Flopy era un operator realtime si un user dedicat. Toatã ziua pe computer, însã cu un protocol ce-i permitea cu usurintã sã intre în contact cu numeroase input/output dispozitive. Într-o zi a ajuns acasa în timp ce soarele tocmai se minimiza. Si-a
parcat automobilul sãu Ford Rockwel 250 kbps în drive-ul principal (în aceea zi pierduse autobuzul 5200), când a detectat o elegantã piesa liveware admirãndu-i cu interes grãdina bine întretinutã, upgradatã sãptãmanal.

• 'Hmm, .. aratã user-friendly. Poate are chef de update disearã', se gândi el.

Astfel rãsfoind folderele grãdinii, se apropie de ea, vrând ca totul sa para accidental. Admirandu-i puterea pe 32 de biti, îi verifica IP-ul, observand cã este din orasul curent.

• 'Bunã. Ce mai faci?', îintreba el.
• 'Bine. Tu?', replica ea jucându-se cu fibrele optice ce curgeau în valuri curbilinii.

Consola ei se dereglã putin, iar interfata îsi schimba preview-ul. Flopy stãtea la o distanta de un metru, bine aproximatã cu ajutorul unei functii ce o aproxima instantaneu.

• 'Sunt stand-alone în seara asta', spuse el.
• 'Ce-ai zice sa directionezi un vector cãtre adresa mea de bazã? Am sã export niste biti sã mâncãm, poate schimbãm un asl, si poate ne conectam mai târziu.'

Tini (acesta fiind numele fetei) procesa niste cod timp de 2.4 milisecunde si apoi transmise 2kb:

• 'Recent am fost expusã unui troian groaznic. O paginã nouã e chiar ce am nevoie pentru un mic refresh pe disk-urile mele periferice. Imi parchez vehicolul in background-ul tãu si ne întâlnim înãutru.'

A plecat lãsându-l pe Flopy în standby: 'Wow! Mama ce variabilã globalã! Mã întreb dacã îi va place GUI-ul meu ...'

Au stat la o masa de procesat unde au savurat niste chips si o sticlã de sampanie. Tini era în conversational mode, în timp ce Flopy transmitea ocazional informatii; În realitate, analiza cea mai scurtã si mai putin criticã metodã de a ajunge la entry-ul ei. Dupã ce si-au spus tot ce mai aveau prin RAM, Flopy decise sã o abordeze folosind vechea sa replicã:

• 'Ce-ai zice sã-mi accesezi subrutina Plug & Play?'

Tini, care avea si ea în cache o replica, ripostã:

- 'OK. Cum vrei - hardware sau sofware?'

Deodata începu sã-si scoatã carcasa, relevâand completa functionalitate a sistemului sãu .Flopy era deja încarcat, dar dispozitivul sãu preventiv dispunea de un procesor propriu, care era în pericol de overloading, mai ales când Tini se apropie de mail-box-ul bine împachetat al partenerului. Deschizându-l, adopta pozitia de conectare. Îndatã ce Flopy vru sã-i introduca ceva biti în stiva, ea lansã o actiune escape.

• 'Nu, nu, stai!' se plânse ea. 'Nu esti în protected mode!'
• 'Reset, dragã' replicã el. 'Am fost debugger-it'.
• 'Da, dar n-am loop-ul activat si nu pot suporta child process', se plânse ea din nou.
• 'Hai nu fugi!'... spuse el. 'Voi genera o întrerupere!'
• 'Nu... riscul e prea mare, iar un abort nu-mi pot permite datorita filozofiei mele de design.'

Dar cum Flopy era prea incins si nu putea sa fie oprit, Tini genera un scurt-circuit de un voltaj nu chiar ridicat, astfel determinãndu-l pe Flopy sã doarmã.