PACIENTUL PE MOARTE salută Spitalul Județean de Urgență COVASNA
Scrollează, superficial, scroll, blazat, scroll, autosuficient, scroll destul, ai ajuns la citatele tale, truismele lui Pony Toptămaș, cvultule, ai ajuns la bancurile puse cu meme, acuma pot să spun, nu vezi oricum asta și am reglat filtrele corect de data asta, nu mai fac discriminări, vă urăsc pe toți în mod egal de acum, e public, postat public:
(notă: preambul pus pe rețeaua de socializare unde e trafic mare)
Viață înecată de suferință presupune și efort, muncă, mult efort. Am ridicat, am făcut efort și am făcut hernie, mă durea și am căzut/crezut că s-au rupt organele/intestinele în mine, mă durea și mă doare (fizic). La 10.00 m-a apucat durerea și am ignorat-o, nu am hrănit-o am crezut că trece, nu una-două, du-te la doctor, nu sunt ipohondru, nu am înclinații spre Sindromul Munchaussen, nu suport doctorii, îți spun de ce, dacă nu înțelegi, ia o floare că nu ai scăpare, uite de ce, majoritatea doctorilor sunt cretini și merită împușcați în picior. Îi respecți pe doctori în general? Ia flori de aici...
[...]
Am rugat un prieten să mă ducă acasă cu mașina, nu puteam să mă mișc, nu puteam să mă ridic, mă durea era ceva rupt în mine. Și a refuzat, spunea că a băut. L-am înțeles, nu riscă nimeni, e ok.
Am sunat prietenii din Brașov, din Sf Gheorghe, m-au refuzat toți, mi-au închis ușa, telefonul în nas când mi-a fost mai greu, mi-au dat șut în cur. Am plecat acasă 3 km, mă durea, era ceva rupt în mine.
Am sunat consătenii, eu stau la țară, voiam să mă ducă cineva la Spitalul Județean Brașov, la UPU, nu a răspuns nimeni. Am sunat colegii de clasă, să vină cineva cu mașina, să mă ducă. Nimeni nu a venit, motive obiective, am înțeles. Le-am cerut părinților bani de benzină pană la Brașov, nici să nu audă.
Mori, mi-au zis, te pedepsește dumnezeu pentru că nu te rogi și nu faci cruce. Ăsta e îngerul tău pe care ți l-ai făcut, te pedepsește acuma, suferă că asta meriți.
Dumnezeu nu înseamnă Dragoste, Lumină și Viață, dumnezeu înseamnă pedeapsă, durere și moarte, Moarte lui dumnezeu.
Am încredere în Dumnezeu și primesc de la el sănătate și Viață.
Am sunat la 112, dar am evitat să o fac inițial, pentru că stau în Covasna și mă duceau la Spitalul Județean Covasna unde doctorii sunt nebuni. MOARTE LUMII NOASTRE.
Am evitat totuși Spitalul Județean Brașov, pentru că am făcut acolo practică și spunea lumea că sunt obsedat, că vreau acolo. Nu vreau, mergeam la Sf Constantin, dar nu am bani, caut deocamdată bani de mâncare....
Am sunat în cele din urmă la 112 după ce toți listații din agendă erau beți sau nu aveau chef să mă ajute, era ok dacă crăpam, Moarte Lumii și mie.
Am sunat la 112, m-am prezentat frumos, le-am spus numele, unde locuiesc, am sunat de pe RomTeleCom (!) să nu pierdem vremea aiurea cu suspiciuni și verificări. Am spus problema coerent, cu subiect, predicat și virgulă pe un ton care cerea ajutor dar calm, blând. Mi-au făcut legătura la dispeceratul ambulanței, am spus aceeași problemă, de două ori, cu subiect, predicat, virgulă, pe un ton carea cerea disperat ajutor, calm și blând totodată. Am pierdut totuși vremea aiurea cu suspiciuni și verificări, am spus aceeași prolemă de două ori.
A venit răspunsul: Nu avem ambulanță acum, așteptați să vă sunăm noi. Moarte lumii și mie...
Am ridicat și eu tonul la telefonistă că pot asta, când e cazul: doamnă eu mor, trimite dracului ambulanța. Fii atentă că eu înregistrez apelul ăsta, nu te juca! (pauză)
Răspuns: am trimis deja ambulanța, e în drum spre Chichiș, e bine așa? (Perplex, eu...pauză)...
Dvs să-mi spuneți dacă e bine așa...(închide telefonul, e înregistrat oricum, dar nu interesează pe nimeni, scroll și close începe acces direct).
Urc în ambulanță, îmi cere buletinul (dacă nu aveam mă lăsa acolo, crezi?) În RO, Statul e obligat să nu te dea la câini 72 de ore, never mind, nu cunoște nimeni Legea -cred ei- și îmi cer buletinul (înainte să urc în Ambulanță), mă așez decubit-dorsal, îmi pune centura și gonește spre Sf Gheorghe. La mijlocul corpului și al drumului începe să mă doară, mă săgetează și strig AU de durere...
ȘȘȘȘttt vine replica asistentului medical care era în spate...AUUU, strig iar șoferul începe să râdă batjocoritor. MOARTE LUMII NOASTRE...
Vi se pare normal, îl întreb pe asistentul medical de pe Serviciul Județean de Ambulanță Covasna, ca cineva să radă de dvs cand suferiți și strgiați de durere? Să nu fie cadru medical ci om obișnuit, dacă rade cand dvs suferiți și strigați e OK? Nu a înțeles, așa cum nici tu nu înțelegi ce vreau și mă chinui să zic. Ia o floare de la mine. Ia mai multe.
Ajung în cabinetul medicilor de la UPU, în fotoliul rulant. Așteptăm puțin, intrăm în cele din urmă și îmi cere blonda-medic suspectată că ar fi infirmieră (femeia de serviciu din spital) să îmi spun numele (ea nu mi l-a spus, nici după ce a comis-o) și îmi zice că ar fi cazul (să mă ridic din scaunul cu rotile, să mă pun pe pat). Primul semnal că are ceva probleme de comportament la adresa pacienților, la adresa celor care îi plătește/le plătește/vă plătește/îți plătește salariul. Mă întreabă în stil de interogatoriu, îmi face anamneza, scap unele informații, că nu m-am pregătit ca la interviu sau ca la examen. Am uitat și am vrut ulterior să completez. NU! Ciocu mic, vorbești când ești întrebat. Începe să mă doară și strig durerea, încep toți să radă, asistenta de la SMURD ridică tonul: STAI CUMINTE!
Cenzurez durerea, și strig mai tare în interior...
O altă pacientă în camera de observație/gardă e umilită, batjocorită, catalogată țigancă nespălată:
M-am săturat de țiganii ăștia mincinoși, amețiți.
Era bătrână, țigancă și foarte probabil fără bani, deci fără șpagă. Am procesat asta și am tras concluzia: NU, nu se poartă doar cu mine așa pentru că aș avea eu probleme la mansardă, parte din medici au probleme (grave) la mansardă și îi tratează pe toți așa, ei sunt medici, nu îi deranjezi tu pe ei, nu îi întrebi nimic, nu le spui că te doare, vorbești când ești întrebat, ca la Batalionul Disciplinar...că sunt medici.
„Vezi că nu se învârte tot doar în jurul tău, sunt alți oameni aici bolnavi ca tine. Frustratule!”
Mi s-au dilatat pupilele și i-am cerut să-și ceară scuze, pentru că eu nu am jignit-o. I-am cerut să-și spună numele, că nu avea legitimație în piept...am întrebat-o cu ce i-am greșit, liniște deplină și mi-am cerut scuze. Pentru ce? Voiam să mai adaug informații la anamneză, ei se distrau acolo, voiam să le spun că am contracții puternice la mușchiul gambei, că asta mă trezește la 4-5 dimineața și urlu de durere. Mușchiul rămâne încordat să se rupă vreo 3 minute, dar nu puteam:
Vorbești când ești întrebat!
Sunteți alergic la ceva?
Da, la înțepătura de albine.
Nu avem albine aici (hohote de ras, distracție la superlativ). Muriți!
Nu mi s-a părut, nu este atitudine de profesionist, de medic, de om, du-te și angajează-te la spălătorie, blondo-creață cu ochelari, că faci ciubuc. E atitudine de profesionist asta? Durerea începuse așa tare încât atunci când inspiram simțeam și respiram din ce în ce mai superficial. La un moment-dat, creierul are nevoie de oxigen și țesuturile așa că îți accelerează ritmul respirației. Reacția medicilor către mine:
Stai cuminte!
Am precizat medicilor:
Când inspir mă doare, din ce în ce mai tare. Ce să fac, ce putem face? ...Liniște, ignoranță, atitudine de medic, de om...Se ridică medicul, femeia și iese. Lasă directivă asistentului:
CHEMAȚI JANDARMERIA!
Da, cheamă-o, că tot noi/eu/voi le plătim/plătiți/plătesc salariul, să văd pe ce motiv îi chemi. Că sunt bolnav și că strig de durere? Că medicii au spus că mă prefac, am fost și la Brașov, mi-au făcut analize, le am, le arăt, nu mă prefac. Prefăcătoria asta are niște limite, nu te poți preface la nesfârșit, nu poți ajunge așa departe de dragul prefăcătoriei.
Dacă mă prefăceam așteptam Jandarmeria, știu Tae Kwon Doo și mă apăram, Codul Penal permite asta. Dar ei sunt idioți, nu înțeleg asta și mulți dintre cei ce citesc asta, nici ei. Închide dracului pagina!
Asistenta a venit, mi-a luat sânge pentru nu știu ce și pentru proba toxicologică (!), a pus o branulă, vai mama ei și o soluție perfuzabilă. Curgea...încet. A urcat rotița aia la stele, să nu ajung la ea. Stai acolo, ești pe mâini bune, la Spitalul Județean Covasna – Unitatea de Primiri Urgențe. A sunat prietena mea, venea din Brașov în Sf Gheorghe la mine.
Închide telefonul, aici nu faci ce vrei tu. I-am ignorat, i-am dat date despre adresă cum să mă găsească, unde sunt, ce și cum e cum mine.
Pauză...Foșnete prin registre, glume și perfuzia care intra pe circulația sistemică în mod sistematic...de încet.
Începuse să mă lase durerea, puteam respira, mă puteam mișca ceva mai bine. Într-un final mă lăsase durerea. A ajuns prietena, dar nu au lăsat-o să intre. La închisoare îți dă voie vizite, la UPU CV nu se dă voie. Fata le-a spus, am venit din Brașov, vă rog să mă lăsați. Nimic, i-au închis ușa în față. M-am ridicat, pentru că mă lăsase durerea și am văzut vizitatori acolo, aparținători. Ei aveau voie...
Detalii, detalii, detalii, întrebări despre cum și de ce v-au lăsat, pe prietena mea nu au lăsat-o, a venit un asistent și mi-a dat explicația validă obiectiv:
Dânsa e colegă cu noi, e cadru medical.
AAA, zi așa, acuma se explică, voi aveți voie să vă vizitați hoiturile, prietena mea nu are voie să intre, am înțeles acuma...
Mă plimbam că eram mai bine și am vurt la toaletă. Am întrebat unde e, în mod profesionist mi-au răspuns ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, am intrat, și, după, paznicul tot venea la mine în camera de observație. Medicul nu venea, asistentul nu venea, și dacă venea și îl întrebam ceva spunea
STAI ACOLO CUMINTE!
De ce venea paznicul așa des acolo? Îi plăcea de mine? Auzisem ceva de internare la psihiatrie după ce a căzut aia cu Jandarmeria...Pâna aici, STOP!
Am luat rucsacul în spate, buletinul și în șlapi am ieșit pe ușă. Am întâlnit-o pe fata, am luat-o și pe aici îți e drumul...
Spitalul Județean de Urgență Covasna
