Jurnal Pentru Un An, [Jurnalul Secundei] Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata Secundei veti putea citi in cadrul acestui Jurnal, unde forumistii sunt rugati de autoarea jurnalului sa nu trimita mesaje.

Lectura placuta!

[secunda]

Cuvant de inceput


O altfel de experienta. Acesta este jurnalul meu, inca o incercare de a face ceva nou.

Am inceput sa scriu pe caiet, de doua zile. Scrisul de mana e obositor, dar are farmecul lui. Imi aminteste de orele de caligrafie din scoala primara. Si modul in care invatatoarea era mandra ca scriu frumos...Acum, s-ar speria daca ar vedea cum am ajuns sa mazgalesc paginile. Poate am sa scanez cateva aici.

Am avut mult de gandit inainte de concepe un jurnal online. In primul rand, era vorba de falsitatea in care se poate cadea, atunci cand stii ca sunt ochi ce te privesc, ca sunt persoane, mai ales cunoscute, care te pot descoperi asa cum tu niciodata nu ai vrut sa li te arati. Apoi totul se leaga de posibilitatea accesarii Internetului chiar in momentul in care ai ce sa spui.
Mai era si frica de a parveni ideea de jurnal intim, care presupune doar relatia dintre el si eu.

Dar am decis totusi sa scriu catre lume, ganduri, fapte, intamplari si sentimente din viata mea, pentru simplu fapt ca voi reusi sa fiu, pentru o secunda, un zambet, un gest sau o fereastra pentru alt om.

Si am venit sa scriu aici, pentru ca mi-a fost dor de voi. Si orice ar fi, imi ramaneti dragi, iar aici e spatiul in care am gasit mereu ceva bun de citit, de facut, de spus etc.

Jurnalul e simplu. Doar cuvant despre mine.

Acest topic a fost editat de secunda: 10 Jan 2006, 01:38 PM

[secunda]

10 ianuarie .

Azi am facut o supa extra-ordinara! cu cubulete maggi si taitei de casa gata cumparati! nu stiu de ce arata, la culoare, cu o ciorba de burta, care mie imi place tare mult, fapt pentru care, supa, am mancat-o cu gandul la ciorba respectiva, imaginandu-mi latii taitei, bucati de stomac de vita. Pana una alta, a fost o zeama calda cu otet in ea. De mere.

Simt ca am facut prea putin din cat trebuia sa lucrez azi...si deja mi-e lene. Am tinut pe birou, sticla de coniac Napoleon, pe care, Viorel, a adus alaltaieri. Am pus putin in cafea, apoi, parca vrand-nevrand, tot am luat cate o gura direct din sticla. Oricum nu e prea mare. Este de doar 500 ml. Si sa tot fi baut vreo suta...doua...

Viorel trebuie sa apara. Cat mai intarzie...Am si eu chef de o pauza justificata. Macar sa am pe cine da vina...

De saptamana trecuta s-a reluat serialul Sub Pamant SRL, asa ca de la 9pm. ma duc la film. Si parca vad ca taman atunci apare si Viorel.
Cine e el...nici eu nu mai stiu.

Dar daca intarzie prea mult, gaseste sticla goala. Si parca as manca si ceva mai bun decat o zeama acra.

[Promo Contextual]

[secunda]

11 ianuarie

O zi in care am alergat atat de mult...prin oras, prin Internet, prin date...nici nu stiu cand a trecut timpul.

Dar asa, cand tocmai doream sa fac o pauza, ca din senin, asa cum apare intotdeauna de-altfel, a venit Filip.
Filip e un prieten virtual. Mi-e drag acest om. Si chiar e o liniste sufleteasca de cate ori il intalnesc...

Sa spun mai multe despre el, acum cand iar a plecat, grabit, spre elevii sai.
Filip, desi in adevar il cheama Dan, l-am cunoscut pe un site de poezie. Nici nu mai stiu cand. Nu conteaza. Relatia cu el a fost la granita dintre suflet si inima si minte. Niciodata doar intr-un loc. Intotdeauna a fost prezent si a lipsit deopotriva.
Acum Filip e insurat, are si copil. E fericit, in felul in care lumea il priveste. In felul lui, cred ca ii e teama de fericire. Ar trebui sa sufere prea mult, caci l-ar arde prea tare, daca ar fi fericit.
Ne-am ocolit intamplator sau intentionat sa ne vedem. Defapt nu am planuit niciodata o intalnire. Si nici nu o vom face.
Filip ramane un suras oricand pentru mine. E asa...intotdeauna o emotie.

O zi speciala.

Acest topic a fost editat de secunda: 11 Jan 2006, 10:15 PM

[secunda]

12 ianuarie

Azi nu m-am simtit prea bine...m-am trezit parca satula de somn dar nedormita. Si toata ziua am avut o stare de ameteala, de durere surda de tample...

Dar azi m-am imbracat cool, cu camasa galbena, simpla, cu blugi negri indoiti peste cizmele visinii inalte...si peste un pulover maro cu negru, care se inchiei cu un siret. M-am simtit deosebita. Eram si machiata. Si aveam ca bijuterie doar inelul de argint, din Italia, pe degetul mare.

Italia... pentru mine e o tara a modei si a excesului de frumusete. Iar Roma, s-a intamplat sa o vad pe o zi ploioasa. Am stat la Nae, un prieten din Brasov, care lucra acolo. Lui ii era dor de casa. Mi-e la fel. Iar seara, sub cerul senin, care ne amintea atat de mult de locurile natale, ma simteam stingherita in propia viata. Iar viata, parea mereu amanata acolo. Oameni care lucrau pentru a avea bani de trimis acasa. Pentru a trai mai incolo, mai bine.

Eu vreau ziua de azi, atat. Si nu sa ma doara capul... Nu sunt in stare de nimic...

[secunda]

13 ianuarie

O zi searbada. Nu am avut putere deloc. De nimic. Toata ziua am fost jumatate adormita, sau cu totul. Nu stiu ce se intampla. Am baut doua cani si jumatate de cafea ( cana mare) si parca tot fara efect.

Sper sa imi revin cat de curand din starea asta pentru ca ma seaca. Imi taie tot cheful de viata. As sta doar in pat, nemaidorind sa clipesc, sa incerc sa inteleg vreo ratiune sau sa deslusesc vreun mister.

Pe seara am vorbit cu Daniel. A venit surprinzator si m-a salutat pe messenger. Mai precis, a fost surprinzator ce mi-a zis, ca ii este dor de mine. Nu ne-am vazut de pe la Mos Nicolae, cand mi-a daruit cartea lui de poezii.

Pentru Daniel am sa raman mereu fata care a zis ca vine pana in ultima clipa si nu a venit in cele din urma la lansarea primei lui carti de poezii, in septembrie 2005. Eram tare convinsa ca pot face fata pregatirii chefului de ziua mea, participarea la o dezbatere si prezenta la lansarea respectiva. Dar a fost prea mult. Si timpul, prea scurt. Asa incat, lansarea picase. Cumva, m-a iertat dar din zambetul lui nu va lipsi niciodata cred resemnarea ca nu am fost acolo.

L-am ascultat odata pe Daniel vorbind de Dumnezeu. Parea atat de pasionat de ceea ce spunea, incat iti era greu sa il combati. Iar ceea ce a subliniat a fost ideea de cercetare. Multi, tineri sau nu, fac lucruri fara a cerceta inainte. Fie intuitiv, fie ca asa spune unul sau altul. Dar nu se duc sa caute adevarul. Prefera sa "il stie" din felul in care altii il arata. Si cand spunea cercetare, spunea pana la capat. Adevarul e total. El m-a facut sa imi fie dor de Dumnezeu, de relatia aceea de piosenie si prietenie cu Dumnezeu.

Si chiar daca e mai tanar ca mine, cu vreo 2-3 ani, langa el ma simt mica, prostuta si intr-un fel, ireponsabila, fata de mine, de viata mea.

Daniel a facut din 13 o zi cu zambet. Multumesc.

[secunda]

14 ianuarie

Am impresia ca ma imbolnavesc, De gripa.
Azi nu ramaneam sa dau examen daca nu insista Ovidiu, zis Berarul.

Pe Ovidiu l-am cunoscut prima data pe un site de cuplare. Avea o fotografie care nu il prindea prea bine fapt pentru care nici nu doream sa il intalnresc. Apoi ne-am vazut la scoala. Iar el mi-a scris pe messenger. Iar eu, fiind prinsa atunci in nu stiu ce elan de spirit critico-estetico cu taiatul elanului la altii, am ajuns sa ma cert cu el. Urat de tot. Nu a mai vrut sa vorbeasca cu mine in vecii vecilor.

Imi scrie la un moment dat ceva, eram membrii amandoi la acelasi forum, dar ii specific cine sunt, fapt pentru care comunicarea ia sfarsit.

Ne vedem la scoala iar, de data aceasta, examene. Si incepem sa vorbim...Apoi si pe messenger...Mergem impreuna la un chef... Iesim la bere...Suntem prieteni acum, adica amici.

Mi-a placut mult cand am fost plecat si ne revazuseram dupa vreo 2 saptamani m-a luat in brate asa frumos, el fiind mai inalt ca mine, parca m-a cuprins cu totul in bratele lui.

Nu imi place ca fumeaza- ca ziarist, poate e mai mult obisnuinta. Dar imi place ca e sincer cu mine, ca pot vorbi cu el deschis, ca pot vorbi orice.
Am mers o data la el acasa. Cand am luat in statie autobuzul a dat bani la sofer, ca eu nu aveam de unde sa iau bilet, iar soferul ne-a luat langa el. Era un autobuz prapadit, dar acolo, in fata, era cald. Si mai mult de atat, a oprit apoi chiar aproape de blocul lui, ceea ce inseamna, intre statii. Era un sofer strain de noi, in varsta. Vazuse mult la viata lui ca sofer, caci lucra din 1974.

Asadar, azi... O zi ca o pagina de ziar. Alb si negru.

Acest topic a fost editat de secunda: 15 Jan 2006, 12:01 PM

[secunda]

15 ianuarie.


M-am somnicit si pe o parte si pe alta... M-am uitat la filme cu povesti, unul era chiar dupa o intamplare adevarata. Cu o fetita care trimite un balon cu un biletel catre tatal ei din Rai. Si balon, ce purta o sirena pe el ajunge tocmai in orasul Sirena, la departare de 6.000 si ceva de km. Iar familia care gaseste balonul, ii scrie fetei... si e emotionant sa vezi cum unele dorinte se implinesc atunci cand nu te mai astepti, cand nu mai crezi in miracole.
Vreau si eu un balon... un balon frumos, pe care sa angat un bilet, asa cum pun naufragiatii in sticle si apoi arunca in mare, dorinta lor cea mai mare, disperarea si speranta.
Ce as cere oare? Sanatate parintilor, bucurie surorilor, satisfactii prietenilor ...iar pentru mine, un zambet. As vrea ca sa primesc un zambet din curcubeu...

Eminescu. L-am indragit in liceu. Am citit despre el de la Calinescu. Azi... nu stiu daca l-as fi iubit... Dar mi-a placut mult entuziasmul lui de a crede in principii, in tara lui, in dragoste, in truda lui...

Eminescu. Punct.

[secunda]

16 ianuarie.

Azi nimic neobisnuit... doar ca m-a durut capul ingrozitor dupa-amiaza si pe seara nu a mers Internetul, fapt pentru care am mers la stiri si am cam adormit uitandu-ma... Am ratat stirea la care ii facuse reclama, cu locul unde nu sunt carti, ci pietre si nu cheama biblioteca ci altfel... ma rog, e interesant de stiut ca exista si asa ceva.

Apoi l-am ajutat pe Adrian, prietenul surorii mele, sa isi faca un CV in engleza. Si la randul meu am cerut mai departe ajutor la prieteni. Iar dragii de ei m-au ajutat cum au putut!
Imi pare rau de sora mea...daca Adrian reuseste sa plece sa lucreze in alta tara, atunci va sta 7 luni departe de ea. Cu el eu nu prea m-am inteles bine la inceput. Dar il acceptam. Insa acum s-a schimbat...poate a devenit matur. Nu stiu.
In fine... sa fie cum o fi mai bine!

Trebuie sa invat la politologie. Chiar mi se pare interesanta materia asta desi cand aud de politica parca nu mai inteleg romaneste.

Si nu stiu de ce totusi cred ca voi ajunge curand in pat... O fi de la cascat?!

[secunda]

17 ianuarie

Hm, o zi numai de trimis mesaje, de stat in fata calculatorului si de raspuns la telefoane...

Azi a venit un electrician de la Electrica sa schimbe contorul. Bun...il rog sa mai stea putin ca tocmai se termina masina de spalat...si na, se apuca si fumeaza o tigara...iar eu nu puteam sa il trimit pe balcon, ca la mine nu se fumeaza... si cand ma uit ca mai are mult masina totusi- vreo jumate de ora- ii spun ca scuze...dar opresc gata orice curent electric...el, pai da, dar na, sa termine acum tigarea... ok...pai ii fac si o cafea ...tot electric foloseam...acum stateam dupa cafea... Ok, se apuca de schimbat...apoi bea cafeaua si pleaca. Si ii arde si de gluma de final...cand semnez ca a schimbat, imi zice, tocmai ai semnat ca platesti 5 milioane pentru schimbare...!!! Sa trecem... acum stateam sa bea cafeaua...si in cele din urma isi trece numarul de telefon cica, pentru cand o sa mai am nevoie de vreun electrician autorizat...Ha, ha, hi, hi...na...ce sa zic? Barbatul incerca, dar daca era urat ce sa-i fac? Si-n plus, am cine sa-mi tina de cald!
Ma rog...a trebuit sa mananc ceva ca sa scap de fumul de tigara...

Acum beau o bere...! Merge cu alune...si cu viata asta... ne-buna...

[secunda]

18 ianuarie

Azi m-am uitat cu grija in calendar si pe abonament, sa fiu sigura ca mai era valabil si azi, abonamentul RAT-Bv.
Pana la urma am baut palinca de Bihor, prea m-a durut maseaua in autobuz...Iar de la dna de la chiosc, mi-a dat o reteta de durere de cap: putina cafea ( preparata, nu praf) si lamaie stoarsa peste ea...bei si trece capul. O sa incerc, cu prima ocazie...
Ma rog, sunt cam ametita... poate ca totusi imbatranesc si eu...
Sa fie pace...

Descarca fisierul/ele

 Picture_19.jpg ( 31.17K ) Numar descarcari: 67

 

[secunda]

19 ianuarie

Azi am avut o surpriza placuta. Am vorbit cu Victor, un prieten din Bulgaria. L-am cunoscut anul trecut in noiembrie, la Brasov. Are 20 de ani si e plin de viata. De experienta de viata. La varsta lui deja vede viata ca un om la 30 de ani. Munceste si se gandeste la viitor ca un om matur. Familia nu l-a sprijinit prea mult, dar a reusit sa mearga inainte. Si e un tanar frumos, la trup, la minte, la suflet. Si ceea ce imi place cel mai mult e veselia lui. Zambetul lui.
Azi ne-am auzit la telefon, iar pe seara si prin intermediul messenger-ului. Parca m-a intinerit si pe mine! Imi era dor sa vorbesc cu el...!
E minunat sa stii ca ai prieteni...dar si mai frumos e cand o prietenie rezista desi nu distanta e problema, ci tot ce nu ne e comun, cum ar fi limba, obiceiurile...Si sper ca prietenia cu el sa reziste. Chiar daca s-ar reduce la un zambet.

Si azi am baut palinca...maseaua tot nu imi da pace...si la dentist nu pot sa merg, nici timp nu prea am, nici bani, dar si mentruatia tocmai mi-a venit. Asa ca...palinca sa traiasca...

Pentru prietenie, sus paharul!

[secunda]

20 ianuarie

Acum cand scriu am o durere ingrozitoare de masea...ca un acces de ala de simti ca ti se urca in cap si nu mai coboara...
Mor incet si chinuitor...

Si mai trebuie sa si invat. E de ajuns pe azi.

[secunda]

21 ianuarie.

Azi implinesc 4 luni, caci in fiecare luna pe 21 e ziua mea...! Ca poate nu mai ajung pana in septembrie! Asa incat ziua de 21 este o zi speciala in fiecare luna. Pentru ca e numarul ce ma naste.

Ieri mi-am amintit de Dan, i-am dat un sms dar abia azi mi-a raspuns. Oh, ce baiat dragut e Dan! E genul de tip latino, e cu trup musculos, e bronzat, e cu par carliontat si pana pe umeri, are ochi dragostosi, usor vicleni si ...eh, da...cand face sex e bun...!
Ia sa ii dau un telefon scurt...imi e dor si de vocea lui mieroasa.

Oh, ce veste am aflat! S-a insurat! Acum trei luni...ca sa vezi de cand nu am mai vorbit cu el... Nu imi vine sa cred...El asa tanar ( daca are vreo 23-24 de ani), asa frumos...Da, e in firescul lucrurilor sa te casatoresti dar parca prea brusc se intampla toate.

Oare mai am voie sa il sun de-acum? Posibil ca da....sau nu... Hm, il credeam amic...si totusi sa nu imi zica de insuratoare...
Ma bucur pentru el... Si sper sa aiba parte de experiente noi si placute!

Simt ca raman in urma... tot mai multi din prietenii mei se casatoresc... in fine...

La multi ani pentru mine!

Acest topic a fost editat de secunda: 21 Jan 2006, 10:00 PM

[secunda]

22 ianuarie

Azi am vorbit cu Dan pe messenger, a recunoscut ca nu e insurat, dar pentru ca atunci era cu prietena lui care e geloasa, a spus asa.
Si eu sunt geloasa... intru-un fel... mai ales cand stand cu el si stam asa intr-o plictiseala iar un telefon de la una il inveseleste...grrr... uneori si exagerez...
Azi a venit Viorel... am facut sex, dragut...Maine a zis ca vine cu mine la dentist. Ma duc sa imi scot maseaua. Ajunge cate imi raman.

Mi-e groaza de ziua de maine, dar azi nu am putut deloc sa ating maseau...abia am mancat o supa de taitei, care mai mult i-am inghitit si niste cereala inmuiate in budinca.
Asa ca sa o scoata.

O ultima gura de palinca. Ma duc in pat sa il cicalesc pe Viorel.

[secunda]

23 ianuarie

Cum a auzit de doctor, maseaua a trecut, dar nici doctorul nu avea chef de mine si m-a programat miercuri.
Azi m-a vizitat Laurentiu. Un prieten de-al surorii mele, acum si al meu. Are 20 de ani, e inalt si...Doamne, un tip mai descurcaret, mai norocos si mai extravagant poate doar in filme am mai cunoscut!
E plin de viata, dar si cand e trist, parca se rupe pamantul, nu alta!

Am stat cu el la povesti si am ras. Mi-a povestit de noua lui relatie, de care e foarte incantat. Ma face sa imi fie si mie dor de dragalasenii, de mesaje in miez de noapte, de apeluri dulci, incarcate de dor.
Cand a dat sa plece a spus ca pe 29 ianuarie se va intalni cu persoana de care tocmai s-a despartit in urma cu ceva vreme si alaturi de care urma sa implineasca un an acum... Am ramas surprinsa ce ai putea aniversa cand...? Si raspunsul lui a fost frenetic de inocent...Si Marea Unire se aniverseaza in fiecare an, desi nu se intampla in mod real in fiecare an...Ori data de 29 ianuarie este o data importanta in istoria vietii lui, pe care merita sa o aniverseze in fiecare an.

Da... oare ce alte evenimente mai aniversez anual in afara de ziua mea? Poate ca as avea mai multe motive sa ma bucur de viata in fiecare zi, de as descoperi...

Acest topic a fost editat de secunda: 24 Jan 2006, 12:45 AM

[secunda]

24 ianuarie

Azi...a fost Unirea...ah, mi-e atat de somn acum incat... si maine ma duc sa imi scoata nenorocita de masea.
Nu mai pot de cascat... In fond si asa nu s-a intamplat mare lucru azi... doar mers pe la fisc...a, azi am facut mamaliga...vai ca nu mai pot de atata cascat!!!

Noapte buna, Natiune!

[secunda]

25 ianuarie

Am avut tentatia sa spun "draga jurnalule..." dar mi se pare ciudat.. ca si cum ar fi o amagire...

Azi am mers la alt dentist, programarea mea am lasat-o pentru Viorel, care avea o durere ingrozitoare de masea de azi-noapte. Am ajuns asadar, la un doctor care e o domnisoara scumpa si draguta. Am stat cu ea de povesti cam o jumatate de ora numai despre importanta pastrarii unui dinte. Si despre faptul ca o data scos, trebuia oricum pusa o punte. Asa incat am inceput tratamentul la masea, urmand ca in final sa fie imbracata frumos...Ma si imaginez cu un dinte sclipitor, care ia ochii cand zambesc, ca la acele personaje sexy din filme sau desene animate!

E ciudat cum imi trece prin fata toata ziua de azi si ma gandesc unde sa ma opresc...ce anume sa las aici spre a nu uita mai tarziu... Parca pentru a-mi face in ciuda ca trebuie sa stau pana la ora unu sa iau ampicilina, vine si somnul...

De ceva vreme ma tot invart in fata acestui jurnal... Pur si simplu azi l-as lua in brate si as tacea. E tot ce as vrea sa pastrez pe ziua de azi. O imbratisare izvorata din sentimentul ca e bine. E bine asa, cand nu ai timp sa te intrebi de ce ti-e bine.

Imbratisare zilei...noptii...si tie, jurnalule...

[secunda]

26 ianuarie

O zi in care m-am simtit destul de rau, cred ca de la ampiciline, fapt pentru care nici nu le-am mai luat.
Altceva remarcabil nu s-a intamplat.

Nu am fost in stare sa scriu nimic, si scriu acum pentru ieri pentru ca vreau ca acest jurnal sa aiba un strop din fiecare zi.
E in adevar o experienta dar e un angajament pe care cumva l-am luat fata de mine. In fiecare zi sa ai ceva de pus deoparte. Poate doar un zambet, o lacrima, dar ceva...Fiecare zi are "un ceva " al ei. Si e o provocare. Sa descopar farmecul unei zile.

Si intr-un fel parca ma determina sa imi fac din fiecare zi ceva altfel. Sa nu ma repet in fiecare zi cu aceeasi poveste. Sa am mereu sa spun ceva nou... Sau sa vad viata a aceleasi zile, intr-un alt mod.

Pe curand.

[secunda]

27 ianuarie

Azi Viorel mi-a zis, asa in gluma, ca de ce nu ma marit. Si l-am intrebat cu cine sa ma marit, iar a zis, cu mine, fireste. Apoi am contiunat sa vorbim despre copii. Venise cumva vorba ce face pentru mine si a zis ca mancam impreuna, dormim impreuna, facem sex impreuna, facem baie impreuna...Pai si iubirea unde e? l-am intrebat. Iar el zambind si ascunzandu-si capul la pieptul meu, a raspuns, e presarata peste toate astea... I-am cerut sa imi faca o declaratie de dragoste. Oh, ce moment! Incepuse cu subsemnatul Viorel S. fiului lui...si a... nascuta la data de...declar dragoste. Dar mi-a cerut si el mie. A fost o usoara teama atunci... Sa glumesc si eu? Sa fiu romantica? Si ...a fost un moment in care m-am intrebat in sinea mea cat de mult il iubesc. Incepusem cu dragostea mea cu parul negru, te iubesc cum pamantul iubeste cerul... Si rima? a sarit repede el. Pai ce, neaparat cu rima? Pai, da. Eh, intr-un final, dupa alte rasuciri verbale, i-am zis, iubirea mea cu parul negru, te doresc integru! Mentionand imediat legatura cu fidelitatea.

Imi plac momentele acestea cand e asa ...hazliu dar spune lucruri care il descopera. De cele mai multe ori ma lasa sa le intuiesc...
I-am propus de azi sa vorbim asa frumos, dragastos, macar pentru o saptamana. Sper sa iasa.

Ah, tocmai m-a intrebat un coleg ce inseamna statusul meu de la messenger, respectiv "si ce sa mai zic? afara e". Explicatia mi-a venit mai mult pe moment, adica "...ce rost are sa mai spun despre mine, despre alte citate, cand, asta e, afara, in afara mea, in afara locuintei, e totul... acest tot de care lumea e interesata...afara e. ".

Cam asa. Afara...

[secunda]

28 ianuarie

Nu am ajuns sa scriu in ziua aceasta deoarece totul s-a petrecut destul de repede.
Dimineata m-am pregatit pentru examen- atat de bine incat am deschis un topic nou la han, psihologia sociala, unde am spus de un experiment pe care l-am dat apoi si la examen.
Dupa examen mi-a fost rau. Nu stiu de ce. Fapt pentru care am mancat ceva, am stat intinsa in pat si cam atat.
Seara am fost la petrecere. Singura. Viorel nu avea chef si nici nu doream sa vina ca apoi sa se plictiseasca pe acolo. Era ziua de nastere a unei colege, Bianca. Cheful a fost micut si dragut. Am mancat si am baut. Am dansat si am facut fotografii.
M-am intors pe la 3 noaptea, de aceea nu am avut cand sa scriu...

29 ianuarie

Azi de dimineata asa nemachiata si cu parul ciufulit- eh, statea putin ondulat de aseara- am mers in carrefour la cumparaturi. Noroc ca a venit cu mine Viorel ca am cumparat atatea nimicuri de am umplut vreo doua plase mari si doua mici. Dar am luat de mancare si de baut, desigur. Palinca. Pepsi. Prigat. Sa fie. Ca si asa vine taxa pe viciu imediat.

Apoi am facut baie, am spalat rufe- eh, ma rog, am avut grija sa le spele masina- si am facut mancare. Printre toate acestea am facut si sex. Am baut, surprinzator bere. Luata de la chiosc. De ce? Pentru ca pestele iesise prea sarat. Si am zis ca merge cu bere.

Prepararea pestelui a fost destul de aiurea. L-am pus cu sare la cuptor dar ...din prostie...am pus un capac care avea ebonita...ce apoi s-a topit putin, nu sa cada, dar cat sa se strice... Imi pare rau. M-o fi pedepsit Dumnezeu ca am lucrat duminica.

As avea chef de un film acum... Cam aceasta a fost ziua de azi.
Pentru ca acum seara... nimic nou nu o sa se intample.

[secunda]

29 ianuarie - continuare

Am tinut sa mentionez in mod special urmatoarele. Tocmai cand am zis ca nimic nou nu se va intampla in seara aceasta, un nick m-a apelat pe messenger zambindu-mi:
eu (1/29/2006 7:35:01 PM): adu-mi aminte
el(1/29/2006 7:35:20 PM): mda
eu (1/29/2006 7:38:06 PM):
el (1/29/2006 7:38:10 PM): am vazut ca erai online, nu am intrat de mult timp pe messenger
eu (1/29/2006 7:38:45 PM): so.. fa-ma sa imi amintesc de tine
el (1/29/2006 7:39:04 PM): ok...

Si dupa al treilea indiciu l-am recunoscut! Era Tiberiu! Brusc o intreaga perioada din viata mea a aparut si instinctiv am zambit, mi-a sarit sufletul in sus de bucurie, asemeni unui copil care isi intalneste eroul din povesti!
Nici nu mai stiu exact de cat timp nu am mai vorbit cu el. Sa fie vreo 3 ani...sau poate 4? Ultima data am vorbit cu el inainte sa plece la Bucuresti. O data plecat, desigur cu lucrul, nu a mai avut timp de vorbit, nu am mai avut cum sa ne intalnim la o cana de vin fiert la o terasa, nu a mai avut cum sa vina sa imi dea lectii de engleza la domiciliu. A ramas doar un numar de telefon. Si de cate ori mi-am facut curat prin agenda, stergand numere pe care nu le apelasem demult, sau le treceam intr-un carnetel, Tiberiu a ramas mereu. Iar azi am aflat ca nici macar nu mai folosea acel numar.

Si ca doi calatori pe acelasi peron asteptand la linii diferite un tren, ne-am marturisit cate ni s-a mai intamplat in tot acest timp de tacere...Vorbeam repede, ne ingaduiam un zambet...Si incercam sa ne spunem ca ne vom revedeam curand...
el(1/29/2006 7:58:38 PM): imi pare rau, tre sa plec, ne mai auzim, ma bucur mult ca am mai auzit de tine

Acum am numarul lui cel nou...Iar el si l-a notat pe al meu, din nou.

[secunda]

29 ianuarie - iar continuare

Nu am apucat sa inchid aceasta zi din jurnal...In jur de 23 si jumatate Felix m-a apelat pe messenger... Nici nu se terminase emotia precedenta, ca iata, un alt vechi prieten m-a salutat. Felix era necajit. Are ceva probleme cu facultatea, a doua acum. Nu am mai vorbit cred de prin toamna trecuta...

Felix. M-am intalnit cu el in octombrie 2002 cand mergeam pentru prima oara la Timisoara. Nu m-am dus special pentru el. Dar alaturi de el am petrecute momente incarcate de emotie. Acea emotie ce o ascunzi in ochi, in palme, in zambet, in orice gest, pentru simplu fapt ca nu o poti rosti.
Felix e inalt, tare inalt, slab, saten, cu privire modesta, cu gesturi calme... Atunci purta un pulover rosu si blugi albastri. Oare mai are azi acel pulover? E un intelectual desavarsit. A ajuns doctor iar acum doreste sa fie si informatician. Visul lui se leaga de soft-uri pentru domeniul medical.

Dupa ce m-am intors de la Timisoara am vorbit o vreme la telefon, prin intrebari banale, cautand unul de la altul sa ne descoperim emotia de amintita. Iar intr-un final ne-am scris-o. Mi se umzesec ochii...

Viata insa ne-a luat pe fiecare pe unde a vrut ea, lasandu-ne sa vorbim tot mai rar si sa nu ne mai revedem niciodata de atunci. In seara aceasta mi s-a tulburat inima vorbind cu el... As fi vrut sa pot zbura, sa fiu langa el iar. Pur si simplu sa stam fata in fata, sa ne tinem de maini si sa povestim.

Si pentru ca prea mult dor ne-a rascolit in seara aceasta sufletele, am promis impreuna sa ne revedem in acest an. Fara sperante lasate in voia sortii, ci neaparat...neaparat sa se revedem! Desi e tarziu...

El m-a facut sa ma intreb de ce nu simt aceasta emotie fata de Viorel, care imi e atat de aproape si pe care il sarut, il ating... Felix mi-a amintit de dragostea in sensul ei pur, sfielnic si tandru. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine. Simt ca m-am pierdut pe undeva. Ar trebui sa imi revin. Ma gandesc tot mai serios ca poate e cazul sa fiu singura.

Felix...se numeste in realitate Ionut. Dar pentru mine va fi mereu Felix, iar eu lui, Otilia, din eterna "enigma".


Acest topic a fost editat de secunda: 30 Jan 2006, 03:00 AM

Descarca fisierul/ele

 a_2002.JPG ( 3.34K ) Numar descarcari: 56

 

[secunda]

30 ianuarie

Mi-am pus plomba de radacina ...dar parca ma necajeste gingia acum...oh, or trece si dentistul asta...
Asadar azi...sta la calculator, mancat la calculator, baut palinca la calculator...
A, am revazut un film...Regatul Cerului. Pur si simplu pentru a vedea oameni ce credeau candva cu atata tarie in ceva incat isi dadeau viata ...si in acelasi timp stiau cand sa puna capat. Ma rog...

Ma cam doare burtica...
Noapte buna.

[secunda]

31 ianuarie

Azi am facut pubinca de banane... Si ciorba de peste.
Si altceva nu a fost extraordinar azi.
Am de invatat...m-a picat la management...poate pentru ca nu aveam referat... ma rog...
Si am treaba. Si cam atat.
O zi de sfarsit. Asta a fost.

In seara asta am vorbit cu Dave pe messenger. El este in Germania si l-am cunoscut la o conferinta de presa cu ocazia Festivalului de Jazz de la Brasov. Nu am mers la festival si nici nu am crezut ca imi va scrie cand mi-a cerut adresa de email. Sincer, il credeam de vreo 35 de ani...iar azi aflu ca are o fata de varsta mea si el e de 52 de ani...!
De curand a inceput sa predea la universitate. E multumit de viata sa, de muzica sa.

Si inca sunt uimita cum tocmai un om ca el care e recunoscut in lume sa imi scrie mie... Si desigur ma inteleg cu el in engleza, respectiv, eu de balta, el de academie.
Mi-a trimis si melodii cu el. I le cerusem eu, de curiozitate, pentru ca doream sa aflu mai multe despre jazz.
Cat de frumoasa poate fi lumea uneori!

Acest topic a fost editat de secunda: 1 Feb 2006, 12:44 AM

[secunda]

1 februarie

Azi mi-a facut o surpriza placuta Chris, din Sacramento. Nu am vorbit mult cu el, dar l-am vazut si pe camera web si sper ca in curand sa il revad, pentru ca imi e dor de el. De cand il stiu, de prin 2000-2001 nu l-am vazut niciodata. Prietenia cu el e doar una virtuala si nu stiu daca il voi vedea vreodata. Desi a fost prin Romania, pentru ca e din Sibiu. Dar a venit cand s-a insurat. Intre timp a divorvat. Viata....

Azi m-am gandit ca se fac 10 ani de cand am terminat liceul. Oare va fi vreo reuniune anul asta? Oare imi voi recunoaste colegii? Oare voi fi singura nemaritata? Si care nu si-a terminat facultatea?

In seara asta am vazut filme, in loc sa vad stiri si apoi sa fac referatul la semiotica. Dar au fost filme frumoase, de dragoste, apoi cu cavaleri- Regele Arthur si de viata- serialul Neveste disperate.

Ma duc sa citesc pana adorm acum. Si tare mi-e teama ca voi adormi curand...


Acest topic a fost editat de secunda: 2 Feb 2006, 12:21 AM

[secunda]

2 februarie

Nu stiu ce sa scriu ... Am dormit prea mult in ziua asta.
Ma iarta jurnalule... pentru azi retine doar ca am fost frumoasa.
Si afara parca era primavara. La amiaza.

Trezeste-te, dulce ghiocel!

[secunda]

3 februarie

Ziua aceasta a inceput aiurea...m-am trezit dintr-un vis, in care murea un prieten drag...
Azi mi-a pus stiftul in masea si am gasit motiv sa sarbatoresc, desigur, sa beau.
Am baut bere, apoi cu colegele palinca, apoi iar bere, apoi am gasit ceva crema de whisky, doar putin-putin, apoi iar bere...Da, asta da zi! Am avut o veselie in mine ceva de nedescris! Parca nimic nu ma putea intrista.

Dar a fost doar un mod de a acoperi fiorul din vis.



Acest topic a fost editat de secunda: 4 Feb 2006, 03:55 PM

[secunda]

4 februarie

Azi am vrut sa ascult hip-hop. Defapt incepusem cu Mozart- mi-a dat o colega sa ascult, desigur la cererea mea. Insa apoi mi-am amintit ca joi ii vazusem pe Verita Saga la Yo-MTV si am vrut sa vad ce melodii am eu de la ei. Si uite asa am inceput... Si azi nu am chef sa ma opresc din hip-hop. Nu imi ies din minte niste versuri. Desi am de ceva vreme cantecul, abia azi l-am ascultat cu atentie.
"caut un zambet sacadat ca fericirea e o teapa/, mi s-au dat drepturi egale dau au fost sterse cu igienica/, pe ganduri am impozit, pe lacrimi, pe sentimente/, sistemul functional condamna proteste prohibite " -Fratziman-Fericirea la secunda

[secunda]

5 februarie

Evenimentul zilei de azi a fost sa il vad, pentru vreo 30 de secunde, la Antena 1, in Dumnica in Familie, pe Rica ( Aurelian), cum ii spuneam noi, colegii de la Scoala de Arta- Teatru. A ajuns acum actor la Teatrul de Comedie din Bucuresti. Nu s-a schimbat deloc, e la fel de slab, de entuziasmat doar ca are parul mai lung, prins la spate.
Tin minte ca intr-un spectacol de la scoala am zis eu o balada, Rica de Miron Radu Paraschivescu si venise dl. profesor la mine, la final si mi-a zis, felicitari si doar mama a lui al nostru Rica s-a aratat cumva nemultumita de faptul ca personajul purta acelasi nume cu a fiului ei.
Mi-am amintit azi de ce am lasat teatrul. Mi-am dorit sa fiu actor principal in viata mea, decat secundar in a altuia. Mi-am dorit sa imi traiesc viata, cum pot mai bine, decat sa o traiesc pe a altora. Si azi cred la fel. Dar de fiecare data, privind actorii, ma surprind inconjurata de o nostalgie, nostalgia de a fi pe scena, de a primi aplauze. Atunci lumea te asculta.
Spunea candva cineva- uneori nu mi se par importante numelele si nu le retin- ca teatrul apare atunci cand in societate exista un gol. Iar actorul e cel care umple golul din societate. Si uneori, constientizeaza publicul de golul care exista.
Frumos spus.
Nu am sa regret niciodata orele petrecute intr-o sala mica repetand cu colegii, pana la gluma, un fragment dintr-o drama.

Rica
bate-un vant pe ulicioara
peste inima amara
bate-un vant prin tiganie
peste inima pustie
vant usor de primavara
cu parfum de domnisoara
treci, vantule, fara teama
ca nu te mai baga-n seama
nici o piranda-mpudrata
cu buzele de muscata
poci tu vantul sa treci
ca focul lor n-o sa-l seci
si nici lacrimile lor
dupa Rica din Obor!
[...]
si cum venea intr-o seara
senina, de primavara
un tigan mai maruntel
se tot da pe langa el
"da ba Rica o tigara"
cand cata prin buzunare,
parsivul cu mana scurta
i-a bagat cutitu-n burta
Rica s-a-ndoit nitel
da` l-a muclit pe misel
de-a sunat si apa-n el
[...]
toata partea muiereasca
a sarit sa-l oblojeasca
dar el nu voia deloc
se tinea doar de mijloc
si si-a pus o barza-n cioc
a aprins-o si-a zambit
"ce-o sa mor dintr-un cutit?
pan` vin ai de la salvare
mai poci sa trag o tigare"
asa era Rica- tare
[...]
una cum dadea sa-l frece
a tipat- ca era rece
si cand a sosit salvarea
din el mai ardea tigarea.
bate vant, lacrima pica,
dupa inima voinica!
plange-l inima amara
ca s-a dus in primavara
ca o apa d-a usoara
si ca fumul de tigara!
canta-l ghiers si du-l departe
pe Rica- fante de moarte!

[secunda]

6 februarie

O zi de facut curatenie. Defapt am terminat curatenia de duminica, respectiv mi-am facut cd-uri cu muzica de prin calculator.
Altfel... hm, am preparat peste! Si am mancat prea mult. Pofta buna!

[secunda]

7 februarie

Azi e marti. Am facut gogosi si este un eveniment acest lucru.
Am vazut filmul Minority Report. Dar nu e un film care sa te determine la filosofie, ci la politica. Totul e politica.
Chiar si viata noastra... depinde de politica cuiva...
Si cat de mult spuneam ca nu imi place politica...! Acum incepe sa ma fascineze! E de-a dreptul uimitoare cum poate controla lumea! Iar omului ii trebuie intotdeauna un conducator. De aceea, spune cineva, "politica e seducatoare".

Vise dulci, natiune!

[secunda]

8 februarie

Ce sa notez aici acum?
O replica din filmul Negutatorul din Venetia, pe care l-am vazut azi.
"ai cerut un kilogram de carne...ai grija sa nu cada o picatura de sange!" Interesant aspect. Nu cred ca vreun judecator s-ar fi gandit la asa ceva in ziua de azi. Sunt lucruri atat de firesti...care ne pot fi atat de utile si care ne salveaza viata!


... in gerul noptii, steaua arde.

[secunda]

9 februarie

Acum am o pofta sa mananc...stiu ca nu e bine da...si am chef sa lenevesc, ah, nici asta nu e bine...si sa beau, si nici de asta nu am... si pur si simplu mi-e lene, asta am voie?

Jurnalule te pupic si cam atat...

[secunda]

10 februarie

Azi am avut parte de o surpriza. M-a apelat Alex! Ah, Alex e un tip de mai demult... si cu el am avut parte de foarte placute momente de sex... cu el simt ca nu exista bariera in sex, ca totul e permis si totul e posibil. Si mi se facuse dor de el...de momentele noastre cand ne intalneam si ...stateam relaxati, dupa...
Nu mai are rost sa scriu ceva.... e de ajuns sa imi spun Alex...

Jurnalule, Alex...Alex, jurnalule...