Ortodoxia, Calea Întru Hristos, sa ne cunoastem religia - pag 1 index Optiuni

[Clopotel]

Deoarece suntem in perioada Postului Mare, doresc sa readuc in atentie cateva din indemnurile si sfaturile Parintilor nostri pentru aceasta perioada:

Cum trebuie sa stea credinciosii la sfintele slujbe, si ce datorii au cei care merg la biserica?
Crestinii trebuie sa stea la sfintele slujbe ale Bisericii cu credinta, cu frica de Dumnezeu si cu luare aminte. Ei sunt datori, dupa putere, a se ruga fara raspandirea mintii si cu simtirea inimii. Datoriile crestinilor celor ce merg la Sfanta Biserica sunt acestea:
- Sa mearga la biserica regulat. Cine lipseste mai mult este oprit de la Sfintele Taine, afara de cel bolnav;
- Sa fie impacati cu toti oamenii si sa ceara iertare de la toti;
- Sa tina curatenie trupeasca cel putin doua zile mai inainte de a merge la biserica si o zi cel putin, dupa ce vin de la biserica;
- Sa mearga la slujba mai de dimineata spre a avea timp sa se inchine in liniste si sa asculte slujba Utreniei;
- Fiecare crestin sa duca dupa a sa putere un dar cat de mic Domnului, ca jertfa din osteneala mainilor sale;
- Sa dea pomelnicul din timp si sa ceara preotului sa i se scoata particele pentru cei vii si morti ai familiei;
- in biserica crestinii sa stea cu buna-cuviinta, barbatii in partea dreapta, iar femeile in partea stanga;
- Credinciosii sa fie imbracati curat si cat mai cuviincios, iar femeile sa aiba capul acoperit si chipul smerit;
- in timpul slujbei este pacat a se vorbi in Sfanta Biserica, afara de mare nevoie;
- Dupa ce s-a dat binecuvantare de Sfanta Liturghie credinciosii sunt datori sa stea fiecare la locul sau si sa nu se mai inchine pe la sfintele icoane;
- Sa asculte Sfanta Liturghie cu mare evlavie, silindu-se fiecare a urmari rugaciunile si cantarile la strana;
- Sa asculte cu luare aminte citirea Apostolului, a Sfintei Evanghelii, precum si cuvantul de invatatura - predica;
- Sa nu iasa afara din Sfanta Biserica mai inainte de terminarea Sfintei Liturghii, afara de mare nevoie;
- Credinciosii spovediti si pregatiti pentru Sfanta impartasanie sa citeasca din timp rugaciunile necesare si sa-si ceara iertare de la toti cand se apropie de cele sfinte;
- Dupa Sfanta impartasanie, credinciosii sunt datori sa asculte cu bucurie duhovniceasca rugaciunile de multumire, petrecand in acea zi cu bucurie duhovniceasca si pazindu-se de orice ispita;
- Parintii sunt datori sa-si duca si copiii la Sfanta Biserica si sa-i impartaseasca cu Trupul si Sangele lui Hristos;
- Dupa terminarea sfintelor slujbe, crestinii sa se intoarca cu evlavie la casele lor, petrecand restul zilei in cugetarea si citirea celor sfinte si in cercetarea bolnavilor;
- Credinciosii sunt datori sa spuna si celorlalti de acasa ce au auzit si au invatat la Sfanta Biserica din cantarile, din citirile si predica rostita.
Acestea sunt cele mai importante datorii ale credinciosilor care merg in duminici si sarbatori la Sfanta Biserica.
(Lumina si Faptele Credintei - Arhim. Cleopa Ilie si Arhim. Ioanichie Balan)

[Clopotel]

Ce este postul si de cate feluri este?
Postul este infranarea totala a gandurilor rele si a simturilor trupului de placeri si de hrana buna si imbelsugata si mai ales de hrana cea de provenienta animala. Postul este o jertfa trupeasca care se cere a fi unita cu milostenia si cu darurile ce se aduc la Sfantul Alta. Postul impreuna cu milostenia, cu darurile aduse la Biserica, cu inchinarile si metaniile facute de Credincios, toate laolalta alcatuiesc inchinarea datorata de trup, ca jertfa Domnului. Postul este randuit "pentru a smeri suftetul". Postul este infranare de toate mancarurile sau la caz de boala, numai de unele; infranarea de bauturi, de toate desfatarile lumesti si de toate poftele cele rele, trupesti. Postul este numit de Sfintii Parinti "aripa rugaciunii", care impreuna cu milostenia ridica pe om la tronul lui Dumnezeu. Postul ajuta pe crestin sa faca rugaciunea mai cu usurinta, impaca pe om cu Dumnezeu si ajuta mult la despatimirea sufletului, omorand poftele trupesi si mijlocind dobandirea harului Duhului Sfant. Dupa asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri: post desavarsit (total, negru), post de o zi, post de mancaruri de dulce, si post "imparatesc", adica mancare zilnica cu infranare, odata pe zi, nu pana la saturare.

Cei ce postesc de nevoie au vreo plata? Dar cei care nu pot posti din cauza bolii, a muncilor grele sau a lipsei, ce trebuie sa faca?Cei care postesc de nevoie, daca vor multumi lui Dumnezeu pentru aceasta si nu vor carti inaintea Lui, vor avea plata pentru rabdarea lor. Intrucat este scris: "in lupta aceasta grea aveti nevoie de multa rabdare" (I TimOtei 6. 11), si iarasi: "intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre" si "cine va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui" (Matei 10,22; 24. 13; Marcu 13, 13). Cei care nu pot posti din cauza bolii sunt dezlegati de Sfintele Canoane sa manance unele mancaruri de dulce de care au nevoie. (Canoanele 8 si 10 ale Sfantului Timoiei al Alexandriei; canonul 69 Apostolic, etc.). Pentru cei care nu pot posti din cauza muncilor grele, nu am gasit in canoane dezlegarea postului pentru ei, doar de vor fi ostasi sau detinuti. Acestia, prin cainta si alte fapte bune, vor completa datoria postului trupesc. Despre aceasta dezlegare, cel mai bine se cuvine a intreba pe episcopul locului si pe preotul respectiv care de la caz la caz, pot randui alte fapte bune in locul postului.

Care este cel mai mare si mai placut post inaintea lui Dumnezeu?
Nu orice post este post religios si placut lui Dumnezeu. Numai acela este post placut si bineprimit care se face intru numele Domnului si dupa legea lui Dumnezeu, asa cum a primit-o Adam, cum au invatat-o proorocii si cum au practicat-o toti sfintii (Facere 2, 16-17; 3, 26; Levitic 19 29-31: Isaia 48. 1-6; Ioil 2,12-15: Exod 14, 18; Matei 4, 2 elc.). Sfantul Ioan Botezatorul a postit toata viata; Mantuitorul a aratat luminat ca sa postim si cum trebuie sa postim (Matei 6, 16-18; Luca 21, 24); Apostolii au postit si s-au rugat (Fapte 13, 3: 14, 23; I Corinteni 7, 5: 2 Corinteni 11, 27).
Asadar, cel mai mare si mai placut post este acela care se face dupa invatatura Sfintei Scripturi, adica sa fie insotit de smerenie, de milostenie, de curatenie, de pocainta, si unit cu postul cel duhovnicesc, infranarea simturilor si a gandurilor. Asa ne invata si Sfintii Parinti. "Postul cel adevarat, zice Sfantul Teodor Studitul, si bineprimit lui Dumnezeu este infranarea de rautati...".
(Lumina si Faptele Credintei - Arhim. Cleopa Ilie si Arhim. Ioanichie Balan)

Acest topic a fost editat de Clopotel: 11 Mar 2006, 09:41 AM

[Clopotel]

O sa aduc in atentie cateva cuvinte care explica o parte din Crez, dar care arata lamurit si cine este Maica Domnului, caci am vazut numai erezi care mai de care mai ingrozitoare spunandu-se despre ea...
Unele texte sunt preluate din lucrarea "Invatatura de Credinta Crestin Ortodoxa", pentru o mai buna exactitate si claritate...

Ce inseamna: "de la Duhul Sfint si din Maria Fecioara"?
Care este partea Duhului Sfint si care a Fecioarei Maria in intruparea Cuvintului?
Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit ca om din Fecioara. Deci S-a zamislit fara de saminta barbateasca. Dar aceasta zamislire minunata nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfint. Duhul Sfint a facut ca Fecioara sa zamisleasca fara saminta barbateasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. "Iata ingerul Domnului in vis s-a aratat lui zicind: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfint" (Matei l, 20). De aceea spune Simbolul: "si S-a intrupat de la Duhul Sfint si din Maria Fecioara".
Desigur, alta este partea Duhului Sfint si alta a Fecioarei Maria in intruparea Fiului lui Dumnezeu. Sf. Duh nu-i da acestuia firea omeneasca de la sine, ba nici macar o parte din ea. intr-un asemenea caz Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu cu un trup adus intreg, sau in parte, din cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevarat omenesc, luat din trup omenesc.
Dar Duhul Sfint da Fecioarei puterea sa-L zamisleasca fara de saminta barbateasca si deci fara de pacat. "Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? si raspunzind ingerul a zis: "Duhul Sfint Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri..." (Luca l, 34-35).

Duhul Sfint a fost singur in Fecioara, cind aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?
N-a fost singur, in acest caz ea ar fi zamislit un om despartit de Dumnezeu. Ci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, Duhul Sfint fiind nedespartit de El. Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca din prima clipa a existentei ei, din clipa zamislirii. De aceea spune Simbolul despre El insusi ca "S-a intrupat", adica si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca. Dar Duhul Sfint i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oamenilor totdeauna prin Duhul Sfint.
Sf. loan Damaschin spune: "Duhul Sfint S-a pogorit peste ea... dindu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvintului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o saminta dumnezeiasca si si-a alcatuit Luisi din singiurile ei trup insufletit".

[Promo Contextual]

[Clopotel]

Cine a fost Fecioara Maria?
A fost o fecioara din semintia lui David, din care trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mintuitorul. Ea traise in curatie desa-virsita si era logodita cu losif, un barbat batrin din aceeasi semintie, dar ea avea de gind sa traiasca in feciorie, caci se fagaduise lui Dumnezeu sa duca o viata de fecioara. De aceea, cind ingerul ii aduce vestea ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu stiu de barbat?" (Luca l, 34). Desi ingerul nu spusese cum va naste, ca sa poata intelege ca aceasta se va intimpla in viitor, ea totusi se mira, pentru ca era hotarita ca si in viitor sa nu stie de barbat.
Ea zamisleste pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioara. Sfinta Scriptura ne spune ca dupa ce "S-a aflat avind in pintece", losif se gindea s-o paraseasca, dar ingerul Domnului i s-a aratat in vis spunindu-i sa nu-i fie teama sa ia pe logodnica lui, "caci ceea ce s-a zamislit intr-insa de la Duhul Sfint este" (Matei l, 20).

Asadar, Sf. Maria a ramas totdeauna fecioara?
Da. Ea a ramas fecioara totdeauna, deci atit la nastere, cit si dupa aceea. De aceea Biserica noastra ii zice "pururea Fecioara".

Avem temeiuri pentru adevarul acesta in Sfinta Scriptura si in Sf. Traditie?
Da. Ca fecioria ei a ramas nestricata si la nastere, invatam de la proorocul Iezechiel care spune: "Apoi m-a dus barbatul acela inapoi la poarta cea dinafara a templului, spre rasarit, si aceasta era inchisa. si mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi inchisa, nu se va deschide si nici un om nu va intra pe ea, caci Domnul Dumnezeul lui Israil a intrat pe ea. De aceea va fi inchisa" (Iez. 44, 1-2).
Daca n-ar fi ramas fecioara si la nastere, ea n-ar mai fi fost "pururea Fecioara". Sf. Maxim Marturisitorul zice: "Cu adevarat zamislirea si nasterea au fost cu totul curate si neatinse de saminta si de stricaciune si de aceea Maica Celui nascut din ea e fecioara si dupa nastere, raminind prin nastere si mai nepatimitoare, ceea ce e cu totul strain firii si mai presus de ratiune... Lucru si auzire cu adevarat minunate e ca s-a facut nastere si iesire de prunc, inchizatorile madularelor de nastere ale celei ce a nascut nedeschizindu-se".
Iar ca Sf. Maria a ramas fecioara si dupa nastere se vede de acolo ca Iisus, pe cind Se afla pe cruce, a incredintat-o in grija Apostolului loan, spunind Maicii Sale: "Femeie, iata fiul tau", iar Apostolului Ioan: "Iata mama ta" (Ioan 19, 26-27). Daca Sf. Maria ar fi avut si alti fii, ar fi lasat-o in grija lor.
Dar e si la mintea omului ca, dupa ce s-au petrecut cu ea lucruri atit de minunate, ea nu se mai putea gindi sa se coboare la o viata de rind. Daca Apostolii si-au inchinat viata lor intreaga lui Iisus, indata ce L-au cunoscut, primind chiar moartea pentru El, putem socoti oare ca Sf. Maria, Maica Lui, aleasa, pentru curatia ei, dintre toate femeile pamintului, ca sa Se nasca din ea Domnul, ar fi fost mai prejos de ei?

De ce cinstim pe Sf. Fecioara Maria si-i inchinam zile de sarbatoare?
Pentru ca insusi Dumnezeu a invrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naste pe Mesia, si a vestit lucrul acesta prin profeti (Fac. 3,15; Isaia 7, 14; Ier. 23, 5-6; lez. 44, 1-3).
A cinstit-o ingerul bunei-vestiri, inchinindu-i-se si numind-o: "plina de har" si "binecuvintata intre femei" (Luca l, 28).
A cinstit-o Elisabeta, mama lui loan Botezatorul, numind-o: "bine-cuvintata intre femei" si "Maica Domnului" (Luca l, 40-43).
A cinstit-o Fiul ei, Care in copilarie ii era supus (Luca 2, 51), iar mai apoi, pe Cruce fiind, S-a ingrijit de ea, dind-o in seama Apostolului loan (loan 19, 26-27).
Au cinstit-o oamenii din multime, fericind-o pentru a fi nascut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a intarit aceasta cinstire, zicind: "asa este" (Luca 11, 27-28).
Ea insasi a grait sub insuflarea Duhului Sfint, ca "I-a facut marire Cel Puternic" si ca de acum "o vor ferici toate neamurile" (Luca I, 48-49).
Iata de ce se cuvine ca si noi, cu atit mai mult, sa cinstim pe Sf. Fecioara Maria.

Este mai mare cinstirea Sf. Fecioare Maria decit cinstirea adusa altor sfinti?
Da, este mai mare, pentru ca ea este cea dintii intre sfinti. Iata de ce cinstirea adusa ei o numim preacinstire, iar pe ea, Preacinstita.

De ce Sf. Fecioara Maria este cea dintii intre sfinti?
Este cea dintii intre ei, pentru ca a primit de la Dumnezeu cinstea cea mai mare, de a naste pe Mesia. Zamislind in pintecele ei pe Mesia, de la Duhul Sfint, ea a fost curatita de pacate, ca nici un alt om, oricit de sfint ar fi fost acesta. Ea a fost apoi vestita de Dumnezeu si de profeti ca va avea o deosebita cinste, cum nu s-a mai spus despre nici un alt sfint. Despre loan Botezatorul stim ca a fost cel mai mare intre profeti (Luca 7, 28), deoarece insasi venirea lui a fost profetita de alti profeti (Matei 3, 1; Isaia 44, 3). Sf. Fecioara Maria este insa cea dintii intre sfinti, de aceea si cinstirea ei este preacinstire.

Dar in Sf. Scriptura se vorbeste de niste "frati" ai Domnului. Care sint acestia?
Este adevarat ca in Sf. Scriptura se vorbeste de astfel de "frati". Sfinta Evanghelie ne spune ca, odata cind predica Iisus: "inca graind El multimilor, iata mama Lui si fratii Lui stateau afara, cautind sa vorbeasca cu El" (Matei 12, 46; Luca 8, 19). Alta data, cind predica in sinagoga din Nazarel, iudeii se mirau intrebind: "Au nu este Acesta feciorul teslarului? Au nu se numeste mama Lui Maria si fratii Lui: Iacov si Iosi si Simon si Iuda? si surorile Lui au nu sint toate la noi?" (Matei 13, 55-56; vezi si Marcu 6, 3; alte locuri despre "fratii" Domnului: Ioan 2, 12 si 7, 3; Fapte 1, 14; I Cor. 9, 5; Gal. 1. 19). Aici sint dati chiar cu numele de "fratii" Domnului.
Dar lucrul sigur e ca acestia n-au fost fiii Sf. Fecioare Maria, ci ai unei alte Marii, numita in Sfinta Scriptura uneori "cealalta Marie" sau "Maria lui Cleopa". Despre aceasta se spune ca era mama lui Iacov si Iosi, doi din pomenitii frati ai Domnului. "Si erau acolo multe femei, privind de departe,... intre care era Maria-Magdalena si Maria, mama lui Iacov si a lui Iosi" (Matei 27, 55-56; 28, 1; Marcu 15, 40, 47; 16, 1; Luca 24, 10; Ioan 19, 25).
Acesti asa zisi "frati" ai Domnului erau niste veri sau alte rude ale Lui, caci in Sfinta Scriptura se numesc "frati" si alte rude mai apropiate. Asa, Avraam numeste pe Lot "frate", desi ii era nepot de frate (Fac. 11, 27; 12, 5; 14, 12, 14, 16).

Daca Mintuitorul n-a avut dupa El frati, in ce inteles Se numeste El "intiiul nascut" (Matei 1, 24)?
In Vechiul Testament "intiiul nascut", atit dintre oameni cit si dintre animale, era inchinat lui Dumnezeu (Ies. 13, 2). De aceea chiar daca nu mai erau dupa el alti nascuti, se numea tot "intiiul nascut", si nu "singurul nascut", pentru ca "intiiul nascut" inseamna sfintit, inchinat lui Dumnezeu. Prin el se cistiga mila de la Dumnezeu pentru oameni. La oameni primul nascut era ca un fel de preot pentru fratii sai in fata lui Dumnezeu, iar la animale era adus ca jertfa lui Dumnezeu.
Domnul nostru Iisus Hristos a primit numele de "intiiul nascut", desi a fost "singurul nascut", ca sa se arate ca El, ca om, e intiiul nascut la viata cea noua dintre toti fratii "ca sa fie El intiiul nascut intre multi frati" (Rom. 8, 29).
Pe de alta parte El a fost atit preotul adevarat, cit si jertfa adevarata pentru toti oamenii, cistigind de fapt iertarea pentru toti.

De ce numim pe Sf. Maria nu numai "Pururea Fecioara", ci si "Prea Curata"?
Pentru ca ea n-a savirsit nici un pacat, nici cu gindul, nici cu cuvintul, nici cu lucrul. Acest dar i s-a dat printr-un har deosebit de mare, de care vorbeste ingerul cind ii vesteste ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu. "Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine" (Luca l, 22). Marturisirea lui Mitrofan Critopol spune: "Fiindca a fost rinduita de Dumnezeu spre un scop mare si cu totul deosebit... i s-a dat de Dumnezeu un mare si deosebit dar, acela de a nu pacatui". Desigur darul acesta s-a intilnit cu straduinta ei cu totul deosebita de a trai in curatie deplina.
Ea e Prea Curata insa si pentru ca in acelasi timp, in care i s-a dat puterea de a primi pe Fiul lui Dumnezeu spre a-L naste, a fost "curatita" de pacatul stramosesc. Sf. loan Damaschin zice: "Deci, dupa consimtamintul Fecioarei, Duhul cel Sfint S-a pogorit peste ea potrivit cuvintului Domnului, pe care l-a spus ingerul, curatind-o si dindu-i in acelasi timp si puterea de a primi Dumnezeirea Cuvintului si puterea de a naste".
Fecioara nu s-a zamislit fara pacatul stramosesc, cum sustin unii, caci ingerul ii spune: "Nu te teme Marie, ca ai aflat har la Dumnezeu" (Luca 1, 30), deci harul acesta l-a primit in timpul vietii ei, iar nu de la zamislirea ei. Altfel unde ar mai fi fost stradania ei dupa curatie, pe care luind-o in seama Domnul, a hotarit sa Se intrupeze din ea?

De ce numim pe Fecioara si "Nascatoare de Dumnezeu", sau "Maica lui Dumnezeu"?
Pentru ca Cel ce S-a nascut din ea, dupa firea omeneasca, e insusi Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu. Iisus Hristos e o singura persoana in doua firi: e persoana lui Dumnezeu Cuvintul, Care ca Dumnezeu, sau ca persoana a firii dumnezeiesti, e nascut dinainte de veci din Tata, iar ca om, sau ca persoana a firii omenesti, e nascut in timp din Fecioara Maria. Una si aceeasi persoana S-a nascut si din Tatal si din Maria: din Tatal dupa firea dumnezeiasca, din Maria dupa firea omeneasca. Deci, tot Fiul lui Dumnezeu S-a facut si Fiul Mariei. Nu se poate spune ca din Fecioara s-a nascut numai firea omeneasca a lui Hristos, caci nu se naste o fire, ci se naste o persoana prin acea fire. Iar persoana firii omenesti a lui Iisus Hristos era insusi Fiul lui Dumnezeu.
Daca n-am recunoaste ca Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana nascuta din ea si Dumnezeu, ci numai om. Iar daca Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mintui. intreaga noastra mintuire isi are deci temelia in faptul ca Sf. Fecioara Maria a fost Nascatoare de Dumnezeu. Cine nu crede in aceasta, nu crede ca a fost mintuit, caci nu crede ca Iisus Hristos, nascut din Maria, este Fiul lui Dumnezeu. De aici se vede cit de mult gresesc cei ce nu cinstesc pe Fecioara Maria, ca Maica Domnului. Ei nu cred ingerului Gavriil, care spune Fecioarei: "Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema" (Luca l, 32); nici Sf. Apostol Pa vel, care spune ca la plinirea vremii "a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau cel nascut din femeie" (Gal. 4, 4). Sfinta noastra Biserica cinsteste pe Fecioara ca Nascatoare de Dumnezeu in cintari neasemanat de frumoase:
"Primit-ai in pintece pe Cuvintul si ai purtat pe Cel ce poarta toate si ai hranit cu lapte, ceea ce esti curata, pe Cela ce hraneste toata lumea". Sau iarasi: "Taina cea din veci se descopera astazi! Dumnezeu Cuvintul, Fiu Fecioarei Se face".

Daca Fiul lui Dumnezeu S-a facut om deplin, om intru toate asemenea noua, de ce S-a intrupat de la Duhul Sfint si din
Fecioara si nu S-a nascut ca orice om pe cale fireasca?
Din doua motive S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfint si din Fecioara: intii ca sa se arate ca venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamint ca om si mintuirea noastra nu puteau atirna de puterea omeneasca, ci de hotarirea lui Dumnezeu.
Al doilea, pentru ca, desi S-a facut om intru toate asemenea noua, El S-a zamislit fara pacatul stramosesc cu care se zamislesc toti oamenii. Dar zamislirea fara de pacatul stramosesc nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfint, Care a pastrat-o pe Sf. Fecioara curata de orice intinare.
Astfel, lisus Hristos S-a nascut fara de pacat stramosesc. Dar El n-a savirsit pacat nici dupa aceea. si nu numai ca n-a savirsit pacat, dar nici nu putea savirsi.

De ce nu putea savirsi pacat?
Pentru ca Cel ce S-a nascut din Fecioara Maria este Dumnezeu insusi, anume Fiul lui Dumnezeu Care Se face om pentru noi. Cel ce lucreaza cele ale firii este persoana insasi. Or, in lisus Hristos, Cel ce lucreaza prin firea omeneasca este Dumnezeu insusi, Care lucra in acelasi timp si prin firea Sa dumnezeiasca. De aceea, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, nici nu putea pacatui. Daca ar fi putut pacatui Iisus Hristos, insusi Dumnezeu ar fi putut pacatui. Dar Dumnezeu nu poate pacatui, caci pacatul e fapta impotriva lui Dumnezeu, si cum ar fi putut Dumnezeu lucra impotriva Sa?

Dar daca n-a putut pacatui, a mai fost El om adevarat?
Da, a fost, caci pacatul nu tine de firea omeneasca. Adam, la inceput, n-a avut pacatul in fire. Pacatul, dimpotriva, stirbeste firea, o slabeste. Viata, dupa fire, o redobindeste omul de-abia cind scapa de pacat, spun Sfintii Parinti.

Dar daca lisus Hristos n-a putut pacatui, cum se inteleg ispitele cu care s-a apropiat Satana de El si cum mai este El pilda
pentru noi ca sa luptam cu pacatul?
Mintuitorul n-a putut pacatui si nici o inclinare spre pacat nu se afla in El. Dar El a mostenit impreuna cu noi slabiciunile nepatimase: foamea, setea, trebuinta de odihna, de somn, frica de moarte, putinta de a suferi durere. Satana s-a folosit de starile acestea din Iisus pentru a-L ispiti sa si le astimpere intr-un fel cum nu trebuia, adica mai mult decit trebuia, sau cind nu trebuia. Dar Iisus a respins ispita din primul moment, neprimind-o inlauntrul Sau si a rabdat cu barbatie ostenelile, foamea, durerea si a biruit frica de moarte, in aceasta El ne este pilda si noua. Caci daca rabdam si noi, ca El, ostenelile si durerile, putem respinge si noi ispita. Iar de rabdat putem rabda si noi, caci si noi il avem pe El in noi.

Vorbeste Sfinta Scriptura despre lipsa de pacat a Mintuitorului?
Da. Chiar Mintuitorul spune catre iudei: "Cine dintre voi Ma vadeste pe Mine de pacat?" (Ioan 8, 46). Iar Sf. Apostol Pavel arata ca Iisus Hristos a fost fara de pacat, dar ca in acelasi timp a purtat neputintele noastre de pe urma pacatului si a fost ispitit. "Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat" (Evr. 4, 15).
A fost de trebuinta pentru mintuirea noastra ca lisus Hristos sa fie fara de pacat?
Da. Numai fiindca "n-a savirsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura Lui" (I Petru 2, 22), Iisus n-a murit pentru pacatele Sale, ci "pentru faradelegile noastre", rascumparindu-ne de ele (Isaia 53, 5, 9). Numai fiindca a fost fara pacat, a putut da Tatalui o viata curata de asculare, rascumparand neascultarea noastra. Numai fiindca a fost fara de pacat, moartea nu L-a putut tine, caci n-avea drept asupra Lui, ci a inviat ca dupa El sa inviem si noii toti, cei ce credem in El. Si numai fiindca a fost fara pacat, ne este si noua pilda de viata neprihanita.

[Clopotel]

Cateva fragmente de la Sfintii Parinti...
Impotriva nestorienilor Sf. Ioan Damaschin a spus:
(Nestorienii sunt adeptii lui Nestorie. Ereticul Nestorie (sec. V) a fost patriarh al Constantinopolului. El spunea ca Sfanta Fecioara Maria nu este Nascatoare de Dumnezeu, ci doar nascatoare de om, sau nascatoarea omului Hristos, care n-ar fi Dumnezeu)
"Nu o numim deloc pe Sfanta Fecioara "Nascatoare de Hristos". Aceasta denumire a nascocit-o spurcatul, pangaritul Nestorie, cel cu cuget iudeu, vasul necuratiei, pentru a desfiinta termenul "Nascatoare de Dumnezeu", ca suparator si spre a necinsti pe singura care cu adevarat este mai cinstita decat toata zidirea, pe Nascatoarea de Dumnezeu, chiar daca ar crapa el impreuna cu satan, tatal sau."
(Sfantul Ioan Damaschin)


Despre mijlocirea Maicii Domnului
"Daca cele noua cete ale ingerilor ar cadea din cer si ar deveni demoni. Daca toti oamenii ar deveni rai. Daca toate fapturile, cerul, luminatorii, preotii, animalele s-ar lepada de Dumnezeu. Toate aceste rele ale fapturilor, comparate cu plinatatea Sfinteniei Nascatoarei de Dumnezeu nu ar fi posibil sa-1 intristeze pe Dumnezeu. Deoarece numai Stapâna noastra. Nascatoarea de Dumnezeu a fost in masura sa-L multumeasca pe Dumnezeu in toate. Numai aceasta stând intre Dumnezeu si oameni, pe Dumnezeu L-a facut Fiul omului, iar pe oameni i-a facut fii ai lui Dumnezeu. Fara mijlocirea ei, nimeni, nici inger, nici om, nu poate sa se apropie de Dumnezeu, deoarece numai ea singura este granita unica intre firea cea creata si cea necreata. Numai ea este dumnezeu, imediat dupa Dumnezeu si este asezata pe locul doi, dupa Sfânta Treime, ca fiind Maica adevarata a lui Dumnezeu. Aceasta singura este nu numai camara tezaurului intregii bogatii a Dumnezeirii, ci si cea care imparte tuturor, ingerilor si oamenilor, toate darurile duhovnicesti si dumnezeiesti si stralucirile cele mai presus de fire, pe care Dumnezeu le daruieste creatiei. si nu este cineva care sa o cheme cu credinta si sa nu fie ascultat cu milostivire, insusi Fiul lui Dumnezeu si Fiu iubit al Fecioarei a dat pe Maica Sa mama noua tuturor si aparatoare pentru a ne ajuta la mântuire."
(Sfantul Nicodim Aghioritul)

Despre dorul dupa Maica Domnului
"O, Marie, cea preadulce si dupa fapta si dupa nume, ce dor este acesta, pe care-l simt inlauntrul meu? Nu ma pot satura a lauda maretiile tale! Cu cat le laud mai mult, cu atat le doresc mai mult, si dorul meu creste fara de sfarsit si setea mea devine neostoita, de aceea iarasi si iarasi doresc sa le slavesc.
Sufletul meu atat de mult este atras catre Ea de iubire, incat si numai invocarea numelui ei imi indulceste inima."
(Sfantul Nicodim Aghioritul)

Despre preacinstirea Maicii Domnului
"Inca din timpurile apostolice si pana in zilele noastre, toti cei care L-au iubit cu adevarat pe Hristos au cinstit-o si pe cea care L-a nascut, L-a crescut si L-a ingrijit in timpul copilariei Sale. Daca Dumnezeu-Tatal a ales-o, Dumnezeu-Duhul Sfant a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul S-a salasluit intru ea supunându-i-Se in timpul copilariei, ingrijindu-Se de ea atunci cand era rastignit pe Cruce -, nu ar trebui atunci ca toti cei care isi marturisesc credinta in Sfanta Treime sa o cinsteasca si pe Maica Domnului? Chiar din zilele vietii sale pamantesti, prietenii lui Hristos, Sfintii Apostoli au aratat o mare grija si dragoste fata de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu."
(Sfantul Ierarh Ioan Maximovici)

[Bolt]

Doar o intrebare. Clopotel, vrei sa deschid un topic dedicat unde sa expui toate argumentele in baza carora crezi ca Maria, mama lui Isus, este ceea ce crezi ca este ?
Intreb deoarece s-ar putea sa fie un subiect de mai larg interes pt. participanti iar discutarea doar in cadrul topicului "Ortodoxia..." nu e la vedere.

[Clopotel]

Draga Bolt,
Esti liber sa deschizi orice topic doresti, numai sa il deschizi cu intentii bune si cu inima curata...
Poate sa fie si despre Maica Domnului, insa eu iti spun de la inceput, ca in ceea ce o priveste pe Sfanta si Pururea Fecioara Maria, nu doresc sa particip la discutii care o necinstesc de unii sau de altii doar de dragul dialogului....
Eu cred cu tarie, si te sfatuisc si pe tine sa iei putina aminte, ca daca in ceea ce-L priveste pe Iisus putem avea oarece divergente si posibile greseli, ... greseli pe care Dumnezeu in marea Lui mila si intelegere ni le poate ierta, cand e vorba de Pururea Fecioara Maria, lucrurile stau cu totul altfel, caci ea a fost aleasa de Duhul Sfant, datorita desavarsirii ei... si a gandi rau sau neadevarat despre ea, inseamna a mania pe Duhul Sfant, iar aceste pacate eu cred ca nu se iarta...
Nasterea Mantuitorului din Fecioara este cea mai mare Taina a lui Dumnezeu pentru oameni... Iar aceasta taina trebuie acceptata, caci fiind Taina nu poate fi explicata de la cap la coada...
Nu voi participa la discutii in care se discuta erezii de genul ca Fecioara Maria nu a ramas fecioara si dupa nastere sau ca ar mai fi avut si alti fii, si nici nu voi vorbi cu cei ce zic ca Iisus nu este Dumnezeu,Unul din Sfanta Treime, sau cu cei ce spun ca Fecioara Maria nu este Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca daca ea l-a nascut pe Iisus, si Iisus este Dumnezeu, atunci logic si Pururea Fecioara Maria este nascatoare de Dumnezeu, asa cum am explicat mai sus...
Daca doresti sa discuti concret pe texte biblice, dar cu inima curata, atunci poate ca am putea lamuri niste probleme, dar nicidecum nu voi admite speculatii de genul ca daca o femeie este casatorita cu un barbat este musai sa faca si sex, caci cei ce s-au dat lui Dumnezeu, inca de la inceput, acestia nu au cugetat nimic pamantesc, deci nici vorbe de ganduri de impreunare trupeasca... Si despre aceasta avem chiar foarte multe cazuri concrete atata in Vietile Sfintilor, cand sotii au stat sub acelasi acoperis, dar nu s-au impreunat trupeste niciodata... Si astazi exista multe asemenea cupluri printre ortodocsi...
Sa nu judecati voi oamenii, ca daca un barbat sta cu o femeie se si impreuna automat cu ea....
Cu atat mai mult despre Pururea Fecioara Maria, nu putem avea asemenea ganduri de hula, caci odata ce L-a nascut pe Dumnezeu, cum ar mai fi putut sa-si coboare mintea la impreunari omenesti, sau la patimile trupului?...

[Artanis]

Clopotel, banuiam ca se va ajunge si la subiectul acesta (asa cum ti-am spus odata pe privat), asa ca bine ca ai precizat de la bun inceput ca este un subiect care nu se preteaza la contre abjecte.

[Bolt]

Clopotel, eu consider ca o atitudine corecta e cea a indoielii constructive fata de propriul crez. Un crez netestat nu-i un crez autentic. Daca tu nu doresti sa discuti despre crezul tau decat cu cei care-l impartasesc, te priveste. Eu insa consider ca ori de cate ori cineva ma invita sa-mi expun crezul, sa-l documentez si sa-l dezbat daca-i cazul, e o onoare din partea lui D-zeu si o buna ocazie de edificare a altora (chiar daca pe termen lung si foarte lung se vad rezultatele) si mai ales o ocazie de edificare a mea ca participant. Eu voi deschide un topic cu titlul "Maria, mama lui Isus - identitatea ei".

Artanis, conform parerii tale despre mine, intr-adevar - "nu poti discuta ceva logic cu mine". Discutia la care am facut eu invitatia, pe langa dovezi biblice, presupune intr-adevar si ceva logica. Acuma, cum crezi tu, dar conform parerii tale n-ar trebui sa participi la ea. Nu ca n-ai fi invitat, dar presupun ca SIGUR vei da un alt trend alt discutiei dupa cum reiese din ultimul tau post. Daca-l simt - nu-ti voi raspunde.

[abureala]

Cuvant din Pateric :

[Riverdance]

Clopotel:

[Bolt]

Da.
Eh, in sfarsit un post inteligent, moral, responsabil si nu in ultimul rand biblic.

[Artanis]

Bolt, a observat in sfarsit pe cineva care-i canta in struna, numai ca nu a observat el ca o tine pe offtopic permanent. Pt. dezbateri ai alte topicuri.

[Clopotel]

Draga Bolt,

[Bolt]

@artanis :

[Artanis]

[Bolt]

[Artanis]

Am vazut la ce te refereai, de-aia am spus "din partea voastra". Numai ca nu e suficient sa spui tu ca ce e eroant e corect, pt. a fi asa, got it...?

[Clopotel]

Draga Bolt,

[Clopotel]

Acum o sa scriu cateva cuvinte de la Sfantul Nicodim Aghioritul, cuprinse in lucrarea "Paza celor cinci simturi"
Precizez ca este o lucrare de referinta pentru ortodocsi, dar, daca-mi permiteti o parere, cred ca nu e bine a o citi inainte de a intelege Sfanta Scriptura si cel putin un sfert din Vietile Sfintilor, caci poate fi smintitoare altfel... E ca si cum te-ai apuca sa faci integrale fara sa stii inmultirea...
Deci cu atentia putin sporita, sa incercam sa intelegam ce ne spune Sfantul:

Cum se intoarce mintea in inima
Acum iti voi spune, Stapane al meu, cum se cuvine sa-ti pazesti mintea - adica (iti voi spune) lucrarea mintii - si inima ta. Iti este cunoscut faptul ca intreaga lucrare a fiintei tale este in mod firesc atrasa catre ea insasi, catre puterea ei lucratoare, catre care se intoarce, cu care se uneste si in care se odihneste. De aceea si Prea Sfintia ta, deoarece ti-ai eliberat lucrarea mintii - care lucreaza prin creier, dupa cum mai inainte am aratat - de toate lucrurile cele dinafara, lumesti, prin pazirea organelor simturilor si a imaginatiei tale - despre care am discutat putin mai inainte -, normal este ca acum sa o intorci spre fiinta si puterea ei (spre ea insasi). Si iar zic: se cade a-ti intoarce mintea ta in inima ta, care este unealta a fiintei si a puterii mintii - dupa cum iarasi mai sus s-a zis - si a privi (cu ochii) cei ganditi omul cel launtric. Aceasta intoarcere a mintii se obisnuieste sa se faca la noii incepatori -dupa cum invata dumnezeiestii Parinti trezvitori - prin plecarea capului spre partea stanga si prin rezemarea barbii asupra pieptului.

Aceasta intoarcere a mintii in inima este neratacitoare
Aceasta intoarcere este numita de catre Areopagitul Dionisie - acolo unde vorbeste despre cele trei miscari ale sufletului - circulara si neratacitoare miscare a mintii. Caci dupa cum globul ocular se intoarce si se uneste cu sine insusi (adica alcatuieste o sfera), in acelasi fel se intoarce si mintea la ea insasi, facandu-se una cu ea insasi. De aceea acest dumnezeiesc Dionisie, preaales intre cuvantatorii de Dumnezeu, zice: "Iar miscarea sufletului este circulara, ca intrare in sine insusi de la cele din afara si ca adunare unitara in ele insele a puterilor lui intelegatoare, ca adunare ce-i daruieste sunetului, ca intr-un cerc, neratacirea" (Sfantul Dionisie Arcopagitul, Despre numirile dumnezeiesti, cap. IV, p. 149). Iar Marele Vasile zice: "Mintea, neraspandindu-se spre cele dinafara si nerevarsandu-se spre lume prin organele simturilor, se intoarce spre ea insasi si apoi - tot prin ea insasi - se suie catre intelegerea lui Dumnezeu" .

Atunci cand mintea se afla in inima, trebuie sa se roage
Aflandu-se in inima, mintea ta sa nu stea sa priveasca, nemaifacand altceva, ci, afland partea cea lucratoare - prin cuvantul cel launtric al inimii, cu care gandim, alcatuim osteneli si judecam in mintea noastra sau deslusim si citim in taina carti intregi, fara a mai grai cu gura -, sa n-o lase sa rosteasca altceva decat aceasta scurta rugaciune care se numeste de un singur gand: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma".
Dar nu ajunge numai aceasta, ci trebuie sa misti si puterea cea voitoare (volitiva) a sufletului tau, adica sa zici aceasta rugaciune cu toata vointa, puterea si dragostea ta. Si - ca sa-ti spun mai limpede - cuvantul tau cel launtric sa ia aminte, atat cu privirea lui cea gandita, cat si cu auzul sau cel gandit, numai la cuvintele rugaciunii si mai vartos la cele ce se inteleg prin cuvinte, fara sa-si imagineze ceva rau, fara sa ia vreun chip, fara a-si inchipui sau a gandi ceva din cele simtite sau gandite, dinlauntru sau din afara, chiar daca ar fi si bun. Dumnezeu este mai presus de toate cele simtite si gandite si de aceea mintea care cauta sa se uneasca cu El in rugaciune trebuie sa iasa afara de toate cele ce exista - simtite si gandite - si inca si mai presus de ele pentru a dobandi unirea cea dumnezeiasca. De aceea a zis si dumnezeiescul Nil: "Sa nu-ti inchipuiesti dumnezeirea inauntrul tau cand te rogi si nici spre oricare alt chip sa nu-ti lasi mintea ta. Cu nematerialnicie asaza-te alaturi de Cel nematerialnic." Iar toata vointa ta intr-atat sa se alipeasca prin dragoste la cuvintele rugaciunii, incat cele trei parti ale sufletului tau -mintea, cuvantul tau launtric si vointa - sa fie una si cea una trei. Caci asa se uneste omul - care este icoana a Sfintei Treimi - cu Chipul Cel dintai, dupa cum a zis acel mare lucrator si invatator al rugaciunii si trezviei cele gandite, dumnezeiescul Grigorie Palama al Tesalonicului: "Cand unitatea mintii se va face treime, insa ramanand totodata unitate, atunci se uneste cu Treimea cea intreit vesnica a dumnezeirii si se asaza mai presus de trup, de lume si de stapanul acestei lumi". (Cuvantul pentru rugaciune, cap. 2).
(va continua)

[Clopotel]

De ce trebuie sa-si tina respiratia cineva cand se roaga
Si deoarece mintea ta, adica lucrarea mintii tale, s-a obisnuit din tinerete a se varsa si a se risipi in lucrurile cele exterioare - simtite - ale lumii, pentru aceasta, atunci cand rostesti aceasta sfintita rugaciune, sa nu respiri des, dupa cum este firesc, ci tine-ti putin rasuflarea pana ce glasul cel launtric rosteste o data rugaciunea si abia atunci expira - dupa cum invata aceasta dumnezeiestii Parinti. [De ce?]
1. Pentru ca prin aceasta putina tinere a respiratiei inima se necajeste, se stramtoreaza si prin urmare sufera durere, fiindca nu-si primeste obisnuita cantitate de aer. Iar mintea se aduna mai usor prin acest mestesug, intorcandu-se in inima mai intai din cauza durerii si a chinului pe care il are inima si apoi din cauza dulcetii ce se naste din aceasta pomenire vie si fierbinte a lui Dumnezeu. Caci aceasta pomenire a lui Dumnezeu pricinuieste dulceata si veselie celor care il pomenesc, dupa cel ce a zis: "adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am veselit" (Ps 76, 3). Deoarece fiecare madular poate simti durere sau placere, firesc lucru este ca mintea sa se intoarca si sa se adune acolo (cand madularul patimeste
ori una ori alta).
2. Deoarece prin aceasta putina tinere a respiratiei se subtiaza inima cea aspra si groasa, precum si umorile cele
din ea, ca unele care se necajesc si se infierbanta cu masura, si - drept urmare - se face moale, simtitoare, smerita si mai
plecata spre umilinta si spre a varsa usor lacrimi. Se subtiaza inca si creierul si, drept urmare, se subtiaza impreuna (cu el) si lucrarea mintii si se face unitara si luminoasa si mai lesne de unit cu stralucirea lui Dumnezeu cea mai presus de fire.
3. Prin aceasta tinere cu masura a respiratiei se necajeste inima, patimind in acelasi timp si durere. Prin aceasta chinuire varsa din ea undita cea otravitoare a dezmierdarii si a pacatului pe care a inghitit-o mai inainte. si astfel se vindeca cele potrivnice tot prin cele potrivnice - dupa (cum zic si) doctorii. De aceea a zis si Sfantul Marcu: "Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si frange inima; iar inima "infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi (Ps 50, 18)
(Sfantul Marcu Ascetul).
4. Prin aceasta tinere cu masura a respiratiei se unesc toate celelalte puteri ale sufletului si se intorc spre minte, iar
prin ea spre Dumnezeu - si minunat este a spune acest lucru. Si astfel, prin acest procedeu, omul aduce la Dumnezeu toata
zidirea cea simtita si gandita, careia el ii este legatura si cuprinderea - dupa (cum zice) Grigorie al Tesalonicului in Viata lui Petru.
Mai sus am spus si acest lucru: mai ales noii incepatori sunt cei care au trebuinta de putina tinere a respiratiei atunci cand se roaga. Mai sunt si cei ce au sporit (in rugaciune) fara de aceasta tinere a respiratiei, ci intra in inima si acolo raman numai prin cuvantul cel launtric. Dar si acestia, atunci cand vor a-si intoarce mintea in inima printr-o osteneala - pe care o fac insa din dragoste, mai ales atunci cand sunt razboiti de ganduri si de patimi, pentru ca astfel sa si-o adune intr-un singur gand, o fac prin tinerea cea cu masura a rasuflarii. Aceasta este, pe scurt. Stapane al meu Prea Sfintite, mult vestita si de dumnezeiestii Parinti numita rugaciune a mintii si a inimii. Daca vrei sa citesti mai pe larg despre ea, studiaza in sfintita Filocalie cuvintele Cuviosului Nichifor si ale lui Grigorie al Tesalonicului pentru cei ce cu sfintenie se linistesc (Vezi Dumitru Staniloae, Viata si invatatura Sfantului Grigorie Palama - ed. Scripta, 1993), precum si cele o suta de capete ale lui Calist si Ignatie Xanthopol. Asadar, te rog fierbinte: pe langa cele sapte laude si rugaciuni pe care le faci in fiecare zi - dupa canoanele cele vechi ale Bisericii - sa te indeletnicesti si cu aceasta rugaciune a inimii si a mintii, avand-o ca pe lucrare neincetata si vesnica. Sa graiesti in inima ta preadulcele, de lume doritul si cu totul ravnitul Nume al lui Iisus. Pe Iisus sa-L gandesti in mintea ta, pe Iisus sa-L doresti si sa-L iubesti cu vointa ta, catre Iisus sa-ti intorci toate puterile sufletului tau si mila Lui sa o cersesti cu zdrobire si cu smerenie. si desi nu poti sa te indeletnicesti intotdeauna cu aceasta din cauza grijilor si tulburarilor din lume, sa ai macar unul sau doua ceasuri randuite mai ales seara si, retragandu-te intr-un loc linistit si intunecos, indeletniceste-te cu aceasta sfintita si duhovniceasca lucrare. Caci te incredintez deplin: mult folos vei dobandi din ea, iar roadele le vei secera coapte. Care insa sunt aceste roade? Asculta, te rog, pe scurt:

[Clopotel]

Cate si care sunt roadele care se nasc din rugaciunea mintii
Primul rod ce se naste din aceasta lucrare este acesta: atunci cand mintea se va obisnui, prin (practica) indelungata, sa ramana in inima, se lipseste de lucrurile cele frumoase ale lumii - dupa Sfantul Diadoh - si uraste si fuge de dulcetile cele simtite ale organelor simturilor. Caci zice: "Cel ce petrece pururea in inima sa e departe de toate lucrurile frumoase ale vietii. Caci umbland in duh, nu poate cunoaste poftele trupului" (Sfantul Diadoh al Foticeii, Cuvant ascetic, cap. 57, p. 438). Tot astfel se leapada si de ratacirea imaginatiei si, drept urmare, este departe si de napadirile gandurilor care devin prin imaginatie rele si urate. Si aceasta deoarece isi pogoara linistita lucrarea sa golita si subtire jos, la cuvantul cel launtric din inima, si din cauza locului stramt al inimii se dezbraca de intreg idolul si tot chipul cel gros al imaginatiei, asemenea sarpelui care se dezbraca de pielea lui cand trece printr-un loc stramt. si pe langa aceasta, atunci cand mintea se va obisnui sa ramana in inima, (calugarul) nu numai ca va iubi a-si incuia usa chiliei sale si a se linisti si a-si incuia si usa gurii sale si a tacea, ci prin sarguinta sa isi va incuia si usa cea launtrica a cuvantului celui launtric, nelasand duhurile cele viclene si pe draci sa-si graiasca prin el rautatile si gandurile cele viclene pe care le voiesc si prin care omul devine necurat inaintea lui Dumnezeu, Care cearca inimile si rarunchii. De aceea sI Sfantul Ioan Scararul zice: "inchide trupului usa chiliei si cuvantului usa limbii si duhului (rau) usa dinauntru" (Sfantul loan Scararul, Cuvantul XXVII, cap. 17, p. 382).
Al doilea rod este acesta: mintea, aflandu-se in inima si vazand acolo in chip gandit cu ochiul ei cel privitor chipul urat si grozav cu care este inchipuita, precum si obrazarul cel gretos cu care s-a imbracat si care este alcatuit din necuvioasele privelisti pe care le-a vazut si din uratele glasuri pe care le-a auzit - adica, spus in mod simplu, din purtarea cea josnica a simturilor si a lumii, dupa cum spune Sfantul Grigorie al Tesalonicului in Epistola catre monahia Xenia -, castiga smerenie, plans si lacrimi. Si cum sa nu se smereasca ticaloasa cand vede locul inimii sale intunecos si icetosat (din cauza unui) intuneric gros care s-a nascut din pacatele facute de ea cu cuvantul, cu lucrul si cu gandurile?
Caci zice si Cuviosul Marcu: "Iar cel invaluit de ganduri, cum va vedea pacatul, care este acoperit de ele? Caci pacatul e un intuneric si o ceata a sufletului, ce se lasa din ganduri, din cuvinte si din fapte rele" (Marcu Ascetul, Despre cei ce-si inchipuie ca se indrepteaza din fapte, in 226 de capete, cap. 224, pp. 342-343).
Cum sa nu planga si sa nu se intristeze ticaloasa vazandu-si partea ei cea cuvantatoare (rationala) plina de atatea ganduri trufase, necuvantatoare, hulitoare si dracesti? Cum sa nu planga nenorocita vazandu-si partea ei cea poftitoare robita de atatea ganduri urate si pofte necuviincioase si partea cea manioasa de gandurile viclene si de pornirile fara de randuiala asupra aproapelui? si, intr-un cuvant, cum sa nu se umileasca si sa nu verse lacrimi insangerate sau cum sa nu strige cu jale catre lisus ca sa o miluiasca si sa o vindece cand isi vede inima legata de atata multime de patimi, orbita de o nesimtire de piatra si plina de atatea rani si cand il vede pe omul cel launtric in totalitatea lui nu ca pe o Biserica a lui Dumnezeu si a darului, ci ca pe o pestera de talhari si ca pe o maghernita a pacatului si a dracilor?
Si datorita acestei smerenii, acestui plans si acestor lacrimi, Se milostiveste Dumnezeu catre ea, usurandu-o de patimi si izbavindu-o de navalirile gandurilor si ale dracilor.
Al treilea rod este acesta: aceasta intoarcere a mintii in inima, salasluirea ei in ea, privirea cea gandita, strajuirea si paza, rugaciunea pentru aceasta pazire se face ca o oglinda curata - dupa Sfantul Calist - in care mintea vede: inclinarile catre cele rele ale inimii sale, miscarile cele viclene ale gandurilor sale, precum si bantuielile, furturile si pandirile duhurilor cele necurate. si, spus mai pe inteles, acolo (mintea_ isi vede curat toate greselile ei, chiar si pe cele mai mici. si chemandu-L astfel pe Iisus in ajutor, isi cere iertare de la El, se pocaieste, se intristeaza, cade, adauga plans peste plans si smerenie peste smerenie si face tot ceea ce poate pentru a se indrepta si a nu mai pacatui. De aceea, vorbind despre o astfel de rugaciune, Sfantul loan Scararul zice: "Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea. Caci teologii (cuvantatorii de Dumnezeu) au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului" (Sfantul Ioan Scararul, Cuvantul 28, cap. 38, p. 412).
Al patrulea rod este curatirea firii, iar lucrarea cea pentru curatirea firii este data mai presus de fire de dumnezeiescul dar al Sfantului Duh. Caci, dupa cum dumnezeiestii Parinti au socotit postirea, privegherea, culcarea pe jos, plecarea genunchilor, inchinaciunile, infranarea si celelalte schingiuiri si rele patimiri ale trupului drept unelte firesti, chipuri si mestesugiri de curatire a firii omenesti de patimile care afara de fire au incaput intr-insa, in acelasi chip aceiasi Parinti au izvodit aceasta fireasca mestesugire a intoarcerii mintii la inima pentru a curati mai lesne si mai repede mintea si inima - acestea fiind nu numai cele mai domnitoare parti ale omului, cele mai subtiri si mai lesne de abatut la rau, ci si cele care misca impreuna spre pacat pe toate celelalte parti si madulare ale trupului, chiar si pe cele mai groase si mai cu anevoie de abatut (fiindca dupa medici si psihologi, in tot trupul, fizic sau psihic, intai se misca partile cele mai subtiri si apoi, prin cele mai subtiri, si cele mai groase) si asa, prin ele, se curateste firea omeneasca de patimi si, pentru ca (prin) curatenia aceasta, sa o faca indemanateca a primi si darul si lucrarea lui Dumnezeu cea mai presus de fire. Intr-un cuvant, acest mestesug curateste firea caci il are ca pe o lucrare si materie si ipostas, imprejurul careia se indeletniceste (firea) a lucra porunca cea dintai si soborniceasca si care le cuprinde pe toate celelalte, adica a iubi omul pe Dumnezeu din tot sufletul sau, din toata inima sa, din toata vartutea sa si din tot cugetul sau. Mai ales pentru aceasta porunca (dar si pentru celelalte) i se da darul cel mai presus de fire al lui Dumnezeu.
Inca al cincilea rod al ei este cand mintea se va obisnui a intra in inima ca sa vorbeasca impreuna cu cuvantul (Cuvantul) cel asezat inlauntru si sa afle voia lui (Lui) si sa se priveasca atat pe ea insasi cat si pe toate puterile sale. Si astfel, fara de bucurie si veselie, ci, dupa cum atunci cand lipseste cineva si apoi intra in casa lui bucurandu-se si veselindu-se ca s-a invrednicit a se indulci de femeia si de copiii sai, tot asa se intampla si cu mintea cand intra in inima - dupa cum zice dumnezeiescul Nichifor monahul: "Asa cum un barbat plecat de la casa lui, atunci cand se va intoarce nu mai stie ce sa faca de bucurie ca s-a revazut cu fiii lui si cu sotia, tot asa si mintea, cand se va uni cu sufletul, se umple de negraita dulceata si bucurie". Aceasta o zice si Iosif Vrienie in aducerea aminte cea pentru minte in al doilea tom, culegand de la Nichifor; ca acesta mai inainte de Vrienie a fost.
Si ca sa las pe toate celelalte bunatati si daruri mai presus de fire de care se invredniceste omul din intoarcerea aceasta gandita a mintii si rugaciune a inimii (pentru care trimit pe a ta inteleapta pricepere la capetele cele zise mai inainte ale lui Calist si Ignatie Xanthopol, ca sa le citeasca mai pe larg), strang cuvintele cele multe si vin la scopul cel ce ne zace inainte, pentru care le-am spus, si zic numai ca prin aceasta rugaciune a mintii si a inimii poti, Stapane al meu Prea Sfintite, a-ti pazi mintea si inima ta - daca nu desavarsit curate si nepatimase, caci aceasta in lume a o savarsi este cu anevoie (ca sa nu zic si in pustie si in liniste, pentru lenevirea si rautatea neamului nostru, dupa cum a zis dumnezeiescul loan Scararul), dar macar sa le pazesti putin patimase si, atat cat este cu putinta, curate. Ca o porunca ca aceasta a dat Dumnezeu omului - a-si pazi inima sa de patimi si de gandurile cele rele -, zicand: Ia aminte la tine insuti, sa nu cugeti cu viclesug in inima ta (Dt 15, 9). Talcuirea acestui cuvant a scris-o condeiul cel imparatesc, adica Sfantul Vasile. inca si Solomon porunceste: Cu toata paza pazeste inima ta, ca dintr-acestea sunt iesirile vietii (Pr 4, 23).

[Riverdance]

Incep, sincer, sa nu ma simt bine purtand aceasta discutie, si de obicei sunt obisnuit la disensiuni, conflicte, dezbateri, dar aici e o discutie in care uni se poarta defenisv, iar cand nu sunt de acord cu ce se zice, se recurge la bascalie, generalizari, ironi. Un mare filozof austriac, Karl Popper, afirma o data, ca 'intr-o discutie ceea ce este mai important nu este cine castiga, ci faptul de-a fi deschis pentru a dezbate si a invata mereu din ceea ce se discuta'.


Artanis, parerea mea, e ca incepi sa faci partide, si asta e un semn ca esti pe o pozitie defensiva. Faptul ca unul gandeste diferit de tine, ca incearca sa discute inteligent, sa aduca argumente, nu ar trebui sa te duca la a te retrage in afirmati care nu au nici o tangenta cu tonul discutiei.



Clopotel, sa revenim la subieectul despre fecioria Mariei. Observ ca din tot ce am zis ai extrpolat cuvantul 'sex' care in randurile mele de mai sus aparea doar odata, si in acel caz vorbeam de 'imaginea despre sex/actul sexual'/. Am vorbit nu de sex, ci de actul sexual/de dragoste in casatorie, isna tu te-ai oprit la cuvantul sex pentru a spuen ca aceasta nu are o valenta morala. Vezi asta e un mod de interpretare abuziv! cand analizezi un cuvant trebuie sa vezi si celelate cuvinet si contextul lor. Eu vorbeam in primul rand despre actul sexual/ de dragoste in casatorie. Eu consider ca este act sexual, deoarece este un act de uniune intre doua personae de sex diferit si de acea este un act sexual si deci si genital, si indeosebi este un act de dragoste, si nu impreunare. Ai omis cu totul ca in cele scrise de mine, am afirmat de doua ori ca acest act este un act de dragoste, dar tu te-ai oprit la singurul cuvant, sex', pronuntat doar odata. Pacat!


Ai manipulat cu totul textul meu, dar ok. Sa revenim la Maria. Repet din nou, actul de dragoste a fost si este binecuvantat de Dumnezeu. In Biblie nu se zice niciodata ca actul de dragoste inc adrul casatorie este orientat doar inspre procreere. Cel putin nu exista nici un pas in care sa se interzica ca un sot si o sotie pot face dragsote si pentru bucuria insasi a actului de dragsote, a placeri care este intrinseca in actul de dragsote, in coprul creat de catre insusi Dumnezeu. Iar apoi clopotel, nu uita, ca din 100 de acte de dragsote ,sa zicem savarsite inspre procreere, doar 10 la suta duc la procreere! Ai o imagine foarte reductiva despre actul de dragoste in cadrul casatoriei.

Mariei nu i-a fost interzisa nicunde aceasta posibilitate! Ea a fost fecioara la nasterea lui isus, asta da, asta se subliniaza in textul biblic, pt ca copilul ce a nascut nu este de la Iosif ci d ela duhul sfant, ins anu inseamna ca apoi nu ar fi putut sa aiba relati de dragoste cu sotul ei. Si acestea nu ar fi fost deloc patimi trupesti. Dumnezue nici unde nu-i interzice mariei sa nu mai aiba copii. Fecioria Mariei este importanta pt momentul in acre il naste pe Cristos, pt a sublinia insemnataea acestui moment salvific. Maria si daca a avut alti copi ramane fecioara pt nasterea lui Cristos, nu i-se submineaza imaginea ei de femeie aleasa de catre Dumnezeu.


In Biblie, da, nu se zice ca maria si iosif s-au casatorit, insa nu uita ca se zice ca Iosif a luat-o pe Maria la el, si asta nu inseamna ca au trait in concubinaj ci ca s-au casatorit. Pt mentaitatea acelui timp nu era posibil sa traiesti cu o femeie fara sa te fi casatorit, deci chiar daca nu se zic ein Biblie totul nu trage concluzi eronate! Deci pt tien Maria si Iosif nu au fost casatoriti? vezi ca in B.O, nu se gandeste asa ceva despre cei doi, asta e ceva cu totul nou pt mine, dar foarte dubios.


In Plus in Sodoma si Gomora, pedepsirea nu a venit pt ca in cadrul casatorlor omanei faceau dragoste din placere .... ia te uita la ce concluzi ajungi. A fost pedepsita pt acte da perverse, dar nu pt acte sexuale in cadrul familiei! Deci te rog, nu parafraza Biblia in asa mod!


Iar, apoi clopotel, sa ajungis azici ca scriu doar de dragul de-a te contrazice, si cika neargumentat, ne biblic, mi-se pare cam lipsa de umilinta, de obiectivitate.

[Artanis]

[Riverdance]

mda, acelasi ton cinic ..... dar il pot intelege si accepta!

Mai artanis, titlul acestui subiect nu exclude nici a-priori nici a-posteriori punctele discutate de mine. Nu iti iau in considerare provocarea ta, o las asa, pacat, ca ajungi sa vorbesti intr-un mod, care nu e conform ortodoxismului, conforum unui ortodox sincer, care discuta liber, linistit cu un orice alt om de orice credinta!

[Artanis]

N-ai inteles...initiatorul acestui topic a fost foarte clar in a preciza ca nu sunt agreate aici contrele si parerile celor de alte confesiuni. Nu trebuie decat sa citesti topicul pt. a observa asta. Deci acest thread are alta menire, care nu e acela de a se discuta in contradictoriu. Sunt alte topicuri menite acestor discutii...Eu nu-ti mai spun nimic, pt. ca nu sunt nici initiatorul acestui subiect, si nici moderator, am vrut doar sa-ti atrag atentia ca esti offtopic.

[Bolt]

@artanis :

[Artanis]

[Bolt]

Evaluate de cine ? Fii modest.

[Riverdance]

In randurile de mai sus, in care ipotezam ca Maria s-a casatorit apoi cu Iosif, nu o faceam fara nici un verset biblic in minte. Acesta este Matei 1,24.

Biblia Ortodoxa traduce astfel:


Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa.


Vulgata astfel:


exsurgens autem Ioseph a somno fecit sicut praecepit ei angelus Domini et accepit coniugem suam


Revised Standard Version ( o buna biblie engleza ) traduce astfel:


When Joseph woke from sleep, he did as the angel of the Lord commanded him; he took his wife.



Textul grec al evangheliei lui Matei este acesta:


εγερθεις δε [ο] ιωσηφ απο του υπνου εποιησεν ως προσεταξεν αυτω ο αγγελος κυριου και παρελαβεν την γυναικα αυτου



Idea ce vroiam sa subliniez aici este urmatoarea. Iosif in evanghelia lui Matei o ia pe Maria la el, dupa ce intelege ca copilul ce il are in pantece nu este al unui altui barbat, ci are origine dumnezeiasca, de la Duhul Sfant. Faptul ca se zice despre Iosif ca o ia la el pe Maria, pe logodnica sa, cu siguranta inseamna ca acceapta aceasta situatie, vruta de Dumnezeu, si deci, ca s-ar fi casatorit cu ea apoi. In Mentalitatea de atunci un om nu ar fi putut trai cu o femeie insarcinata doar la nivel de logodna. Acesta este sensul cuvantului 'a lua' din textul biblic. Se zice deci, ca o ia la el, deci pana atunci nu era la el. N-avea cum o femeie logodita sa locuiasca cu omul logodit, se locuia impreuna numai dupa casatorie!



In plus, la versetul din Matei 1:19 se zice de ex in Biblia ortodoxa:


Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns.



Asadar, precum in cazul Mariei, se zice si de Iosif ca era logodnicul Mariei. Nu se devenea logodnici pentru a ramane logodnici ci pentru a se casatori intr-o zi. Logodna era ultima etapa inainte de casatorie.



In plus cuvantul logodnic in greaca, ce este utilizat in acest verset, este ανηρ, si are sensul de: ( vezi si aici )

1) with reference to sex

a) of a male

b) of a husband

c) of a betrothed or future husband


2) with reference to age, and to distinguish an adult man from a boy

3) any male

4) used generically of a group of both men and women




Considerand contextul, aici se vorbeste de logodnic, sau mai bine zis de un viitor sot. Si pe atunci casatorile se faceau, chiar adac in Biblie nu se zice apoi nimic in mod explicit despre casatoria dintre <Iosif si maria, insa cine cunoaste bine contextul social-cultural-religios de atunci, intelege imediat ca cei doi logodnici s-au casatorit apoi, fiind apoi 'parinti' unui copil.

[Clopotel]

Draga Riverdance si draga Bolt,

[Artanis]

[Clopotel]

Dragii mei,
Cautand eu in biblioteca carti lamuritoare asupra unor probleme, am dat peste o lucrare care vorbeste despre Maica Domnului...
Lucrarea se numeste chiar VIATA MAICII DOMNULUI, de Protos. Nicodim Mandita...
Lecturand-o, am constatat ca eu pacatosul, fiind slab cu mintea si nepriceput la cuvant, am facut o afirmatie gresita, cum ca
dreptul Iosif nu ar mai fi fost casatorit si ca nu ar mai fi avut copii... Desi in Sfanta Scriptura nu scrie asta explicit
(cel putin nu imi amintesc eu), totusi trebuia sa fiu mai atent si sa cercetez mai mult subiectul... Pentru aceasta va cer
iertare si va rog, ca din ce afirm eu, sa nu luati de-a gata, ci sa va consultati cu duhovnicul vostru, si numai acela va va
incredinta asupra celor adevarate cu ajutorul lui Dumnezeu....
Ca sa nu mai vorbesc mult si prost, o sa dau in continuare cateva citate lamuritoare, din acea lucrare....

[Artanis]

Oricum asta nu schimba cu nimic faptul ca Maria a fost si a ramas fecioara...

[Clopotel]

VIATA MAICII DOMNULUI
Dupa marturia Sf. Evod, unul din cei 70 de Apostoli Lc. 10, 1-24; V. Sf. 4 ian. si 1 sept. si a lui George Cedrinul.

Preasfanta Fecioara Maria data de soborul Bisericii in paza lui Iosif

Ajungand in al doisprezecelea an de vietuire si petrecere in Biserica lui Dumnezeu, Preasfanta Fecioara Maria, ca si
celelalte fecioare de varsta Ei, trebuia sa paraseasca Templul si sa se casatoreasca, in al doisprezecelea an al slujirii
Sale in Templu si al paisprezecelea an de la nasterea Sa (a), Arhiereul cu Preotii si sfatul bisericesc, i-au poruncit
Preasfintei Fecioarei Maria sa plece de la Templul Sfant in lume, ca sa se casatoreasca.
in acel timp Preasfintei Fecioarei Maria ii murise amandoi parintii. Ramanand orfana, Ea n-avea pe nimeni care s-o
ingrijeasca, si dupa Legile Vechiului Testamernt ramasese sub protectia Bisericii. La propunerea Arhiereilor si Preotilor,
Preasfanta Fecioara le-a spus ca Ea este mai inainte de nastere inchinata lui Dumnezeu de parintii Sai. De asemenea le-a
marturisit ca si Ea insasi a fagaduit inaintea lui Dumnezeu ca va trai toata viata in cea mai curata si sfanta feciorie.
Pentru aceasta Ei nu-i este cu putinta ca sa fie maritata cu un muritor, nici nu poate cineva sa o sileasca spre nunta, fiind
Fecioara fagaduita lui Dumnezeu Celui fara de moarte.
Arhiereii, Preotii si tot sfatul evreilor auzind acestea, se minunau de acel lucru nemaiauzit, fiindca nici o fecioara in
Israel nu-si faga duise fecioria sa lui Dumnezeu in veci, ca Preasfanta Fecioara Maria. Atunci s-au sfatuit ei pentru Dansa
cum sa faca ca sa pazeasca si legea, dar sa nu se stirbeasca nici fagaduinta Fecioarei. Dupa legea lor nu cutezau sa o lase
mai mult pe Fecioara Maria a petrece in cele mai dinauntru ale Templului Sfant, dincolo de catapeteasma, in Sfanta Sfintelor, dar totodata nu indrazneau nici sa o dea dupa barbat, ca sa nu manie cu ceva pe Dumnezeu. Amandoua acelea: calcarea legii si calcarea fagaduintei, se stia de ei ca e mare pacat. Amandoua acestea: a sili la casatorie pe o fecioara care si-a fagaduit lui Dumnezeu fecioria pentru totdeauna, si a tine parte femeiasca in Sfanta Sfintelor dupa implinirea varstei pentru casatorie, ii punea in mare incurcatura.
Arhiereii, Preotii si .tot sinedriul (a) au facut multe sfatuiri pentru aflarea mijlocului de a pazi si legea si fagaduinta
Fecioarei. "Preotii - zice Sf. Grigore Nissis - cat a fost mica Sfanta Fecioara, dupa asemanarea Proorocului Samuel, era in
Biserica Domnului; iar dupa ce a sosit varsta anilor Ei, s-au sfatuit intre dansii, ce ar putea face cu Dansa, ca sa nu manie
pe Dumnezeu cu ceva". De asemenea pentru acestea scrie si Sfantul Nichifor Calist, zicand: "Dupa ce a crescut Fecioara,
Preotii au facut sfat cum ar fi randuit pentru Dansa, ca sa nu se arate a fi facatori de nedreptate Sfantului Ei trup; pentru
ca socoteau ca vor savarsi pacatul furarii de cele sfinte de o vor marita dupa barbat pe ceea ce odata se incredintase lui
Dumnezeu. Dar iarasi - ziceau ei - ca sa fie o fecioara de atatia ani in Sfanta Sfintelor, nici legea nu da voie si nici nu
este acest lucru cinstit si vrednic de sfintenie...".
Atunci sfatuindu-se ei mult, s-au apropiat de Chivotul Legii (b) si facand rugaciuni cu credinciosie, au luat, precum spune
Ieronim, raspuns de la Domnul, ca sa caute un barbat vrednic, caruia sa-i incredinteze pe Sfanta Fecioara, sub randuiala si
chipul insotirii (prin legatura logodnei) pentru pazirea Fecioarei. Pentru aflarea unui astfel de barbat vrednic, demn si de
incredere, drept si temator de Dumnezeu, Sfatul Domnului a randuit ca din casa si semintia lui David sa aleaga 12 barbati
fara de femei. Sa ia toiegele acestora si sa le puna in Sfantul Altar, si barbatul al carui toiag va inverzi, acela este ales
pentru a i se da Fecioara in paza.
a) Consiliul suprem format din 71 de membri, Preotii si carturarii cei mai distinsi ai lui Israel, sub presedintia
marelui Preot.
b) Chivotul Sfant al legii vechi, era centrul cultului israelit. Deasupra lui, intre cei doi Heruvimi de aur era Tronul
lui Iahve, care de acolo isi manifesta vointa Sa, alesilor poporului Sau. "Acolo intre cei doi Heruvimi- a grait El lui Moise
- de deasupra Chivotului Legii ma voi descoperi tie si-ti voi grai de toate cate am poruncit prin tine fiilor lui Israel..."
(Ies. 25, 22;29, 42-48; 30, 6; 36; Lev. 16, 2; Num. 17, 4; 7, 89; l imp. 4, 4; l imp. 6, 2; 4 imp. 19, 15; Ps. 79, l; 80, 1; is. 37 16; lez. 8-10; Mt. 23, 21; Le. 24, 52-53; F. Ap. 2, 45-47;4, 1-3; 5, 19-13, 20-25, 42; 22, l, 17-18, 21; 24, 11-12; U, 26).

In vremea aceea era praznicul sfintirii Bisericii, asezat de Macabei (Macab. 4; 3 imp. 8; 9, i-io, 25; I Parai. 22).
Praznicul acesta tinea (de la 25 n-brie. pana la 3 dec.) Zece zile, simbolul desavarsirii lui Dumnezeu. Atunci s-a adunat in
Biserica multime mare de popor, din cetatile din imprejurimi. Barbatii veniti la praznic erau multime mare din neamul lui
David, rudenii si vecini ai Preasfintei Fecioarei Maria din Nazaret. Arhiereul cel mare, Zaharia, tatal Sfantului loan
Botezatorul, a ales din multimea barbatilor acelora din semintia lui David, veniti la praznic, doisprezece barbati fara
femei, intre aceia era si Iosif, barbat drept si temator de Dumnezeu, batran de vreo

In V. T. Dumnezeu si-a adeverit Preotia lui Aaron prin toiagul sau (pus din partea semintiei lui Levi adus in Sfanta
Sfintelor cu celelalte toiege ale capilor celorlalte unsprezece semintii ale lui Israel) care a doua zi a fost inverzit,
inmugurit si rodit cu migdale (Num. 17).
Mantuitorul nostru Ksus Hristos in chip de Prunc a dat Sfantului Ap. Matei un toiag minunat cu care a activat stralucit, l-a
infipt in pamantul Marminei, unde cu puterea lui Dumnezeu a prins radacini, i-au crescut crengi si a dat roade izvoratoare cu
mursa de miere (Prolog 16 n-brie).
Sfantul Grigore Episcopul Neocesariei infigand toiagul sau uscat inaintea repeziciunii unui rau, cu puterea lui Dumnezeu, a
abatut apa si toiagul a inverzit, a crescut si s-ajacut copac mare (Prol. 17 n-hrie).
Sfantul Mucenic Eustatie a lovit in Pardoseala Bisericii cu toiagul, care a slobozit din sine ramuri si s-a facut copac
(Prol. 13 dec.).
Toiagul Sfantului Mucenic Hristofor a infrunzit (Prol. 9 mai).
De asemenea Sf. Miron a abatut apa raului la matca veche (Prol. 8 aug.).
Cu toiagul s-au facut multe minuni in Vechiul si Noul Testament. Prin inverzirea toiagului lui Iosif si prin asezarea
porumbitei deasupa toiagului sau, s-a hotarat de sus ca dintre toti barbatii aceia, Iosif era vrednic si ales pentru a i se
da Fecioara in paza sa.
84 de ani. Zaharia a luat toiegele lor si ducandu-le in Sfantul Altar, le-a lasat acolo inaintea lui Dumnezeu, zicand:
"Arata, Doamne, pe barbatul vrednic, caruia se cuvine a logodi pe Fecioara,":
A doua zi Arhiereul cu preotii, dimpreuna cu cei doisprezece barbati, intrand in Biserica, au aflat toiagul lui Iosif
inverzit, in acelasi timp au vazut ei inca si o porumbita (precum marturiseste si Ieronim) zburand de sus in jos, pana ce s-a
asezat si a sezut pe toiagul inverzit al lui Iosif. Din aceste aratari au cunoscut cu totii ca voia lui Dumnezeu este a se
incredinta Fecioara batranului Iosif spre paza.
Sunt unii care socotesc ca Preacurata Fecioara auzind sfatul Preotilor se lepada de logodire, pentru curatia fecioriei Sale,
de teama sa nu i se faca vreo strambatate. Mahnindu-se foarte mult de ran-duiala logodnei ce se pregatea pentru Ea, i s-a
facut de la Dumnezeu osebita descoperire si incredintare, ca sa nu se indoiasca a merge la batranul Iosif, rudenia si
logodnicul Sau. I s-a descoperit ca Iosif e barbat drept, placut lui Dumnezeu si sfant, ca acesta e randuit de Cel Preainalt
a-i fi logodnic, nu spre insotirea trupeasca, ci spre paza fecioriei Sale. in urma acestei descoperiri Preasfanta Fecioara a cedat a se logodi cu Iosif.
Savarsindu-se logodna, Sfantul Iosif a luat pe Preacurata Fecioara Maria din Biserica Domnului, din mainile Arhiereului
Zaharia si a celorlalti Preoti intr-o curata si neprihanita vietuire, neatigandu-se nici macar cu gandul de floarea fecioriei
Sale. Astfel, Sfantul Iosif era barbatul Ei, socotit numai cu parerea (fata de lume), dar cu lucrul el era curat pazitor al
fecioriei Sale si slujitor al vietii Fecioarei cea plina de mare sfintenie.
In Nazaret. Iosif a dus pe Preasfanta Fecioara Maria din Ierusalim departe in cetatea Nazaretului din tinutul Galileei, in casa sa. Acolo vietuind Preacurata in casa logodnicului Sau Iosif, si-a continuat viata Sa Sfanta de mai-nainte, cu care se
obisnuise in Sfanta Sfintelor Bisericii din Ierusalim, in casa lui Iosif, ca si in Templu, se indeletnicea numai cu rugaciunea cea de Dumnezeu ganditoare, in citirea Dumnezeiestilor Scripturi si in obisnuita Ei lucrare cuviincioasa de mana.
Casa lui Iosif ii era Ei ca o Biserica de rugaciune. Ea nu iesea de acolo nicaieri; ci totdeauna inchizandu-se traia in post si in tacere, nevorbind cu nimeni, fara numai cu cei din casa, adica cu fetele lui Iosif. Aceasta o istoriseste si George
Cedrin, zicand: "Maria postind in casa barbatului Sau (parut fata de lume, iar in realitate pazitorul Fecioarei), se ferea de
iesirea in popor si petrecea cu fiicele lui Iosif. Numai catre acelea graia uneori cate un cuvant, daca era candva dupa
intamplare trebuinta de a vorbi, si aceia cat mai pe scurt".
Preasfanta Fecioara zilnic se ruga si studia Dumnezeiestile Scripturi cu legea, psalmii si proorociile. in timpul pe cand
Arhanghelul Gavriil vestise Preotului Zaharia in Templu nasterea fiului sau loan, inainte-Mergatorul si Botezatorul Domnului,
Preasfanta Fecioara se ruga cu inflacarare, citea zilnic Dumnezeiestile Scripturi si se adancea in intelesul lor folositor.
Adeseori recitea in cartea Proorocului Isaia locurile unde se prezicea tainic si descoperit intruparea si nasterea lui
Dumnezeu Cuvantul dintr-o Fecioara curata: "Iata Fecioara in pantece va avea si va naste Fiu, si vor chema Numele lui
Emanuel" (Is. 7,14). in acel timp aducandu-si aminte de fagaduinta Divina din Templul Sfant, s-a prosternat pe fata Sa,
multumind lui Dumnezeu, inaripandu-se cu aceste meditari sfinte, sufletul Fecioarei se aprindea cu focul valvaietor al
dragostei de Dumnezeu ca al infocatilor Serafimi alcatuind treptat in Fiinta Sa curata si Sfanta, Locas lui Dumnezeu Cuvantul
si Scaun Dumnezeirii.
"Cel ce are cuvintele Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste pe Mine si va f i iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si
Ma voi arata lui... Noi: Tatal, Eu si Duhul Sfant, vom veni la el si locas la dansul vom face si vom locui impreuna cu el"
(Ioan 14, 21-23).