Ortodoxia, Faţa mai puţin cunoscută Optiuni

[IoanV]

Mitropolitul Hierotheus Vlachos este autorul seriei Psihoterapia ortodoxa. In volumul "Psihoterapia ortodoxa - Ştiinţa Sfinţilor Părinţi" am gasit si o definitie a crestinismului si a ortodoxiei pe care le consider mult mai potrivite, desi diferite de conceptiile cu care suntem obisnuiti. Mai intii acestea sunt delimitate de filosofie (ca rezultat al gândirii umane) şi religie aşa cum este inteleasă ea astăzi: „Dumezeu este vizualizat sălăşluind în ceruri- de unde conduce istoria umană- şi considerat extrem de sever, cerându-i răscumărare omului care, împătimit şi îmbolnăvit de păcate a căzut din harul dumnezeiesc. Se ridică astfel un zid despărţitor între om şi Dumnezeu, şi deoarece omul trebuie să treacă dincolo de acest zid, religia afirmă că vine în ajutor- scop în care recurge la ritualuri consacrate. Conform altei interpretări, simţindu-se neputincios în acest univers, omul are nevoie de un Dumnezeu puternic care să-l ajute să-şi depăşească nevolniciile. Astfel nu Dumnezeu îl creează pe om ci omul îl creează pe Dumnezeu, iar religia ajunge să fie înţeleasă ca o relaţie a omului cu Dumnezeul absolut, sau, mai bine zis, ca o relaţie a sinelui cu Tu Cel absolut. Pe deasupra, mulţi consideră că religia îl amăgşte pe oameni, îndemnându-i să-şi transfere speranţele spre viaţa de apoi, sau că forţe oculte exploatează religia cu scopul de a silnici pe oameni.
Creştinismul se află dincolo de astfel de întrebări şi teorii; el nu poate fi cuprins în concepţiile şi definiţiile religiioase oferite de religiile naturale. Dumnezeu nu este un Tu absolut ci o Fiinţă vie aflată în comuniune organică cu omul. Creştinismul nu proiectează problemele omului în viitor, nici nu aşteaptă bucuriile împărăţiei cerurilor de dincolo de istorie, următoare sfârşitului timpurilor. În creştinism viitorul e trăit în prezent, iar împărăţia cerurilor începe din viaţa aceasta...Noi ortodocşii nu aşteptăm sfârşitul istoriei sau al timpurilor. Sfântul Simeon Noul Teolog spunea că cel care a văzut lumina necreată şi s-a unit cu Dumnezeu nu aşteaptă a doua venire a Mântuitorului Hristos, ci o trăieşte în prezent... În consecinţă Ortodoxia nu poate fi considerată drept ”opiumul popoarelor” pentru că ea nu amână problemele, ci oferă viaţa veşnică, transformând viaţa biologică, preschimbând şi sfinţiind oamenii..esenţa creştinismului constă în vindecarea omului de patimi, astfel încât el să poată ajunge la comuniunea şi unirea cu Dumnezeu. ” (pg. 30-33) Părintele Romanidis, citat la pg.36 afirma că „În afara tămaduirii în Hristos, credinţa în Hristos nu este de fapt credinţă, ci o contradicţie de felul celei declanşate atunci când un bolnav declară că are mare încredere în doctorul său, dar nu urmează deloc tratamentul prescris de acesta....Tradiţia patristică nu este nici filosofie socială, nici sistem etic, nici dogmatism religios. Este o metodologie terapeutică, asemănându-se mult cu medicina, mai ales cu psihiatria. Energia duhovnicească a sufletului care se roagă neîncetat este un mecanism fiziologic de care dispune fiecare dintre noi şi care necesită tămăduire; acest mecanism nu poate fi tămăduit nici de filosofie, nici de vreuna dintre ştiinţele pozitive sau sociale cunoscute de noi...Cei care nu sunt tămăduiţi nici nu ştiu că acest mecanism există.”
Cei interesaţi pot afla mai multe din ultima lucrare din această serie: Hierotheos Vlachos - Boala Si Tamaduirea Sufletului In Traditia Ortodoxa- pdf.
Am deschis acest topic pentru a găsi împreună adevăratul rol al creştinismului, a ortodoxiei în viaţa noastră. Unii cred că nu are nici un rol, alţii nu cunoaştem cu adevărat rostul şi motivul pentru care ortodoxia trăită este necesară în viaţă.

Acest topic a fost editat de IoanV: 2 Oct 2005, 02:50 PM

[edinide]

[IoanV]

[Promo Contextual]

[edinide]

IoanV,
Daca Dumnezeu este cu tine, cel care urmezi Calea Fiului, nu trebuie sa te numesti Ortodox sau altceva, ci pur si simplu Crestin, de la Cristosul, nume ce inseamna Unsul cu sensul de Alesul lui Dumnezeu. Daca tu urmezi pe Cristosul, calea ta nu este Calea Ortodoxa ci este Calea Crestina.
Cit timp tu te referi la Valorile Ortodoxe, cu sensul de Valorile unei Religii, inca nu ai gasit pe deplin Valorile Crestine. Pentru un Crestin, cel care a ajuns la Cunoastere, Ortodoxismul este acelasi cu Catolicismul sau cu Protestantismul sau restul. Religiile care isi impart intiietatea, sint toate secunde.

[IoanV]

Am mai spus ca nu as vrea polemica pe acest suiect, nu asta am propus. Am descoperit bogatii de invataturi crestine pe calea ortodoxa, le arat si altora, ii priveste daca tin seama de ele sau nu. Fiecare poate sa-si prezinte originea invataturilor sale fara ca altii sa se simta obligati sa le urmeze sau sa incerce sa le submine in virtutea unor judecati de valoare subiective, uneori indoielnice.
Evident ca nu ma numesc simplu ortodox ci creştin ortodox, adica un crestin care respecta invataturile ortdoxe. Nu cred ca esti tu in masura sa imi spui ce sunt eu, lasa-ma sa spun eu in ce credinta traiesc (tu poti vorbi despre credinta ta!). Crestin, asa la gramada, nu inseamna mare lucru, nu spune nimic. Poate insemna chiar si numai faptul ca accepti ca Iisus Hristos este mintuitorul tau si sa nu faci nimic pentru a trai in comuniune cu el.
Ortodoxia este o cale crestina cu specificul ei la care tin suficient ca sa nu renunt. Accept existenta sfintilor, frati ai nostri mai iubitori si mai apropiati de Dumnezeu, iar tainele Bisericii sunt pentru mine o realitate traita nu imaginata, sper sa intelegi asta. Participarea la slujbe nu este pentru mine un calvar ci prilej unic de inaltare si revenire la Dumnezeu. Poate ca altii percep asta diferit, in masura in care reusesc sa traiasca aici si acum.
Am spus ca preotii pe care i-am auzit eu predicind inteleg importanta imbunatatirii omului si insista in directia aceasta (pt. tine nu e importanta?). Iar desavirsirea incepe cu modificarea atitudinilor si respectarea cuvintelor lui Iisus. Nu exista mijloace exterioare prin care omul ar putea fi obligat sa se apropie de Dumnezeu, de aceea nici ei nu impun anumite lucruri. Daca omul vrea sa mearga mai departe are cu ce si nimeni nu il impiedica. Stii vorba: Cine vrea sa se mintuiasca, cu intrebare sa calatoreasca. Iar raspunsuri la cele mai variate intrebari gasesti in biblie si literatura ortodoxa, pe care nimeni nu te opreste sa le citesti, ba chiar te incurajeaza (nu stiu cind si unde ai auzit tu opriri cind acolo se spune sa cercetam Sfintele Scripturi).
Judecatile tale asupra preotilor, slujbelor ca ale unui atotstiutor, dar care se dovedeste a fi doar un participant exterior, care vede doar ce vede ochiul fizic, nu duhovnicesc, arata nu numai ca nu intelegi ceea ce se petrece acolo, dar si faptul ca iti permiti sa judeci pe altii, lucru condamnat si in Biblie, asa ca mai lasa-ne cu ele. Spui ca judeci sistemul, dar nu il cunosti, iti spun asta fara a fi preot (sau altceva in sistem!) si nici nu il apar decit pentru a sustine valorile pe care e cladit. Ca pe unii nici nu ii intereseaza care sunt alea, dar arunca pietre e alta poveste.
Pentru toata lumea, Iisus a ales 12 apostoli iar intr-o biserica ai vrea sa fie o multime de invatatori. Hai sa ne dam toti cu parerea sa vedem ce iese, si gata vacarmul. Cu cit stii mai putine cu atit vrei sa spui mai multe, cind incepi sa traiesti relatia stii ca nu o poti descrie in cuvinte. Trairea cu Iisus nu se probeaza cu vorbe ci cu fapte si intelepciune.
Nu stiu inca ce intelegi tu prin Ortodoxism, dar dupa cum se vede nu ne intelegem. Pt. mine ortodoxismul nu este ceva in sine, exista sa zicem Biserica ortdoxa, cu modul ei specific de intelege si a se raporta la divin. Asta este ortodoxismul - invatatura ei? Este titlul topicului Ortodoxia... sper sa se inteleaga ca este vorba de invatatura ortodoxa. Asa cum il descrii tu pare un curent de opinie.

[Thelma]

Cred in puterea tamaduitoare a crestinismului- a ortodoxismului in general, pentru ca il cunosc cel mai bine. De fapt e prea putin spus "cred", pentru ca m-am convins de acest lucru.

Pe scurt, Sfintele Taine (Sacramente), Decalogul si randuielile bisericesti- care sunt esenta crestinismului- departe de a avea doar un rol restrictiv sau de indoctrinare, asa cum cred multi, au o menire terapeutica ( si de protectie si potentare) a celor trei structuri omenesti: fizica, mentala si sufleteasca. Postul e doar un simplu exemplu. Curata trupul de toxinele acumulate, ajuta la crearea unei stari generale armonioase prin paza gandurilor, antreneaza vointa etc.
Cred se pot spune foarte multe in legatura cu acest topic.

[edinide]

[edinide]

[IoanV]

edinide scuza-ma. Tu esti probabil f. avansat in relatia, si eu ca si altii, mai inapoiati mai avem nevoie sa mai mergem la biserica. Poate tu crezi ca mergem acolo sa punem la cale decaderea lumii, eu ma duc sa-l intilnesc pe Iisus prin simpla participare la slujba si uneori prin sfintele taine. Am inca nevoie de ele, daca tu nu mai ai nevoie si poti mentine o relatie autentica cu Hristos, tot respectul.
Atacurile la adresa Ortodoxiei sunt puerile, nu sint sigur ca te mai ia cineva in serios si de aceea nu voi mai incerca sa iti demonstrez ca te inseli. Am spus ca vorbesti din presupuneri despre Ortodoxie, din ceea ce vad ochii si birfesc babele nu ma crezi. Apropo, n-ar fi mai bine sa discutam pe opera unor teologi reprezentativi ex. D. Staniloae, Parintii bisericii etc., sa vedem daca ei mint si ingroapa pe Iisus sau il arata mai bine! O tii intruna cu fixurile tale despre subiect gen popa face si drege, valorile bisericilor crestine separate de crestinism etc.
Vrei ca toti sa se mintuiasca dar unii pur si simplu nu vor, nu ii intereseaza, iar dragoste cu sila nu se face. Din partea mea au tot respectul, iubire, deschidere (in limitele mele), dar nu raspund pt. faptele lor. Vezi mai bine de ei, eu cel putin am pornit pe cale si am sperante sa fiu ajutat si mai departe. Chiar nu poti accepta ca sunt si alte cai spre Dumnezeu, in afara de a ta?
Nu ai dat solutia pentru mintuirea en-gros pe care pari sa o intrezaresti. Ai completat situ-l yoga crestina, parca tu ai scris despre el, nu?

Acest topic a fost editat de IoanV: 12 Oct 2005, 08:26 PM

[edinide]

IoanV,
Eu pot sa joc si in deplasare, daca terenul meu nu-ti place..

[edinide]

Ai vre-o idee unde pot gasi lucrarea TEOLOGIA DOGMATICĂ ORTODOXĂ a lui Staniloaie?

[IoanV]

Vol. 3 din Teologia Dogmatica Ortodoxa a parintelui Staniloae, cu ceva greseli (cred ca e necorectat) il poti gasi pt. download aici. sau de aici (legatura2)
Poate ar fi bine sa comentezi (si) pe Sf. Ioan Gura de Aur, el este cel care a propus slujba cea mai des oficiata in Biserica Ortodoxa.

[edinide]

Multumesc pentru legaturi. Staniloaie este un amestec de contrarii, de Lumesc si Spiirtual, de Politica si Religie, de Gindire Libera si de Dogme, de cautare a Pamintescului, prin diplome si titluri onorifice, si de cautare a Spiritualului, prin interpretari Evanghelice. Pe undeva, el a fost tipic Ortodox: ziua, Popa, noaptea, Haiduc... (suna ca un nou Dicton Ortodox...)
Am citit din Ioan Gura de Aur, se gaseste ceva reprezentativ pentru Liturghia lui (in afara Liturghiei in sine...)? Care este cea mai reprezentativa lucrare a lui Ioan? Se gasesc lucrarile in original?
Ioan este intr-adevar deosebit, tare as vrea sa aud de la tine cum se leaga acel Ioan de Ortodoxismul contemporan.

[IoanV]

Parintele Staniloae a fost totusi unul dintre cei mai mari teologi contemporani. Eu am vazut altfel ortodoxia dupa ce am gasit in Teologia dogmatica interpretari profunde ale notiunilor de baza ale credintei. Nu ma deranjeaza ca s-a "amestecat" in lumesc, intotdeauna a facut-o cu bune intentii.
Eu nu judec o credinta (religie) dupa cum oamenii se folosesc uneori de ea. Marcante sunt figurile de frunte ale ei, "purtatorii de drapel", importante - autenticitatea mesajului, tinta si calea propusa. Iar in ortodoxie se insista ca numai prin Iisus ne putem mintui.
Nu stiu care e cea mai reprezentativa opera a Sf. Ioan Gura de Aur. Aici este o scurta prezentare dar si un raspuns la provocarea privind rolul pe care il joaca (ar trebui cel putin) in ortodoxismul contemporan.

[edinide]

[Thelma]

[IoanV]

[tihomir]

Va invit pe www.orthodoxempire.lx.ro si pe forumul de acolo.Siteul este abia la inceput dar se va imbunatati din mers.Ne "vedem" acolo.

[IoanV]

Multumim de inviatie. Dragut site, succes in continuare.Am descoperit si cartile din link-ul pus de tine, si Biblioteca.

Acest topic a fost editat de IoanV: 16 Oct 2005, 10:01 PM

[March]

M-am gandit sa inghesui aici aceasta blasfemie a lui Ioan Grosan

Tara moastelor

Avea dreptate si dl Cristian Badilita: cu moastele nu te joci. Din ele culegi multa intelepciune si la drept vorbind nu mai esti, iac-asa, vorba diaconului Creanga, o vaca de muls pentru fiecare. M-am convins de asta vazand la televizor secventa inubliabila cu o huiduma de femeie posedata aproape dostoievskian de Uciga-l Teoctist, care, tarata crestineste de doi vanjosi jandarmi, cum a ajuns langa moastele Sfintei Paraschiva, cum s-a, brusc, exorcizat. Adevarata minune! De-aia ma gandesc daca n-ar fi bine sa profitam de moastele astea nu numai o zi-doua pe an, ci tot timpul: daca tot scot ele ce e mai rau din om, de ce, de pilda, sa nu le tinem in Parlament, fie el si unicameral? Trecand pe langa ele, n-ar iesi din dl Iliescu demonul rosu, din dl Nastase aroganta. din dl Vacaroiu damful, iar din dl Geoana pro.. ProTv-ul? Pentru ca, de fapt, dupa cum s-a scris si-n presa, asta s-a si intamplat: politicienii au confiscat moastele: liturghia s-a tinut cu usile inchise, doar in prezenta unor initiati (dl Nastase, dl Geoana, dl Teoctist), asa incat zecile de mii de credinciosi au putut-o viziona numai pe doua monitoare uriase, de parca era vorba de un derby fotbalistic.

Noroc cu sarmalele. Cele mai bune. Dar nu fiindca, asa cum gresit crede dna Mona Musca, le fac moldovencele, ci fiindca le fac moastele. ("Ziua")

Alo ! Conducerea Bisericii, se aude ??!!

[edinide]

[IoanV]

[edinide]

[Clopotel]

Dragii mei frati ortodocsi,
Acest topic este despre ortodoxie si nu despre batjocorirea ortodoxiei...
Poate va intrebati de ce satana depune atatea eforturi, prin cei subjugati de el, ca sa batjocoreasca si sa huleasca Biserica lui Hristos si cele sfinte aflate in ea...
Sa nu va fie voua pricina de poticnire aceasta, sau de slabire a credintei, caci satana, prin acesti oameni, chiar asta doreste: sa va slabeasca in credinta si sa va indeparteze de Sfanta Biserica Ortodoxa, amagindu-va si abatandu-va atentia spre alte secte sau dogme pagane, unele inventate ad-hoc, si va mai da si un link la fiecare cuvant in acest sens...ca doar doar sa va amageasca si sa va rapeasca...
De se satana doreste sa va departeze de cele sfinte, zicand ca acestea de fapt nu sunt sfinte?
E simplu de inteles, acestea sunt arme impotriva satanei...
Sfanta Cruce, Sfintele Taine, apa sfintita, tamaia, luminarile etc... sunt arme puternice care nimicesc puterile demonice, si e normal, ca satana, prin viclesug bine ticluit, sa ne departeze de ele. Dar aceste viclesuguri, nu au nici o putere asupra celor binecredinciosi, care cunosc dogma ortodoxa, care citesc si inteleg in DUH Sfanta Scriptura, care cunosc vietile Sfintilor Parinti. Sfintii Parinti ne-au aratat si demonstrat practic, ca aceste arme sunt foarte puternice in lupta cu vrajmasul diavol.
Acesti slujitori ai satanei, va aduc in fata tot ce a castigat satana, adica "credinciosi pacatosi si preoti decazuti"...
Si prin aceasta ei spun ca de vina este invatatura de credinta crestin ortodoxa. Adica ei va arata niste elevi repetenti la matematica si niste profesori slab pregatiti si sustin ca matematica ar vi de vina pt. asta... Oare de ce se feresc ei sa aduca in fata "premiantii", sfintii cei bineplacuti lui Dzeu.? De ce nu va indeamna sa urmati vietile Sfintilor Parinti care in Biserica Ortodoxa, urmand Sfanta Traditie, s-au impartasit, isi faceau cruce, tineau posturi, iubeau aproapele mai mult decat pe ei insisi etc. au bineplacut lui Dzeu. si s-au mantuit, lucru aratat noua de Dzeu. prin minunile pe care Le-a facut prin acesti oameni cu viata sfintita...

Biserica este sfanta, pt. ca sfant este Capul ei, Mantuitorul Iisus Hristos, pt. ca sfinte sunt mijloacele mantuirii, Duhul Sfant,Care salasluieste in Biserica pana la sfarsitul veacului, invatatura propovaduita si Trupul Domnului, Care e sfintenia insasi.
Sf. Apostol Pavel zice: "Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pt. ea, ca sa o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant, si ca s-o infatiseze Siesi Biserica slavita, neavand intinaciune, nici prihana sau altceva in acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana". (Efes. 5, 25-27). De asemenea Sf. Irineu scrie: "Unde e Biserica, acolo e si Duhul Sfant si unde e Duhul Sfant acolo e si Biserica si tot harul".
Va intrebati poate daca poate fi Biserica sfanta, daca ea cuprinde si pacatosi?
Pacatosii nu ating sfintenia Bisericii. Miezul misiunii Bisericii sta tocmai in indreptarea pacatosilor. Toti oamenii sunt
pacatosi, incat despre nici unul nu se poate spune ca e lipsit de pacate (I Ioan 1,8, etc.) Insusi Ap. Pavel a spus despre sine ca e cel dintai dintre pacatosi (I Tim. 1,15) Tot Ap. Pavel spune ca Biserica este ca o casa, in care se gasesc si vase de
cinste si vase de necinste (II Tim. 2,20), sau asemenea corpului omenesc, care are si membre de cinste si membre de necinste (I Cor. 12,22024)
Prin urmare, e cu neputinta ca toti membrii Bisericii sa fie sfinti si fara de pacate. Rolul Bisericii este tocmai de a-i sfinti
pe toti, prin mijloacele sfintitoare pe care le are. Prin aceasta misiune si prin aceste mijloace (Sf. Taine) este Biserica Sfanta,
iar nu prin starea de sfintenie a membrilor ei.
De ce satana, prin slujitorii sai, zice ca nu exista Sfinte Taine, semnul Sfintei Cruci, Apa Sfintita etc. ?
Satana stie prea bine ca toate aceste exista si nu numai ca exista, dar sunt arme puternice impotriva lui, si de aceea apeleaza la acest viclesug, ca sa tine credinciosii departe de ele, ba sa le mai si huleasca, atribuindu-le chiar lui, ca si cum ar fi vrajitoresti.

Sunt multe de spus aici, dar am sa va dau cateva repere, ca sa intelegeti atat baza lor "teoretica" in Sfintele Scripturi, dar, mai ales, puterea lor practica reala, impotriva diavolilor.
Viata crestinului ortodox incepe chiar de la botez.
"De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dzeu." (Ioan 3,5)
Botezul se face "spre iertarea pacatelor" (Fapte 2,38), deoarece toti oamenii sunt intinati de pacatul stramosesc (Iov 14,4; Efes. 2,3 etc) si mai ales ca cei intinati de acest pacat nu pot intra in imparatia lui Dzeu. (I Cor. 15,50; Apoc. 21,27). Prin urmare, numai Botezul crestin, cu apa si Duh, poate sterge acest pacat, facand din omul vechi faptura noua, potrivit cuvantului Mantuitorului catre Nicodim (Ioan 3,3-7).
Trebuie precizat, ca in afara de botezul cel din apa si Duh, mai este si botezul muceniciei sau al sangelui. "Tot cel ce va marturisi pt. Mine inaintea oamenilor, voi marturisi ei Eu pt. el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri" (Matei 10,32).
Sf. Parinti recunosc Botezul sangelui si-l socotesc egal cu ceel din apa si din Duh, ba uneori chiar mai de pret decat acesta.
Sf. Grigorie Teologul, dupa ce enumera Botezul lui Moise, al lui Ioan si pe al lui Iisus zice: "Cunosc si al patrulea Botez,
cel prin mucenicie si sange, cu care S-a botezat si Hristos si care e mai pretios decat altelee, cu cat el nu se mai intineaza cu alte necuratii"
In ceea ce priveste Sfintele Taine:
Sf. Taina a Impartasaniei a fost asezata de Mantuitorul la Cina cea de Taina, cand a luat painea, S-a rugat si a binecuvantat-o zicand: "Luati, mancati, acesta este trupul meu". Apoi a luat paharul, a multumit, l-a binecuvantat zicand: "Beti dintru acesta toti, ca acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pt. multi se varsa spre iertarea pacatelor". Apoi a spus: "Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea"
Tot Mantuitorul zice: " Daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevarata mancare si sangele meu este adevarata bautura. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu intru Mine ramane si Eu intru el" (Ioan 6,48,51,53-56)
Mantuitorul ne asigura ca noi vom manca trupul Lui si vom bea sangele Lui, cu adevarat, nu in inchipuire, cum pretindeau ereticii timpurilor vechi si unii dintre protestanti. Sf. Ap. Pavel intareste aceasta prin: "Oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie vinovat va fi Trupului si Sangelui Domnului" (I Cor. 11, 27)
De asemenea despre Taina Sfantului Maslu, despre care am mai scris:
Si la aceasta taina se foloseste Mir sfintit. Sf. Apostoli au practicat Taina Sf. Maslu inca de la primaalor propovaduire:
" Si demoni multi scoteau si ungeau cu untdelem pe multi bolnavi si-i vindecau." (Marcu 6,13) Sau Sf. Iacov zice: " Este bolnav cineva dintre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pt. el, ungandu-l cu untdelemn intru numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si-l va ridica pe el Domnul; si de va fi facut pacate, se vor ierta lui" (Iacov 5, 14-15) De asemena Sf. Ioan Gura de Aur, in "Despre preotie", vorbeste mult despre aceasta.
Va mai intrebati acum de ce unii carora satana la de ganduri de hula, neaga si batjocoresc aceste Taine?

(voi continua imediat...)

[Clopotel]

(continuare)
Un alt aspect important, negat de eretici si de unii rataciti in unele secte, zic ca nu exista rugaciune pt. cei raposati. Ca
cei in viata nu mai pot face nimic pt. cei "adormiti" cum zicem noi ortodocsii si nu "morti".
Cu adevarat, exista o stransa legatura de iubire si de rugaciune intre ei si noi. Ne rugam cu ei,slavim pe Dzeu. impreuna cu ei. Facem parte din acelasi Trup tainic al Domnului, din Biserica, traind o viata duhovniceasca comuna. Ei alcatuiesc Biserica biruitoare din cer, iar noi cea luptatoare de pe pamant, dar acestea doua nu sunt despartite, ci unite. Sfintii sunt cu puterea lor printre noi.
Asa cum stam in legatura cu Domnul nostru Iisus Hristos, macar ca este nevazut, asa stam si cu Sfintii din cer. Sf. Apostol Pavel zice: "V-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca, si de Biserica celor intai nascuti care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti" (Evr. 12, 22-23)
Fericitul Augustin spune:" Sufletele credinciosilor care au murit nu sunt despartite de Biserica.... ele sunt madulare ale lui Hristos."
In ceea ce priveste aceasta cinstire a sfintilor, iarasi vrajmasii se fac ca nu inteleg si ne acuza de idolatrie, doar doar ne vom departa de sfinti.
Aceasta cinstire a sfintilor, desi se numeste uneori si inchinare, se deosebeste radical de inchinarea data lui Dzeu. Pe sfinti ii cinstim (dulie, venerare), iar lui Dzeu. Ii slujim (latrie, adorare, inchinare) Pe sfinti ii cinstim ca pe niste oameni care ne-au dat pilda de slujire lui Dzeu. si pt. aceasta Dzeu. i-a cinstit si stau aproape lui Dzeu. Sf. Policarp spune: " Noi ne inchinam lui Hristos pt. ca e Fiul lui Dzeu.;cat despre martirii care sunt ucenicii si urmatorii Domnului, le marturisim iubirea care li se cuvine din pricina cinstei fara seaman pe care au adus-o Imparatului lor."
Sf. Ap. Pavel zice: "Aduceti-va aminte de mai marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dzeu.; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evr. 13,7)
Chiar Mantuitorul ne porunceste sa cinstim acesti sfinti:
"Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem" (Ioan 17, 22) Sau: " Cel ce va asculta pe voi, pe Mine ma asculta si cel ce se leapada de voi, de mine se leapada" (Luca 10,16)
In ceea ce priveste moastelee sfintilor, pe scurt, iata cateva lucruri:
"Au nu stiti ca trupul vostru este templul Duhului Sfant, Care este in voi?" (I Cor 6,19)
O femeie s-a vindecat de curgerea sangelui numai prin atingerea de haina Maintuitorului (Luca 8, Matei 14)
Multi oameni se vindecau numai atingandu-se de stergarele purtate de Ap. Pavel (Fapte 19, 11, 12).
Apoi vedem ca trupul sfantului si dupa moarte are putere vedem si din Vechiul Testament, unde oasele proorocului Elisei invie un mort (IV Regi 13, 21)
De asemenea, Sf. Policarp (+166), episcop al cetatii Smirna, spune: " Noi am strans osemintele lui ca pe un odor mai scump decat aurul si decat pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine: aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei mucenicesti, spre cinstirea biruintei sale si spre intarirea altor luptatori".
Puterea minunata din moaste se arata si in faptul ca nu putrezesc si unele emana si buna mireasma.
In ceea cee priveste cinstirea sfintelor icoane, tot pe scurt, caci si aici vrajmasul zice ca facem idolatrie, doar ca sa ne departeze de sfinti:
Deci Sf. Scriptura opreste inchinarea la chipuri cioplite si la alte asemanari vazute (Ies. 20, 4; Lev. 26,1 Deut 5,8, Fapte 17,29). Dar prin aceasta opreste numai inchinarea intemeiata pe socotinta ca chiar aceste chipuri sunt cinstite ca dumnezei, sau ca zeul s-ar afla chiar in acea materie, adica opreste inchinarea la idoli.
Nu opreste, insa, cinstirea unor semne si infatisari ale lui Dzeu. si ale sfintilor, cand aceasta cinstire nu ramane la materia din care sunt facute, ci duce gandul la Dzeu. sau la Sfantul cel inchipuit prin ele. In vechiul Testament se vorbeste clar despre doi heruvimi sculptati, asezati deasupra chivotului, sau brodati in perdeaua din fata chivotului sau in covoarele din locasul sfant (Ies 25, 18-22,26,32 etc) Inaintea lor se tamaia si se faceau inchinaciuni (Iosua 7,6; ies 30, 1, 7, 8)
Precum ne ajutam de cuvant ca sa ne ridicamla cele mai presus de cuvant, asa ne folosim de icoana ca sa ne ridicam la cele mai presus de icoana.
Apoi Dzeu. i-a poruncit lui Moise sa ia toiagul cu care va face minuni. Este la mintea omului ca acel toiag nu era unul oarecare..."Toiagul acesta, care a fost prefãcut în sarpe, ia-l în mâna ta, cãci cu el ai sã faci minuni". (Ies. 4)
Si in continuare:
"Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron:
Dacă vă va vorbi Faraon, şi vă va zice: ,Faceţi o minune!` să zici lui Aaron: ,Ia-ţi toiagul, şi aruncă -l înaintea lui Faraon. Şi toiagul se va preface într'un şarpe.``
Moise şi Aaron s'au dus la Faraon, şi au făcut cum poruncise Domnul. Aaron şi -a aruncat toiagul înaintea lui Faraon şi înaintea slujitorilor lui; şi toiagul s'a prefăcut într-un şarpe.
Dar Faraon a chemat pe nişte înţelepţi şi pe nişte vrăjitori, şi vrăjitorii Egiptului au făcut şi ei la fel prin vrăjitoriile lor.
Toţi şi-au aruncat toiegele, şi s-au prefăcut în şerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor."Si de aici putem trage iara multe invataturi, caci si vrajitorii au multe "materii prelucrate" dar care sunt indracite, dar "materiile" sfintite cu puterea lui Dzeu. biruie intotdeauana.
Si cu toate acestea se mai intreaba cineva de ce unii pusi de satana zic ca nu se poate sfinti vreun obiect?
Despre Sfanta Cruce, arma cea mai de temut impotriva diavolilor:
Insemnarea cu semnul crucii este o deprindere crestineasca f. veche: chiar din timpul Sf. Apostoli. Tertulian (+240) spune:
"La fiecare pas si la fiecare fapta ne insemnam... cu semnul sfintei cruci"
Cand facm semnul Sfintei Cruci, cugetam la marirea Celui Preainalt, in numele Caruia il facem. Drept aceea, sa nu facem semnul Sfintei Cruci in graba, oricat de mult am fi zoriti de treburi. Dupa felul cum facem crucea vad ceilalti oameni cam ce loc are in inima noastra Dzeu.
Parintele nostru Cleopa ne indeamna sa facem semnul Sfintei Cruci mare, asa cum mare si inalta a fost crucea Mantuitorului.

Dragii mei frati ortodocsi, va rog sa ma iertati pt. lungimea mesajelor, dar esenta lor nu este de la mine, nepriceputul, ci de la cei bineplacuti lui Dzeu., si prin aceasta ele sunt adevarate.
Apoi, va rog, ca daca tot exista acest topic, sa nu tinem lumina sub obloc, si sa aducem in fata, faptele minunate ale Sfintilor Parintilor nostri, sa aratam frumusetea unica si de adevar a Ortodoxiei, spre intarirea credintei in Sfanta Treime, si spre rusinarea vrajmasului, care iata, nu pierde nici o ocazie de a ataca Sfanta Biserica si de a incerca sa mai amageasca vreun slabcredincios.

Doamne ajuta!

[IoanV]

Ai dreptate Clopotel! Topicul nu a fost deschis pentru a apara ortodoxia ci pt. a evidentia de ce este ea folositoare si actuala. Multumesc pt. sprijin, eu am lipsit, fiind plecat. Ar fi interesant totusi de stiut daca edinide stie care sunt de fapt bazele ortodoxiei. Eu am impresia ca asteapta sa-i oferim material pe care sa-l combata in maniera caracteristica. Oricum e f. bine ca ai scos in evidenta adevarurile de baza a ortodoxiei.
@ edinide
Euharistia este probabil cea mai importanta oferta a Bisericii pentru oamenii botezati - impartasirea din trupul si singele lui Iisus. Botezul e f. important, nu poti judeca din afara curtii ceea ce vezi in curte, nu poti stii ce traieste cel botezat daca nu esti botezat. Si chiar daca am fost botezati cind am fost mici este de datoria noastra sa reactualizam botezul (spune de ex. Sf.Simeon Noul Teolog). Apoi restul tainelor (f. importanta si spvedania!) si invataturile care ne aduc atitudinea potrivita fata de toate problemele existentei.
Cel mai important lucru care iti lipseste sunt probabil fratii intru credinta, te-ai izolat intr-o credinta artificial inchegata, sau incompleta si crezi ca doar pe calea ta se ajunge la iubirea curata fata de Hristos si semeni. Dar nu este curata pentru ca nu e cu adevarat sincera, judeca toti preotii si ortodocsii la gramada, desi am vazut ca si tu apreciezi ce a spus Noica. Eu cred ca orice au adus protestantismul (ex. Doar Scriptura=refuzarea activitatii Duhului Sfint in istorie) , etc. nu fac decit sa indeparteze omul de adevarata, vechea credinta.
Sper ca pui intrebarile din dorinta sincera de a cunoaste si nu din dorinta egoista de a ne converti la credinta ta, pe care dealtfel nici nu am vazut-o prea bine, ca sa-ti spun ce nu m-ar satisface la ea. Oricum dupa roade se cunoaste pomul si cita vreme tii mai mult la credinta ta decit la adevar....

[Clopotel]

Draga IoanV,

[Clopotel]

Pătimirea Sfintei Muceniţe Tatiana fecioara şi a celor împreună cu dînsa
(12 ianuarie)
Sfînta Muceniţă Tatiana s-a născut în Roma cea veche, din părinţi de neam mare, pentru că tatăl său a fost de trei ori antipat, însă binecredincios creştin şi temător de Dumnezeu, păzind în taină sfînta credinţă, în care şi pe fiica sa, adică pe Sfînta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviinţă şi frică de Dumnezeu, învăţînd-o şi dumnezeieştile cărţi.

Venind aceasta în vîrstă şi nevrînd să se însoţească cu bărbat, îşi petrecea în feciorie şi c*răţie viaţa, pentru că s-a făcut mireasă lui Hristos, fiind rănită de dragostea Lui şi Aceluia şi slujea ziua şi noaptea, omorîndu-şi trupul în post şi rugăciuni şi robindu-l duhului. Apoi s-a învrednicit de slujba bisericească pentru viaţa sa îmbunătăţită şi slujea lui Dumnezeu îngereşte, deşi era în trup; după aceea, cu mucenicească cunună a încununat Hristos Dumnezeu pe mireasa Sa, a cărei pătimire a fost astfel:

Fiind ucis de romani prea nelegiuitul împărat al Romei, Antonin Eliogabal (218-222), al cărui trup a fost tîrît spre batjocură prin cetate, aruncat în rîul Tibru; după dînsul a fost ridicat la împărăţie tînărul copil Alexandru Sever (222-235), care era numai de 16 ani.

Acela avea mamă creştină, numită Iulia Mamia, de la care învăţase a cinsti pe Hristos, însă nu cu dreaptă credinţă, că nici pe idoli nu-i lepăda, ci se închina lor ca unor vechi zei ai Romei, avînd în palatele sale şi chipul lui Hristos şi pe al necuratului Apolon, pe al lui Avraam, cel din legea veche, şi al lui Orfeu cel elinesc, precum şi alţi idoli.

Drept aceea, Alexandru nu prigonea pe creştini, ca cel născut din maică creştină, însă antipaţii şi eparhii lui făceau mare răutate credincioşilor; căci din pricina tinereţii lui, cîrmuirea împărăţiei era încredinţată unora din boieri, între care mai întîi era Ulpian, eparhul cetăţii, aspru din fire şi mare vrăjmaş al creştinilor.

Aceia, ocîrmuind toate în numele împărătesc, trimiteau porunci pretutindeni, ca "galileenii" (aşa numeau ei pe creştini) cu chinuri şi cu moarte să fie siliţi la închinarea zeilor romanilor; şi erau aleşi spre pierderea creştinilor cei mai cumpliţi slujitori idoleşti: Vitalie, comitul, Vas Cubiculariu şi Caius Domesticus. Şi se vărsa ca apa sîngele creştinilor, fără cruţare, atît în Roma, cît şi în toate părţile stăpînirii romane.

Într-acea vreme, Sfînta fecioară Tatiana, diaconiţa Bisericii Romei, a fost prinsă de cei necredincioşi şi adusă în capiştea lui Apolon, să se închine acestuia. Ea însă s-a rugat lui Hristos, Dumnezeul său, şi îndată s-a făcut cutremur, încît a căzut idolul, zdrobindu-se în bucăţi; apoi a căzut şi o parte din templu şi a ucis pe mulţi dintre necredincioşii care erau acolo înăuntru, precum şi pe slujitori; iar diavolul care locuia în idol, răcnind cu mare glas, a fugit cu tînguire din locul acela, auzind toţi chiotul lui şi văzîndu-l fugind în întuneric, prin văzduh.

Atunci păgînii au dus-o la judecată şi la chinuire; dar mai întîi au bătut-o fără milă peste obraz slujitorii tiranilor şi apoi i-au scos ochii cu undiţele. Multă vreme fiind chinuită, chinuitorii au slăbit, pentru că sfînta era înaintea celor ce o băteau ca o nicovală tare, încît cei ce o chinuiau aveau dureri mai mari decît muceniţa; ba încă şi de îngerii, care stăteau nevăzuţi lîngă dînsa, erau loviţi peste obraz. Deci strigau către judecătorul cel fără de lege, rugîndu-l să le poruncească să înceteze a chinui pe nevinovata fecioară, fiindcă singuri spuneau că primesc mai multă muncă decît dînsa.

Iar ea se ruga lui Dumnezeu pentru chinuitorii ei, să le dea cunoştinţa adevărului; şi a fost auzită, pentru că li s-a arătat o lumină cerească, şi ochii lor cei sufleteşti deschizîndu-li-se, au văzut patru îngeri înconjurînd pe sfînta, apoi au auzit un glas din cer care venea spre sfînta, şi au căzut la pămînt înaintea ei, zicînd: "Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ţi-am făcut fără de voie". Deci, au crezut în Hristos, fiind opt la număr, şi s-au botezat în sîngele lor; căci au fost chinuiţi cumplit, pentru mărturisirea lui Hristos şi li s-au tăiat capetele cu sabia.

Într-altă zi, judecătorul cel nedrept şezînd în divan, a pus iarăşi de faţă la întrebare pe Sfînta fecioară Tatiana, care a stat înainte întreagă şi sănătoasă cu trupul, avînd faţa luminată şi ochii veseli, dar neputînd cu cuvinte s-o înduplece la idoleasca jertfă, a poruncit s-o dezbrace şi să-i taie trupul cu brice. Feciorescul ei trup era alb ca zăpada şi cînd o atingeau cu bricele, curgea din răni lapte în loc de sînge şi ieşea o mireasmă plăcută ca dintr-un vas de aromate.

Sfînta, ridicîndu-şi ochii spre Mirele său Hristos, se ruga în chinuri. Apoi au întins-o la pămînt, în chipul crucii, şi mai mult au bătut-o cu toiagul, ostenind şi schimbîndu-se mulţi slujitori; pentru că îngerii lui Dumnezeu, ca şi mai înainte, stînd acolo nevăzuţi, loveau pe cei ce băteau pe sfînta şi slujitorii adevereau aceasta că sînt bătuţi de o mînă nevăzută cu vergi de fier, pentru care au murit nouă dintr-înşii, fiind ucişi de mîna îngerilor, iar ceilalţi au căzut zdrobiţi abia cu viaţă; iar sfînta batjocorea pe judecător şi pe chinuitorii ei, defăimînd pe idolii lor.

După aceasta, trecînd ziua, au aruncat-o în temniţă, unde toată noaptea rugîndu-se şi cîntînd, lumina cerească o acoperea şi îngerii lui Dumnezeu cîntau împreună cu dînsa; iar a doua zi, scoţînd-o iarăşi la judecată, se arăta cu corpul mai sănătoasă şi cu faţa mai frumoasă ca mai înainte, încît s-au mirat toţi, deşi cu cuvinte amăgitoare o îndemnau să se plece la un gînd cu ei şi să aducă jertfă Artemizei, zeiţa lor cea mare.

Sfînta fecioară se arătă ca şi cum s-ar fi învoit cu sfatul lor şi o duseră cu slavă în templul Artemizei; dar diavolul cel ce locuia în idolul acesta, înţelegînd venirea Tatianei, cu glas mare a strigat: "Vai mie! Vai mie! Unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc".

Cînd s-a apropiat sfînta de templu, a făcut semnul Sfintei Cruci şi, ridicîndu-şi ochii în sus, s-a rugat lui Dumnezeu, şi îndată s-au făcut fulgere şi un tunet înfricoşat, apoi căzînd foc din cer, a ars templul şi idolul împreună cu slujitorii; iar jertfele le-au prefăcut în cenuşă şi mulţi din popor au căzut morţi, fiind loviţi de trăsnet. Pentru aceasta, au dus-o în divan şi acolo au spînzurat-o, şi cu unghii de fier au însîngerat-o; atunci şi sînii ei au fost rupţi cu acele fiare. Apoi, aruncînd-o din nou în temniţă, îngerii lui Dumnezeu cu lumina cerească au venit iarăşi la dînsa şi, tămăduind-o de rane, au făcut-o sănătoasă, fericindu-i pătimirea ei cea bărbătească.

A doua zi a fost dată spre mîncare unui leu înfricoşat, în privelişte, care, văzînd-o, a început a se gudura şi a-i mîngîia picioarele. Cînd l-au luat pe leu din privelişte şi-l duceau la locul său, s-a repezit pe neaşteptate la un boier cinstit, anume Eumenie, şi l-a ucis pe loc. Apoi iarăşi au spînzurat pe Sfînta Tatiana şi mai cumplit au zgîriat-o; iar chinuitorii ei erau loviţi şi omorîţi de îngeri nevăzuţi. După aceea, aruncînd-o în foc, focul nu ardea, pentru că îşi potolea puterea sa arzătoare, cinstind pe roaba lui Hristos. Toate aceste preamărite minuni se socoteau de păgîni nu ca puteri ale lui Hristos, ci ca vrăjitorie. Deci, i-au tuns părul capului ei, pentru că ziceau că în perii săi are farmece, care o apără de orice vătămare.

După tăierea părului, au închis-o în templul lui Jupiter, pentru că li se părea că de acum nu mai poate să facă nici un rău idolului lor, de vreme ce, odată cu părul s-au luat de la dînsa şi vrăjile. Sfînta a petrecut în acea închisoare două zile, cu lumina cea obişnuită ce venea din cer strălucind, mîngîindu-se de îngeri. A treia zi au venit slujitorii cu poporul, vrînd să aducă jertfă zeului Jupiter. Cînd au deschis templul, au văzut pe idolul lor căzut la pămînt şi sfărîmat ca praful; iar sfînta se veselea în Hristos, Dumnezeul său.

Atunci au dus-o iarăşi la divan şi, neştiind judecătorul ce să-i mai facă, a pedepsit-o cu moartea şi i-a tăiat sfîntul cap, împreună cu al tatălui său, pentru că l-au dovedit că este creştin, după ce mai întîi l-au scos din dregătoria sa şi i-au luat averile; apoi, osîndindu-l la moarte prin tăiere, a murit pentru Hristos, împreună cu sfînta sa fiică.

Şi amîndoi au primit cununile muceniceşti de la Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine mărire, în veci. Amin.

[edinide]

Clopotel,
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate pentru toate intentiile tale bune.
Pe de alta parte, sa-ti dau un exemple despre intentii bune gresit adresate: un Om este ranit gtav intr-un accident, este prabusit pe jos, ti se face mila de el, in intorci pe toate partile, incerci sa-l resuscitezi, ii faci respiratie artificiala, il tragi din drum pe iarba verde ca sa-i fie mai bine, si apoi moare subit. Acum, fara ca tu sa stii, Omul acela avea leziuni interne si hemoragii interne, faptul ca l-ai miscat si l-ai tras de o parte, l-a omorit... Tu ai avut intentii bune, fara indoiala, rezultatul actiunilor tale a fost moartea ranitului.
Ce vreu sa spun este ca intentia buna, fara a cunoaste ce faci, chiar daca crezi profund in tine insuti, poate avea urmari negative. Nu este suficient sa crezi prufund in tine, este necesar si sa cunosti.

[edinide]

[edinide]

IoanV,
Iti multumesc ca m-ai indreptat catre acesta lucrare care exprima deschis Cunoasterea Ortodoxa contemporana. Am comentat deja primul capitol din cartea lui Staniloaie, Teologia Dogmatica Ortodoxa. Textul formatat va fi afisat in curind la Jugul Crestin. Pina atunci, citeva extrase din comentariul cartii lui Staniloaie, reprezentativa pentru Ortodoxismul Romanesc contemporan. Textul este de o anumita lungime, voi afisa mai multe mesaje in acest sens.


Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea I

Cuvint inainte

Un Frate intr-un Cristos, Crestin Ortodox, numit IoanV, a propus o discutie pe baza Valorilor Spirituale prezente in Biserica Ortodoxa. Discutia, aprinsa pe alocuri, a condus catre tema figurilor reprezentative pentru Ortodoxismul Romanesc, din care s-a detasat de la bun inceput Dumitru Staniloaie cu lucrarea lui numita Teologia Dogmatica Ortodoxa. Discutia mai sus mentionata a dus la comentariul acestei Carti Ortodoxe reprezentative pentru Ortodoxia Romaneasca.
Nu exista prea multe Lucrari Teologice despre Dogma Ortodoxa in care sa se explice Principiile Spirituale fundamentale dupa care aceasta se ghideaza, care este Cunoasterea care a dus la aceste Principii sau felul in care Dogma Ortodoxa se raporteaza la Invatatura Crestina cuprinsa in Evanghelia lui Isus Cristos.
Lucrarea de fata a lui D.Staniloaie sta ca o carte de referinta pentru Ortodoxia Romaneasca a secolului XX, una din putinele carti de acest gen, explicind o Ortodoxie lipsita de figuri reprezentative, numai unul dintre simptomele Decaderii Spirituale in care se gaseste Ortodoxismul Romanesc.
Textul cartii Teologia Dogmatica Ortodoxa este comentat mai jos paragraf cu paragraf, sarcina de fel usoara considerind lipsa de Terminologie Spirituala a Ortodoxismului Romanesc, care in absenta unui limbaj adecvat care sa descrie Realitatea Spirituala face uz de un limbaj comun sau pur si simplu de un limbaj explicativ pentru termenii fundamentali care-i lipsesc.
Lipsa unei Terminologii Spirituale prin care Ortodoxismul descrie relatia Om-Dumnezeu este un alt simptom al Decaderii Spirituale a acestuia. Saracia Spirituala a Ortodoxismului Romanesc conduce catre Saracia Lingvistica a unui Sistem Religios care nu mai are nevoie de un limbaj adecvat pentru a descrie un Aspect Spiritual care-i lipseste.
Ca si opus Saraciei Lingvistice pe Plan Spiritual al Credintei Ortodoxe, se observa o proliferare inspaimintatoare a Termenilor Ritualistici si Dogmatici ai Ortodoxiei Romanesti. Cartea Credinta Ortodoxa a lui I.P.S. Daniel, mitropolitul Moldovei si Bucovinei, ISBN 973-97478-7-6, este un relevanta in acest sens. Termenii Ritualistici si Dogmatici folositi acolo, constituie un sistem in sine, pina la nivelul la care Credinciosul Ortodocs este complet strain acelor Termeni Religiosi sau felului in care sint inclusi in Serviciul Religios. Nu numai ca un Credincos Ortodox de rind nu poate comunica in acei termeni, dar nu le poate nici intelege semnificatia.
Proliferarea Limbajului Ritualistic Ortodox precum si Saracia Limbajului pe Plan Spiritual este o trasatura definitorie a Ortodoxismului Romanesc cazut in Ignoranta Spirituala, Ritualism si Materialism. Daca se adauga la toate acestea si suita Dogmelor Ortodoxe, care merg frecvent chiar impotriva lui Isus Cristos, imaginea care se desprinde despre Ortodoxismul Romanesc contemporan este Apocaliptica, dar nu in sensul Apocalipsei Pozitive a lui Ioan Teologul, despre Elevarea Omului si Sfirsitul Lumii, ci in sensul unei Apocalipse Negative, de Cadere si Prabusire Spirituala.
Comentarea acestei Lucrari Ortodocse de referinta pentru Ortodocsismul Romanesc al secolului XX se indreapta catre un Sistem Religios ajuns in Decadere Spirituala si in Coruptie Lumeasca, ducind astfel la corupere Inima si Sufletul Credinciosului, corupere atit de dureros exprimata de Dictonul Ortodox al Ignorantei Spirituale, "Crede si nu cerceta", sau de Dictonul Ortodox al Decaderii Spirituale, "Fa ce spune popa, nu ce face popa".
Comentarea acestei Lucrari Ortodocse nu are ca scop judecarea Crestinului Ortodox, Fratele nostru intru Cristos, ajuns victima a acestui Sistem Corupt si Decazut pe Plan Spiritual, ci are ca scop alarmarea Crestinului Ortodox asupra Caderii Spirituale in care el se gaseste prin urmarea Dogmei Ortodoxe, plina de Ritualism dar goala de Spirit Crestin. Crestinul Ortodox este invitat sa mediteze asupra acestui comentariu si sa-l raporteze la Viata lui Spirituala zilnica. Crestinul Ortodox nu este invitat catre nici o alta Miscare Crestina, ci este invitat sa-si deschida Sufletul si Inima catre Dumnezeu, daca poate, chiar din cadrul Bisericii Ortodoxe, daca nu, din afara acesteia. Nu recomandam Fratelui Ortodox parasirea gratuita a Bisericii Ortodoxe ci cautarea Adevarului, care incepe cu Sinele.
Uram Credinciosului Ortodox, in Fratie Spirituala, multa Curatenie Sufleteasca in detasarea lui de aceasta Lume Decazuta si atasarea lui de Tatal Ceresc, urmind pe Fiul Tatalui.

Edinide

Prin Jugul de Iubire al Fiului catre Jugul de Lumina al Tatalui!

[edinide]

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea II

[edinide]

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea III

[edinide]

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea IV

[edinide]

Comentariu la Teologia Dogmatica Ortodoxa de Staniloaie, partea V