Din Religiile Lumii, "Toate-s vechi si noua toate" Optiuni

[IoanV]

[IoanV]

L-am intrebat pe Thunder prin 1-2 mesaje private cum anume integreaza religiile diverse. Am convenit ca e mai bine sa o fac pe forum. Mai precis, as vrea sa stiu de ex.ce trebuie luat din religiile orientale, din crestinism, si ce crede ca ar trebui scos din crestinsm (invatatura lui Iisus) pt. ca cei ce se socotesc crestini sa nu mai fie asa siguri ca ei sunt pe calea cea mai buna.
Mentinez ca eu cred ca in fiecare este ceva bun, de ex.chiar imi place cum zice Lao Tzi despre actiunea prin nonactiune. Dar prin analogie, de ce sa ma dau jos din Mercedes si sa merg cu caruta sau singur pe jos?

Acest topic a fost editat de IoanV: 27 May 2005, 01:46 PM

[thunder]

[Promo Contextual]

[IoanV]

[thunder]

[IoanV]

Observ (a cita oara?) faptul ca tu nu discuti atit asupra ideilor cit mai ales persoanelor. Ti-am mai spus ca nu ma cunosti, incercarile "disperate" de a ma baga in categorii si a-mi pune etichete nu reusesc pt. ca nu ma poti citi.
Cartile despre care tu crezi ca eu nu le voi citi in veci le-am studiat inainte de revolutia din '89 (unele in editii mai vechi, dinainte de '45- aveam pile la biblioteca), cu exceptia Shiva Sutra. Am cam "imbatrinit" si am "uitat", de aceea te mai intrebam, si credeam ca a aparut si ceva nou (carti si invataturi pe care nu le-am citit). Inainte sa fiu crestin am studiat destule alte religii.
Fidelitatea fata de crestinism, care te face sa ma vezi asa de ingust, ar trebui sa te faca sa crezi ca nu ma voi da jos din Mercedes. Motivul nu e nici pe departe incapatinarea sau lipsa de deschidere ci faptul ca pentru mine iubirea e cea mai buna cale de progres spiritual (dupa cum ai confirmat si tu undeva, si ai inceput sa sustii mai nou) si "sosirea omului intru ale sale".

[thunder]

[cociuba]

[IoanV]

[thunder]

[IoanV]

Am mai spus ca nu vreau sa creez diviziune ci unire, înţelegere reciprocă între religii. În continuare voi arăta şi cum pot convieţui fără probleme yoga (aşa cum e ea prezentata de susţinătorii ei contemporani) şi ortodoxia. Am sperat să ne spună Thunder acestea dar nu a reuşit să prezinte altceva decât judecăţi greşite la adresa mea (ca şi asupra altora de pe forum), ca să se vadă mai bine ce „cunoaştere înaltă şi sigură” are.

Yoga are mai multe ramuri, nu insist, probabil pot fi găsite informaţii şi pe Internet. Eu vreau să mă opresc la 2 – Yoga Meditaţiei cu Japa Sadhana (o rugăciune în care e invocat numele lui Dumnezeu) şi Yoga Devoţiunii – Bhakti-yoga. Acestea propun practic acelaşi lucru cu cei care susţin importanţa practicării rugăciunii lui Iisus şi coborârea minţii în inimă. Sursele textelor pentru Yoga o reprezintă cărţile lui Swami Krisnananda – Yoga meditaţiei şi Japa Shadana (1) şi Swami Vivekananda – Bhatki –Yoga, (2) apărute în colecţia Lotus în 92 si 93. Pentru rugăciunea inimii se găsesc atât cărţi dedicate ei cât şi numeroase referiri în Filocalie.
Este cunoscut printre cei interesaţi de tehnicile de înaintare spirituală pe calea ortodoxiei (mi se pare e întâlnită şi la catolici) că un instrument foarte util este Rugăciunea lui Iisus. Aceasta constă în repetarea în gând a rugăciunii inimii, pentru menţinerea unui contact permanent cu Iisus Este întâlnită sub mai multe forme, este scurtă, o variantă mai des întâlnită este „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. O tehnică mai subtilă asociată este aceea de a determina „coborârea minţii în inimă”, de fapt a centrului eteric (cum zice Rudolf Steiner) al fiinţei în această zonă. Este mai greu de explicat în cuvinte, singura care lămureşte lucrurile e practica. Această rugăciune trebuie efectuată până când ajunge de se ”rosteşte singură”, ceea ce nu este altceva decât o permanentă aducere aminte cu iubire şi devotamnt de Dumnezeu.
Citatele pe care le voi prezenta din cărţile de yoga vor lămuri probabil mai bine acest lucru, deşi vin din spaţii spirituale diferite. 1-pg.33:„ În stare trează inima funcţionează în creier, în stare de somn în apropierea gâtului, iar în somn adânc coboară spre inimă. Deci scopul ultim al meditaţiei interioare este de a aduce mintea la inimă. Acest lucru se realizează în 3 etape: mintea trece de la obiectul exterior la cap (adică în centrul aflat între sprîncene) iar apoi la inimă. ” p.35 –Dar cînd ve-ţi trece efectiv la practica Yoga veţi descoperi cât este ea de dificilă.. Shadana are trei braţe: 1. Rutina zilnică a practicii.. trei puncte sunt importante (a)- JAPA- spuneţi încontinuu nişte mantre (”rugăciuni” scurte) pentru a vă menţine un nivel echilibrat al conştiinţei ....2. o hotărâre anulată – Juraţi să renunţaţi la obiceiurile urâte cum ar fi jignirea sau rănirea celorlalţi ..3. Un jurnal spiritual,seara înainte de a adormi trebuie sa revedeţi ceea ce a-ţi făcut de dimineaţă..
p. 37 Japa este considerată cea mai eficientă metodă de practică spirituală, întrucât este în mod intim legată de realităţile imediate ale vieţii ...dar şi de scopul final al Yogei. ..Ea nu este doar o repetare mecanică a unui nume sau a unei formule, ci include şi contemplarea simultană a sensului acesteia. Unii adepţi afirmă că şi numai prin repetarea mecanică se obţin efecte benefice. Forţa numelui lui Dumnezeu îşi are acţiunea sa asupra întregului sistem, corporal sau psihologic, astfel încât ne purifică.
Pentru a sublinia existenţa şi valoarea devoţiunii către Dumnezeu, cale alternativă la cunoaşterea ocultă, iată câteva pasaje:
2 pg. 45. Bhakti Yoga este cea mai adevărată şi sinceră căutare a lui Dumnezeu, o căutare care începe, continuă şi se sfârşeşte în iubire... Când omul este pătruns de această iubire el iubeşte tot, se simte mereu mulţumit ...Marele avantaj al ramurii Bhatki constă în faptul că ea reprezintă prin sine cea mai uşoară cale pentru atingerea scopului divin suprem – eliberarea; principalul ei neajuns este însă că în formele inferioare ea degenerează deseori într-un fanatism dezgustător....Un astfel de pericol există , dar numai în faza pregătitoare. Când Bhatki devine matură şi trece într-o formă superioară, atunci nu există nici un pericol de manifestare a fanatismului josnic, sufletul se găseşte prea aproape de Dumnezeu, pentru a fi o unealtă de răspândire a urii....Formele şi ritualurile sânt neândoios necesare pentru desăvârşirea sufletului, ele au totuşi numai calitatea de a întreţine în interiorul nostru o stare în care simţim o iubire mai intensă de Dumnezeu. Fiecare om acordă importanţă numai propriului sau fel de închinăciune lui Dumnezeu, uitând că adevărata cunoaştere este legată de iubirea desăvârşită chiar şi atunci când la ultima nu se gândesc deloc, şi că în final adevărata iubire nu poate fi despărţită de cunoaşterea superioară.
Revenind la practica, pg. 48... – „Meditaţia înseamnă a avea în permanenţă în minte obiectul contemplat, scurgându-se asemeni unui jet de ulei scurgându-se dintr-un vas în altul. Când acest gen de aducere aminte a lui Dumnezeu este atinsă, atunci toate lanţurile robiei sunt sfărâmate. ..Pentru ca Domnul a spus: „Cei ce se gândesc necontenit la Mine şi mi se roagă cu iubire, voinţa acelora o îndrept astfel încât ei să ajungă la Mine”. Tocmai această necontenită aducere aminte se şi numeşte în cuvinte Bhatki. De Atman (Dumnezeu) este dorit numai acela care îl iubeşte pe Atman cu ardoare...Din cele spuse reiese limpede că Bhatki este un şir sau o succesiune de eforturi mentale întru realizare religioasă, avându-şi începutul în rugăciunea simplă şi încheindu-se cu cea mai intensă iubire a lui Ishvara ”(un alt nume a lui Dumnezeu)
Aşa se explică ce urmăresc călugări prin rugăciunea inimii.

După cum uşor se observă, scopul final şi mijlocul prin care se realizează relaţia profundă cu Dumnezeu sunt în ultimă instanţă aceleaşi în ambele religii. Nu este relevant să discutăm despre influenţe, adevărul poate fi descoperit chiar şi independent, în medii diferite. Ceea ce contează este asemănarea izbitoare, care confirmă calea creştină, pe care mergem (dacă o facem cu adevărat !) majoritatea dintre noi.

Acest topic a fost editat de IoanV: 29 May 2005, 05:09 PM

[IoanV]

In spiritul înţelegerii reciproce şi detaşării de fanatism, din orice direcţie ar veni, am aratat ce legatura este intre yoga meditaţiei, yoga devoţiunii şi practicile ortodoxe de rugaciune. În acest context aş dori sa inserez un text din cartea lui Rudolf Steiner - Treptele iniţierii, pg 120 şi următoarele, care arată că şi calea ocultismului are aceeaşi ţintă.

Dacă studentul în ocultism realizează ceea ce i se recomandă, el provoacă în organismul său eteric curenţi şi mişcări aflate în armonie cu legile şi evoluţia universală cărora li se supune omul. Iată de ce aceste recomandări sînt întotdeauna în conformitate cu marile legi ale evoluţiei. Ele îndrumă exerciţiile de meditaţie şi concentrare menţionate aici (şi altele asemănătoare) şi care, bine executate, sînt capabile să producă efectele scontate. În anu¬mite momente, studentul trebuie să se pătrundă adine de conţinutul acestor exerciţii, să-şi umple - ca sa spunem aşa - întregul suflet. începe prin exerciţii simple, pe care le execută - înainte de toate - pentru a da o forţă mai densă şi mai interioară gîndirii cerebrale, a cărei activitate este încă intelectuală şi raţională. Prin ele, gîndirea se eliberează de impresii şi experienţe senzoriale, concentrîndu-se - putem spune - asupra unui punct, influenţîndu-l; se formează astfel un centru provizoriu pentru curenţii corpului eteric. Acest punct central nu mai este situat în regiunea inimii, ci a capului, apărînd clarvăzătorului ca stimulator al unor mişcări. Numai o disciplină ocultă care începe prin formarea acestui centru poate reuşi în totalitate. Dacă acest punct fi transferat - încă de la început - în regiunea inimii, candidatul ar putea foarte bine să aibă unele imagini fragmentare ale lumilor superioare, lipsindu-i privirea de ansamblu care să lege lumile superioare de cea sensibilă. La nivelul actual al evoluţiei, acest lucru reprezintă pentru om o necesitate absolută. Clarvăzătorul nu trebuie să devină un visător, ci să rămînă cu picioarele pe pămînt. Cînd este destul de bine consolidat, centrul situat în zona capului este transferat apoi în jos, mai întîi în regiunea laringelui, ca urmare a practicii perseverente a exerciţiilor de concentrare. Din această zonă se propagă - în acest moment - mişcările ieşite din corpul eteric, ce vor lumina spaţiul astral din jurul fiinţei umane.
Continuînd exerciţiile, discipolul va putea determina el însuşi poziţia corpului său eteric. înainte, această poziţie depindea de forţele din exteriorul corpului fizic; prin antrenament, omul îşi poate roti corpul eteric din toate părţile. ...
O altă consecinţă a acestui exerciţiu este aceea că aceşti curenţi eterici dau naştere - în modul cel mai delicat - la ramificaţii ce se împletesc, formînd un fel de plasă ce constituie limita corpului eteric. înainte, acesta nu avea limită - ca să spunem aşa - spre exterior, încît curenţii vitali intrau şi ieşeau direct, legaţi de oceanul universal al vieţii. Acum; influxurile din exterior trebuie să traverseze această peliculă, fiinţa umană devenind astfel sensibilă faţă de aceşti curenţi exteriori ce-i sînt de acum înainte perceptibili.
A venit timpul să transformăm regiunea inimii în centrul acestui întreg sistem circulatoriu de curenţi şi mişcări, lucru ce poate fi realizat continuînd exerciţiile de concentrare şi meditaţie, fiinţa umană atingînd astfel şi nivelul la care dobîndeşte capacitatea de a auzi „verbul interior”. Pentru acest om, toate lucrurile îmbracă de acum înainte un sens nou; cea mai intimă esenţă a lor devine - ca să spunem aşa - audibilă pentru urechea spirituală, ele făcînd să se înţeleagă adevărata lor fiinţă.
Omul intră astfel în lumea spirituală. Ajuns în acest punct, în el se deschide un sens noii pentru cuvintele marilor Maeştri ai umanităţii. Discursul lui Buddha, Evangheliile, de exemplu, au asupra lui un cu totul alt efect decît înainte, păţrunzîndu-1 de o fericire nebănuită; căci rezonanţa acestor cuvinte se armonizează cu ritmurile şi mişcările pe care le-a declanşat în propriu-i corp. El poate verifica, acum - printr-o experienţă directă - că oamenii de felul lui Buddha sau al Evangheliştilor nu au exprimat simple revelaţii personale, ci pe cele revărsate în ei de însăşi esenţa lucrurilor.

Acest topic a fost editat de IoanV: 5 Jun 2005, 10:55 AM

[IoanV]

Tot din cartea Treptele iniţierii, pg. 80.., câteva indicaţii, întâlnite în toate religiile, chiar dacă se exprimă cu alte cuvinte.

Asta nu înseamnă că va fi deajuns să nu mă mai enervez, pentru a putea simţi imediat un fenomen psihic. Trebuie să se deschidă în mine şi ochiul sufletului. Or, rudimentele acestui ochi există la orice fiinţă umană, rămînînd totuşi inerte atît timp cît omul este capabil să se enerveze. Dealtfel, pentru a le activa, nu este suficient Să combaţi (într-o oarecare măsură) sentimentul de mînie. Lupta trebuie continuată, cu răbdare. Şi vei observa într-o zi că ochiul lăuntric s-a deschis. La drept vorbind, pentru a ajunge la acest rezultat, nu este suficient să combaţi numai iritarea. Mulţi se lasă în voia nerăbdării şi îndoielii ca urmare a faptului că ani de-a rîndul au combătut unele stări de caracter, fără să se manifeste totuşi clarviziunea. Aceştia nu au făcut decît să perfecţioneze unele aspecte ale naturii lor, lăsîndu-le pe celelalte să prolifereze. Harul clarviziunii nu va apare înainte de înlăturarea tuturor obstacolelor ce se opun trezirii facultăţilor adormite. Bineînţeles, clarviziunea şi claraudienţa încep să apară mai înainte, fără a fi însă decît nişte muguraşi foarte dedicaţi, supuşi cu uşurinţă greşelilor, şi care se ofilesc repede dacă nu-i îngrijim aşa cum trebuie.
Printre stările adverse ce trebuie înlăturate - în egală măsură cu mînia şi enervarea - mai amintim înclinaţia spre frică, superstiţia şi părerile preconcepute, vanitatea şi ambiţia, curiozitatea şi confidenţele nesăbuite, barierele ce se ridică între fiinţe ca urmare a rangului, rasei sau originii lor. în zilele noastre nu se înţelege deloc faptul că lupta împotriva acestor defecte are legătură cu ascuţirea facultăţilor de cunoaştere. Însă orice ocultist ştie că stăpînirea lor (a defectelor) are mult mai multă influenţă asupra dezvoltării, decît cuceririle inteligenţei şi practicarea exerciţiilor artificiale. Te poţi înşela cu uşurinţă şi să crezi că pentru a îndepărta teama ar trebui să ai un curaj nebunesc, sau că pentru a învinge prejudecăţile de rasă sau de clasă nu trebuie să mai faci, diferenţieri între oameni. Mai bine să ai o judecată dreaptă, lucru imposibil atît timp cît eşti supus unor idei preconcepute. Gîndindu-ne puţin, deja ne putem da seama, de exemplu, că frica faţă de un fenomen ne împiedică să-l vedem clar; la fel, prejudecata rasială împiedică pătrunderea în sufletul unui om. Această gîndire simplă trebuie făcută de către discipol cu fineţe şi inteligenţă pătrunzătoare.
Un alt obstacol în calea antrenamentului ocult îl reprezintă faptul de a vorbi fără a clarifica îndeajuns (prin gândire) ceea ce vrei să spui. Şi aici trebuie avut în vedere un aspect pe care numai un exemplu îl poate lămuri. Dacă cineva îmi spune un lucru căruia trebuie să-i dau replica, este necesar să încerc să ţin seama de părerea de sentimentul şi chiar şi de prejudecăţile sale, mai mult decît de argumentul ce-mi vine în minte. Există aici o adevărată fineţe a tactului, căruia discipolul trebuie să-i consacre cele mai atente griji ale sale. Este nevoie să înveţe să discearnă importanţa ce o va avea - pentru interlocutorul lui - replica sa. Asia nu înseamnă înăbuşirea a ceea ce gîndeşti tu însuţi; însă trebuie să asculţi cît mai exact cu putinţă ceea ce spune celălalt, şi să-ţi formulezi replica doar după ce ai înţeles. În asemenea cazuri, un gînd revine permanent în mintea discipolului; iar dacă, el se transformă în trăsătură de caracter, acesta va şti că se află pe calea cea bună. Acest gînd este următorul: „Important nu este să am o părere diferită de a acestui om, ci da el însuşi să afle adevărul ca urmare a ceea ce-i pot oferi". Prin asemenea gînduri, caracterul şi modul de a acţiona al discipolului capătă o oarecare blîndeţe, resort esenţial al oricărei discipline oculte. Duritatea îndepărtează de dumneavoastră formaţiunile astrale ce trebuie să vă deschidă ochii sufletului. Blîndeţea binevoitoare înlătură obstacolele şi vă activează organele spirituale.
Împreună cu blîndeţea se afirmă curînd şi o altă trăsătură de caracter: atenţia - plină de simpatie şi calm îndreptată asupra tuturor nuanţelor vieţii lăuntrice a fiinţelor ce ne înconjoară, ca urmare a liniştii perfecte a propriilor noastre frămîntări interioare. Dacă un om reuşeşte să ajungă la acest rezultat atunci ceea ce animă sufletele din jurul său acţionează asupra lui, astfel încât interiorul său se dezvoltă şi se structurează, ca o plantă în lumina soareiui. Blîndeţea şi liniştea, însoţite de răbdarea adevărată, permit accesul sufletului în lumea sufletelor, al spiritului în lumea spiritelor.
„Aşteaptă în calm şi reculegere, închide-ţi simţurile în faţa impresiilor ce le primeai înainte de a te ocupa de educaţia lăuntrică. Fă să tacă gîndurile ce-ţi ocupau de obicei sufletul. Stabileşte în tine liniştea şi aşteaptă apoi cu răbdare. Atunci acţiunea lumilor superioare va începe să se facă simţită prin formarea ochilor şi urechilor sufletului şi spiritului tău. Nu spera să vezi şi să auzi în scurt timp lumile sufletului şi spiritului, căci ceea ce faci duce numai la dezvoltarea simţurilor tale superioare. însă nu vei şti să vezi cu sufletul şi să auzi cu spiritul decît atunci cînd vei menţine aceste simţuri. Dacă ai rămas astfel cîteva momente într-o stare de aşteptare calmă şi liniştită, continuă-ţi preocupările obişnuite, după ce, în prealabil, te vei fi lăsat încă o dată pătruns de gîndul următor «într-o zi voi primi ceea ce mi se cuvine, dar numai atunci cînd voi fi pregătit să primesc». Să-ţi interzici cu severitate orice încercare de a atrage puterile superioare prin voinţa ta arbitrară". -
Acestea sînt indicaţiile pe care orice student în ocultism le primeşte de la instructorul său la început de drum. Dacă va ţine seama de ele, se va perfecţiona; dacă nu, munceşte în zadar. Ele nu sînt dificile decît pentru cei cărora le lipseşte răbdarea şi perseverenţa. Nu există alte piedici în afara celor pe care fiecare şi le creează singur şi care pot fi evitate dacă se doreşte cu adevărat acest lucru. Aceste adevăruri trebuie amintite fără încetare, avînd în vedere că mulţi oameni îşi fac o idee greşită despre greutăţile întîmpinate de un discipol. într-un fel este mai uşor să sari primele etape ale acestui drum, decît să vii în întîmpinarea dificultăţilor constante ale vieţii cotidiene, dacă n-ai urmat acest antrenament.
În plus, nu trebuie să facem cunoscut aici decît ceea ce nu poate îndepărta cel mai neînsemnat pericol pentru echilibrul corporal şi psihic.

Acest topic a fost editat de IoanV: 5 Jun 2005, 12:16 PM

[IoanV]

Din cartea Christos şi lumea spirituală - Rudolf Steiner se poate înţelege de ce crestinismul împlineşte ceea ce de-a lungul mileniilor le-a fost oferit oamenilor prin învăţăturile religioase.

Acest topic a fost editat de IoanV: 5 Jun 2005, 12:27 PM

[thunder]

[bdl]

[thunder]

[thunder]