Ortodoxia, Calea Întru Hristos, sa ne cunoastem religia - pag 1 index Optiuni

[Clopotel]

Invatatura de credinta ortodoxa este compusa din Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.... Intre Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie nu exista nici o neconcordanta, aceasta din urma avandu-si baza in Sfanta Scriptura..

Sfanta Scriptura poate fi interpretata in fel si chip asa cum se si intampla si de aceea sunt atatea secte si erezii, Sfanta Traditie nu poate fi comentata.... Noi ortodocsii, avem certitudinea ca intelegem corect si adevarat Sfanta Scriptura caci o avem talmacita de Harul Sfantului Duh, ce a calauzit pe Sfintii Parinti si care constituie Sfanta Traditie.... Un ortodox daca ar renunta la Sfanta Traditie ar cadea imediat in ratacire alaturi de restul sectarilor si ereticilor, ca unul ce s-a departat de Adevar...

Din unele lucrari ortodoxe:

Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire, in general se ratacesc. Nu refuza sa inveti, chiar de-ai fi foarte intelept, caci in iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos aceasta decat a ne bizui pe intelepciunea noastra. Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare, ci ceea ce e recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. Insasi vointa de a lucra dupa propria judecata fara a cere sfatul altora, ascunzand in ea mandrie, e pascuta de pacat. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de intarirea comuniunii, care cand este sincera si curata este adevaratul bine.(Filocalia)

Acceptarea unui model evolutionist ne obliga fara echivoc sa renuntam la învatatura Sfintilor Parinti, la modul cum acestia au tâlcuit Cartea Facerii. Teologia nu este o stiinta despre Dumnezeu asemenea altor stiinte. "Teologia este Cuvântul lui Dumnezeu ce se percepe de sufletele simple, smerite si renascute duhovniceste, iar nu cuvinte frumoase ale mintii ce se alcatuiesc prin tehnica filologica si se exprima prin duh juridic sau lumesc" ne spune Cuviosul Paisie Aghio-ritul. Referitor la erezia conform careia omul provine din maimuta, Cuviosul Paisie Aghioritul spune: ``daca te gândesti ca Hristos s-a nascut din om, din Maica Domnului! Adica stramosul lui Hristos a fost maimuta? Ce blasfemie! Si nu îsi dau seama ca spun blasfemii``. Intr-o structura sociala complexa, caracterizata de minciuna, de ascundere si denaturare a adevarurilor umane fundamentale, informatiile înselatoare (în ceea ce ne priveste, aici este vorba despre problematica originilor...) îsi gasesc usor adapost în minti si suflete prea putin formate (sau de-formate); lipsa duhovni-cului - adica a legaturii firesti cu vita lui Hristos dar si aplecarea (din mândrie pâna la urma) catre cele ale cugetarii lumesti (adica luciferice) fiind unele din cauze. Istoria Bisericii ne arata ca începatorii ereziilor au avut - cum altfel? - multa stiinta de carte, multa mândrie, multa îndaratnicie si multa viclenie. Înselarea îi prinde usor pe cei naivi, pe cei care nu au un povatuitor duhovnicesc binecredincios. Îi prinde usor si pe cei care au povatuitor bun dar nu fac ascultare. In concluzie: aceste suflete, care nu sunt ale lui Hristos, cu naivitate sau cu viclenie (ce mai conteaza de acum) devin propovaduitoare ale unei stiinte gresite. (ORTODOXIA SI EROAREA EVOLUTIONISTA)


Noi ne plecam harului lui Dumnezeu, ca ai auzit ce a spus Mantuitorul la popor. El, ca Dumnezeu, ii mustra pe carturari si pe arhierei, dar poporului nu i-a dat voie sa-i mustre. Ai auzit ce-a spus ? Pe scaunul lui Moise si al lui Aaron au sezut carturarii si fariseii, arhiereii si preotii; tot ce va invata ei sa faceti, sa faceti, ca ei legea lui Dumnezeu invata, dar dupa faptele lor sa nu faceti, ca ei zic si nu fac (Matei 23, 2-3). Evanghelia iti da voie sa faci ce zice preotul, cand te invata de bine, iar daca vezi la el ceva ca nu-i bun, nu face. Mantuitorul spune asta. Pentru ca el are sa dea seama inaintea lui Dumnezeu daca n-a facut, si eu am sa dau seama inaintea lui Dumnezeu, daca am auzit un cuvant bun si nu l-am facut. Dar nu le-a dat voie sa judece, pentru ca harul lui Dumnezeu nu se duce de la preot, numai daca ai auzit ca l-a caterisit. Si cand este caterisit, inca darul nu se ia. Atunci este ca un soldat care are la dansul sabie, are pusca, are pistol, dar n-are voie sa le foloseasca, ca i se ia numai administrarea harului, nu harul lui Dumnezeu, numai lucrarea harului. El, in ziua judecatii, tot ca preot se va judeca. Ia sa va dau un exemplu : Pune dumneata intr-un castron de marmura un pumn de galbeni de aur si pune si cenusa. Ia o caldare de apa si toarna peste ei. Ce se intampla cu cenusa ? S-a amestecat aurul cu apa ? A intrat cenusa in aur ? N-a intrat. Aurul este alta fire si cenusa alta. Dupa cum nu se amesteca aurul cu cenusa, asa nu se amesteca la preot pacatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, macar de ar fi el cat de pacatos. (Parintele Cleopa)

Despre Sfantul Ierarh Nifon, a carui viata o gasim descrisa in Vietile Sfintilor si este pomenit la 23 dec...

Raspundea asa, pentru ca avea intelegere smerita si fugea de slava desarta si de mandrie, si necontenit se ruga lui Dumnezeu, zicand:
"Doamne, Tu Care ai aratat pe Prea Curata Maica Ta mai cinstita decat puterile ceresti, cu rugaciunile ei, iarta-mi pacatele mele si izgoneste de la mine toata necuratia, faradelegea, osandirea, razbunarea, mania, nedreptatea, nepasarea, slava desarta, mandria, iubirea de argint, nemilostivirea, betia, reaua impatimire si mai ales, inselatoarea si amara slava a oamenilor. Da, Doamne, fa ca oamenii sa ma socoteasca ca pe un nimic, sa ma urasca, sa nu fie om pe pamant care sa ma laude sa sa ma cinsteasca, Iubitorule de oameni. Nimeni, Doamne, sa nu spuna ca Nifon este sfant, ca sa nu fiu osandit din pricina lui. Izbaveste-ma de slava oamenilor, Dumnezeule al cerului si al pamantului; izbaveste-ma de desertaciunea cinstirii ce vine de la oameni. Cu astfel de rugaciuni isi ducea viata foarte smerita."
Intr-o zi, vorbea despre slava desarta si de smerenie, unor credinciosi care venisera la dansul. Cand a terminat, acestia i-au facut metanie si au plecat, dupa care, eu l-am intrebat:
- De ce, parinte, cand cineva iti face metanie, te uiti tinta la pamant?
- Fiule, mi-a raspuns el, cand un frate mi se inchina, cand cade la picioarele mele, eu in mintea mea ma cobor mai jos, pana la iad si stau acolo, pana cand omul se ridica. Atunci si eu ma ridic din iad si-i raspund. Pentru ca nu sunt vrednic eu, necuratul, ca fiii lui Dumnezeu sa cada la picioarele mele.
Am ramas uimit de aceste cuvinte ale lui si suspinand din adanc am exclamat: "Doamne miluieste!"
- Nu te mira, fiule, mi-a zis, ci mai bine straduieste-te sa faci si tu la fel.
- Dar cum cobori in iad? l-am intrebat eu cu nedumerire.
- Daca nu poti cobora in iad, intra cu mintea ta sub picioarele fratelui. Daca nici aceasta nu o poti face, zi, macar: "Eu sunt mai pacatos decat toti oamenii!" Si, daca nici aceasta nu poti s-o faci, atunci pleaca-ti capul spre pamant, zicand: "Pamant sunt si in pamant ma voi intoarce". Si daca-ti vine greu, zi mereu acest dumnezeiesc cuvant: Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului si ma mantuieste!

[edinide]

[Clopotel]

Edinide,

[Promo Contextual]

[Clopotel]

Dintre sfaturile Episcopului Ioan povestite de Parintele Teodul, despre hrana..
Dupa ce a trecut culmea Agapiei spre Sihastria, cum a ajuns la marginea Poienii Trapezei, deodata i-a aparut inainte Preasfintitul Episcop Ioan, fara a observa din ce parte venea. Fata lui radia o bucurie ingereasca, straina oamenilor de rand, iar in prezenta lui, Parintele Teodul simtea multa liniste duhovniceasca, pace si nadejde de mantuire, in mana stanga Episcopul Ioan tinea metaniile, iar mana dreapta o tinea pe piept, ca in timpul rugaciunii. Era strain de cele pamantesti si de bucuriile omenesti.
Dupa ce Parintele Teodul i-a sarutat mana, Preasfintitul Ioan l-a binecuvantat cu amandoua mainile si l-a intrebat cu multa blandete:
- Parinte Teodul, te duci la Schitul Sihastria? intoarce-te inapoi la Agapia, ca Parintele Cleopa lipseste azi. Este chemat la consiliu la Manastirea Neamt!
- Preasfintite, v-am adus hartie si cerneala. Iata si cateva penite.
Episcopul le lua cu multa bucurie, multumind lui Dumnezeu si parintelui ca i s-a implinit dorinta. Apoi le puse cu grija in desaga ce o avea in spate. Cine stie ce avea el de scris? Poate invataturi duhovnicesti de taina. Poate sfaturi despre rugaciunea lui Iisus. Poate unele descoperiri dumnezeiesti. Sau poate insasi viata lui, atat de plina de incercari, si totusi, asa de necunoscuta.
Toate acestea le stia numai singur Dumnezeu.
- Preasfintite, a zis Parintele Teodul, v-am adus si ceva de mancare: paine, fructe si putin vin. Primiti-le intru numele Domnului!
- Dumnezeu sa-ti plateasca dragostea, Parinte Teodul, dar nu am nevoie de nimic. Are Domnul grija de mine!
si oricat a insistat Parintele Teodul, el nici macar nu s-a uitat in cos sa vada ce i-a adus. Dar, ca sa nu-1 intristeze si ca sa nu-i treaca cu vederea dragostea, bunul nevoitor a adaugat cuvintele acestea:
- Parinte Teodul, de mare folos este pentru calugar postul. Sa stii ca sapte sunt treptele postului, adica sunt sapte feluri de hrana pentru om:
1. Carnivorii, adica cei care mananca totdeauna carne. Acestia sunt in treapta cea mai de jos a postului. Chiar daca se infraneaza uneori de mancare, ei nu pot spori niciodata in sfanta rugaciune.
2. Lacto-vegelarienii, adica cei care nu mananca niciodata carne, ci numai lapte, branza, oua si tot felul de legume fierte. Aceasta este treapta a doua a postului, pe care o tin de obicei calugarii din manastirile cu viata de obste.
3. Vegetarienii, adica cei care mananca numai zarzavaturi si legume fierte sau crude. Randuiala aceasta o tin calugarii cei mai ravnitori din vietile de obste. Iar de aici incolo, incep treptele postului cele mai aspre, pe care pasesc de obicei calugarii sihastri si pustnicii cei mai nevoitori.
4. Fructiferii, adica cei ce mananca o data in zi paine si fructe nefierte, fara a gusta vreodata altfel de hrana. Cei ce au ajuns la aceasta treapta a postului, aceia pot stapani cu usurinta trupul si gandurile si pot spori mult pe calea rugaciunii.
5. Cerealierii, sunt calugarii care mananca o data in zi, dar numai paine neagra de cereale si boabe muiate de grau, porumb, mei, linte, bob, mazare etc.
6. Hrana uscata, este a sasea treapta a postului calugaresc, la care ajung de obicei pustnicii cei mai ravnitori. Cei care petrec in aceasta aspra nevointa mananca numai pesmeti de paine muiata in apa, cu sare sau putin otet si, toate acestea, o data pe zi si cu masura.
7. Hrana sau mana dumnezeiasca, este ultima si cea mai inalta treapta a postului calugaresc, la care ajung foarte putini dintre asceti, dupa o indelungata nevointa, fiind intariti de darul Sfantului Duh. Acestia se indestuleaza numai cu Preacuratele Taine, adica cu Trupul si Sangele Domnului nostru lisus Hristos, pe care le primesc o data sau de doua ori pe saptamana, fara a mai gusta altceva decat numai apa. Darul lui Dumnezeu m-a ajutat si am ajuns la aceasta treapta si nu mai simt foame si nici trebuinta de paine si legume.
Prin aceasta amanuntita descriere a postului si a treptelor lui, Episcopul Ioan se dovedea un adanc cunoscator al Sfintilor Parinti si un mare postitor la nivelul sfintilor asceti din vremurile de demult. Iar daca a marturisit ca in prezent se afla in treapta a saptea a postului, adica se indestula numai cu Sfanta impartasanie, aceasta a facut-o prin voia lui Dumnezeu, ca sa-i cunoastem mai deslusit masura sfinteniei sale, sa ne incredintam ca si in zilele noastre se pot face sfinti si, totodata, sa ne dam seama cat de mare si necesar este postul pe calea indumnezeirii si mantuirii omului. Caci, fara post, nu vin lacrimile. Fara post si smerenie nimeni nu se poate ridica pe treptele dumnezeiestii rugaciuni.
Iata de ce bunul nevoitor nu a primit hrana de la duhovnicul Teodul. Pentru ca nu simtea nevoia ei. Pentru ca se hranea mai mult cu cuvantul lui Dumnezeu si cu rugaciunea decat cu painea. Hrana lui erau Sfintele Taine si neincetata rugaciune...

[Clopotel]

Despre protosinghelul IOSIF CRACIUN, un mare duhovnic roman....
A trait intre anii 1864-1944

Intre anii 1925-1944 a stralucit in obstea Manastirii Neamt un alt mare duhovnic, care a continuat opera inaintasului sau, arhimandritul Calistru Gheorghiu. si acesta a fost Protosinghelul Iosif Craciun. Batranii din partea locului povestesc si astazi multe lucruri minunate despre sfintia sa, caci numele si ostenelile sale au ajuns pana departe la sute de kilometri. Dar mai presus de altele, parintele Iosif a fost cunoscut ca mare duhovnic, mare postitor si izgonitor de duhuri necurate.
De loc din comuna Garcina - Piatra Neamt, parintele Iosif devine, inca din tinerete, un vrednic ucenic al marelui si pururea pomenitului Mos Gheorghe. De la el deprinde multe nevointe, printre care mai ales postul si rugaciunea neincetata. si tot cu indemnul sau a lasat casa si familia si a venit la Manastirea Neamt sa se faca calugar.
Era in anul 1913 si avea 49 de ani. Aici a petrecut o vreme ca frate la schitul Vovidenia. Apoi, cu binecuvantarea staretului de atunci s-a facut schimonah si s-a retras ca pustnic in padurile din jurul schitului "Icoana veche".
Opt ani s-a ostenit acolo, luptandu-se cu diavolii, cu gandurile, cu trupul si cu tot felul de lipsuri. Iarna il chinuia gerul, caci umbla descult, dupa pilda dascalului sau. Vara il suparau gandurile sa se retraga in manastire. Primavara il ispitea foamea, caci mai ales in Postul Mare, manca o data dupa o zi sau doua. Iar toamna, il incerca diavolul cu reumatism, cu multe naluciri de noapte si cu tot felul de ganduri rele.
Dar parintele Iosif pe toate ispitele le biruia prin rugaciune si rabdare. De la o vreme, s-a auzit in imprejurimi de numele lui si alerga lumea de peste tot la chilia sfintiei sale, pentru rugaciune, sfat si binecuvantare.
- Unde este "Pustnicul de la Icoana"? Unde este "Pustnicul Iosif"?, intrebau credinciosii, bolnavii de departe si chiar calugarii dinalte manastiri.
Iar parintele nu inchidea usa chiliei nimanui. Desi departat de lume, nu era strain de durerile si bucuriile ei. Primea si pe calugari, primea si pe mireni. Cu unii vorbea cuvinte duhovnicesti din Pateric, cu ceilalti vorbea despre suferintele si necazurile omenesti. Pe cei dintai ii imbarbata. Pentru cei de pe urma se ruga. Si astfel bunul nevoitor ajunse folositor pentru multi.
Un dar deosebit pe care l-a primit de la Dumnezeu, inca pe cand era in pustie, a fost darul izgonirii duhurilor rele din oameni. Schimonahul Iosif postea atat de mult si citea la Psaltire ziua si noaptea, pana ce diavolii fugeau din cei bolnavi, fiind arsi cu puterea sfintei rugaciuni. si vestea despre aceasta s-a raspandit repede peste tot. Oameni bolnavi, epileptici, credinciosi de tot felul, alergau din toate partile Moldovei la "Pustnicul de la Icoana". Si cei mai multi se foloseau si se vindecau de boli.
Insa diavolul nu a putut suferi ostenelile si misiunea duhovniceasca a parintelui Iosif, ci a inceput cu mare furie a se ridica asupra lui, fie direct, fie prin oameni. Ca unii, fiind indemnati de vrajmasul neamului nostru, ziceau: „Parintele Iosif nu este preot si nu are voie sa se roage pentru bolnavi". Altii ziceau: „Parintele Iosif iubeste mai mult banii si slava oamenilor, decat linistea si rugaciunea. De aceea primeste la chilia lui atata lume", iar altii: „Parintele Iosif spre osanda sta in pustie, ca nu-i este de nici un folos. El trebuie adus in obste ca sa nu-si mai faca voile sale", incat nu putina tulburare era in soborul manastirii pentru el. „Sa mai ramana in pustie, sau sa fie chemat in obste?" Iata intrebarea care circula tot mai frecvent in manastire.
Dar bunul nevoitor nu se descuraja, nici nu inceta a primi oameni si a se ruga pentru alinarea suferintelor lor. Atunci vrajmasul a indemnat pe unii din mireni, sa-1 acuze in public: „Este la schitul Icoana un calugar care tine pe stil vechi si amageste lumea sa nu mai asculte de Biserica"... „Sa fie alungat din padure"...
Dupa atatea ispite din afara, cu greu s-ar mai fi putut impotrivi parintele Iosif.
- Ce sa fac, Prea Sfintite Stapane? intreba el pe episcopul Nicodim, staretul de atunci al Manastirii Neamt.
- Maine vino in obste, ca sa nu mai dai loc maniei si ca sa faci dovada tuturor ca sfintia ta esti nevinovat. Iar Duminica, 6 mai, sa te pregatesti pentru hirotonie in diacon si preot.
- Prea sfintite, sunt un om pacatos si nevrednic de o cinste ca aceasta!
- Fa ascultare pana la moarte si in veac nu vei gresi.
- Dar sunt om prost. Nu stiu multa carte. Am fost si casatorit. Dar acum iata sunt om batran...
- Parinte Iosif, lasa asa sa fie biruit vrajmasul si sa se intoarca ispita asupra capului lui. Apoi, nu stii sfintia ta, Dumnezeu nu cauta stiinta, ci inima curata. Primeste preotia si vino in obste, ca aici vei face o misiune si mai mare pentru popor. Nu vezi cata nevoie au credinciosii de duhovnici buni? Aici la Manastirea Neamt intotdeauna erau cate zece sau chiar si mai multi duhovnici calugari care marturiseau lumea de prin sate si invatau pe oameni frica lui Dumnezeu. Calugarii erau pe vremuri singurii parinti si singurii dascali pentru acest popor vitregit de istorie. si noi cei de astazi oare nu avem datoria sa le continuam misiunea? Asa, parinte Iosif, fa ascultare pana la moarte si nu vei gresi.
Binecuvinteaza-ma, Prea Sfintite Stapane!
- Maica Domnului, ocrotitoarea calugarilor, a carui icoana facatoare de minuni este in Manastirea Neamt, sa te binecuvinteze ca sa devii preot model si un duhovnic ales in obstea Cuviosului Paisie.
Dupa hirotonie, parintele Iosif a fost randuit sa marturiseasca lumea care venea la el tot mai mult si sa citeasca la bolnavi. I se oranduise o casa in afara de incinta. Credinciosii, mai ales bolnavii, il impresurau din toate partile. Zilnic veneau oameni suferinzi, vaduve, trecatori, pelerini de departe care ii solicitau fie o spovedanie, fie Sfantul Maslu, fie un sfat, fie o binecuvantare sau un ajutor cat de mic. Iar vrednicul ieromonah Iosif statea inaintea lor ziua si noaptea.
Dar pentru a nu fi clatinat de vrajmasul, care mereu ii facea ispite, el a inceput a se intrarma cu o nevointa si mai aspra ca in pustie. Mai ales postea foarte mult. Nu manca fiertura decat sambata si duminica, in celelalte zile gusta o felie de paine seara, cu un pahar de apa. Vinerea si miercurea, adesea postea pana a doua zi. Iar daca avea de citit molitfele Sfantului Vasile la bolnavi, nu manca deloc cate trei zile. Citea inca zilnic pana la zece catisme din Psaltire. Uneori nu manca, nici iesea din chilie pana nu o termina. Noaptea dormea pana la patru ore, cel mult. Iar cand avea bolnavi multi, nu dormea decat pana la Utrenie, doua ceasuri. Dupa miezul noptii citea la bolnavi, facea Sfantul Maslu, marturisea, dadea sfaturi, iar catre ziua se retragea in chilie si facea sute de metanii. La ora cinci dimineata isi deschidea iarasi usa chiliei si continua aceeasi osteneala misionara; caci zilnic veneau si asteptau la rand zeci si zeci de credinciosi.
Ca duhovnic, parintele Iosif era unul din cei mai aspri din toate manastirile noastre. El punea mai mult accent pe dreptate decat pe mila. Iar canoanele le respecta cu mare sfintenie. Si daca cineva ar fi facut pacate mari, ii randuia un canon tot asa de mare. Asta nu pentru a descuraja si departa pe om de la Dumnezeu, ci, din contra, pentru a-l face sa se cutremure de pacatele sale, pentru a-l convinge sa nu le mai repete, si pentru a-l infricosa pe om de muncile iadului. Caci sfintia sa isi dadea seama ca mai mult se caieste omul pentru pacat cand ii vorbesti de iad decat de rai. Era de asemenea aspru cu cei indiferenti, care aveau pacate mari, dar care nu voiau sa le marturiseasca si sa planga pentru ele. Era inca aspru cu cei ce nu tineau sfintele posturi, desi ar fi putut sa posteasca. Apoi cu cei ce traiau in desfranare, cu cei care furau si injurau de cele sfinte.
Daca cineva s-ar fi cait de faptele sale pana la lacrimi, primea un canon mult mai mic. Iar canonul cel mai obisnuit era acesta: sa posteasca regulat sfintele posturi, sa traiasca in curatie, sa manance uneori fara ulei si vin, sa faca cincizeci pana la o suta de metanii pe zi, sa primeasca hrana o data pe zi, dupa apusul soarelui...
La Sfanta Impartasanie ingaduia credinciosilor cu multa scumpatate. Numai celor cu adevarat vrednici. Rar sa faca pogoramant. Numai in cazuri extreme. Adesea zicea: "Sfanta impartasanie este ospat duhovnicesc pentru sfinti, hrana si leac pentru cei ce se caiesc, si foc pentru pacatosi". Apoi adauga: "Mai bine sa o dorim permanent, din inima si sa ne impartasim mai rar, decat sa ne impartasim des, dar cu nepasare". "Pentru aceea multi sunt bolnavi intre voi si multi mor greu, din pricina ca se impartasesc din obicei, fara lacrimi si credinta". "Nimeni sa nu se apropie de Sfantul Potir fara lacrimi", repeta adeseori.
Cu aceeasi grija deosebita si cu aceeasi frica de Dumnezeu savarsea si taina spovedaniei. El primea pe toti care veneau la el, in orice zi si la orice ora. Iar marturisirea o facea cu mare atentie si fara nici o graba, ca sa nu ramana vreun pacat, cat de mic, nemarturisit.
In adevar, parintele Iosif era foarte ravnitor la tot lucrul duhovnicesc. El nu radea niciodata. Nu stia sa vorbeasca nici frumos, nici mult, nici cu mestesug. Dar stia sa se roage mult, sa taca mult, sa invete pe altii ziua si noaptea. La marturisire cerea fiecaruia umilinta mare, parere de rau pentru tot ce a facut, lacrimi, marturisire curata si mai ales, hotararea de a nu gresi. Iar dupa spovedanie, care dura de obicei pana la doua ore, nu uita niciodata sa dea multe sfaturi folositoare de suflet.
De obicei, la sfintia sa veneau mai ales oameni cu mari framantari sufletesti, deznadajduiti, cu pacate grele, bolnavi de tot felul. si pentru aceasta facea totul sa-i poata castiga si ajuta duhovniceste. Voia ca toti sa se intoarca acasa vindecati si mangaiati. Ba mai mult, faptul ca era foarte aspru, atragea la sine oameni si mai numerosi, credinciosi care dadeau orice ca sa afle un duhovnic bun.
O alta lucrare duhovniceasca a parintelui Iosif era si aceasta: sa dea fiecarui credincios sfaturi datatoare de mantuire. Parintele era un adevarat sfetnic cu bun chip. Nu stia multa carte. Nu vorbea cu mestesug, dar vorbea de la inima si mergea tot la inima. Cuvintele lui miscau inimi impietrite, trezeau constiinte adormite, nasteau lacrimi de mult secate. Sfaturile sale alinau sufletele oamenilor, impacau pe cei invrajbiti, domoleau patimile, izgoneau pe diavoli.
Odata a venit la sfintia sa un cetatean din satul Pipirig, sa-i ceara cuvant de folos. Era tare suparat si agitat.
- Prea Cuvioase Parinte Iosif, am venit sa platesc o slujba speciala. Sunt tulburat. Nu si stiu ce sa ma fac. Am un vecin rau cu care nu ma inteleg deloc. Mereu ne certam. Mereu ma ameninta. Nu de mult mi-a dat foc la un stog de fan. Vreau deci sa platesc o slujba speciala. Daca eu sunt vinovat sa ma pedepseasca pe mine Dumnezeu, iar daca el este vinovat, sa-l bata Dumnezeu asa cum stie El...
- Frate, i-a raspuns parintele, este mare pacat sa te rogi lui Dumnezeu pentru pedepsirea aproapelui tau. Dumnezeu ne-a dat porunca sa ne iubim unii pe altii, sa ne iertam unii pe altii, sa ne rugam unii pentru altii, dar niciodata sa nu cerem razbunare unii altora. Acest gand este de la diavolul.
- Nu am liniste, parinte. Acest om vrea sa-mi distruga casa, averea, cinstea si familia. Ma ameninta, ma injura, imi face paguba. Vreau sa dau o slujba sa-l pedepseasca Dumnezeu, caci El este drept.
- Eu nu am porunca sa ma rog pentru moartea dusmanilor tai, frate. Ci pentru intoarcerea lor la mantuire, a zis parintele Iosif.
- Parinte, am venit la sfintia ta cu toata credinta. Roaga-te pentru dusmanii mei. Macar sa-i smereasca Dumnezeu.
- Frate, vad ca esti tulburat la suflet. Te rog ramai in noaptea asta la mine. Tot este catre seara. Intra si stai alaturi langa mine. Si hai sa ne rugam amandoi peste noapte pentru vrajmasul tau. Iar dimineata, ceea ce ne va lumina Dumnezeu, aceea vom face.
- Raman, parinte, a raspuns omul bucuros, in noaptea aceea fiecare s-a rugat deosebi.
In ce chip s-a rugat parintele nu stim. Omul in schimb era tare abatut si apasat de ganduri. Noaptea aceea i s-a parut tare lunga, intunecata si apasatoare. S-a rugat si el mult, a facut metanii. Si a visat un lucru infricosat, in revarsatul zorilor bate la usa chiliei:
- Binecuvinteaza-ma, Parinte Iosife.
- Ce este fiule, cum ai dormit?
- Am visat un vis infricosat. M-am vazut tot ranit si insangerat pe umeri, pe fata, pe piept si maini. Niste oameni negri si infricosati ma bateau, imi dau seama ca am gresit. Nu mai vreau sa ma razbun pe vecinul meu, orice mi-ar face. Fa-mi deci un pomelnic asa cum stii sfintia ta. Vreau sa ma impac cu el.
- Bine, fiule, am facut. Acum poti sa pleci acasa, in pace.
Cand cobora din muntele Chiriacu spre casa, i-a iesit inainte vecinul si cerandu-i iertare s-au impacat.
- Acum s-a rugat bunul parinte Iosif pentru mine, i-a zis crestinul.
Dar asemenea cazuri veneau zilnic ... parintele Iosif. Iar sfintia sa pe toti ii invata cu oarecare asprime si-i intorcea la caminele lor folositi. Ba uneori le spunea si unele prevestiri care se implineau intocmai.
Insa ceea ce l-a consacrat pe parintele ieroschimonah Iosif, ca un mare duhovnic al zilelor noastre a fost darul izgonirii duhurilor necurate din oameni. Sfintia sa era singurul si cel mai renumit parinte din manastirile noastre care, prin darul lui Dumnezeu, reusea ca in majoritatea cazurilor sa vindece astfel de boli fara leac. Unii veneau la el bolnavi din copilarie, altii din anii tineretii, iar altii la batranete. Dar la chilia parintelui Iosif toti care veneau cu credinta si speranta se vindecau. Aici ramaneau toate duhurile rele, iar ei se intorceau la casele lor sanatosi.
Si atat se raspandise vestea despre parintele Iosif si despre aceste vindecari minunate ca alergau la el din toate partile tarii oameni bolnavi de epilepsie. Marturiseau unii din batranii Manastirii Neamt, ca mereu auzeau la chilia lui oameni care racneau chinuiti de diavoli, femei care plangeau, bolnavi fara vindecare care asteptau cu ultima speranta un leac miraculos, intalneai pe cerdacul chiliei lui si astfel de bolnavi: oameni cu constiinta apasata de pacate grele care asteptau sa se marturiseasca, mame cu copii bolnavi in brate, suflete zbuciumate de cine stie ce necazuri, fiecare astepta pe doctorul cel minunat. Unii erau galbeni si schimbati la fata de boala si suparare. Attii loviti peste obraz si zdrobiti din pricina deselor caderi pe jos. Altii paralizati stateau culcati pe cerdac sau in carute. Iar altii mai greu bolnavi si iesiti din minte, erau legati si paziti de rude, fie in carute, fie in chilia anume rezervata de alaturi. Astfel unii taceau dusi pe ganduri, altii mai tari in credinta se-rugau, altii mai slabi plangeau, iar cei chinuiti de duhurile rele tipau, cadeau in coma, deveneau violenti.
Asa arata chilia si ograda parintelui Iosif, situata in afara incintei din pricina zgomotului, ca o mica policlinica sau ca un adevarat spital duhovnicesc. Si nu era acolo doctor, nu sora de ajutor, nu injectii de calmare, nu pastile de alinare. Ci singur parintele Iosif statea zi si noapte intre acesti suferinzi, si impartasea tuturor din darul primit de la Dumnezeu. Permanent il vedeai printre oameni.
Slab, batran, adus de spate, cu barba alba si rara, imbracat cu o dulama veche, incins cu brau de curea si cu epitrahilul pe grumaz. Se oprea langa fiecare caruta, vorbea cu fiecare bolnav de ce suferea, intreba pe insotitor de cata vreme este stapanit de duhul cel rau. Apoi facea dupa obicei pomelnic pentru ei. Pe cei mai grav bolnavi ii primea si ii culca pe paturi anume pregatite intr-o camera separata. Pe cei slabi la minte ii randuia sa se spovedeasca, iar pe cei bolnavi de minte si stapaniti de diavoli, ii incuia intr-o alta chilie cu gratii si acolo
stateau trei zile si trei nopti fara mancare si apa.
Iata si felul cum proceda sfintia sa cu fiecare fel de bolnav. Cei care cereau spovedanie si erau oarecum sanatosi trupeste, erau cazati in manastire. Erau primiti la marturisire de obicei dimineata pana la orele zece-unsprezece. Dupa masa nu mai marturisea pe nimeni pana in noaptea urmatoare, in schimb bolnavii, afara de cei epileptici, erau primiti la marturisire indata ce ajungeau la sfintia sa. Iar la miezul noptii facea o data pentru toti Sfantul Maslu. Dimineata le citea iarasi rugaciuni de vindecare, pe care le repeta de cateva ori pe zi. Dupa al treilea Sfant Maslu bolnavilor li se dadea Preacuratele Taine, daca erau gasiti vrednici la marturisire. Si asa cu darul lui Hristos se intorceau dupa cateva zile usurati, mangaiati si nu putini vindecati de boala.
Cei bolnavi de epilepsie dadeau cel mai mult de lucru parintelui Iosif. Dupa ce ii inchidea in camera, ii punea obligatoriu la post atat pe bolnavi, cat si pe rudele lor pana a treia zi. Ba nici parintele nu manca nimic trei zile si trei nopti. Iar in fiecare miez de noapte sau in zorii zilei le facea separat Sfantul Maslu cu trei preoti si le citea Molitfele Sfantului Vasile cel Mare pentru izgonirea duhurilor rele. Aceleasi molitfe le repeta de trei ori pe zi. Dupa ce termina postul de trei zile, rugaciunile si Sfantul Maslu, o parte din bolnavi se vindecau prin darul Duhului Sfant si credinta lor. La urma parintele ii marturisea, ii impartasea, le dadea ceva de mancare si ii slobozea la casele lor sanatosi.
Iar pe cei ce nu se vindecau inca, parintele Iosif nu-i lasa sa plece acasa. Ci ii intarea cu putina mancare, apoi ii punea iarasi la post trei zile. La fel nici parintele nu manca, ci se ruga mereu cu post si lacrimi pentru vindecarea lor. Dupa inca trei Sfinte Masluri si trei zile de post cei care totusi nu se vindecau, erau din nou pusi la post aspru inca trei zile. Deci dupa noua zile de post, rugaciune, marturisire si dezlegare, se vindecau aproape toti bolnavii de epilepsie. Putinii care ramaneau, erau trimisi acasa cu obligatia sa indeplineasca un anumit canon de iertare si sa revina iarasi la manastire.
Asa se trudea pururea pomenitul Protosinghel Iosif Craciun pentru vindecarea, alinarea si mantuirea credinciosilor, care ajungeau la Manastirea Neamt. si era cautat de toti, pretuit de toti si ascultat de toti. Cuvantul lui era primit ca insusi cuvantul lui Hristos. Sfatul lui patrundea pana la inima, iar pilda vietii lui uimea pe toti. Sarac, rau imbracat, intotdeauna milostiv cu cei saraci, alinator de suferinte, smerit, tacut, obosit de post, de nesomn si metanii si foarte iubitor de pravila.
La biserica venea ori de cate ori gasea putin ragaz. Statea intotdeauna in picioare langa mormantul Cuviosului Paisie. Nu privea in nici o parte si zicea mereu in taina rugaciunea lui Iisus, iar cand savarsea Sfanta Liturghie, varsa nu putine lacrimi. Si nu avea nici un ucenic, ci singur slujea celor bolnavi.
Iar ca o incununare a ostenelilor sale, parintele Iosif nu era nicidecum iubitor de bani, de avere sau de slava omeneasca. Tot ce aduna de la credinciosi dadea la manastire. Cu banii dati de el s-au facut multe reparatii si innoiri la biserica, la arhondaric si la bolnita. Apoi s-au inzestrat multi orfani, saraci, vaduve si scapatati din imprejurimi, care si astazi il pomenesc inca.
In primavara anului 1944, pe cand era in varsta de 80 de ani, dupa o scurta suferinta, a trecut din viata aceasta, lasand in urma multi bolnavi plangand dupa sfintia sa si intreband peste tot: "Unde este parintele pustnic? Unde este pustnicul Iosif de la Icoana?"
Parintele Iosif se roaga in cer pentru noi!...
SFARSIT SI LUI DUMNEZEU SLAVA!

[sermold]

PAGINA LIPSA DIN ISTORIA CRESTINISMULUI
http://www3.sympatico.ca/ws7n/index.htm

ESTE BIBLIA CUVANTUL DOMNULUI ?
http://www3.sympatico.ca/ws7n/Index9.htm

PE POTECI MAI PUTIN UMBLATE
http://www.geocities.com/athens/delphi/5647

ISTORIA CRESTINISMULUI – O CUNOASTEM ?
http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t10525.html

[Clopotel]

Draga Sermold,


Dar am si rugamintea sa muti linkurile ce le-ai dat caci la topicul acesta, despre Ortodoxie, sunt offtopic si le voi sterge...
Chiar la primele linkuri ale tale, autorul acestora precizeaza:

[Bolt]

Aberatiilor alora li s-au raspuns de zeci daca nu de sute de ani. Prind de obicei la aventurosii si naivii care uita de groapa intre doua pahare si-o carte de-a lu' Sigmund.
Nu-i de mirare nici ca imensa majoritate a adeptilor care contrazic date istorice fara echivoc prin tabloide obscure, provin din familii dezorganizate moral si au un trecut adolescentin anomic si semiinfrational. Au crescut prin misticisme si tot soiul de deformari intelectuale elementare iar acum gafaie dupa neologisme prin dictionare in speranta ca boarea lor de intelighentza va deveni mai epatanta. Mi-l da pe Popper ca insider dar era vai de capu' lui de off-topic domeniului. Se stiu multe despre piticii homosexuali din ateism si anticrestinism pt. a mai avea vreo urma de credit. Confunda in mod infantil crestinismul cu doar "o cale morala" substituibila de stradaniile creierelor lor de tarana si vin la masa dezbaterilor cu amatorisme de astea. Lasa-le link-urile acolo ca nu se teme nimeni de ele.

Acest topic a fost editat de Bolt: 28 Apr 2006, 08:09 PM

[IoanV]

Ortodoxia si alte credinte

Gheorgaki din Tibet de Cuv. Paisie Aghioratul

(Fragment din "Viata Cuviosului Paisie Aghioratul")

Odata a venit in Sfantul Munte si umbla pe la manastiri un tanar in varsta de saisprezece-saptesprezece ani, pe care il chema Gheorgaki. La varsta de trei ani fusese dus de parintii lui la o manastire budista din Tibet, inaintase mult in yoga si ajunsese un vrajitor desavarsit putand sa cheme pe oricare diavol voia. Purta centura neagra si stia foarte bine karate. Cu puterea satanei facea tot felul de demonstrafii care pricinuiau uimire. Lovea cu mana pietre mari si le sfarama ca pe niste nuci. Putea sa citeasca si carti inchise. Spargea alune in palma, arunca cojile, iar miezul ramanea lipit de mana.

Niste monahi l-au adus pe Gheorgaki la "Panaguda", ca sa fie ajutat de Staret. Cand a ajuns acolo, l-a intrebat pe Staret ce puteri are si ce minuni poate face. Atunci Staret-ul i-a raspuns ca insusi nu are nici o putere si ca toata puterea este a lui Dumnezeu.

Gheorgaki, vrand sa-si arate puterea, si-a concentrat privirea spre o piatra mare care era la distanta si a facut-o bucati. Atunci Staretul a facut semnul crucii pe o piatra mica si i-a spus sa o sparga si pe aceea. El s-a concentrat, si-a facut vrajile lui, dar nu a reusit sa o sparga. Vazand aceasta, a inceput sa tremure, iar puterile demonice pe care credea ca le stapanea, neputand sparge piatra, s-au intors impotriva lui si l-au aruncat cu putere in cealalta parte a raului. Staretul a mers si l-a gasit intr-o stare jalnica.

Altadata, povestea Staretul, in timp ce discutam cu el, s-a ridicat deodata, mi-a prins mainile si mi le-a intors la spate. "Sa vina acum sa te scape Hagi-efendi, daca poate", mi-a spus. Am simtit aceasta ca pe o hula. Atunci mi-am tras putin mainile si l-am aruncat cat colo. Dupa aceea a sarit in sus si a vrut sa ma loveasca cu piciorul, dar piciorul lui s-a oprit langa fata mea, ca si cum ar fi intalnit o piedica nevazuta. M-a pazit Dumnezeu.

In acea noapte l-am oprit si l-am pus sa doarma in chilia mea. Dar diavolii l-au luat si l-au tarat pana jos in parau, unde l-au batut pentru nereusita lui.

Dimineata a venit intr-o stare jalnica, ranit, plin de spini si pamant si mi-a marturisit: "M-a batut satana pentru ca nu am putut sa te biruiesc""

Staretul l-a convins pe Gheorgaki sa-i aduca toate cartile lui de vrajitorie si le-a ars. Apoi l-a tinut putina vreme langa el si l-a ajutat cat timp acela a facut ascultare. Dupa aceea Staretul, interesandu-se sa afle daca Gheorgaki este botezat, a aflat chiar si biserica in care s-a savarsit botezul lui. Gheorgaki cutremurat de puterea si harul Staretului, voia sa devina monah, dar nu a putut.

Staretul folosea cazul lui Gheorgaki ca sa arate cat de mare este inselarea celor ce cred ca toate religiile sunt egale, ca toate cred in acelasi Dumnezeu si ca nu exista nici o diferenta intre monahii tibetani si cei ortodocsi.

[edinide]

[IoanV]

Edinide

[edinide]

[Clopotel]

Draga Edinide,
Probabil ca iti place sa vorbesti ca sa te asculti singur... Dar macar incearca sa ai o logica in ce spui...

[edinide]

[Clopotel]

Draga Edinide,

[edinide]

[edinide]

Clopotel,
Exista vre-o carte numita "Dogma Ortodoxa", care sa fie general recunoscuta, care sa fie "Dogma" in sine? Sau este numai colectie de carti si traditie, slab legate intre ele? Eu am una numita "Credinta Ortodoxa" de IPS Daniel - 2003, in ce masura ar fi specifica pentru "Dogma Ortodoxa", sau relevanta, sau recunoscuta?

[Clopotel]

Draga Edinide,

[edinide]

[Clopotel]

Draga Edinide,

[abureala]

[Clopotel]

Draga Abureala
ai punctat foarte bine
nu se poate învăţa Credinţa Bisericii Ortodoxe de Răsărit printr-un studiu intelectual, ci numai prin trăire. Aceasta se găseşte nu în ştiinţa teologiei, ci în dumnezeieştile slujbe, în chilia călugărului, în rugăciunea unei femei oarecare, în moartea nepregetată a mucenicului, în definitiv, în tot ceea ce trăieşte. Nu te poţi apropia de ea fiind în afară, ci doar fiind înăuntru.

[edinide]

[Clopotel]

Draga Edinide,
Ti-am explicat de multe ori si in amanunt dar vad ca tot nelamurit esti:

[IoanV]

edinide,
53. Cel ce nu a îmbrăcat chipul Domnului nostru Iisus Hristos, al Omului ceresc si Dumnezeu, peste omul rational si mintal, cu bună simtire si întru cunostintă, e încă numai sînge si carne. El nu poate primi simtirea slavei duhovnicesti prin cuvînt (ratiune), precum nici cei orbi din nastere nu pot cunoaste numai prin cuvînt (ra tiune) lumina soarelui
Din "Cele 225 de capete teologice si practice Ale celui între sfinti părintelui nostru Simeon Noul Teolog egumenul Mînăstirii sfîntul Mamas de Xirokerkos, una sută capete făptuitoare si de Dumnezeu cuvîntătoare (practice si teologice)." sursa filocalia.ro . Aici se gasesc multe invataturi pe care ortodocsii le considera corecte.
Ortodoxia e o cale nu o cunoastere rationala, chiar daca cuprinde si asa ceva!

Cererea ta edinide, de a primi o sursa din care sa deduci ce si cum e cu Ortodoxia, ca sa o poti cuprinde si inghiti in sistemul tau este sortita esecului din capul locului. Dupa ce incepi sa traiesti cu adevarat nu mai ai astfel de ginduri. Pina nu incepi sa o traiesti cu adevarat, zadarnice si gresite sunt astfel de ginduri caci nu o intelegi.

Acest topic a fost editat de IoanV: 11 May 2006, 08:17 AM

[edinide]

IoanV,

Nu cautam Ortodoxia din Carte, ci cautam Dogma Ortodoxa in Carte, Dogma fiind "teza fundamentala a unei religii". Asta cautam, o carte de Teze Fundamentale, ca sa stiu care este Fundatia Dogmatica a Ortodoxiei. Chiar daca nu are Manual Dogmatic, Teze Fundamentale tot trebuie sa fie, deoarece sunt invocate cind le incalci... dar, specific Ortodox, nu sunt sistematizate si nici adunate intr-o lucrare coerenta, totul este o nebuloasa... Deci, nu cautam Credinta Ortodoxa cu Ratiunea... Sau, se confunda oare Dogma Ortodoxa cu Credinta Ortodoxa...? Chiar asa de mare sa fie confuzia?

Am inceput sa citesc Patericul, texte interesante, dar am un puternic simtamint ca nu voi gasi acolo nici o Teza Fundamentala, decit Spiritualitate Umana in descrierea Divinului.

P.S. Sper ca esti sanatos si bine. Daca ai nevoie, ma pot ruga pentru tine.

[IoanV]

edinide,
Eu ti-am mai dat cindva sugestia sa citesti Teologia Dogmatica a parintelui Dumitru Staniloae, toate 3 volumele. Din cite stiu acolo e expus foarte bine crezul ortodox. Dar trebuie citita cu inima, nu cu mintea.

[edinide]

Exista cartea in format electronic?

[edinide]

Clopotel,
Am citit capitolul unu de la http://www.sfaturiortodoxe.ro/pateric/slovaa.htm. Interesant, unele greu de inteles din cauza arhaismului limbii sia conteztului cultural. Acum, poti te rog sa-mi indici care sint Tezele Dogmatice Ortodoxe care decurg din acest capitol?

[IoanV]

edinide,
Eu am cumpart-o cu 7 ron. Si pe net gasesti insa suficiente informatii.Despre Parintele Arsenie Boca. Iti mai propun un link spre site-ul unui preot, Iulian Nistea, unde gasesi sfaturi, etc, precum si o pagina cu duhovnici români. Dacă crezi că ştii mai bine ca ei, arată tu unde greşesc în învăţăturile pe care ni le dau nouă, celor mai puţin vrednici.
Acolo sunt şi câteva învăţături ale Părintelui Arsenie Boca. Oricum, cu o căutare găseşti f. multe. Nu te grăbi să ajungi la esenţă, când ne este dat ajungem şi acolo, dacă avem răbdarea să parcurgem drumul cum se cuvine.
Site-ul parintelului Nistea Iulian.

Acest topic a fost editat de IoanV: 13 May 2006, 09:15 PM

[Clopotel]

Draga Edinide,

[edinide]

[Clopotel]

Draga Edinide,
Nu-i nevoie sa urlii ca nu e nimeni surd aici... Nu este nimeni vinovat ca tie iti este lene sa citesti niste lucrari de dogmatica ortodoxa ca sa-ti dai seama despre ce e vorba... Noi ti-am indicat cateva carti... Mai mult ce putem face? Sa-ti copiem acele carti de dogmatica aici pe forum? Daca chiar esti fara pic de vointa de a invata, atunci o sa ai sansa sa citesti si dogmatica pe noul subform ce l-a deschis Mihai, speram in curand si ca vor participa preoti si diaconi acolo...

[edinide]

Scuze pentru literele mari... si rosii... (semantica ramine...)

[Clopotel]

Draga Edinide,