nu te supara,ca nu e bine,nici pentru cei din jur,nici pentru tine...


Anger


Anger can get us into hot water-and bottling things up only makes matters worse.But you can do more than simply gnash your teeth.
Anger is one of the most commonly felt emotions,yet relatively few of us know how to cope with effectively.Shouting,swearing,and hitting inanimate objects are common responses to the age-old problem of expressing our often accumulated frustrations.Nevertheless,losing control is more easy to lead to humiliation than vindication.
So,we learn not to lose control. In public,our tension is held off check by urge to hold on to your dignity,whilst the extent of our reaction to any event will lead on unresolved issuses from the past.People tend to carry learned responses,so if parents scream or fall out awkward silences when they are cross,their offspring will probably do the same.
Conversely,a child may be terrified of anger because one of its parents had no control over their temper.As a result,the child may repress his own feelings,often expressing them inappropriately or channeling them internally by thus feeling depressed.In fact,depression is often called 'internal anger'.
Self-expression is the key to dealing with anger.Nevertheless there are no hard and fast rules for being best to achive this,burying the debris is probably the least productive method.Physical release through exercise cand be effective-even working out at the gym may help.
Strange as it sounds,I`ve seen tensions in relationships evaporate through pillow or water fights.In a emergency,shouting in a parked car,or hitting a pillow with a tied towel are also good choices of relief,although these methods are considerably less demure than writing it all down in a diary.

parerea voastra care e?

POate nu e bine sa te infurii, insa daca nu vezi asta pe propria piele este egal cu zero.
Faptul ca nu te infurii o singura data ci o faci in mod constant dovedeste ca inca nu ai vazut....

inspira, exipira... numara pana la 10... asta e solutia pt mine si se rezolva. In general, furia este o slabiciune, o slabiciune de care "sufera" aproape toata lumea.

gypsyhart "inteleptul invata din greselile altora", desteptul* invata din greselile personale, iar prostul din nimic.


* Acolo nu mai stiu exact ce cuvant era, dar mi s-a parut foarte buna zicala asa ca am zis-o.

Furia e prezenta la fiecare dintre noi..... Nu ai ce face - te enerveaza colegul, colega, prietenul/a, tati mami samd. Si atunci trebuie sa incerci sa nu spargi capete si sa nu faci gesturi necugetate. Sunt multi factori biologoco si psihici care influenteaza "apetitul" pentru furie.
Desi nu e (mai ales uneori) frumoasa - injuratura e foarte folositoare in aceasta directie - cand esti nervos daca dai drumul unor porumbei pe gurita te simti imediat mai bine. Ai impresia ca te razbuni pe cel care te-a enervat si asta iti elibereaza nervii si iti readuce zambetul tamp pe fata

YoyoMan nu fa confuzia intre furie si suparare. Cand te superi, spui niste atribute; cand te infurii spargi capete. Ar fi foarte bine daca ne-am limita la prima, desi nici ea nu e prea frumoasa, este o metoda de calmare. A doua metoda e mult mai grava si sa ne rugam sa nu ajungem niciodata acolo. Dar deobicei, atunci cand injuri este un semn de slabiciune. Ca nu te duce creierul la altceva.

Cineva spunea ca Furia apare atunci cand ceva devine altfel decat ai vrea tu, si realizezi ca trebuie facute eforturi mari pentru a reveni la ceea ce iti doresti. Furia ar fi un sentiment ce apare in mod normal la oricine, cu efect maxim la inceput, care se pierde in timp.
Iar Supararea s-ar instala atunci cand realizezi ca e ceva altfel decat ti-ai dori, si nu mai crezi ca sunt sanse sa se schimbe ceva in bine. Supararea ar fi ceva mai de durata.

Din cate am observat, cartile de inteligenta emotionala insista pe Furie, iar site-ul "6 seconds" se axeaza pe cele 6 secunde care urmeaza declansarii Furiei (sau altor reactii de aparare), considerata un reflex "animal" al omului, ce tine de instinctul de conservare.

Dar Furia e subiect de baza in multe curente psihologice. Si nu numai. Al filmului "Anger Management", de exemplu. Acolo e o perspectiva interesanta asupra fenomenului.

"Cand injuri este un semn de slabiciune. Ca nu te duce creierul la altceva" inseamna ca ar fi si mai bine si ai parea mai destept daca ai putea sa te controlezi ca sa ramii politicos si sa pari calm (chiar daca esti suparat si nervos) decit sa injuri. Nu e usor, dar unii oameni procedeaza asa. Chiar exista in America diverse tipuri de servici (de exemplu, de vinzator), unde asa trebuie sa faci, altfel te da afara. Ma rog, asta se cere cam peste tot, dar acolo, e o obligatie profesionala foarte importanta. Am zis "in America" pentru ca in Romania, au existat si probabil ca mai exista si acum locuri de munca unde nu se cere (sau ma rog, nu se respecta) asta chiar daca lucrezi cu publicul.

Emotiile (mania, furia, frica, etc.) apar rar in stare pura. Furia este insotita de frica, suparare, ura, etc. Asa ca inteleg de ce se vorbeste aici de anger (ca sa nu zic manie si sa se intelega altceva), de furie, suparare, enervare ... Anger apare cand nu ne putem atinge scopul si exprimarea acestei emotii strica o relatie ca sa inlature un obstacol in atingerea scopului nostru. La anger apare o dilema (sau trilema ). Pe cine ma infurii ? Pe cel care sta acum in calea mea ? Imi aduc aminte de o intamplare asemanatoare din trecut si ma enervez in prezent fara ca celalalt sa aiba vreo vina ? Ma supar pe mine ca nu am reusit ?

fain, filosofia emotiilor. pai, da, dar cand e vorba de un management serios al emotiilor tre sa stii mai multe. in primul rand adresa exacta. taoistii cred ca fiecare emotie care apare provine dintr-un organ specific. spre exemplu, furia, frustrarea apar ca emanatie a ficatului.
ficatul poate genera bunatate.
inima are ca emotie ura, egoismul, vanitatea.
ca sentiment, iubirea, modestia, onoarea.
splina are ca emotie ingrijorarea.
ca sentiment, corectitudintea, deschiderea.
rinichii au ca emotie teama.
ca sentiment, blandetea, tandretea.
plamanii au ca emotie tristetea.
ca sentiment, curajul.

e cam ciudat, pentru ca ni se spune de mici ca totul apare si se dezvolta in creier.
posibil.
dar tre sa adaug ca varianta taoista functioneaza.
atunci cand stii unde sa te duci, cum sa negociezi, lucrurile se intampla mai eficient.

Imi plac taoistii astia, au o viziune complexa.

A ceda furiei este omeneste, dar totodata si un obicei prost. Obiceiurile negative sunt daunatoare nu doar din cauza rezultatelor nedorite la care conduc. Ele de asemenea slabesc permanent autocontrolul.
Prin a ceda unui impuls negativ, renunti la o parte din capacitatile tale, care tin totusi de inteligenta. Se sacrifica ceva valoros pentru a satisface o placere superficiala, momentana - setea de razbunare, frustrarea ca lururile nu merg EXACT cum vrem noi. Dar cand sunt duse prea departe, obiceiurile negative inceteaza de a aduce chiar si placerea momentana. La acea data, probabil faptul ca exista si o alta alegere este complet dat uitarii- intram in universul pavlovian.
Totusi exista intotdeauna o cale mult mai multumitoare - autocontrolul. De indata ce este ales autocontrolul nu se evita doar un comportament distructriv, ci exercitand-ul este totodata exersat, ca un antrenament, pana cand devine mai puternic decat primul impuls. Data viitoare s-ar putea sa ne amintim mai repede de el. Autocontrolul nu este calea cea mai usoara in cazul furiei, pentru ca cere efort si determinare. Dar este, oricum, cea mai buna cale si e ceva ce sigur poti exersa cand intelegi ca este in beneficiul tau.
Nu trebuie sa cedam furiei. Daca nu din educatie, dragoste crestineasca, eleganta, macar pentru a ne proteja pe noi insine- atat din punct de vedere al sanatatii cat si al consecintelor. Nimeni nu este calm in toate situatiile, nu se stapaneste 100%, motive sunt destule, dar este o alegere- te lasi stapanit de hormoni (nu e o metafora, in cazul furiei se produce si un dezechilibru al concentratiei hormonilor) sau ne amintim ca suntem fiinte rationale. Pentru asta unii numara pana la zece, altii respira adanc - orice e bun, daca da rezultate.
Personal, fac un lucru mai mult instinctiv - ma departez , macar pentru un timp de "sursa furiei", daca nu se poate fizic, macar mental, fie si pentru cateva secunde (un fel de "piua!" ). Cand sunt ceva mai calma, ma intorc.

Furia necontrolata poate fi fatala, atat pentru cel aflat
in aceasta stare , cat si pentru cei din jur. Prin fatal nu
inteleg musai moarte ci si distrugerea unor relatii, bunuri
materiale, spirituale.
Cel ce isi manifesta furia constant va fi etichetat negativ
de catre cei din jur si exclus. Nimanui nu ii place sa fie
intr-o companie "exploziva".
Este normal sa fim furiosi, dar e important cum canalizam
furia. Iar aici intervine , asa cum s-a spus, autocontrolul,
"bariera" care separa normalitatea de patologic.

No, pai io acu' fo 45 minute era sa crap capu' unuia ca nu ma-ntelegea bine ca nu era omu' fix langa mine ca si-o lua zdravan si furie e putin spus pe langa ce simteam....Si totusi, dac-o las sa se desfasoare in voie, in timp ce stau singura,plangand, c-o tigara in mana, daca-mi las gandurile sa zboare haotic, io zic ca nu o stapanesc si nici nu o controlez...Dar nici nu fac rau cuiva,pt ca ma izolez...Si apoi,incetul cu incetul imi revin E semn de slabiciune? Nu stiu...Dar stiu un lucru: si emotiile trebuiesc ascultate din cand in cand..Altfel se infurie pe noi si nu e bine

Bineinteles! Depinde cum le "asculti'.

Furia este un sentiment complex care trebuie exprimat in functie de circumstante.
De cele mai multe ori e de preferat sa nu ti-o exprimi in public. Te enerveaza seful care nu stie engleza si-si prinde urechile in computer. Nu poti pur si simplu sa-ti exteriorizezi dispretul zicandu-i in fata ca e un zero absolut. Sau te streseaza parintii ca nu-ti dau bani de tigari, nu poti sa le sari la gat. Sa nu mai amintesc de bautura.
Eu zic ashea : Lasati furia sa se dezlantuie numai cand e cazul. Un sac de box in garaj nu ar strica.

In general sunt un om foarte calm. Insa imi pace foarte, foarte mult sa ma contrazic - aproape pe orice tema, si nu imi place sa "las de la mine" atunci cand sunt sigur ca am dreptate. Se intampla, astfel, din aceste dialoguri sa ma enervez - adica sa pun din ce in ce mai mult suflet. Dar foarte rar ajung la furie.
Problema este insa cand ajung acolo... din pacate, nu ma pot controla deloc. Bine ca nu se intampla prea des - pentru ca sunt foarte violent. Chiar zilele astea, la Timisoara (eram foarte obosit si oboseala este unul dintre factorii care duce la furie) un tip care ma enervase cam tot timpul, m-a lovit intr-o... anumita zona destul de puternic. Nu a durat decat 2 secunde cat sa-i f*t o sticla de apa plata in umar, atat de tare incat s-a indoit in ultimul hal... Mi-a parut foarte rau dupa, dar... s-a intamplat...

Si cam asa sunt putinele mele manifestari de furie. La cat mai putine!

genicon sper ca era o sticla din sticla, cu una din aia din plastic il alerg eu pe cainele meu prin casa cand ma infurie si nu are nici un efect . Alte manifestari ale mele la furie: ma uit foarte fioros, asa de fioros incat ii creez groaza celuilalt. Intr-o zi eram la Pizza Hut si chelnarita mi-a adus un castron de salata in care mai mancase cineva. Toti ceilalti de la masa au primit castroane curate . A fost de ajuns o privire fioroasa acompaniata de rugamintea de a-mi aduce alt castron, care se potrivea ca nuca in perete cu mutra mea, ca sa primesc pe loc alt castron curat, sau cel putin asa parea. V-ati vazut vreodata fata cand va infuriati ? Inainte sa treci la actiune este primul semn vizibil pentru "victima". Abia apoi urmeaza eliminarea "adversarului".

Nu, era o sticla de plastic, de un litru jumate... Dar era pe 3 sferturi plina...

La mine am observat că furia e asociată cu... neputinţa. Adică nu pot din varii motive s-o scot la capăt cu ceva sau cu cineva şi mă enervez. După aia mă enervez că m-am enervat ("phui, da' ce prost sînt!", îmi zic...) şi mă înfurii de-a binelea!

Dacă întervine ceva care rezolvă situaţia iute de tot mă calmez, ba chiar mă ruşinez de ceea ce am fost în stare să fac/zic la furie.

Ata ete.