"In padurile primitive - ciomagul; in societate - sarcasmul. Exprsia fizica a sentimentului, aceiasi: aratarea caninilor". G. Ibraileanu.

??
Aveti o bariera dincolo de care nu va poate atinge ironia, prostia, sarcasmul, furia celorlalti...sau bunavointa excesiv-scormonitoare?
Cum reactionati? Prin zbuciumare inchisa cu lacate si zambet senin..sau?
Cat de folositoare sunt mastile..?
Este utila o carapace dincolo de care nimeni nu poate afla ce se ascunde?

Ei, cameron... parerea mea este ca o persoana nu poate fi sincera in proportie de 100% nici cu propria persoana. Deci este clar ca fata de ceilalti procentul scade...

Sa fie bine? Sa fie rau? Greu de zis... Probabil cel mai usor raspuns ar fi - "depinde de situatie". Insa e greu de stiut care este situatia in care trebuie sa ai o masca pe fatza... asa ca vei ajunge sa o folosesti mereu - ba chiar sa ai mai multe seturi

Desi de-a lungul timpului m-am tot schimbat, evoluand si involuand de la o sinceritate cat mai completa la o masca sau chiar mai multe... nu pot zice cum este mai bine. Probabil ca cel mai indicat este ca acea masca sa existe. Insa ea sa nu fie chiar o... "carapace"... Te poate proteja, te poate apara de multe, dar cand devii prizonierul ei, evadarea este destul de grea...

Geni are dreptate (din nefericire)... Dar poate este mai bine asa... Daca am fi sinceri 100% cu noi inşine, probabil că muţi ar alege să nu se mai ridice din pat dimineaţa. Minţindu-ne că "mai avem o şansă" este o bună metodă de a merge mai departe... parcă...
Cât despre măşti, nu se poate supravieţui în lumea de azi fără aşa ceva. Cu cât eşti un actor mai bun, cu cât personajul pe care-l interpretezi în faţa celor din jurul tău este mai credibil, cu atât ai şanse mai mici să te trezeşti călcat în picioare. Eu am învăţat pe pielea mea că sinceritatea este foarte costisitoare.
Cum reacţionez? Cum merg mai departe? Cred că o fac cel mai des cu un zâmbet amar...
Uneori nu e nevoie decât de o rază de soare care să mă atingă şi pot să plec mai departe cu sufletul împăcat...
Nu ştiu dacă ar fi o lume mai bună, una în care oamenii ar renunţa la măştile pe care le poartă. Dar ştiu cu siguranţă ca ar fi o lume mai fericită... durerile împărtăşite se împrăştie mai repede iar veselia este contagioasă...

Inteleg pe cei care au scris mai sus. In tineretile mele procedam la fel... Acum am renuntat la masti...nu le vad sensul, cei din jur sint f constienti ca le purtam, ei le "vad". Apoi, ne claseaza ca atare... Va spun f sincer, eu ca nu am nici o masca in dulap...

Pe mine ma deranja f mult abordarea unora, din cauza ca nu voiam sa interanctionez cu ei, nu ieseam din carapace, eram seaca, distanta si plictisita. Poate era mai bine sa ies si sa pun o masca, nu? NU! ca ptr mine, sa port o masca imi cere un efort considerabil, ptr mine este dea dreptul extenuant. Pe mine ma prinzi....

Asa ca, tot gindindu'ma si analizind diferite discutii si interactiuni care le-am avut cu unii si altii, mi-am dat seama, ca pur si simplu poti sa fi si deschis,sincer si cinstit, in acelasi timp, sa nu fi nici ranit in final. Cei din jur apreciaza sinceritatea si transparenta. Am observat f bine aceasta. Secretul in a nu fi ranit, e sa controlezi f bine conversatiile... sa nu te lasi tirit in unele subiecte, sa nu vorbesti de rau, cind nu vrei sa discuti un subiect...taci!

Eu reusesc sa nu fiu manipulata de cuvintele unora, datorita faptului ca citesc f bine intentia din spatele cuvintelor. Abilitatea asta ma salveaza de fiecare data. Sochez mult pe cei din jur cind pur si simplu refuz sa vorbesc. Ptr nimic in lume, nu ma voi lasa dusa prin unele coclauri ale conversatiei, ptr nimic....si la faza asta, chiar si o masca ar fi inutila, tot ce trebuie sa fac, e sa tac. E atit de simplu. Sau chiar e?

"Carapacea" protejeaza minciunile noastre fata de noi insine... cind incetam sa ne mintim pe noi, nu-i vom putea minti nici pe ceilalti.

Eu foloseam asa numitele masti pana in momentul in care am plecat de-acasa...Din momentul in care am schimbat orasul am putut fi eu insami..O perioada..Dupa aia a trebuit sa ascund anumite dorinte si suparari...Dar masca tot nu mi-am pus...Imi place sa cred ca sunt o persoana destul de sincera cu cei din jur...Cu mine abia de anul trecut am inceput sa fiu sincera cel putin 90% , cum o da Geni in procente
Nu pot sa zic ca port masti...Dar nici nu zic ca nu-mi plac jocurile...Insa tot ceea ce zic, tot ce fac in prezent fac parte din firea si personalitatea mea...Dar am si o carapace in care ma ascund...Cand mi-e groaznic de greu nu dau nici un semn..Dispar pur si simplu..Imi evit prietenii si cunostintele, evit chiar si persoana iubita...Rar scot cate un ochi din carapace sa vad ce mai e prin jur, daca sunt in siguranta si pot iesi..Si daca simt ca nu a trecut furtuna ma mai adapostesc acolo o perioada...
Da ,Cameron, am carapacea aceea ce ma face sa ma feresc de ironii si ipocrizii gratuite...Cand am prea multe pe cap nu-mi mai permit si nepasarea sau rautatea altora..De aceea mi-am construit carapacea...Si nu sunt prizoniera ei...Cel putin nu inca

M-a lăsat fără cuvinte LigiaB! La modul propriu, adică aşa voiam să vorbesc şi eu!

Măi, măi, să fie de vină (şi să inter-vină) şi vîrsta în chestiunea carapacei!? (şi eu am avut tinereţea mea)

@Onix

Sa stii ca numai acum am dat de topicul acesta, scuze ca nu ti-am raspuns.
Pe mine ma ajuta f mult faptul ca sint f introvertita. Singuratatea imi prieste f mult. In singuratate eu ma reculeg, revin, ma vindec. In carapace e cald si bine. Spre ex, azi simbata, toata ziua am stat singura cuc in casa, asa e de bine! Prietenii m-au chemat la riu, la un gratar si am refuzat... ma voi duce mai tirziu la bookstore sa citesc si sa beau un cappucino...tot singura, of course!

Am prieteni f buni care nu ma inteleg. Ma tot trag afara din carapacea mea, ei nu isi pot inchipui cum de nu ma plictisesc. Mai ies la insistentele lor... dar abia astept sa vin inapoi.

@Caa Multam fain de apreciere...Si da-mi voie sa adaug, eu inca sint tinerica...

wow, Ligia, te invidiez ca iti place singuratatea...ca e cumplit sa nu-ti placa si totusi sa fii singur...

Ligia, ma regaseam in primul tau mesaj destul de mult, dar in acesta sunt cu totul.
Ai mei fac la fel - mai trag de mine in diverse ocazii, dar daca nu ma indeamna ceva sa ies, nu ies, si s-au obisnuit. A fost mai greu la inceput pentru ca nu intelegeau de ce procedez asa, dar acum incearca doar sa se convinga ca asta imi doresc cu adevarat si atunci se linistesc. Uuu, dar e vai de ei cand am chef de scos capul din carapace - nu scapa pana nu iese distractie de zile mari

Am doua trei masti (fete):

1.Fata de deasupra, stratul pe care toti il vad, de la omul de pe strada pana la prietenul de pahar.
2. Suprafata intermediara, acel loc unde patrund prietenii mei buni, mai adanc de atat nu vede nimeni.
3.Miezul, eu si cu mine insumi. Nimeni nu intra acolo, e intruneric (ca intr-un buncar). Nu dau voie nimanui sa vada ce e acolo si cred ca asa e cel mai bine.

Fiecare are o mascã ce o foloseste pentru orice persoanã pe care o întâlneste. Nimeni nu e îndestul de inocent pentru-a fi natural(ã) în orice situatie.

parca se vorbea de carapace nu de masti!

Mãstile îi ascund pe ceilalti de ceea ce suntem noi cu adevãrat.
Carapacea ne ascunde pe noi de ce nu suntem pregãtiti sã stim despre noi.

Am prieteni dar toti sunt pe te miri unde...in tara, in Franta, Finlanda, etc. De ex. nu am cu cine sa ies la o cafea ... m-am mutat aici f. de curand si inca n-am prins radacini. Dar invitatia la presopunctura e f. apetisanta...ca tot ma chinui sa gasesc punctele alea.

Rebel, astept sa mai cresti, nu vreau sa intru la bucluc ca ma implic cu minorii...
Dar recunosc ca esti real cute

@Cameron
Te rog frumos sa ne scuzi ca am alunecat off topic putintel...

Edit ,sa raspund la Nicodim:

Mai baiatule tu te chinui prea mult acolo...chiar asa?? Vino aici, (la Frisco) ..pai aici iti faci prieteni in a hertbeat. Acum serios. Think about it.
Keep in touch.

Uneori ma strange, alteori ma protejeaza, alteori o lepad si...ma bat in cuvinte!

Între prieteni n-o prea folosesc ... cu toate ca ar trebuii .
În schimb la servici mi se spune impenetrabilul nu va gânditi la prostii cu toate ca ramâne valabil. Doar ca sunt incapabili sa-si dea seama ce anume urmeaza în urmatoarea secunda din partea mea. Este si motivul pentru care am fost trimis sa lucrez cu fumei ...
Deh ... are si carapacea limetele ei dar încerc sa ma tin la distanta fata de orice eveniment care ar putea avea loc în timpul orelor de servici.

Eu, am avut o carapace,in care ma ascundeam atunci totul se cutremura in jur,asemenea unui sfarsit al lumii prevestind noul inceput al lumii. Daca ma gandesc bine, foloseam acea carapace din teama,teama de nou,obisnuita atat de mult cu trecutul,fiind singurul pe care il cunosteam,considerandu-l poate perfect, considertam ca nici un viitor nu va putea sa se ridice macar la jumatatea trecutului,si asa ma retrageam in carapace sa imi oblojesc ranile si sa plang un trecut deja mort.Numai ca...la un moment dat,scotind nasul din carapace,mirosul viitorului care ii luase locul trecutului m-a facut curioasa,sa ies un pic mai mult si uite asa, ca in filmele de desene animate cand plutesc dupa miros,asa am iesit si eu.dand nas in nas cu viitorul deja devenit prezent am simtit curiozitatea sa il cunosc,uitand de carapace. Noul este nou, si unele gesturi ale viitorului devenit prezent m-au speriat,si am facut pasi inapoi spre carapace,dar poate curioziatea,poate altceva m-au oprit din drum si m-au facut sa ma intorc sa incerc sa il descopar mai bine.Prea prinsa de acel viitor si poate de siguranta insuflata de el ,am uitat de mult de carapace,nici nu mai stiu pe unde e si sincer nici nu vreau sa stiu,caci nu mai am nevoie de ea,caci acum daca viitorul-prezent ma supara(singurul care ar avea puterea de a ma trimite in carapace),doar ma ascund dupa un "copac", asteptandu-l sa ma gaseasca si razand ca doi copii ce joaca de-a v-ati ascunselea sa ne continuam jocul impreuna,fara bariere,masti si carapace.
Masti nu port,poate din comoditate,a purta o masca e sinonim cu a juca un rol,obligatoriu pentru a-ti reusi rolul,e sa tii minte ce ai jucat cu o zi inainte,o saptamana...un an. Mie mi se pare consum inutil de energie sa tii minte ceva ce nu iti apartine,din comoditatea am ales sa fiu eu,asa cel putin nu arat ca memoria unui calculator umpluta cu tot felul de lucruri(roluri).

Sa incep prin a aborda altfel citatul (daca imi da voie pisicul sa tastez): e vorba de interiorizarea, psihologizarea inteleasa ca proces istoric (avand ca manifestari avansarea pragului de pudoare/aversitate si renuntarea la folosirea violentei fizice, aceasta din urma avand drept cauza constituirea unui monopol al puterii, detinut de senior, rege....Pentru lectura detaliata: Norbert Elias, "Procesul civilizarii".
Aparitia "carapacelor", a mastilor este inevitabila adoptarii treptate a manierelor "courtoises" in Evul Mediu, acestea din urma constituindu-se la inceput ca maniera de diferentiere sociala (aristocratiii cu maniere alese, opusi burghezilor). Ideea unui "sine" interior, opus "exteriorului" este o creatie moderna. Unde se termina "carapacea"? La nivelul epidermei?

Iar acum la nivel personal....nu consider ca am o "carapace", doar reactii mai mult sau mai putin adecvate situatiei, mai mult sau mai putin eficiente. Invidia, rautatea gratuita ma lasa cu o uimire amara de multe ori, chiar fara replica. Asta e "carapacea"? Prostia crasa imi starneste sarcasmul, pe considerentul daca ar disparea prostia, lumea ar fi un loc plictisitor
Masti? Nu port, daca as fi avut talent la disimulare, as fi dat la teatrologie.

Khali, pisicul nu-ţi dă voie să tastezi (îl tentează... mouse-ul? ) din cauză că ar vrea să-ţi spună despre toate şmecheriile pe care le foloseşte cu tine pentru a-ţi obţine favorurile. Ehe, cîte ar putea el să te înveţe despre carapace, disimulare şi celelalte de acest fel!

carapacea..
Hmm, da.
Recunosc ca am o carapace in care ma ascund. Dar numai cat imi schimb masca. Nu am multe masti dar ce-i drept, cateodata imi place sa ma joc.
Viata asta este un circ uneori. Si pentru a-i amuza pe unii trebuie sa imi mai pun cate o masca haioasa .Uneori mi-o scot pentru a-i aduce cu picioarele pe pamant.
eu chiar as fi fost buna pe scena - nu degeaaba imi placea sa joc in diferite piese ori de cate ori aveam ocazia.
La urma urmei, e distractiv la Balul Mascat pana la un moment dat... Tot ce e cu masura e bine venit.

Dar cand sunt cu cei apropiati stau pe carapace etalandu-mi mastile. Stam intr-un cerc si "suntem la inaltime" pe carapacele noastre.

ah! azi mi-am lasat-o acasa...

xcross, smekerii? disimulari? pisicii mei nu au asa ceva, cand vor ceva de la mine ma miauna de nu stiu unde sa ma mai ascund, sau pur si simplu imi sar in brate Mult mai directi decat oamenii, te asigur si desigur....mai putin falsi.

S-ar putea să ai dreptate Khali şi să fiu eu ăla care complică lucrurile, nu pisicul. Dar ai mei (că-s 2!) mi se par de multe ori nişte şmecheri de prima mînă! Ori eu inventez carapace (care-i pluralul, oameni buni??) acolo unde nu-s?

nu cred ca e carapacuri
toate pisicile mele sunt niste smechere si au strategii care mai de care de a obtine ce vor... dar nu am inteles legatura cu carapacea pentru ca oricum nu pot sa te priveasca in ochi si sa-ti spuna "mi-e foame" sau "mingiie-ma" pentru ca nu pricepem pisiceste...
trebuie sa facem diferenta intre carapace si comportare in societate. de multe ori societatea impune un bemol pentru exprimarea anumitor "sentimente". se cheama ca ne comportam civilizat.
dovada la copiii mici, pina la 6-7 anisori, adica pina sunt socializati la gradinita si la scoala si deprind "comportarea civilizata".
carapacea e pentru mine ceva mai mult de atit, e o inchistare a sufletului sub vitregiile vietii.
leacul? veniti la Han si, sub un nick simpatic si graitor, sa dam mastile jos!
desi pina si mastile folosite vorbesc despre ce e sub carapace

Nici eu nu cred că e carapacuri. Mai degrabă... carapăci

Dar ce înseamnă "închistare a sufletului sub vitregiile vieţii" mamour? De data asta vorbesc serios, mă intereseză nişte detalii, dacă vrei să (mi) le dai... Cum arată un astfel de suflet, cum se manifestă el?

Iti spun eu: inceteaza orice comunicare cu prietenii, sta numai in casa, nu il mai intereseaza nimic si nimeni..Si, probabil, din cand in cand intra la han sa-si mai verse oful in cautarea unui ajutor... Uneori il primeste, alteori nu... Dar, de obicei, rupe orice legaturi REALE ...Si uneori le rupe si pe alea virtuale...

"Carapace" e pluralul de la "carapace."

@ eclectic: mersik, uitasem (doooh)...
@ afrodita: scurt si concis! mersi mult ca ai raspuns prietenului nostru repede, eu dau pe aici cind pot

In fata ironiei gratuie, a prostiei, a atacurilor gratuie reactionez cu indiferenta. Nu pot sa stau in fata unuia care tipa, urla, face parada de falsa inteligenta si competenta, facand si eu la fel.In primul rand ca e obositor apoi degradant. Asa ca prefer sa il ignor (asta doare mai tare) sa-i arunc un zambet condescendent si daca mai am tupeu sa si fac gestul acela de lehamite cu mana (pentru asta am luat o plama.....).
Nu ma ascund sub nici o carapace, sub nici o masca pentru ca prefer cu orice risc sa-mi traiesc viata cinstit fata de mine si ceilalti. De aceea sint o singurateca. Da e mai bine asa.
Numai de mine nu ma pot ascunde.

De obicei nu prea ma las "atinsa" de ceilalti ... nu ca nu-mi pasa , dar de multe ori nu merita .
Am si masti ... nu multe , dar zimbesc cind imi vine a plinge .
La carapace mi-ar fi destul de greu sa renunt , pur si simplu ma ascund in mine . Am lasat garda jos o singura data si m-am cam "prajit"...
Dar , decit sa port masca , mai bine evit situatiile care ar necesita o masca .
Si dupa ce m-am "prajit " mai ceva ca un steak wd am reusit sa fiu 100 % sincera cu mine insami .... ce vreau , cum vreau si cum sa cer , sa ma exprim . Si sint destul de multumita .

Nu am mai folosit de mult timp carapacea pentru ca am renuntat la masti. Dar asta nu inseamna ca renunt la ea. O tin la pastrat pentru zile grele.

Aseara am inteles ce inseamna sa ai cu adevarat o carapace. Si cand e prea mare, risti sa te ascuzi in ea, si sa aduci toate interactiunile cu ceilalti acolo, langa tine, ca nu cumva sa iti scape vreo gura de aer unsa te simti confortabil. Pana te orbesti cu umbre...

http://www.swami-center.org/en/text/Juan_Matus.html

Toti purtam masti...le purtam de frica...Oamenii te folosesc si apoi te arunca.Oamenii te critica,te judeca fara drept.Stiu,de multe ori m-am lasat folosita cu buna stiinta.De ce?Din dorinta de a fi mai aproape de ei,din dorinta de a le face pe plac crezand ca odata si odata imi vor face si ei la fel mie.Nu a fost asa desigur...Oamenii sunt... orbi.Nu stiu sa vada ceea ce conteaza cu adevarat.Nu stiu sa pretuiasca valorile si calitatile..Am incercat sa le arat cine sunt si…au vazut casa doar pe dinafara…nu si pe dinauntru.
Omul ! Ce mandru suna acest cuvant ! Prin natura sa ,omul este artist intr-o lume mai mult sau mai putin plutitoare. El tinde intr-un fel sau altul sa introduca peste tot in viata lui ..frumosul.Fiecare artist isi alege propriile culori,asa cum si omul isi alege propria conceptie pentru frumos.De obicei persoanele din jur nu prea mi-au impartasit conceptia despre acest “frumos”…Asa ca...vrand nevrand..am apelat la masca..Nu..nu din dorinta de a fi mai iubita..mai apreciata..Ci de a fi mai..banala...mai stearsa..mai lasata in pace.Am reusit sa-mi colorez frumos masca..indiferentei...pe care mi-o pun sa ma feresc de ochii iscoditori ai celor ce stiu atat de bine sa judece.In ultimul timp observ ca am reusit sa-m iau si zambetul la purtator.Am invatat să mă prefac atât de bine. Vai, nici n-au idee de câte ori pot să zâmbesc înainte să-si dea seama că-mi vine să plâng. Şi de câte ori mint spunând că totul e bine...Da...port masti...nu din ipocrizie...din saturatia de a mai da explicatii...oricum esti singur in lumea asta...Poate cineva simti durerea ta?..Poate sa-ti ia cineva povara??..nu...Asta ne ramane...sa ne ferim sufletul de priviri iscoditoare pline de ..critica..de mila..sau chiar de admiratie...Seara cand ajung acasa...ma demachiez.Sunt multe demachiante bune...care lasa din nou tenul curat...si apoi e simplu...ca nu folosesc si alte farduri....Toti purtam masti...de cele mai multe ori...de teama...Teama de a nu fi acceptati..iubiti..intelesi...frumosi..Fiecare cu..temerile lui....Important este...sa nu uiti imaginea chipului de sub masca...Sa nu te confunzi cu...propria-ti masca..