Ortodoxia, Calea Întru Hristos, sa ne cunoastem religia - pag 1 index Optiuni

[Clopotel]

Unul dintre cei mai marii Sfinti Parinti ai Bisericii Ortodoxe a fost Sfantul Nicolae, facatorul de minuni...
Ca sa nu credeti ca luptele teologice cu ereticii si sectarii sunt de ieri de azi, sau ca ar fi vreo inventie de-a mea, desi am aratat clar din Biblie ca si Sfantul Apostol Pavel ii condamna, o sa dau acum un fragment din Viata Sfantului Nicolae si sa trageti singuri concluziile...

Pe atunci erau inca multe capisti idolesti, in care poporul pagin slujea cu dragoste diavoleasca si nu putin popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinzindu-se cu rivna, a strabatut toate locurile acelea, risipind capistile idolesti, iar pe turma sa curatind-o de necuratiile diavolesti. Sfintul Nicolae, luptindu-se asupra duhurilor celor viclene, a venit si asupra capistei Artemidei, care fiind locas al idolilor, era mare si foarte impodobita. Pornirea sfintului era indreptata mai mult asupra idolilor decit asupra necuratei capisti, pe care a darimat-o pina la temelie, iar zidirea cea inalta a risipit-o pina la pamint; atunci duhurile cele viclene, neputind nicidecum rabda venirea sfintului, scoteau glasuri de plingere, strigind foarte tare, caci erau biruite si izgonite din locul lor, prin arma rugaciunilor nebiruitului ostas Nicolae, arhiereul lui Hristos.

Dupa aceasta, binecredinciosul imparat Constantin, vrind sa intareasca credinta in Hristos Dumnezeu, a poruncit sa se tina soborul a toata lumea in cetatea Niceii. Acolo adunindu-se Sfintii Parinti, au propovaduit luminat dreapta credinta, iar pe Arie, rau cugetatorul si semanatorul de neghina, impreuna cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu intocmai de o cinste si de o fiinta cu Tatal marturisindu-L, a dat pace dumnezeiestii si apostolestii Biserici.

Atunci si minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfinti Parinti, cu mare vitejie a stat impotriva hulelor lui Arie si impreuna cu Sfintii Parinti a aratat dogmele credintei celei drepte si tuturor le-a facut cunoscut cu adeverinta.

Despre dinsul povesteste unul dintre istorici, ca, aprinzindu-se cu rivna dumnezeiasca ca al doilea Ilie, a indraznit in mijlocul soborului a rusina pe Arie, nu numai cu cuvintul, ci si cu fapta, lovindu-l pe Arie peste fata. De acest lucru, s-au intristat Sfintii Parinti si, pentru aceea a luat de la dinsul semnele cele arhieresti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos si Preabinecuvintata lui Maica, privind din inaltime la nevointele Sfintului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu indrazneala si au laudat rivna lui cea dumnezeiasca. Aceeasi vedenie a avut si oarecare din Sfintii Parinti cei mai vrednici, precum insusi Sfintul Nicolae a vazut mai inainte de alegerea sa la arhierie, adica, stind de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de alta parte Preacurata Fecioara Nascatoare de Dumnezeu cu omoforul, au dat inapoi cele luate de la dinsul, cunoscind din aceea ca a fost placuta lui Dumnezeu acea indrazneala a sfintului. Deci, parintii au tacut si ca pe un placut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit.

Intorcindu-se Sfintul Nicolae de la sobor, a venit la turma sa aducind pace, binecuvintare si invatatura sanatoasa la toata multimea poporului, cu gura sa cea de miere izvoritoare. Apoi pe turma cea nesanatoasa si straina a taiat-o din radacina si pe ereticii cei impietriti si nesimtitori, care imbatrinisera in rautate, mustrindu-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucrator de pamint intelept, care curata toate cele ce sint pe arie si in teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutura.
O descriere mai detaliata a vietii Sfantului Nicolae o gasiti aici

Acest topic a fost editat de Clopotel: 9 Feb 2006, 08:19 AM

[Clopotel]

Un lucru de importanta esentiala in credinta noastra este Sfanta Euharistie... O sa aduc acum in fata cuvintele Sfantului Chiril al Alexandriei

A. Euharistia in iconomia mantuirii
Legatura care uneste organic doctrina euharistica a Sfintilor Parinti cu teologia mantuirii si a indumnezeirii crestinilor apare in plina lumina intr-o pagina a Sfantului Chiril al Alexandriei, pe care se cuvine sa o citam aproape in intregime in pofida lungimii sale, caci ea ne introduce mai bine decit orice alt text in esenta subiectului:
Sa cautam, in masura posibilului, semnificatia tainei (euharistiei). Dumnezeul universului a creat toate lucrurile spre nestricaciune si inceputurile lumii au fost fara prihana. Dar prin invidia diavolului, moartea a intrat in lume; acesta il indemna pe cel dintai dintre oameni la calcarea poruncii si la neascultare si astfel starni minia lui Dumnezeu [...]. Dar stricaciunea datorata inclinatiei spre rau a lui Adam a fost invinsa de mila Creatorului care vine in ajutorul locuitorilor pamantului, intr-adevar, Dumnezeu si Tatal este viata prin fire. Fiind El singur astfel, El il facu sa straluceasca pe Hristos, care si El este viata caci nu putea fi altfel pentru Logosul care purcede prin esenta din viata. Dumnezeu Tatal da deci viata tuturor lucrurilor prin Fiul in Duhul Sfant.

Cum putea omul care locuia pe pamant si era supus mortii sa aiba din nou acces la nestricaciune? Trebuia ca firea omeneasca, condamnata la moarte, sa se impartaseasca de puterea insufletitoare care este Dumnezeu. Ori, virtutea insufletitoare a lui Dumnezeu si Tatal este Logosul, Unicul Sau Fiu. Pe Acesta ni L-a trimis ca Mantuitor. El n-a suferit schimbare sau mutare in ceea ce nu era si nu a incetat nici o clipa sa fie Logosul, dar S-a nascut dintr-o femeie dupa trup si s-a intrupat ca sa fie altoit pe noi printr-o unire nedespartita si sa ne faca inaccesibili mortii, intr-adevar El si-a asumat firea noastra, ca sa deschida firii care era supusa stricaciunii, inviind-o din morti, o cale de intoarcere spre nemurire [...J. Asadar, asumandu-si o fire supusa mortii, Logosul, Dumnezeu fiind si Viata, a eliberat-o de stricaciune si a insufletit-o.
Nu refuza sa crezi cuvintele mele; dimpotriva, accepta cuvintele mele cu credinta si primeste exemple modeste, o demonstratie a acestui lucru. Daca arunci o bucata de paine in vin, ulei sau alt lichid, o vei gasi impregnata de calitatile lor; daca pui fierul in contact cu focul, se va umple de indata de energia sa, si cu toate ca prin natura sa nu este decit fier, el va fi plin de virtutea focului. Astfel, Logosul insufletit de Dumnezeu, unindu-se intr-un mod numai de El stiut cu firea omeneasca pe care si-a insusit-o, a indumnezeit-o. El a spus: „Adevarat, adevarat zic voua: cel ce crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt painea vietii" (Ioan 6, 47); si: „Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu [...]. Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi" (Ioan 6, 51-54).
Astfel deci, mancand Trupul lui Hristos, Mantuitorul nostru al tuturor, si band Sangele Lui, avem viata in noi, devenim una cu El, noi ramanem in El si il avem in noi.
Trebuia deci ca El sa vina inlauntrul nostru, dupa voia lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant si sa se uneasca in oarecare masura cu trupurile noastre prin Trupul Sau cel Sfant si prin scumpul Sau Sange pe care le primim ca binecuvantare de viata facatoare, sub forma painii si a vinului.
Intr-adevar, ca sa nu fim cuprinsi de uimire vazand trup si sange pe sfintele mese ale Bisericilor, Dumnezeu a tratat slabiciunea noastra cu condescendenta si a trimis puterea de viata in elementele care ne sunt prezentate; El le-a schimbat pentru a le inzestra cu energia propriului Sau Trup, pentru ca noi sa le avem pentru o conlucrare vie si pentru ca Trupul vietii sa fie in noi ca o samanta roditoare. Nu ezita sa crezi, aceasta este adevarat pentru ca El insusi a spus clar: „Acesta este Trupul Meu " si „ Acesta este Sangele Meu " .
Reflectia Sfantului Chiril se bazeaza pe un ansamblu de notiuni mai cu seama biblice, in timp ce filosofia greaca identifica divinul cu fiinta inteligibila si imateriala si ii opune lumea sensibila si materiala, gandirea biblica opune sfera divinului - care este duh, pneuma (in sensul de putere dumnezeiasca si nu de imaterialitate), nestricaciune si viata - lumii prezente, care este cea a creaturii supuse stricaciunii, pacatului si mortii. Dumnezeul Bibliei, in transcendenta Sa, se situeaza dincolo de inteligibil si de materie; nici o inteligenta creata, oricat de lipsita ar fi de materialitate, nu este potrivita fiintei profunde a lui Dumnezeu si in nici un fel nu poate exista pentru Dumnezeu o necesitate a naturii Sale de a se descoperi vreuneia dintre inteligentele create.
Dar Dumnezeu poate, fara a pierde nimic din transcendenta Sa, sa comunice in mod liber si gratuit creaturilor sale o partasie reala la firea Sa dumnezeiasca (2 Petru 1, 4), si sa le introduca astfel prin har in sfera divinului. Aceasta „induhovnicire" poate cuprinde nu numai ratiunea si vointa, unde ea infloreste in „cunoastere" si in „unitate de duh", ci si trupul, intr-un mod inca ascuns aici pe pamant, dar manifestat la Parusie (cf. 1 Corinteni 15,42-44).
Comentand 2 Corinteni 3, 7-18, L. Cerfaux scria: aceasta slava care ne transfigureaza permanent nu este una trecatoare, deosebita de Dumnezeu, o simpla creatie a lui Dumnezeu, asa cum era slava lui Moise din Vechiul Testament. Ci este in mod tainic, slava lui Dumnezeu cea vesnica, dumnezeiasca, transmisa trupurilor noastre [...] firea omeneasca devenind duh si slava. Este slava pe care Sfintii Parinti o mai numesc in termeni filosofici energie sau lucrare dumnezeiasca.

[edinide]

[Promo Contextual]

[edinide]

HRISTOLOGIA SFANTULUI CHIRIL AL ALEXANDRIEI

A. CONTEXTUL ELABORARII DOCTRINEI HRISTOLOGICE A SFANTULUI CHIRIL

1. Viata Sfantului Chiril al Alexandriei

Una dintre cele mai importante personalitati ale Bisericii crestine din Rasarit, care a avut o contribuite decisiva la stabilirea doctinei ortodoxe in privinta lui Hristos – sustinand unirea celor doua firi, divina si umana, in persoana divina a Mantuitorului – a fost Sfantul Chiril al Alexandriei. Despre viata Sfantului Chiril inainte de ajungerea sa pe scaunul patriarhal al Alexandriei se cunoaste foarte putin. S-a nascut intr-o familie cu vaza in jurul anului 370 in orasul pe care il va pastori mai tarziu. Primeste o educatie clasica si teologica, educatie de care, probabil, s-a ocupat indeaproape si unchiul sau, patriarhul Teofil al Alexandriei, ca si Didim cel Orb. O epistola a lui Isidor Pelusiotul lasa sa se inteleaga faptul ca tanarul Chiril a stat chiar in pustie sub indrumarea unor asceti egipteni 1. In anul 403 ia parte impreuna cu unchiul sau Teofil la sindoul de la Stejar unde este depus din scaunul patriarhal al Constantinopolului Sfantul Ioan Gura de Aur. La 17 Octombrie 412, dupa moartea lui Teofil, Chiril ajunge patriarh pe scaunul Alexandriei. S-a afirmat, mai ales datorita caracterului sau impulsiv, ca Sfantului Chiril i-ar reveni responsabilitatea uciderii in anul 415 a filosofiei neoplatoniciene Hypatia de catre o banda de crestini fanatici; dar o asemenea afirmatie este totala lipsita de temei real 2.

Dupa anul 428 stirile despre viata sa sunt mult mai bogate, intrucat in acest an ajunge pe scaunul patriarhal al Constantinopolului Nestorie, ascetul antiohian care va provoca celebra disputa hristologica. Disputa dintre cele doua scoli teologice, alexandrina si antiohiana, era mai veche si se datora in principal faptului ca, pe cata vreme metoda de interpretare a alexandrinilor era predominant alegorica, cea a antiohienilor era istorico-gramaticala sau literala. Tendinta mistica alexandrina si cea rationalista antiohiana s-au ciocnit inevitabil in epoca marilor controverse hristologice 3. Asadar dupa 428 Nestorie incepe sa sustina in predici tinute de la inaltimea scaunului patriarhal ca in Hristos au existat doua persoane: una divina – Logosul, care a locuit in una umana – Iisus; consecinta acestei invataturi era imposibilitatea de a o numi pe Fecioara Maria <<Nascatoare de Dumnezeu>> (Theotokos). Afland acestea, Chiril a respins argumentele lui Nestorie in scrisoarea pascala din primavara anului 429, aparand apoi invatatura ortodoxa intr-o enciclica adresata monahilor egipteni. Dupa corespondenta dintre Chiril si Nestorie intervine si episcopul Celestin al Romei (422-432) la insistentele celor doi adversari. Contrar insinuarilor unor teologi catolici, Sfantul Chiril nu s-a adresat episcopului Celestin ca unei autoritati in materie de hristologie 4, ci pur si simplu i-a trimis o <<informatie precisa (eidesin akribe), ca sa-si dea si el o parere (to dokoun), nu hotararea in locul tuturor>> 5 . La indemnul episcopului Celestin, arhidiaconul Leon, viitorul episcop al Romei, i-a cerut lui Ioan Casian opinia in legatura cu invataturile aflate in litigiu; acesta a scris lucrarea Despre Intruparea Domnului contra lui Nestorie. Casian nu a cunoscut scrierile chiriliene, insa hristologia lui se apropie uneori pana la identitate de cea a Sfantului Chiril: <<Dumnezeu a unit pe Dumnezeu si omul printr-o unire de nedezlegat (inseparabil conexione)…. Expresia corespunde mai degraba antiohianului synapheia (<<legatura>>, <<contact<<) decat expresiei Sfantului Chiril henosis physike, dar Sfantul Ioan Casian da expresiei sale acelasi sens ca patriarhul alexandrin>> 6, Celestin, ajutat de lucrarea Sfantului Ioan Casian si de lamurirle chiriliene, convoaca in August 430 un sinod la Roma, in care este aprobata invatatura Sfantului Chiril si condamnata cea a lui Nestorie. Totdata, Celestin <<il roaga pe Chiril ca, folosind autoritatea Scaunului propriu si pe cea a Scaunului Romei, sa-l declare pe Nestorie scos din comuniune, daca in decurs de zece zile nu va abjura in scris erorile sale>> 7. Chiril convoaca in Octombrie 430 un sinod la Alexandria, care, adresandu-se lui Nestorie, ii cere sa primeasca in scris invatatura cuprinsa in epistolele lui Chiril catre el, caci ea a fost recunoscuta si de Roma si de toti ca ortodoxa. Cu aceasta ocazie Sfantul Chiril adreseaza lui Nestorie o a treia epistola, cunoscuta ca <<epistola sinodala>>, in care expune precis invatatura ortodoxa despre Mantuitorul, cerand lui Nestorie sa subscrie la ea. Totdata, anexeaza si 12 anateme impotriva invataturilor lui Nestorie, pe care acesta trebuia sa le accepte daca nu voia sa cada sub ele.

Pentru evitarea unei rupturi in Biserica s-a hotarat tinerea unui sinod, cunoscut ulterior ca al III-lea Sinod Eumenic. Imparatul de atunci, Teodosie al II-lea (408-450) a convocat sinodul la Efes, de sarbatoarea Rusaliilor anului 431. Dar datorita intarzierii patriarhului Ioan al Antiohiei, aparatorul lui Nestorie, sinodul a fost deschis abia la 22 Iunie 431; prezidat de Chiril (in absenta atat a lui Nestorie, care a refuzat sa se prezinte, cat si a lui Ioan de Antiohia, care inca nu sosise), sinodul a condamnat invatatura lui Nestorie si a proclamat solemn titlul de <<Nascatoare de Dumnezeu>> pentru Fecioara Maria, 198 de episcopi au semnat hotararea de condamnare, lor adaugandu-li-se ulterior si altii.

Patru zile mai tirziu, patriarhul Ioan al Antiohiei (429-441), sosind cu episcopii sai sufragani la Efes, a tinut un sinod separat cu participarea mai multor partizani ai lui Nestorie si a excomunicat pe Chiril. Imparatul Teodosie a declarat depusi atat pe Chiril cat si pe Nestorie, arestandu-i. Dar dupa examinarea mai atenta a cauzei si dupa indelungi negocieri duse de delegatii sinodali si de reprezentantii clerului din capitala cu imparatul Teodosie al II-lea a revenit asupra deciziei, permitand reintoarecerea Sfantului Chiril la Alexandria, unde a fost primit in triumf ca odinioara Sfantul Atanasie cel mare, iar pe Nestorie exilandu-l. Sinodul s-a inchis in octombrie 431, dar pentru stingerea disensiunilor dintre Alexandria si Antiohia a fost necesar a se astepta pana in 433. Abia atunci Ioan al Antiohiei a acceptat condamnarea lui Nestorie, iar Sfantul Chiril a semnat o marturisire de credinta comuna pe care a trebuit s-o explice patrizanilor sai, deoarece acestia il acuzau ca si-ar fi sacrificat terminologia sa in favoarea celei antiohiene. Adevarul este ca in toate scrierile sale de dupa primirea formulelor antiohiene Chiril va scrie la fel ca inainte 8.

Este adevarat ca unele expresii ale Sfantului Chiril au creat si continua sa creeze ambiguitati, dar pentru a fi corect intelese trebuie tinut cont de doi factori: a) epoca in care a scris el era una de intense cautari ale formulelor cu care sa lucreze dogmatica ortodoxa si b) insusi Chiril le explica in sens perfect ortodox in lamuririle ulterioare.

Sfantul Chiril a fost un excelent predicator si de asemnea un fecund scriitor 9. A ilustrat aproape toate genurile literaturii patristice. Stilul sau, desi nu deosebit de elegant, e de o precizie remarcabila. Teologia sa in general si hristologia in special sunt biblice si traditionale, el recurgand adesea la citate din Sfanta Scriptura si la folosirea unor expresii ca : <<dupa cum au zis Sfintii Parinti>> sau <<atasati parerii Parintilor>>. Potrivit unei caracterizari, autoritatea Sfantului Chiril, alaturi de cea a Sfantului Atanasie cel Mare, a fost decisiva pentru definirea credintei crestine 10. In ciuda caracterului sau impetuos, Sfantul Chiril a fost un aparator al pacii, dupa anul 433 lucrarea sa desfasurandu-se neincetat in acest sens 11. Chiril a trecut la cele vesnice in anul 444.

***************************

Imparatul Teodosie rezolva pe Cale Politica o Disputa Teologica, ajunsa mai tirziu Crez...

Acest topic a fost editat de edinide: 11 Feb 2006, 07:45 AM

[Clopotel]

[Clopotel]

O sa scriu cateva din intamplarile avvei Pimen...
Pimen in limba elineasca inseamna pastor.
Avva Pimen este praznuit la 27 august.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicind:
- Ce este "a se minia cineva in zadar pe fratele sau"? (Matei V, 22)
Avva Pimen a zis:
- Orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei minia pe el, in zadar te minii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mina ta cea dreapta si te vei minia pe el, in zadar te minii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te minii tare.

A intrebat un frate pe avva Pimen, zicand : de voi vedea greseala fratelui meu, bine este sa o acopar ? I-a zis lui batranul : in orice ceas vom acoperi greseala fratelui nostru si Dumnezeu o acopera pe a noastra; si in orice ceas o aratam pe a fratelui si Dumnezeu o arata pe a noastra.

Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : de voi vedea vreun frate, despre care am auzit vreo greseala, nu vreau sa-l bag pe el in chilia mea; iar de voi vedea vreunul bun, ma bucur impreuna cu el. I-a zis lui batranul : de faci fratelui celui bun putin bine, indoit fa cu acela, ca acesta este cel neputincios.Caci era cineva intr-o obste, anume Timotei, pustnic si auzind egumenul veste de un frate pentru o ispita, l-a intrebat de Timotei de el. Si l-a sfatuit sa-l scoata afara. Deci, dupa ce l-a scos, s-a pus ispita fratelui asupra lui Timotei, pana ce s-a primejduit. Si plangea Timotei inaintea lui Dumnezeu, zicand : am gresit, iarta-ma ! Si i-a venit lui glas zicand : Timotei, sa nu socotesti ca aceasta ti-am facut tie pentru altceva, decat numai ca ai trecut cu vederea pe fratele tau in vremea ispitei lui.

Zis-a iarasi : de te vei socoti pe tine de nimic, vei avea odihna, in orice loc te vei afla.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand : de va cadea omul in vreo greseala si se va intoarce, este iertat de Dumnezeu ? A zis batranul : dar Dumnezeu, Cel ce a poruncit oamenitor sa faca aceasta, nu mai vartos va face ? Caci a poruncit lui Petru, zicand : iarta de saptezeci de ori cate sapte fratelui tau (Matei XVIII, 22. 2 )

Un frate sedea afara din satul sau si multi ani nu s-a suit in sat si zicea fratilor : iata cati ani am si nu m-am suit in sat, iar voi totdeauna va suiti ! Si i-a spus lui avva Pimen despre dansul si a raspuns batranului : eu ma suiam noaptea si inconjuram satul ca sa nu se laude gandul meu ca nu ma sui.

Povestit-a avva Iosif, ca a zis avva Isaac : sedeam odata cu avva Pimen si l-am vazut uimindu-se. Si fiindca aveam multa indrazneala catre dansul, am pus lui metanie si m-am rugat, zicand : spune-mi, unde erai ? Iar el fiind silit; a zis : gandul meu era unde a stat Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu si plangea la Crucea Mantuitorului, si eu voiam pururea asa sa plang.

Zis-a avva Pimen, ca un frate a venit la avva Ammoi cerand de la dansul vreun cuvant. Si ramanand cu dansul sapte zile, nu i-a raspuns lui batranul. Dar petrecandu-l, i-a zis lui : ia aminte de sine-ti, ca mie acum pacatele mi s-au facut zid intunecat intre mine si Dumnezeu.

Un frate a intrebat pe avva Pimen, zicand : ma tulbura gandurile si nu ma lasa sa ma grijesc de pacatele mele si ma fac sa iau aminte la neajunsurile fratelui. Si i-a spus lui batranul: avva Dioscor, ca era in chilie, plangandu-si pacatele sale, iar ucenicul lui sedea in alta chilie. Deci cand mergea la batranul, il gasea pe el plangand si ii zicea lui : parinte , de ce plangi ? Iar batranul zicea : pacatele mele imi plang. Deci, ii zicea lui ucenicul : nu ai pacate, parinte ! Si a raspuns batranul : cu adevarat, fiule de ma voi lasa sa vad pacatele mele, nu sunt deajuns alti trei, sau patru, sa le planga.

Zis-a iarasi : de iti va veni gand pentru dezmierdari trupesti si il vei respinge odata si iarasi va veni si il vei respinge din nou, si a treia oara la fel, sa nu iei aminte la dansul, ca este un gand neserios.

[edinide]

[Clopotel]

Edinide,

[Artanis]

Intrerup putin discutia aprinsa, cu o intrebare din domeniul "practic", sa spun asa. Are idee cineva cat de des ar trebui impartasit un nou-nascut, sau daca exista vreo dependenta intre frecventa impartasaniei si varsta copilului...Intrebarea s-ar putea extinde si pt. copii, adulti, varstnici...
Multumesc !

[Clopotel]

Draga Artanis,
Din cate stiu eu, pentru ca repet, eu nu sunt preot, si sunt departe de a cunoaste la perfectie dogma ortodoxa, si sunt si mai departe de a fi un bun ortodox, dar scriu si eu pentru a ajuta pe fratii mei sa incerce sa invete mai mult, si impreuna sa invatam unii de la altii, iar singurul care este in drept sa le dea sfaturi duhovnicesti este chiar duhovnicul.... deci fiecare ortodox trebuie sa aibe un duhovnic la care sa se spovedeasca si sa se impartaseasca si sa ceara sfaturi...

La intrebarea ridicata de tine, eu spun ca toti copiii mai mici de 6 ani, dar botezati , se pot impartasi fara spovedeanie...
De la 6 ani omul nu are voie sa se impartaseasca fara spovedanie si fara binecuvantarea duhovnicului....
Cat de des trebuie sa fie facuta Sfanta Impartasanie?
Cat se poate de des, astfel incat tot timpul Hristos sa fie in noi si noi in El...
Totusi, copiii mici se pot impartasi saptamanal, duminica, la Sfanta Liturghie...
Oamenii mari, asa cum am spus, numai dupa spovedanie si dupa binecuvantarea duhovnicului, iar aceasta dupa mine si nu numai dupa mine este bine sa se intample din doua in doua saptamani pentru mireni si o data pe saptamana pentru calugari...
E bine ca spovedania sa se faca o data la doua saptamani si nu mai des, ca nu cumva sa facem o spovedanie mecanica...sau doar de forma...
Daca nu se poate la doua saptamani, atunci cel mult la o luna, astfel incat omul sa nu-si uite pacatele si sa nu le treaca cu vederea la spovedanie... De regula, spovedania deasa inseamna impartsaire deasa ceea ce si trebuie urmarit, dar spovedania trebuie facuta cu adevarat, cu mare umilinta si cainta, gandindu-ne ca suntem cu adevarat in fata Dreptului Judecator si nu doar a preotului...Trebuie sa facem o spovedanie completa si din inima, ca sa ne putem impartasi cu vrednicie, altfel Sfanta Impartasanie este spre osanda.... Trebuie respectat postul inainte de Impartasanie, iar dupa Impartasanie trebuie indeplinite niste lucruri, caci in noi se afla cu adevarat Trupul si Sangele Mantuitorului, si acestea nu trebuie batjocorite....
Dupa mine, acei ortodocsi care se spovedesc odata sau de doua ori pe an, sau nici atunci, mai au mult de lucru cu ei insisi ca sa devina cu adevarat ortodocsi...

[Artanis]

Multumesc pt. raspuns ! De fapt, pt. copiii mai mari de 6 ani stiam raspunsul. Nu imi era foarte clar pt. cei mai mici, care nu se pot spovedi, pt. ca am primit pareri diferite de la preoti. Cel de la biserica de langa mine mi-a spus a nu ar trebui mai des de odata la 3 saptamani, iar intre 4 si 6 ani odata pe luna - tocmai pt. a nu formaliza acest eveniment. Din alta parte am inteles ca e bine si saptamanal, bineinteles daca se poate...

[Clopotel]

Draga Artanis,

[Artanis]

Merci din nou !

[Bolt]

@clopotel :

[Clopotel]

Ce spune Bolt, are un oarecare sens, caci sunt preoti care nu accepta la Impartasanie copiii mai mari de 4 ani sau 5 ani fara sa se fi spovedit.... Dar tocmai de aceea exista duhovnicul... Parintii copilului se consulta cu duhovnicul lor, care cunoaste familia, deci si copilul, si duhovnicul hotareste daca un copil la 6 ani poate fi Impartasit fara Spovedanie...

Dar de aici mai putem intelege un lucru, vis a vis de ce discutam pe topicul celalalt... Ca un copil mic, la 2 ani de exemplu, nu poate comemora nimic atunci.... Deci la Sfanta Impartasanie, daca nu avem de-a face cu Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real, ci doar imaginar sau simbolic, ar fi absurd sa Imparasesti un copil de 2 ani, care nu pricepe nimic... Dar pentru ca intr-adevar la Sfanta Impartasanie Ortodoxa, avem Trupul si Sangele Mantuitorului in mod real, atunci si copiii mici se impartasesc, si se si videca de boli trupesti in mod real....

Asta a fost o observatie doar... Daca doresti sa faci vreun comentariu la ea, Bolt, am rugamintea sa il faci pe topicul celalalt(luand eventual citatul de aici)...Thanks...

[Clopotel]

Iata, am gasit pe un site cateva cuvinte de-ale Parintelui Cleopa despre Sfanta Impartasanie:
120. Ce parere aveti despre acei clerici care dau prea des si fara cercetarea cuvenita Sfanta Impartasanie la credinciosi ?

Preotii care dau Sfanta Impartasanie credinciosilor fara cercetarea cuvenita si fara canonisire sunt datori sa citeasca cu atentie Povatuirile din Liturghier care privesc pregatirea sufleteasca si trupeasca a credinciosilor pentru Sfanta Impartasanie. Preotii sunt datori sa cunoasca bine Sfintele Canoane si practica Bisericii Ortodoxe, iar la nevoie sa consulte pe episcopul locului, pe care sunt datori sa-l asculte toata viata.. Preotii trebuie sa citeasca invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur despre felul cum trebuie data Sfanta Impartasanie. Iata ce zice el in Cuvantul 55 din cartea sa Impartire de grau " Nu mica munca zace asupra voastra, preotlor, daca stiind la cineva vreo rautate ii vet ingadui sa se impaartaseasca de Masa aceasta. Sangele lui Hristos din mana voastra se va cere. Macar vreun voievod de-ar fi, macar eparih, macar cel incoronat cu coroana, daca cu nevrednicie se apropie ( de cele sfinte ) , opreste-l. Mai mare stapanire ai tu decat acela... ca decat cel indracit mai rau este cel ce a pacatuit si se apropie. Ca acela, pentru ca este indracit, nu se munceste; iar acestia cand se apropie cu nevrednicie, la munca vesnica se dau. Deci nu numai pe acestia sa-i oprim, ci in scurt pe toti care ii vom vedea ca se apropie cu nevredrnicie. Nici unul sa nu ia ca Iuda, ca sa nu patimeasca ca Iuda " . Si iarasi zice : " Nu da sabie in loc de hrana. Ci macar din nebunie de va veni acela sa se impartaseasca, opreste-l. Sa nu te temi. Teme-te de Dumnezeu nu de om. Iar daca tu nu indraznesti sa-l opresti, ada-l la mine. Nu voi ingadui sa se faca acestea. De suflet ma voi desparti mai inainte decat voi da Sange stapanesc cu nevrednicie. Si sangele meu tot il voi varsa, mai inainte decat voi da Sange asa de infricosat celui caruia nu i se cuvine. Iar daca mult iscodind cineva nu a stiut pe cel rau, nu este nici o vina " .

De aceea, duhovnicul trebuie sa fie cu mare grija la spovedanie, socotind bine pe cine trebuie sa opreasca si cui sa-i dea cele sfinte cu vrednicie. Daca cineva duce o viata imorala si cauta prin inselaciune sa primeasca Sfanta Impartasanie, va intra satana in el ( Ioan 13, 27 ) , asemanandu-se lui Iuda. Daca cineva este pe patul de moarte si nu mai poate vorbi i se poate da Sfanta Impartasanie pe marturia celor din jurul sau, cum ca bolnavul este om credincios, ca s-a spovedit regulat si a dorit cele sfinte. Cel mai mare pacatos, daca pe patul de moarte se spovedeste, plangand amar, asemenea talharului de pe cruce, poate fi impartasit. Iar daca cineva nici pe patul de moarte nu vrea sa se impace cu aproapele, sau refuza cele sfinte, nu trebuie sa fie impartasit.

In ce priveste purtarea Sfintelor Taine de catre mireni, chiar cu voia preotului, iata ce spune Pravila Bisericeasca : " Preotul care va da Sfanta Taina a lui Dumnezeu ( Impartasania ) , citetului celui destoinic, sau omului simplu sa o poarte ei incoace si incolo pentru oarecare treburi, iar nu insusi preotul sa o poarte cu frica de Dumnezeu, unul ca acela sa se pocaiasca trei ani " ( Pravila Bisericeasca de la Govora, 35 ) . Si iarasi : " Preotul care va impartasi pe orice om, fie mic, fie mare, tanar sau batran, pana ce nu va lua stire despre dansul de la duhovnicul lui de este destoinic sau nu, unul ca acesta sa se izgoneasca din preote, adica sa se pocaiasca cinci ani; iar daca din neglijenta va impartasi, chiar de-ar fi cocon mic, sapte ani sa aiba pocanie " ( op. cit., 35 ) . " Nu este ingaduit a se tine Sfintele Taine, in casa, mai ales in familie, sau a le purta la sine si din indelungarea de vreme sa se neglijeze pastrarea lor, ci numai la biserica pe Sfanta Masa sa se pastreze cele sfinte; caci credinciosii cand trec pe langa biserica se inchina lui Hristos. In vreme de nevoie, de persecutii, de foc, de cutremure sau cand se duc cele Sfinte la bolnavi acasa, poate preotul sa ia cu sine cele sfinte, dar si atunci cu mare cinste si grija, pe cat posibil mergand cu ele ca la vohodul cel mare, cu lumanarea aprinsa inainte, fara a cauta vreun castig lumesc " ( Sfantul Simeon Tesaloniceanul, cap. 9 ) .

" Nu ce cuvine a liturghisi prin case particulare de catre episcopi sau preoti " ( Laodiceea, 58 ) . Deoarece al VI-lea Sinod Ecumenic supune caterisirii pe preotii care slujesc si boteaza prin paraclise, care sunt in casele particulare, fara invoirea episcopului, si noi hotaram aceasta. Caci pe cand Sfanta Biserica Ortodoxa indrepteaza cuvantul adevarului si pastreaza adevarul si invata moralitatea vietuirii, apoi este urat si necuvios intru ascultare si anarhie ( clericii ) furisandu-se prin case, sa rupa buna randuiala si sa o umple de multa tulburare si sminteala. Pentru aceasta prezentul sinod, de acord cu Sinodul Ecumenic al VI-lea, canonul 31, a hotarat sa fie lepadati din cler cei ce liturghisesc prin paraclise, care sunt prin case, lepadarea din cler facandu-se de catre episcopul locului. Iar daca unii dintre acestia patrund in case si vor indrazni sa liturghiseasca fara voia episcopului, aceia sa se cateriseasca, iar mirenii care sunt partasi acestora sa se supuna afurisirii ( Ibidem l, 2,12 ) .

Linkul aici

[Bolt]

@clopotel :

[Artanis]

[Clopotel]

Dragii mei,
Insist totusi sa mutam discutia despre "daca copiii sunt crestini sau nu", desi Iisus zice ca "Imparatia lui Dumnezeu este a lor", pe celalalt topic... Thanks again!

[edinide]

[Clopotel]

Edinide,
Mesajul tau este offtopic aici, pentru ca nu vorbeste despre Ortodoxie, ci expune niste idei eretice care nu au legatura nu numai cu Ortodoxia ci chiar cu crestinismul in general...
O sa-l mentin totusi aici, pentru ca da intr-adevar prilejul de a dezbate unele probleme de dogmatica folositoare fratilor mei ortodocsi...

[Bolt]

@artanis :

[IoanV]

[Clopotel]

Draga Bolt,

[Clopotel]

[edinide]

[Clopotel]

Draga Edinide,
Acum am putin timp, o sa spun mai multe pe seara...

[Bolt]

@ioanV :

[Artanis]

Pana raspunde Ioan, am niste mici nelamuriri si precizari de exprimat:

[IoanV]

[Bolt]

@artanis :

[Artanis]

[Bolt]

@artanis :

[Artanis]

[abureala]