Moreover The World, Aplauze Optiuni

[Mihai]

Scrieri, ganduri, amintiri din viata forumistei aplauze veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

[aplauze]

Sunt putin sceptica in ceea ce priveste jurnalul asta. Deja vad cum intr-o zi, doua, renunt la el. Daca as fi in locul lui, nici nu m-as lasa scrisa.

Dar, de fapt, un gand imi spune ca jurnalele asta cauta. Oameni care sa le scrie. Paginile lor sunt mereu goale si asteapta sa fie pictate. Exact ca in ‘’The Pillow Book’’. Ea isi cauta barbatul care sa o picteze; asa se simte implinita, gasindu-l.
Jurnalul alearga si el sa-si gaseasca scriitorul. Si daca iti gasesti vreodata propriul jurnal, zburlit si indoit, nu-l inlocui cu unul nou. Nu ai de unde sa stii prin cate a trecut ca sa fie acolo, langa tine, sa inregistreze totul.

Si el se grabeste dimineata pe strada, in troleu, in metrou, si el se ascunde cu tine in fumoar, si el se pateaza cu sos la masa si, mai ales, e cu tine acolo cand intalnesti oameni. Poate ca el nu se fastaceste in fata lui/ei, nici nu le vorbeste asa cum poti face tu. Dar el ar sti clar ce trebuie sa le spuna, sa le povesteasca despre noptile tale cu fata sub cearsaf, cand iti proiectezi pe o panza visele, despre momentele de concentrare cand vrei sa-ti amintesti chipul lui/ei, despre conversatiile voastre cel putin dubioase din oglinda.

Da, e jurnalul tau. De multe ori probabil il urasti, ti-e scarba sa-l vezi : contine lucruri pe care ti le doresti, e un cufar plin, insa, cu nazuintele tale, gandurile care au ramas la stadiul de gand. Te doare ca nu se materializeaza ; si tu le negi.
Stim – si eu si jurnalul. Dar faptul ca toate cererile puse pe hartie nu se materializeaza nu tin catusi de putin de calitatea hartiei. Sa stii.
Recunoaste-i nobletea de a-ti absorbi substanta si de a te linisti.

As vrea sa-ti zambesc, dar nu stiu cum sa fac asta pe hartie. Oricum, sa stii ca mi-e cald si bine langa tine.

[aplauze]

PERSPECTIVES ON THE WORLD

Another page…
It’s getting worse. But when the Coxcomb arrives at home, everything will be finished. This would be the negative climax of Everything. The problem is that this climax does not behave naturally, as in being [-temporal]. This particular type lasts for days, months, maybe years, just during the times when the Coxcomb is here.

The moment he enters the world, I start feeling no fear at all. And it is destructive, because I am not alert anymore. Being alert is one of the huge advantages that have kept humans alive and evolving. When you’re alert you are liable to lose things indeed, but the delicious part is that you Want to see everything, get or let go, after getting the chance of evaluating the situation first. Under these circumstances, you may lose sometimes but Seeing you’re a loser brings you even more energy, which gets you even more involved in sight-seeing.

Sight-seeing – refused by Coxcombs
It’s like sitting on a bench in the park, trying to see all the world around you, not missing a plane nor an ant.
Grammatically, the mere fact of sitting on a bench is possible. It doesn’t imply anything else. It’s just a human being focused on its action of sitting. You can do it for decades. Why couldn’t you, I’ll ask. You’ll say: what the hell, we’re human beings, aiming at something, living our lives actively!’ But are we really, my friends? Are we all like that?

Some of us just peep at the World sitting in front of them, because they’re afraid to look straight in Her eyes.
Others stare at Her young and firm skin, deeply coloured eyes, bowed eyebrows, -> She’s amazing.
Others never get to see her, no matter how much attention they would pay… They’re on the wrong bench, sitting with their backs to the main alley. They only see leaves and the cycle of life. They don’t have a decent perspective as they never see the full image. Innocents.
Yet, others see her cleavage, feel horny, f**k Her and then say she’s a whore, feeling sorry they haven’t got a real World.

The upper-mentioned, the Horny viewers, are either
-non-scrupulous because they know they’re doing their job well, or
-complexed, who f**k the world but to no effect, not even their own pleasure. They are just coxcombs, nothing more than that.
And if for the non-scrupulous type, the relationship with the world might end up well, as she is given some satisfaction afterall, for the coxcombs, it will never do.

As for me, I am the first type as I am imaginative and intelligent enough to make a magnificent world for myself, warm and good-looking, just from a few peeps, without wasting too much energy.

Each sees the world from their own point of view, but there is only 1 World.
We are part of various types but we share Her alone. And, you non-scrupulous coxcombs, the reason why I hate you is that you’re fucking my World as well – to nobody’s sssatisfaction.

[Promo Contextual]

[aplauze]

Cool, acum ca am scris ce aveam pregatit dinainte.. cred ca ma pot desfasura in voie. [In voia cui?]...
O camera goala, cum e aceasta de aici poate fi stanjenitoare sau confortabila. Mie-mi place, oricum. Cam asta imi doresc in momentul de fata. O camera goala. Sure, eu sper sa se umple

Azi am fost bine. M-am trezit, which is good. Am spalat vase, which is good. M-am intalnit cu Dumnealui, which might be good afterall .. Am fost la serviciu, unde am negociat.. As usual.
La serviciu, acolo, se sarbatorea. Si am primit, cu ocazia asta, o cana care-si schimba culoarea: e neagra, dar daca insisti si o tii sub un jet de lichid fierbinte, se inalbeste si arata, in mod vesel, cum cineva/ceva ''implineste 5 ani''. Asa scrie pe ea. 5 ani e o varsta respectabila de altfel. O, eu cand aveam 5 ani... mhm, nu, nu sunt pregatita sa vorbesc despre asta inca. Sau sa vorbesc?
Da, e varsta cand realizezi cat esti de important. De asta purtam eu batic legat la spate .. cu buline. Si aveam o sticluta cu potiuni in mana.

O atasez maine
Noapte buna, e intuneric.

[aplauze]

Oare cum faci cand esti trist? Oare faci altfel cand te intristeaza un om bun decat atunci cand te intristeaza un ticalos?
Eu n-am citit despre asta nicaieri.
Stiu ca abia el asteapta sa citeasca asta. A pandit toata seara sa vada poate-poate. ... Sau poate doar asa m-am obisnuit - sa mi se acorde interes. Mi-a zis ca la un moment dat se va termina. Si e posibil ca subtil sa ne indreptam spre asta. Pentru ca el se simte gol, pustiu, neimplinit, batran, genial - si eu nu-l pot ajuta. Nu pot ajuta oamenii cu probleme. Trebuie sa mai invat. Daca incerc sa ii ajut ajung fie sa ii distrug pe ei, fie sa ma distrug pe mine. Si daca inainte el insista sa il ajut si sa ma ajut ajutandu-l, acum nu mai face nici asta. Se intampla de peste 24 de ore, man.
Si e ticalos. Si imi raspunde la stimuli fizici la fel ca inainte..... dar nu e langa mine. Cu cat vreau mai mult sa stiu ce-i inauntru cu atat ma simt mai departe si-mi vine sa renunt de tot la mers, vazand ca drumul pe care merg e gresit.
Si ma simt asa trista acum fiindca stiu ca daca renunta la mine o sa raman iar singura. Si stiu bine ca nici telefonul n-o sa sune, the usual. Poate doar cand e mama si vrea sa stie daca am mai dat pe la scoala.
Ma simt trista, asa.
Pe el l-am vrut mai putin ca iubit, ci ca prieten. Numai ca nu mi-am dat seama ca eu nu stiu ce e un prieten si nu pot fi unul.
Iubit nu voiam. Asa ca... intr-o zi el a devenit prietenul meu, si intr-o alta zi o sa dispara.
Stiu ca s prostuta, dar mi-e frica sa nu dispara fizic. Cat timp e acolo si-l stiu bine, e bine. Numai ca as inebuni sa nu mai existe.

Cum dracu s-a ajuns la asta, man. Eu doar am zis unui domn in palton, intr-o zi de iarna, dandu-ma cu ruj pe buze: - Daa! Da! Vreau in trupa de teatru, duh. ''Sigur ca da, abonamentul dvs poate fi inchis incepand cu data de facturare''. Ce trebuie sa mai fac, sa ma inscriu pe lista? Da! Da-mi un pix. Ok, astept mail-ul. Pa paa. Bun venit la ******, numele meu este...

[aplauze]

Ieri am mers la scoala, si mi-am luat cu mine un caiet, la intamplare, din dulap. Si cand il deschid, la curs, I go wow.. Am gasit inca o chestie scrisa intr-un moment trist. Momentele astea triste ma fac mereu sa ma simt penibil, mai ales cand in urma lor ma aleg si cu dovada scrisa a tristetii.
Ma, partea buna e ca acum am pastrat pentru mine, nu am dat mai departe scrierea si domnului [altul decat cei mentionati pana acum.. sa fie clar, nu sunt maritata, cu copii si amanti, sunt un kid care invata].

Sa vedem...

'' So dim seems the light to be


You dwell in Darkness, you told me. I am there now, feeling those hot dark rays over the chin. I believe it's your Throne I am sitting on, reading my white frozen book. You must be out fighting the evil armies.
So sacred a place your world is. I wonder:

If you touch the things I've just touched, will you feel I've been here? Will you feel the cold worship imprinted within
them? Will you smile and look up?


I shyly step towards your guard.

Oh, he winked to me.
Lord, he knows I am here.

In my despair, I run through brimstone, clouds of black magic, I mount on the black horse and...

He knows not I am here.

Now all the darkness around freezes. The fireballs stop. Still snakes surround the throne.

They must have stayed hidden while I was reading my book there.

But the guard still looks right at me. I move my hand, he follows it; and his glance joins my every move.
I dismount and begin moving my feet. I am aware I cannot die. But yet I feel fear.

I observe the rules you gave me a while ago and quietly open the heavy metal door leading back inside me. The guard still keeps his look right upon my steps.

I leave the door open. He will close it, for sure.''


In linii mari, aici v-am descris lumea domnului meu. Si felul cum o vad eu. Si frica. Si obedienta.

[aplauze]

Merg pe strada.. Pentru ca sunt suficient de norocoasa ca pot vedea [si gandi ] ma gandesc:

''Ia priveste: oameni-muzica, oameni-sex, oameni-zambet, oameni-creier, oameni-magie, oameni-miros-urat, oameni-tarani, oameni-masini, oameni-rap, oameni-furtun, oameni-deliciu, oameni-melc, oameni-lumina, oameni-guma, oameni-culori, oameni-politic, oameni-target, oameni-lider, oameni-cu-ochi..''

E dubios ca intreaga zi nu faci decat sa te gandesti la oameni. Man, ia-ti un animal si taci.

[aplauze]

Gary Jules - Mad World


http://www.youtube.com/watch?v=4N3N1MlvVc4...ameProfile%2Edo

[aplauze]

cand eram mica credeam ca iubesc pe toata lumea si ca nimeni nu are nici un motiv sa nu ma iubeasca.
cat de naiv
si abia de cativa ani am invatat ca nu e asa

in mod inconstient, cu totii avem tendinta sa copiem parti din cei din jur. orice detaliu care ne place ne influenteaza, in sensul in care suntem predispusi sa adaugam comportamentului sau atitudinii noastre acel detaliu
probabil cand am ajuns in bucuresti am inceput sa imi dau seama ca de fapt aici nimeni nu ma iubeste si nici eu nu iubesc pe nimeni, ca e greu sa gasesti caldura... si am inceput si eu sa ofer din ce in ce mai putina iubire, mai putina caldura.
acum ma trezesc rece ca gheata, in mijlocul tuturor acestor sloiuri... prin frecare cred ca ne am putea incalzi si topi, totusi

.. oups.. n-am vrut sa sune asa..

ce e grav e ca fiind atat de reci cu tine, oamenii practic te obliga sa fii self-centered. Iti sugereaza: nu ai ce discuta cu mine. Imbunatateste-ti discursul sau fii mai mult decat esti, muc mic, si atunci discuta cu mine.
Si tu, cu codita intre picioare, te documentezi, iti pregatesti tactici si fara sa vrei intri in razboi cu toti oamenii astia. Esti frustrat, vrei sa le arati ca tu esti cool. Ca si tu meriti sa fii luat in calcul.
Cand cineva te considera dusmanul lui, deja ego-ul tau e gadilat in mod placut. E ca si cum te considera suficient de important ca sa te poti masura cu el.

Ce bullshit. In ce jungla mai traiesc sau au trait toti oamenii care gandesc asa si stramosii stramosilor lor.
Na, si stramosul meu, Stefan cel Mare, s-a luptat cu turcii, dar erau turci! Si era mai grav, ca otraveau fantani, violau femei. Trebuia sa ia masuri. Dar pentru sloiurile care, de cele mai multe ori sunt doar oameni inapti sa fie diplomati cel putin, daca nu draguti, nu simt ca merita sa ma fac si eu sloi axat pe batalie.

Eu vreau la Ibiza. Sa fie armonie si sa bem


A votre sante. Luvu all

[anushca]

Am intrat tiptil sa vad cum arata jurnalul unui musteriu si zambesc "Imbunatateste-ti discursul sau fii mai mult decat esti, muc mic, si atunci discuta cu mine.
Si tu, cu codita intre picioare, te documentezi, iti pregatesti tactici si fara sa vrei intri in razboi cu toti oamenii astia..."

Auzi domnisorica, ma declar dusmanul tau!

[aplauze]

Uh, kinky

I dare you be my enemy!

[aplauze]

Stiu ca am fost mirata de doua lucruri ieri si azi.

Dar cine naiba le mai tine minte dupa ce a restartat calculatorul de trei ori fiindca nu se auzea muzica, dupa ce a urmarit stirile de la ora 5 unde o tipa a fost grav accidentata de un sofer care mergea cu 30 km la ora, dar care timp de 10 metri nu a observat-o.

Si acum la tv e rubrica sport unde una blonda spune ceva despre Mihai Stoica. Who the f**k is Mihai Stoica si de ce trebuie sa aud eu asta pe fundalul vietii mele? Acum spune ca un alt tip a pescuit un crap de cateva kilograme. Ce sa zic. ... A, stai ca e vorba despre Lobont... ee.. I-auzi, un crap de cateva kilograme

Bun venit, ieri, in Cafeneaua Actorilor de la TNB. Acolo, in toaleta, observ un sticker sub oglinda:

Oglinda pentru femeile fara riduri. Dove.



Si a inceput amorteala frustrarii. Eu am cateva riduri deja, ingrijorator pentru 21 de ani.. Si ''inteligentii'' care comunica ''fara riduri'' ma fac sa imi vina sa ma sinucid pentru ca am riduri, care se vor inmulti si adanci vrand nevrand, iar pentru a putea sa ma uit in oglinzile lor ar trebui sa le cumpar produsele. Este cel mai josnic santaj emotional, care mai degraba te face sa suferi decat sa te manipuleze.

Practic, conform opiniei lor, haideti sa marginalizam femeile care au cosuri, femeile care au riduri, femeile care au cearcane. Ei cred ca ofera produse care sa combata defectele aparute in mod natural pe pielea umana? Sa o creada ei. In clipa in care fac o potiune care intr-adevar in 5 minute sa faca o fata de baba sa arate ca un fund de bebelus, abia atunci ar fi decent sa duca o astfel de campanie.

Insa ma indoiesc eu ca produsele Dove pot face baba aia de 90 de ani din afisul de pe Universitate sa arate cu 50 de ani mai tanara. Ma indoiesc sincer.

Si daca produsele lor nu sunt in stare sa imbunatateasca cu nimic, global vorbind, modul in care arata oamenii, atunci de ce intr-un loc public condamni femeile cu riduri sa nu priveasca oglinda?
Este o mare gluma proasta campania lor.

Auzi... Oglinda pentru femeile fara riduri..

[aplauze]

Dove


Campania internationala Dove pentru frumusetea adevarata se refera strict la a avea o piele ok fara sa fie nevoie de machiaj. Dar repet.. sa nu te poti uita intr-o oglinda doar pentru ca ai riduri?.. Cred ca au incercat sa fie amuzanti. Well.. boring, nereusit, desolee

http://www.youtube.com/watch?v=NMxxelZHs8Y


Pana atunci, va recomand Mano Solo - Je suis venu vous voir, fara legatura cu astea de mai sus

Kiss

[aplauze]

The valleys of green never come alone.

They bring along all human trash.

Who else walks on that green grass apart from the frustrated, the desperate, the insane, the depressed and the dead?

People who are happy with their own lives feel satisfied by just walking on the street, watching a dog, eating an ice cream or climbing a mountain [not Everest.. an ordinary peak]. Whenever the dog has bit you, the streets are crowded with cars and souls, the ice cream is melt, the mountain is too high to climb, you seek relaxation in the valley of green.

Imagine one day you and me, having nothing else to do, decide to go see what's about that green valley everyone's talking about. Research they call it.

Day 1

Valleys of Green Management - draft

Billions of subjects laying on the grass.
Human dirt everywhere. They have no showers and no toilets there.
Locals [the dead] talk about a daily rain, every evening at 10 pm. Note: this must be the cold shower humans take before making a decision that brings them back to happy life.
There is no form of social organization, no hierarchies, no laws. Everybody there is free to rest - as they wish.
We watch the sky, the grass, feel the texture of the soil [humid - due to the water supplied every evening by the rains].
One important thing, we can not distinguish any physical features of the individuals there - they are all blurry.

The usual, we fall asleep on the meadow and wake up the next morning.

Day 2

Trying to socialize

To no effect. They have no beer here - can't invite anyone out. No football. No tennis courts. No computers. No chips. No Coca-Cola. Basically nothing.
And the usual line: Hi, do you happen to know what time it is? would be totally inappropriate.
We decide to go home after trying to shake hands with a local. They have no flesh either.

Day 3

To go or not to go to the Valley of Green

Woke up early. Lit a cigarette. Got a cup of coffee. Turned on the tv for the morning news. Took the subway: people smelling like beer after last night's party, people listening to music, people talking, men staring at girls' bodies, women staring at other women's latest fashion purses, books, cheap newspapers. Arrived at work: boss saying good morning, my computer, my daily work, my daily after-work beer, my daily after-dark activities.

Now I agree, my day may not be the best in the world. But whenever I feel disappointed with this day of mine, I waste my time asking myself... the life or the valley of green?

And the question remains unanswered. What's worse from the two? And what's worse Than the two?

[aplauze]

Descarca fisierul/ele

 untitled.JPG ( 52.6K ) Numar descarcari: 37

 

[aplauze]

Buna

Vocea te ajuta sa manipulezi oamenii
Si vocea, si ce articulezi, evident.

Mi-ar placea sa cant mult.. si bine sa debordez de voce... Cred ca daca as canta pe cat de frumos imi doresc m-as indragosti de mine. Fie numai si pentru atat.

De fapt, admir oamenii care debordeaza de ''orice''.. de fericire de obicei se poate deborda. Dar e ok, pot deborda si de nesimtire si de prostie si de dragalasenie si de placere si de rusine... Au sentimente autentice.

Am auzit un trasnet asta noapte. A vibrat toata casa. Masinile cu fel de del de alarme au inceput sa racneasca am debordat de frica, to be more explicit. Doamne, cum se simt fiorii reci cand se ingramadesc unul langa altul - tot de frica. Si cineva care sta la 10 km distanta mi-a confirmat ca au mai fost fiori reci si pe-acolo care s-au ingramadit din cauza aceluiasi trasnet.

Ce po' sa zic... o zi traznet azi... Mai bine fug sa ma culc [ era sa zic fulg sa ma cuc.. na!]

[aplauze]

Listen, Ecoute, Hoere

Alison Krauss... Ain true love


You'll walk unscathed through musket fire,
No ploughman's blade will cut thee down,
No cutless wound will mark thy face
And you will be my ain true love,
And you will be my ain true love

And as you walk through death's dark veil,
The cannon's thunder can't prevail,
And those who hunt thee down will fail,
And you will be my ain true love,
And you will be my ain true love.

Asleep inside the cannon's mouth,
The captain cries, "Here comes the rout,"
They'll seek to find me north and south,
I've gone to find my ain true love.

The field is cut and bleeds to red.
The cannon balls fly round my head,
The infirmary man may count me dead,
When I've gone to find my ain true love,
I've gone to find my ain true love


Imi amintesc zilele friguroase cand ascultam melodia asta. A coincis cu o veste ciudata, ce avea sa evolueze in ''si mai ciudata''.
Dar este o melodie dureroasa in sine.
Vorbeste despre o cautare care probabil se va sfarsi cu ... gasirea unui trup... sau nu se va sfarsi niciodata.

Bizar modul in care cautam trupuri toata viata. Si ne doare daca nu le gasim sau daca le pierdem. Poate pentru ca provenim dintr-un trup si suntem trup. Si cand un trup pe care il stiam bine se pierde pentru totdeauna, ne e teama ca trupul nostra va pieri la fel.
De aceea admir fiinta din You Will Be My Ain True Love... desi trupul pe care il cauta este ca si pierdut, ea cauta. Se foloseste de propriul corp pentru a gasi un altul, ca si cum in el ar salaslui mai mult decat ceea ce este el in sine. Si iubeste ce e in el ca si cum ar fi proprietatea sa ''ain'' = forma veche a cuvantului ''own''.

Azi ne place sa improprietarim oameni cu lucruri dinauntrul nostru, sa-i alungam si apoi sa-i cautam indelung pentru a recupera partile din noi pe care le-am daruit.
Cand ei refuza sa ni le mai dea inapoi, nu mai consideram ''dar'' ce le-am dat, ci spunem ca am fost furati, batjocoriti.
Cu ce rost? Noi am dat. Ramane acum sa pornim un razboi impotriva lor, sau, daca nu avem armate, sa ne umilim. Umilinta ar fi sa ne prefacem ignoranti, ca sa dam impresia ca nu am pierdut cine stie ce valori.... si dupa ce ei arunca obiectele fara valoare, sa le adunam de pe jos.

E trist demersul cautarii... si cel al recuperarii.

[aplauze]

M-am saturat de inferioritate. Si cu cat o urasc mai mult cu atat mai acut devine sentimentul ca ma afund in ea. Ca sunt halfway there...

Imi amintesc de ultima data cand am plans in fata unui om - ma chinuia ceea ce imi spunea, dar nu am fost in stare sa il fac sa se opreasca.

0-1 pentru el

Imi amintesc niste glume spuse la intamplare. Nu a ras mai nimeni, au continuat discutia.

0-1 pentru ei

Imi amintesc povesti spuse de mine... intrerupte la jumatate. Au intervenit altii in discutie, venisera de la mare si spuneau ca s-au bronzat.

0-1 pentru ei

Imi amintesc ultima data cand am incercat sa ma simt iubita. El a renuntat la mine.

0-1 pentru el

Nu mai continui.

Vreau un succes. Macar unul. Stiu ca niciodata un succes nu vine singur.

[aplauze]

Vesti bune. Ma simt bine. Oamenii din jurul meu sunt frumosi, ii iubesc si ma iubesc [ei pe mine, nu eu singura].. si ascult Ciprian Porumbescu - Balada.
Eh... dreamaway...

Am fost pe Lacul Morii din nou sa ma plimb la vreme de apus. L-am ratat iar [apusul], dar inca sa mai vedeau nori inroshiti. Si pescarusii zburau, avioanele la fel, oamenii radeau, cainii inotau, ce mai, o tigara si o Cola si totul stralucea!!

Playlist-ul meu de 4 melodii rula...
The Cure - The End of the World
QOTSA - Monsters in the Paradise
The Cure - The Loudest Sound
The Strokes - Someday

Frumos.

S-a oprit un doberman langa mine - stateam jos... si a inceput sa ma miroasa si.... am sperat din suflet sa nu ridice piciorul si sa faca pipi.... Si nuu, nu a facut-o. I am still pure

O, si reclama de la Orange Prepay Music este super.

Acest topic a fost editat de aplauze: 16 May 2007, 11:16 PM

[aplauze]

I am happy..

Trebuie sa ma apuc sa-mi fac o cafea. Ar fi buna o ciocolata... sau macar o inghetata..

[aplauze]

Cred ca zilele astea ma simt bine. Nu-mi mai trec prin minte lucruri profunde.. nothing much. Nici caine nu mai vreau si la seminte de flori ma mai gandesc numai din cand in cand.
De fapt, chiar cred ca imi voi cumpara.
Am un prieten care pleaca in Maroc peste cateva ore .. Good trip, Owen!
Asta ca sa fac o dedicatie, cum se faceau [si inca se mai fac uneori] la radio.

Am ajuns in orasul meu natal.. dupa cinci ore si jumatate de tren. Si acum imi caut prietenii de aici. Nu prea-i gasesc, insa, lucru care e trist.

Ciudat cum uneori vrem sa apartinem! Si cum alteori dam de pamant cu apartenenta, tocmai ca sa fim liberi, independenti.

Eu acum vreau sa apartin.

Daca nu gasesc cui sa apartin, voi alerga pana in Belgia, ca sa fiu independenta!

[Nefertiti]

[jude]

[aplauze]

Jude, good point.
Numai ca... de cele mai multe ori in crizele mele de inferioritate nu ma raportez la ceilalti, ci ma raportez la cum mi-as dori eu sa fiu.
Sa-ti explic: in mine zace o fiinta incapatanata si ticaloasa [nuu sunt eu, e altcineva, dar tot in mine sta sa-i spunem ''Constiinta'']. Si fiinta asta stabileste cum trebuie sa fiu eu: trebuie sa-i fac pe plac, altfel urla la mine toata ziua. [Cred ca e tot femeie]

Numai ca ai dreptate.. poate fi succesul meu faptul ca nu mi-au inteles gluma. Depinde cum interpretez si cum ma pozitionez eu fata de ei.

Thxx

[jude]

Cred ca fiintele incapatanate din noi (ce Poltergeist suna ) sunt surori. Tare nesuferite...

[aplauze]

Apropo de glume..

Un prieten, in urma unui accident foarte grav, ajunge la spitalul de urgenta dintr-un oras cam cum e Vasluiul.

Acolo, dureri ingrozitoare spate, piept si gat! E pus pe targa [ de un singur brancardier - atatia erau in total]
Trebuie sa faca 5 radiografii. Intra in sala, face vreo 15, pe motiv ca '' Asta n-a iesit, mai stai o data!''
La un moment dat el incearca sa riposteze ''Daca o sa am copii cu trei maini si un picior atunci o sa stiu pe cine sa dau vina!!''
Asistenta, incercand sa destinda atmosfera ''Da... daca o sa mai ai copii ''...



Romanul are simtul umorului, u know. Poate si ea s-a simtit lezata ca nu a ras nimeni la gluma ei... duh

[aplauze]

[Nefertiti]

Cred ca o sa iti placa.

http://www.mediafire.com/?b90ub2dxmob

[aplauze]

Francis Cabrel e draguta melodia.

Numai ca nu pot sa mi-o scot din minte pe Lisa Ekdahl. Am ascultat si Vem Vet- versurile sunt.. foarte expresive:

Vem vet, inte du
Vem vet, inte jag
Vi vet ingenting nu
Vi vet inget idag

E suedeza, stiam eu ca e suedeza. Mi-amintesc.. cu ceva ani in urma, pe mirc, vorbeam cu un suedez care imi furase nick-ul... si pana la urma m-a invatat sa spun ''jag alskar dig'' ..adica stii tu..

I need to go.

Girls, have a sunny day!!!

[aplauze]

Am treaba.. Ouf.
Oh... ma uit iar pe Prima la stirile alea deprimante. Si ma gandesc la cat de fragili suntem. Stii cat de repede se pot intampla nenorocirile?
Si stii cat de rau imi pare ca sunt oameni care habar nu au cat de mult ii iubesc?
Daca le spun... ma cred nebuna/penibila... anyway, daca mai continui asa o sa devin nebuna/penibila..

vem vet inte du...vem vet inte jag

Important e ca sunt inca bine.

[aplauze]

Let us play some music an start it over.

Ma intrebam azi cum e posibil sa vorbesc atat de mult.
Ciudat. Sunt oameni/momente in fata carora oricat as vrea nu-mi iese nici un cuvant. Si astazi, ieri, m-am enervat pe mine insami cu avalansa de replici/cuvinte care ieseau fara sa le dau eu voie.
E biine, recunosc. Dar ciudat.

Cuvintele sunt o resursa foarte valoroasa. Numai ca trebuie bine gestionate ca sa aduca profit.

Imi place sa vorbesc, dar vreau o lume in care cuvintele sa nu afecteze [in sens negativ] oamenii din jur. E absurd - daca ele si-ar pierde calitatea de a afecta interlocutorul, atunci nu ar mai fi atat de challenging sa vorbesti.

O discutie [mai ales una cu un necunoscut] poate fi un adevarat thriller. In orice clipa eroul principal [tu] poate ajunge sa fie ucis; alteori trebuie el insusi sa ucida ca sa reziste.
E placut in unele discutii si sa te lasi ucis, putin cate putin, macar pentru deliciul publicului. Sa joci rolul geek-ului care e mereu luat peste picior. Sa dai replici ridicole pentru a starni rasul.
Ba in alte discutii poti chiar sa te sinucizi - prin autoironie in cel mai fericit caz; in cel mai rau caz spunand minciuni unor oameni care stiu prea bine adevarul, aruncand in dreapta si in stanga cu clisee.

Esential intr-o discutie este sa ai imaginatie. Dar sa nu depasesti cu mai mult de 20% imaginatia interlocutorului tau.


Acest topic a fost editat de aplauze: 24 May 2007, 11:54 PM

[aplauze]

''Regimurile autocratice au gasit utila retorica credintei, pentru ca oamenii respecta limbajul si au retineri cand este vorba sa i se opuna. In felul acesta, religiile nasc dictatori; inconjurandu-i cu termeni ai puterii, termeni pe care lumea nu vrea sa ii vada discreditati, dezavuati, batjocoriti.'' Rushdie Sahib

[aplauze]

Astazi am pus din nou la treaba incalzitorul de cafea. Se conecteaza prin USB la calculator si imi atrage mereu atentia ca a scris cineva ''cald'' pe el.

Ieri - ora 6:26 am metrou Unirea

Intru disperata in McDonald's - ma durea sufletul de foame.

Intru atat de disperata incat probabil am deschis usa incuiata - Macul se deschidea abia la ora 7:00 si inauntru nu era absolut nimeni...
Ies si un tip ma intreaba ''E deschis?''
Nu stiam ce sa-i raspund: usa se deschidea, dar de inchis era inchis. Am ezitat si i-am explicat ca e inchis pana la 7, dar e posibil sa fie deschis. Am plecat.

Cobor pe peron - acolo dau din nou de el.

Si incepem sa vorbim. O conversatie de circa 15 minute, in care mi-a spus cat de mult vrea sa evadeze din Bucuresti.

Aspectul sexual al Bucurestiului il deranja foarte mult. Faptul ca oamenii sunt/se lasa manipulati prin sex [vezi diversele publicatii cotidiene, tv].
Mi-a dat exemplu efectul care l-a avut asupra lui o imagine cu o femeie goala de pe Libertatea - socant.
Nu intelege de ce oamenii fac lucrurile sa straluceasca folosindu-se de acest invelis sexual.


E simplu. Nu i-am spus, ii zic abia acum.
E ca metoda folosita de austrieci pentru a-si vinde acele de cusut si cestile; scriu pe ele Mozart.
Orice activitate, discutie, imagine devine irezistibila daca ii atasezi o legatura cu sexul.

Totusi, iata-ne cum incepem sa pierdem din vedere valenta fizica a sexului - perpetuarea speciei. Totusi, o data cu asta, ne rasfatam cu alte valente - placere, putere, valoare etica...


ce subiect am ales

[aplauze]

Sunt haiduc! Sunt haiduc!! Nu mai sunt musteriu
Multumesc prietenilor, familiei.

Yepee! Sunt haiduc!!! Pot sa raman haiduc mereu? Imi place statutul!

Sa bem!

[aplauze]

Ce parere ai despre oameni pe care dai sa ii saluti: ''Hey!'' Si ei se-ntorc brusc, primul lor cuvant fiind ''Nu!'' ?
Asta in conditiile in care ei nu-ti datoreaza nimic, ba chiar tu esti cel indatorat?
Ce sunt oamenii astia care iti refuza lucruri pe care esti moral dator sa le oferi?
Cei care nu mai vor nici sa converseze politicos, si-i simti jenati cand sunt nevoiti de imprejurari sa o faca, desi tu vrei prin asta doar sa absorbi tacerea stinghera dintre voi?
Cei care se chinuie sa stea departe, folosind-se abuziv de bunele maniere ca sa scape de tine?

Bunele maniere.. hm... mai bine bunele bariere.


Cine e vinovat pentru lipsa voastra de comunicare?
El/Ea sau tu?