Nişte discuţii recente despre Sf Constantin, dar mai ales absenţa unui subiect care să o aducă în atenţia noastră pe Fecioara Maria (scuze dacă n-am văzut eu bine...) m-au determinat să propun acest subiect. Din punctul meu de vedere aş fi mai interesat de păreri şi experienţe personale decît de ce spun cărţile de specialitate, dar şi acelea sînt binevenite pentru că n-aş vrea să limitez în nici un fel subiectul, evitînd astfel riscul de a intra în off-topic...

De exemplu Sf. Ioan Botezătorul, singurul, în afară de Fecioara Maria, căreia îi este sărbătorită şi ziua de naştere, semn de mare preţuire. Dacă nu mă înşel, numele de Ioan (Ion, Ivan, John, Jean, Johan, Juan etc) este cel mai des folosit ca prenume peste tot.

Eu nu înţeleg de unde a plecat preferinţa oamenilor pt. acest nume. Sf. Ioan practica o asceză deosebită, se îmbrăca prost, mînca pe sponci şi vestea sosirea iminentă a lui Mesia. Asta o ştiu dar nu-mi explic ce au vrut să spună, în plan uman şi spiritual cei care au ales acest nume pt. copiii lor. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva...

ps. sau "Ioan" nu vine de la Botezătorul?

M-a impresionat devotiunea blajenilor greco-catolici pentru Sf. Anton de Padova:www.catholica.ro

Cred ca despre Ioan Botezatorul si problema numelui e nevoie de un biblist serios.

1. Ceea ce-mi place mie la Sf. Anton de Padova este "exigenţa" lui: îţi cere, mai mult sau mai puţin explicit să-ţi ordonezi un pic viaţa înainte de a te ruga la el. Te ajută, cum ar veni, dacă "vii şi tu cu ceva"...
2. O altă nedumerire: pe fondul unor sărbători bine puse în evidenţă ale anumitor sfinţi mai aud destul de numeroase voci care consideră discutabil statutul preoţilor sau contestă dogme (numai cuvîntul în sine le provoacă respingere!). Păi de ce? Cultul sfinţilor este o creaţie a Bisericii, Biserica are drept cap pe Isus, Biserica are Tradiţie, porunci şi reguli de respectat. De ce, atunci, zicem, unii dintre noi "cred în Dumnezeu dar pe la biserică mă duc cînd şi cînd, preoţii au ei ceva în neregulă iar cu dogmele mai lăsaţi-mă că mă enervez". Mie mi se pare anormal.

Sfantul Anton de Padua e mare ! Nu s-a intamplat sa il rog ceva si sa nu ma ajute. As vrea sa am macar o parte din credinta lui.

Credinta este un dar....Trebuie sa incercam sa-i imitam pe sfinti dar fiecare avem chemarea noastra, indicata de Dumnezeu...

Eu doresc mai mult ca să-i am drept intermediari decît să-i imit. E rău?

Nu e rau dar cele doua lucruri nu se exclud.