Era o zi de toamnă târzie, dar afară era destul de cald pentru această perioadă a anului. Manolache venea îngândurat de la serviciu ţinând servieta când într-o mână, când în cealaltă, când într-un deget, când în două, când cu dinţii. În drumul său simţi că este urmărit de două persoane şi pentru a fi sigur că nu se înşală traversă strada cu riscu' de-a se abate din drum, iar la acest gest cele două persoane îşi continuă drumul pentru a nu-i trezi suspiciuni. Se gândea la fluctuaţiile neobişnuite ale bursei de valori şi nu-i venea să creadă că a băgat toţi banii pe care i-a câştigat la "Gigel milionar" precum şi moştenirea pe care i-o lăsase tatăl său, în acţiuni la o companie care dimineaţă dăduse faliment.
După ce ajunse acasă, îşi făcu o cafea şi se puse în pat. Era obosit dar nu vroia să se culce. Se gândea la o nouă idee de afacere, la alegerile locale, la scumpirea carburanţilor, la noile colecţii de haine; ajunsese cu gândul la masoni, conspiraţii, servicii secrete, până când în cele din urmă adormi.
La ora patru dimineaţa tot blocul fu deranjat de zgomotele unui grup de indivizi care-i spărsese uşa lui Manolache şi-l luă pe acesta din pat pe sus.
-Suntem de la securitate şi eşti arestat! Aceste două cuvinte "esti arestat" ii cazu in cap lui Manolache ca un blolvan. Celelalte patru cuvinte "suntem de la securitate" îi căzu ca doi bolovani, dacă nu neglijăm faptul că aceasta fusese desfiinţată din 1990
-Eu? Arestat? Sub ce acuzaţie?
-Nu este indicat să-ţi dezvăluim acest lucru, dar vom ajunge la secţie şi acolo vei da explicaţie superiorilor mei.
-Tot eu să dau explicaţii?Aveţi mandat de arestare?Nici măcar nu v-aţi legitimat, plus că arestările nocturne sunt cu desăvârşire interzise după 1990. Iar această instituţie pe care susţineţi că o reprezentaţi nici nu mai există şi chiar dacă ar mai exista aceasta era recunoscută de-o anumită uniformă, ori voi sunteţi îmbrăcaţi în jeanşi şi geci de piele. Deasemenea nu pot fi arestat fără a mi se aduce o acuzaţie. Nu ştiu dacă nu cumva e o glumă, dar ar fi bine sa fie, spre binele vostru.
-Îi aplicăm şocuri electrice?
Încă nu, răspunse unul dintre ei, ce părea a fi şeful grupului. În următoarea clipă Manolache fu încătuşat şi târât pe sus până afară unde aştepta în faţa blocului o căruţă cu trei roţi. În scurt timp unul dintre băieţi scosese o seringă şi i-o înfipse lui Manolache în gât şi la scurt timp după ce-i introdusese serul acesta adormi.
După două ore se trezi într-o cameră întunecată şi răcoroasă legat fiind de un scaun. Uşa se deschise, intră o persoană de statură medie şi-şi aprinse o ţigară. Stătu cam un minut fără să-şi vorbească, după care Manolache fu întrebat:
-Vrei o ţigară?
-Nu, mulţumesc!
Între timp, vărul lui Manolache ajunse la han. Ceru ceva de mâncare, bău trei halbe de vin şi se interesă de prostituate, dar spre ghinionul său, acestea nu se găseau la han, aşa că Şerban se mulţumi să se bage în vorbă cu nişte muşterii.
-Îmi cer scuze, aţi putea să-mi spuneţi cât e ceasul?
-Desigur, e unşpe fără un sfert.
-S-a făcut târziu, mă duc să mă culc, mâine am o zi grea şi trebuie să mă trezesc devreme. Noapte bună!
-Noapte bună, răspunse ceilalţi!
*** SFÂRŞIT ***