Va invit sa comentam situatia creata in Georgia.
Presedintele Eduard Sevardnadze a demisionat, pentru a evita varsare de sange, dupa cum a precizat.
Credeti ca s-ar fi putut ajunge la o situatie asemanatoare celei din Romania lui '89 ?
Dovedeste aceasta revolutie democratia foarte subreda a acestui stat? Care au fost interesele in aceasta 'mutare'?

Ziarul Romania Libera de astazi da un nume foarte interesant celor intamplate la Tibilisi.


LOVILUTIA

Un dicton celebru spune "schimbarea regilor, bucuria nebunilor". Tare mi-e teama ca abia de acum vor incepe adevaratele probleme in Georgia.
Tara asta n-a avut pace de cand s-a desprins din colosul cel mort al URSS-ului. De fapt, daca ne uitam putin in istorie, tara asta n-a fost linistita NICIODATA, cu exceptia scurtei (scurta, pt. istoria ei milenara) perioade comuniste. Un popor cu sange clocotitor si cu un mare orgoliu, un popor de luptatori, de munteni aprigi, divizat in etnii mandre si nelinistite, care intotdeauna au vrut libertate si autodeterminare. Batranul comunist Shevardnadze n-a fost el un mare democrat, dar a salvat tara de la un razboi civil in 1992, a menitnut o stare de relativa liniste (foarte relativa, din pacate) si a stiut sa joace cartile tinand tara intr-un echilibru geopolitic fragil, intr-o zona unde se bat interese uriase.
Ma deranjeaza faptul ca toti, toate televiziunile din Ro si presa in general, se straduiesc sa compare schimbarea din Georgia cu ce s-a intamplat la noi in 1989. Toate revolutiile seamana intre ele si sunt in acelasi timp foarte diferite. Daca vrei, poti sa compari revolta din Georgia cu Revolutia Franceza, sau poti s-o compari cu revolta foarte recenta din Bolivia.
O asemanare putem sa facem din alt punct de vedere, si anume prin prisma faptului ca Shevardnadze devenise prea conservator si probabil dificil de convins asupra unor probleme, asa cum Ceausescu devenise, pentru cei care s-au intalnit la Malta, un caz de inertie politica deranjanta. In Georgia se da cumplita lupta a doua sfere de influenta, avem baze militare rusesti si de asemenea avem militari americani. Georgia si-a manifestat intentia sa intre in NATO. Georgia face legatura intre campurile petroliere azere si terminalele maritime turcesti. Conducta preconizata Baku-Ceyhan e un foctor in jurul caruia joaca multe interese si chiar destinul regiunii (pare exagerat, dar ma tem ca nu e). Si ea trebuie sa treaca prin Georgia.
Tanarul lider si revolutionar Saakashvili, avocat educat in SUA, vrea sa schimbe multe. Presedinta interimara s-a si grabit sa ceara ajutor financiar Statelor Unite. Intre Ivanov, care a fost sfatuitorul partilor in aceasta trebere pasnica, si orientarea pro-USA a noilor lideri georgieni, vom vedea cine ce va alege.
Pana una alta, Abhazia, Ajaria sau Osetia de Sud abia asteapta sa devina independente, si vidul de autoritate si control din zilele astea a fost ca benzina aruncata pe foc. Sa speram ca pe viitor va fi ordine si mai bine pentru populatie, si sa speram ca haosul ce va veni nu va tine mult si va costa cat mai putin.

Sau vei putea compara ce se va intampla in Georgia cu Federatia Iugoslava dupa Tito?

Petrule,mai uiti un amanunt foarte important!
Presedintele Gruziei a "renuntat" si cand si-a facut aparitia in "arena" si Ivanov,ministrul de externe RUS!

Talusa,
Dumnezeu sa ne fereasca (pe noi ca pe noi, da' pe ei... ) daca se va putea face o astfel de comparatie.
Caucazul e un butoi de pulbere MULT mai mare decat Yugoslavia. Cele 3 state care acum constituie "republicile caucaziene" independente (Georgia, Armenia si Azerbaidjan) au fiecare o situatie extrem de complicata, atat pe plan intern cat si extern. In jurul lor graviteaza interese uriase, cele macro ale SUA si ale Rusiei si cele ale statelor limitrofe, Turcia si Iranul.
In Azerbaidjan, nu cu mai mult de o luna in urma, era sa se intample ce s-a intamplat acum in Georgia, cand Ilhan Aliev a cam fraudat (asa zic toti, si opozitia din tara si media din afara) alegerile prezidentiale. Dar si acolo sunt 3 regiuni care ar vrea sa se separe (Ganja, Nahicevanul si o Daghestanul azer), si mai sunt si Armenii care abia asteapta sa se razbune definitiv, dupa lunga inclestare pentru Nagorno-Karabah. O instabilitate majora (practic, separatism de facto exista) de tip Razboi Civil in Georgia va incuraja si inflama si alte tendinte separatiste, chiar si in regiunile Caucazului rusesc. Cecenii abia asteapta. Dar o instabilitate politica genereaza porbleme economice majore, lipsa controlului loveste in interesele tuturor jucatorilor externi.
Personal, sunt convins ca "problema Yugoslava" a fost declansata si catalizata din exterior. Yugoslavia s-a rupt pe faliile etnice si razboiul s-a inflamat pe considerente religioase, motive cu grija scormonite si inviate. Bosnia a fost un teatru de lupta intre musulmani si crestini, dupa ce Iranul, sauditii sau malaiezienii au trimis trupe combatante !, si majoritatea natiunilor musulmane au contribuit cu bani. Dar, spre deosebire de Caucaz, in fost Yugoslavie, cu exceptia perioadei WWII si a activitatii gruparilor fasciste autohtone, nu au existat confilicte etnice majore. Pana in 1991, desigur.
Dar, cine stie, e posibil ca cineva chiar sa vrea ca zona Caucazului sa explodeze. (Da, Petru, sunt numai speculatii... ).

Speculatii,dar paralela este clara!(si sa ne fereasca cel de sus!).
Dar regiunea reprezinta un "potential de focar" asa cum a fost si Yugoslavia in centrul Europei!
Asa ca....cele mai surealiste scenarii se pot intampla!(cine credea ca Yugoslavia va fi centrul unui asemenea razboi...45 de ani dupa WW2).Si totusi...s-a intamplat!(fara a intra in "cauzele care au dus....")
Numai bine.

"Revolutia de catifea" din Georgia intre jocul de interese al marilor puteri
* Pro-occidentalul Mihail Saakashvili, principalul candidat la succesiunea lui Sevardnadze * Presedinta provizorie Nino Burdzhanadze aduce elogii "marelui stat al Rusiei"

"Am decis sa parasesc puterea. Mi-am dat seama ca se merge spre varsare de sange si ca ar fi mai bine sa ma retrag. Niciodata nu mi-am tradat poporul si de aceea cred ca, in calitatea mea de presedinte, trebuie sa demisionez": cuvintele rostite pe un ton aparent calm de Eduard Sevardnadze au marcat sfarsitul victorios al "revolutiei de catifea" din Georgia, care ameninta sa ia o turnura dramatica, daca fostul presedinte ar fi refuzat sa tina seama de principala dorinta a demonstrantilor. Arhitectul acestei revolutii si liderul incontestabil al gruparilor de opozitie, Mihail Saakashvili, care are cele mai mari sanse de a ocupa locul lasat liber de Sevardnadze, a elogiat hotararea "curajoasa" a acestuia. "Istoria il va judeca cu indulgenta", a spus el. Cealalta personalitate a fortelor de opozitie, Nino Burdzhanadze, care va detine functia de presedinte provizoriu pana la convocarea in decurs de 45 de zile a unor alegeri prezidentiale anticipate, si-a exprimat si ea satisfactia fata de depasirea "celei mai grave crize din istoria recenta a Georgiei". Desi nimeni nu poate nega insemnatatea gestului lui Sevardnadze, e clar ca decizia sa a fost luata nu numai sub presiunea strazii. Abia dupa ce conducerile armatei si fortelor de securitate au anuntat ca nu vor interveni impotriva populatiei, si-a dat seama ca nu mai are nici o sansa. Un rol hotarator l-au jucat, cu siguranta, si cele doua mari puteri - Rusia si SUA, ale caror interese se intretaie in fosta republica sovietica, extrem de importanta din punct de vedere geostrategic. Georgia se afla situata intre Turcia, stat membru al NATO, si Rusia. Pe teritoriul ei sunt amplasate doua baze militare rusesti, in plus, Rusia asigura alimentarea cu gaze naturale a tarii si exercita o doza substantiala de influenta in regiunea autonoma Adjaria, ca si in alte doua regiuni georgiene de orientare pro-moscovita, Abhazia si Osetia, care, practic, s-au separat de guvernul central de la Tbilisi, constituindu-se intr-un fel de cal troian al Kremlinului, asemenea rolului jucat de Transnistria in cadrul Republicii Moldova. La randul sau, Washingtonul cauta sa se substituie influentei rusesti, fiind principalul creditor si finantator extern al Georgiei si furnizandu-i ajutor militar, inclusiv un numar de instructori. Nu trebuie, de asemenea, uitat ca Georgia este teritoriul de tranzit intre imensele rezerve de titei din Caspica si piata mondiala, americanii fiind interesati in aceeasi masura ca si rusii de controlul asupra retelei de transport a aurului negru. Suficiente motive pentru a explica atentia deosebita cu care evenimentele de la Tbilisi au fost urmarite la Moscova si Washington. Kremlinul l-a trimis de urgenta la fata locului pe ministrul de Externe Igor Ivanov, care, neindoios, a jucat un rol de seama in decizia lui Sevardnadze de a parasi puterea. Iar secretarul de stat al SUA, Colin Powell, a sunat-o imediat la telefon pe dna Burdzhanadze, pentru a o asigura de sprijinul SUA. Atat presedinta provizorie, cat si Mihail Saakashvili sunt de formatie occidentala (cel de-al doilea a studiat chiar in SUA) si Washingtonul conteaza, probabil, pe ei pentru a lua locul Rusiei ca principal partener al Georgiei. Pe de alta parte insa, intre cei doi nu exista o identitate perfecta de pareri, prima facand elogiul "marelui stat al Rusiei", in vreme ce al doilea s-a abtinut de la orice aluzie in acest sens. Interesele Moscovei si Washingtonului nu sunt diametral opuse, ambele puteri doresc stabilitate in zona, dar modul in care vad realizat acest obiectiv este diferit - constata un analist al Centrului de analiza si reflectie Nixon -, si aceste diferente s-ar putea reflecta si in politica interna georgiana. Nu este exclus ca, pe acest fundal, opozitia triumfatoare in "revolutia de catifea" sa se scindeze, o data ce si-a atins telul, eventual intr-o aripa pro-rusa si una pro-americana. Euforia de dupa victorie s-ar putea in curand risipi.




Romulus CAPLESCU