si eu: esti preot?

Cat despre evreii de atunci: Septuaginta iti spune ceva? De ce a fost necesar sa traduca Vechiul Testament din ebraica veche in greaca koine daca nu se vorbea greaca? Inainte sa dai cu piatra, incearca sa cauti in istorie si vei gasi.

Exemplul cu dacii este cel mai prost ales. Ma rog, cati ani si-au pastrat ei limba? Sau noi vorbim daca, si nu stiam?

Imi mentin parerea cu privire la rostul cuvintelor lui Isus pe cruce. Dar este o parere proprie... Pentru o alta parere, vezi ce a scris maracine.


@maracine: in opinia mea, sarutul fratesc al lui Iuda nu avea vreo semnificatie teologica. Ci arata numai viclenia si pacatul cu voia facut de Iuda, care nu s-a dat inapoi sa-l sarute pe Isus cu tandrete, si sa foloseasca acelasi semn pentru a-l vinde.
De ce era nevoie de el? Pai era intuneric, si in plus pe vremea aceea nu era televizor, sa stie toata lumea cum arata fata lui Isus. Asa, garzile puteau fi absolut sigure ca cel sarutat este chiar Isus, cel ce trebuia prins.

Acest topic a fost editat de 1,618033: 4 May 2005, 08:47 AM

[gypsyhart]

Am si eu o intrebare....
Exista undeva in Biblie expresia "si a dat pe UNICUL sau FIU spre jertfa...."?
Daca nu exista, de unde provine aceasta idee?

[mărăcine]

Nu vad de ce te-ai razvratit asa impotriva lui 1,61, edinide. Asa sunt obisnuiti cei de la Martorii lui Iehova - organizatie din care face si el parte -, sa judece faptele, intentiile si motivele lui Dumnezeu si ale lui Iisus Christos, conform cu simpla lor logica exterioara. Citeste orice scriere publicata de ei, vei vedea ca toate sunt concepute in acest mod. Cat de bine e, poti sa discuti in alta parte.

Hai sa revenim totusi la subiectul propus. Nu cred ca-i cazul sa transformam si aceasta tema in dezbatere pro si contra Dumnezeu, gypsyhart. Daca te preocupa, ai o sumedenie de alte topicuri la dispozitie pe aceasta tema.

[arrowman]

Intaia epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan 4.10

[abis]

[1,618033]

...Indraznind sa imi astern aici opinia conform "logicii exterioare" ...

abis, am spus ca sarutul nu are nici o semnificatie teologica. Tradarea fusese prezisa, (dar nu si tradatorul).

Iuda... cine stie ce s-a petrecut in inima lui? Isus doar a decelat ce era in inima lui Iuda, si nu l-a oprit de la calea pierzarii. De ce? Asa cum spui si tu, Iuda avusese din belsug parte de semne si minuni.

Si totusi nu acestea pot convinge pe cineva ca are in fata o fiinta Dumnezeiasca. Erau multi cei care ii vazusera minunile, si totusi aceiasi au dorit sa-l omoare pe Isus.

E vorba de altceva aici... Daca imi permit maracine si edinide sa-mi spun si eu opinia, e vorba de faptul ca Iuda mocnise de mult timp cu privire la Isus, iubirea de bani fiind doar o capcana pe care i-a intins-o, convenabil, Satan.

De foarte multe ori am vazut oameni care credeau in Dumnezeu, si care erau buni, dar care "peste noapte" s-au transformat din miei in lupi rapitori. Si toate astea, aparent, din cauza unui lucru de mica importanta: o mostenire, niste bani, o femeie, o diferenta de opinii.

Iuda de fapt si-a dat arama pe fata. Cand fusese ales de Isus, fara indoiala ca avea aceleasi sanse ca si ceilalti discipoli sa devina un urmas demn al lui Isus. In definitiv, si Petru, si Iacov si Ioan, si ceilalti aratasera de multe ori imperfectiuni crase. Enervante chiar.

Insa Iuda a ales calea pacatului cu voia, calea vicleniei fata de Dumnezeu, iar aceasta cale nu putea a-i fi iertata. Banii aia au fost doar un pretext.

Ceilalti apostoli erau prea preocupati de plecarea anuntata a lui Isus si de propriile certuri pentru putere ca sa inteleaga discutia dintre Isus si Iuda. Remarca faptul ca Evangheliile arata ca ei n-au inteles ce a vrut Isus sa zica.

Cat despre Isus - sa nu credem ca Isus fusese vazut de toti. Ati fost vreodata la un miting? I-ati putut discerne fata celui care vorbeste? I-ati putut auzi vocea, prin multime, daca nu ar fi avut microfoane? Ma indoiesc ca in praful si inghesuiala aia toti auzeau si vedeau atat de bine, cu precadere garzile care stateau mai departe, astfel incat sa-l recunoasca pe Isus in intunericul dintr-o gradina de maslini. Dar asta e, cu voia domniilor voastre, o parere pur personala...

Acest topic a fost editat de 1,618033: 4 May 2005, 10:51 AM

[mărăcine]

[abis]

[1,618033]

abis, chiar nu stiu ce a fost in sufletul lui Iuda. Tot ce pot crede este ca tradarea a fost rezultatul unui intreg proces interior, iar nu ceva de moment.
Si ma indoiesc ca avea legatura cu credinta lui Iuda in auto-salvarea lui Isus.

Esti un fericit ca nu ai intalnit astfel de ipocriti. Sunt oameni care au o aparenta de oaie, dar sunt niste lupi rapitori. Poate ca au fost candva niste oameni buni, insa s-au lasat coplesiti de propriile pasiuni si, incercand sa pastreze o aparenta de onorabilitate, au reusit sa-i pacaleasca pe cei din jur. Insa la un moment dat, totul a cazut - ceva, aparent minor, i-a facut sa isi dea arama pe fata. Evident asta cere sa-i cunosti timp de multi ani. Si li se aplica mai mult celor credinciosi, caci ei se zbat sa fie onorabili, iar nu oamenilor obisnuiti, care nu au astfel de probleme, si care de multe ori sunt ... asa cum sunt

Cat despre Iuda... poate au si altii niste opinii? (sa ne ierte Lucifer* ca am divagat de la subiect... )


*LOL cum suna!!

[IO]

Iuda a facut greseala tipica zelotilor. A sperat ca Iisus va deveni conducatorul unei miscari politice, al unei razmerite care sa rastoarne partidul saducheilor si poate chiar sa inlature stapanirea romana. Pe masura ce Iisus si-a constientizat misiunea asumata dinaintea venirii la intrupare, Iuda a realizat la randul sau ca Mesia-ul personal, inchipuit si dorit, se indeparteaza tot mai mult de Cel intruchipat de Iisus. Iuda a tradat pentru ca s-a simtit tradat la randul sau, in idealurile - nobile - pe care le avea. In orice caz n-a facut-o pentru bani, dar poate a considerat ca nu cazul sa plece cu mana goala din fata reprezentantilor Sanhedrinului.

[Clopotel]

Draga Abis,

[abis]

[IO]

Nu cred in ruptul capului ca Iuda a fost doar o papusica nevinovata in mainile lui michiduta. Ar fi absolvit de orice vina... Nu, el a facut de capul lui si din proprie initiativa ce a facut. De aceea pacatul lui (care oricum fusese scris sa se intample, dar, spune Iisus, "vai de cel prin care a venit sfarsitul Fiului Omului") ramane.

Mai este un aspect: spre deosebire de cei care-l vad pe Iisus un fel de superman, manifestand atributul omniscientei divine si stiind perfect in fiecare clipa ce urmeaza sa I se intample, mie unul mi se pare - cu argumente biblice, vezi rugaciunea Lui din Gradina Ghetsimani sau episodul de pe cruce "Eli, Eli, lama sabachtani" - ca El a parcurs, ca Dumnezeu in trup de carne, toate etapele constientizarii propriei Misiuni, cu toate implicatiile de suferinta, convulsii sufletesti, deznadejde etc. care insotesc astfel de procese si care Il definesc pe Iisus-Omul.

Iisus-Dumnezeul este definit in schimb de capacitatea supraumana a Mantuitorului de a depasi toate obstacolele si de a-Si realiza Misiunea pana la capat. In acest proces de transfigurare, de transcedere a naturii umane autoasumate, proces inceput prin ritualul postului de 40 de zile, prin care au trecut si alti initiati inainte si dupa El, Iisus devine Hristos si prin jertfa pe cruce defineste ceea ce persii numesc triumful lui Ormuzd asupra lui Ahriman iar hindusii resorbtia materiei in Spirit.

Un Iisus Dumnezeu (si atat) e pentru noi un pisc imposibil de atins, iar pilda sacrificiului hristic devine o himera. Doar un Iisus Dumnezeu si Om in acelasi timp, cazand si ridicandu-se de fiecare data pe un drum al Golgotei inceput chiar din momentul deciziei acestui ultim Fiu de Dumnezeu de a veni la intrupare pentru a Mantui o rasa decazuta, ne poate fi exemplu, tel si speranta.

[denise]

Imi permit sa dau un citat din N. Steinhardt, legat de aceasta problema. In opinia sa, pacatul lui Iuda e cel binecunoscut- trufia.

[gypsyhart]

[1,618033]

gypsy, ti-a raspuns cineva mai sus, cu citatul din 1Ioan 4:9,10

[milimetru]

Da, este o relaţie mult mai apropiată. De fapt nu "mult mai" ci "extrem de", "deosebit de"... De parcă ar fi una şi aceeaşi persoană

Mi-a plăcut tare mult o comparaţie pe care am găsit-o undeva. Atît de mult mi-a plăcut încît uite că mă trezesc scriind-o aici: cică Tatăl ar fi asemenea Soarelui, Fiul asemenea razelor de lumină ale soarelui iar Duhul Sfînt asemenea căldurii pe care soarele o dăruieşte tuturor...

PS: (comparaţie frumoasă, poate şi edificatoare, dar încă destul de departe, cică, de realitate/adevăr...)

[Clopotel]

Draga Abis,

[edinide]

[Lucifer]

[edinide]

[edinide]

[gypsyhart]

1,618033
Am revazut postarile de dupa intrebarea mea, si intr'adevar arrowman a mentionat Prima Epistola a lui Ioan....fara sa spuna insa cui se adreseaza.....
Pe de alta parte, in Biblia online pe care o am eu, si in cea de acasa deasemenea, citatul suna cam asa (1. Ioan: 4, 9,10):

[abis]

[IO]

[Noa]