Cum vede fiecare fericirea ?
Cati oameni sunt , atatea moduri de a vedea fericirea sunt !
Ce e fericirea? S-a discutat pe alt thread.

Pe toti ne inconjura insa oamenii varstei a III-a: in casele noastre, in familiile noastre.
60 de ani... 65 de ani...
La mine in oras, odata cu luna august, noul primar a descretit un pic ridurile femeilor pensionare incepand cu 60 de ani cat si a barbatilor pensionari incepand cu 65 de ani.
Cum ? Simplu ! S-au facut fotografii gratuite pentru legitimatii de transport in comun - tramvaie si autobuze - gratuit.
S-a intamplat sa trec prin fata centrului foto care avea o astfel de indeletnicire. Un gardianfacea ordine la randul lung si lat cat o strada.
Printre batranii vorbareti, era cineva care ma cunostea. M-am oprit, am stat de vorba.
Stiti ceva ? Dupa ce am plecat, cu grija, mi-am sters o lacrima, pe furate, ca sa nu imi stric machiajul.
Oameni fara pensii mari, pot sa se deplaseze4 astfel pe distante lungi.
Ce m-a facut sa scriu toate astea ? Faptul ca am primit o invitatie pe data de 25 august de la o prietena pensionara care m-a invitat bucuroasa sa mergem impreuna la statiunea din apropierea orasului - cu tramvaiul, evident! - sa mancam o inghetata, sa stam la aer ! Nu am reusit sa imi fac inca timp ! Dar, maine4, sau poimaine.
Am vazut o pensionara fericita ! Atunci cand m-a invitat cu acea bucurie marunta ca poate acoperi un drum al carui cost este aproape de 40.000 dus/intors.
Maine, voi aduce un strop de fericire din nou acelei persoane, aici, unde Dunarea prea ades si-a mplut vadul de lacrimi !

Am sa aud de pensionari fericiti si altundeva, mai bine zis, am sa aud de la voi ?

Complicată, aproape de nepătruns psihologia vîrstei a 3-a de către ceilalţi! Se pare că, dacă atunci cînd sîntem tineri ne dorim lumea întreagă, la bătrîneţe ne ajunge mult mai puţin pentru a fi mulţumiţi. Se pare... dar cine ştie?

Foarte complicat...

Iar batranetea e foarte grea cand esti singur sau cand te simti singur.

Cea mai grea este batranetea persoanelor cu venituri mici as zice eu....
Cat ai fi de singur, cand nu ai bani nici de tramvai, este greu. Oricat de complicata ar fi gandirea varstei a-III-a, este in jurul nostru si in viitorul nostru chiar.
Asa ca gestul cu gratuitatea, in ochii dumnealor, are mare valoare ! Asta da integrare, IN SOCIAL !
Pentru ca plimbarile pe distante mari, sunt taaaare complicate la batranete !
Si sa stiti ca astazi mi-am luat traista si pe prietena mea, si am plecat la Lac. Acum am venit, si sa stiti ca nu mi s-a parut de loc complicata ziua de astazi, trei femei din generatii diferite....
Taaaaaaaaare bine ! Si am un chef de scris, mama, mama!

Si ar mai trebui spus ca fiecare om priveste altfel pensionarii. Chiar si ei insisi se privesc diferit.
Optica insa trebuie sa fie una si aceeasi fata de acest gest facut de mai-marele comunitatii: noblete, recunoastere a unor nevoi si facilitarea unor inlesniri care in alte state (Germania de exemplu) fiinteaza de mult.
Oare aceasta gratuitate exista si in alte jutete ale tarii?

Există.

Si de ce nu povestesti despre acestia ?
Este primul thread dedicat varstei a treia. Avem in familiile noastre destui. Despre acestia de e sa nu vorbim? Dupa cum am vazut ca nu este nici un thread unde sa se discute despre copii. - exista doar niste fotografii cu copii - . Se rezolva. Pun de unul.
Nu numai noi existam, cei de varsta celor de la han. . .

Mama mea (care se încadrează în categoria pensionarilor cu facilităţi/gratuităţi) mi-a răspuns odată: "Ce folos, anii tinereţii şi puterea de atunci nu mi le pot da nimeni! M-aş lipsi bucuroasă de orice avantaj pe care-l am datorită vîrstei!"

Sînt nişte chestiuni aici, dureroase şi cam încurcate pt mine. De aceea nu-mi vine prea uşor să-mi găsesc cuvintele (şi ideile) în ceea ce priveşte bătrînii şi bătrîneţea.

De asta nici nu pot să povestesc prea multe...

Tocmai aceasta durere a fost vazuta pentru prima data dupa muuuulti ani, aici, in oraqsul meu.
Pentru acesti oameni cu prea putine bucurii, acest gest are proportia unui monument.
Cand batranii fac economie de pasi pana la poarta sau la coltul strazii, in cateva luni acest om - dupa 14 ani - a si gasit o solutie !
Nimic nu poate ramane dureros daca din putin gasesti solutii si reusesti sa treci cu o treapta spre mai bine.

Stiti ce mi se pare mie foarte trist? Faptul ca majoritatea imbatranesc marcati de grija zilei de maine, muncesc o viata, iar cand ajung la pensie sunt atat de epuizati, incat nu mai reusesc sa se bucure decat foarte rar. Exista si exceptii, desigur, dar cei mai multi poarta amprenta unei vieti traite in monotonie, cu probleme...

Griji multe, bucurii putine si stress cat cuprinde, este reteta viitorilor pensionari, adica a noastra....
Dar sa nu fiu off topic !

Da, asa e. Numai ca pentru multi e cam tarziu. Sau asa li se pare lor, ca e tarziu.

Un sondaj facut in Germania arata ca in interalul de varsta de 80 - 90 de ani sunt foarte multi pensionari care sunt activi bucurandu-se de lucrul in gradina, de alte activitati, dar au asistenta sociala gratuita la batranete si un venit de aprox. 650 euro. La noi nu sunt pensii de 100 euro !

[FONT=Arial][SIZE=7]
In primul rand bine v-am gasit. este prima mea postare pe acest forum.
Era odata un film sf..si in filmul asta era vorba despre o societate care incerca sa optimizeze totul, iar batranii erau un fel de "chestii" care trebuiau distruse pt ca nu mai aduceau nici un folos societatii. Si exista un fel de armata de distrugere a batranilor. Nu mi-l mai aduc extrem de bine aminte, dar ideea era ca omorau toti batranii. Filmul se concentreaza pe problemele de constiinta ale unuia dintre acesti distrugatori. Nu mai intru in detalii, dar la un moment dat tipul este pus sa-si omoare propiul tata, un tip extrem de destept si de echilibrat, care reusise sa aiba cu copilul sau o legatura afectiva si psihica f buna. Dupa un indelung proces psihologic, distrugatorul se supune societatii si isi omoara tatal...ideea ca peste noapte imbatraneste brusc, albeste , se urateste la chip..si la randul sau este omorat de armata , confundat fiind cu un batran.
oricum , cand am vazut filmul asta am avut un soc, ideea filmului ma bantuie de multe ori, m-a marcat f mult...
si ma gandesc ca desi societatea noastra nu omoara la propiu batranii ,le omoara sufletele incet si sigur prin depresia pe care le-o accentueaza , facandu-i sa se simta inutili si numai buni de reciclat( si cand spun asta ma refer la faptul ca nu te mai angajeaza nimeni peste 55 de ani., etc), mai ales ca ei oricum isi constientizeaza batranetea si nepuntina...ii aduce la mizerie pe cei mai multi dintre ei, mizerie insutita de singuratatea lor.
nu stiu care ar fi rezolvarea acestei probleme, dar pensionarii in mod sigur reprezinta o mare paguba a societatii... asa sunt priviti si asa e statutul lor..pt ca nu mai produc nimic si au nevoi mai mari decat restul populatiei, pentru ca sunt bolnavi si neputinciosi.

Bine ai venit la HAN ! NICOTN !
Iar florile pentru faptul ca prima ta postare a fost in acest thread atat de plin de adevaruri dureroase !

Aceasta este povestea din film, dar din pacate, modul in care sunt tratati aceasta categorie de oameni ma duce cu gandul ca realitatea nu este departe de fictiune.
Este bine ca aceasta generatie gandeste asa cum ai postat voi, ultimii trei, caci exista astfel o garantie pentru cum intentionati sa fie tratata urmatoarea generatie de oameni ajunsa la pensie !
Primii pasi in orasul meu au fost facuti intr-adevar, dar cu o floare nu se face primavara...

Vineri, a fost Ziua Internationala a persoanelor varstnice.

Postez acest articol, mai ales pentru sensibilitatea lui MILIMETRU, care m-a facut sa ma gandesc la aceasta actiune.
De cand ti-am citit postarea in legatura cu mama ta, m-am gandit ca sunt altii mai rau. Atunci, m-am gandit la gestul facut si de primarul nostru cu gratuitatea biletelor, si mi-am luat si eu copiii si niste lucrari, ne-am dus la Azilul de batrani si le-am facut cadou. Copii fiind ceva mai mari au priceput ca se poate ajunge si asa, si au inteles foarte bine gestul.

Si uite-asa, un gest, o afirmatie, pot declansa ceva bun !
Multumesc Milimetru !

Spiritul uneori nu poate suplini nevoile....
Pornind de aici, am deschis acest thread....

Ştire, aseară, la TV: guvernul acordă ajutoare pt căldură familiilor unde venitul mediu pe membru este de sub 2,5 mil. lei. Trebuiau trimise nişte formulare, ele au fost completate greşit şi respectivii expeditori au fost chemaţi nu ştiu pe unde ca să le completeze corect. Ştirea punea accentul pe faptul că acei oameni (mulţi) se călcau în picioare pt a ajunge acolo unde trebuiau să depună din nou formularele. Însă, după părerea mea accentul cade în altă parte: există destul de mulţi oameni care trăiesc cu mai puţin de 2,5 milioane lei/lună. Nu ştiu dacă e chiar uşor de închipuit trebuşoara asta (darămite de... experimentat...)...

Of, of...

Poate că cineva o să-mi spună că-şi merită soarta; de ce n-au făcut şi ei ceva, nu?... NU!

ps: am scris aici pt că cei mai mulţi dintre cei mai sus pomeniţi erau pensionari.

Este bine unde ai scris, pentru ca sunt tare multi oameni cu venituri mici, datorita conditiilor date, a anilor de munca putini.
Iar calcatul in picioare se datoreste unui numar care ar fi trebuit scris pe cerere si care reprezinta conventia de la gaze, numarul ala de inregistrare care ar trebui luat de la administrator, sau de pe factura personala in caz ca au convector sau centrala.

Am citit postari triste si nedrepte la adresa pensionarilor.
Sint oameni ca fiecare dintre noi, oameni care trag dupa ei povara unei vieti in care si ei au avut idealuri si vise,oameni care ne-au crescut,oameni care au ras si au plins,sint oamenii de linga noi si inevitabil si noi vom ajunge in situatia lor.
Sintem prea grabiti in ziua de azi sa ajungem la joob-urile noasre, ne impiedicam de ei ,ii imbrincim chiar si strambam din nas daca simtim mirosul de naftalina.
Sintem jalnici daca nu stim sa-i respectam si sa le aducem o raza de soare in viata lor si asa pe sfarsite.Si nu cer de la noi uneori decat o vorba buna si putin respect si poate din cand in cand o punga cu bomboane.

Da , am intilnit si pensionari fericiti . Destul de putini la noi in tara , mult mai multi in afara . La noi sa fie de vina lipsa banilor , dupa o munca de-o viata . La ei au siguranta unei pensii mari si fara grija zilei de miine . Am vazut batrini mirosind a naftalina , in costumele lor vechi , care dansau si rideau la orice ; dar am vazut si tineri care nu stiu sa se bucure de mult-putinul ce il ofera viata .
Sa va povestesc ce mi s-a intimplat ... Eram la supermarket , cu cosul la casa si in fata mea un batrin . Avea in cos mai multe alimente , printre care si un pachet de unt . Vinzatoarea i-a facut bon , dar nu avea bani pentru tot ceea ce voia sa cumpere . Si i-a spus politicos vinzatoarei sa scoata pachetul de unt de pe bon ... Eu am vazut faza si am scos o hirtie de 50 000 si am dat-o vinzatoarei . Atunci batrinul s-a intors la mine si s-a uitat .... lung de tot si mi-a multumit frumos . Nu cred ca am sa uit acea privire niciodata .
Si ma cam roade constiinta ca eu dau bani pe toate prostiile ... pe cind altii nu au ce pune pe masa .

Am avut ocazia sa cunosc un pensionar care avea o avere considerabila...a lucrat peste 40 de ani la BCR ...si acum la la varsta de 85 de ani e singur...mai merge prin diferite statiuni , toata lumea care a incercat sa-l ajute la jegmanit ...au profitat .

Societatea grija de pensionari doar pentru ca se stie ca toti tinerii intr-o zi vor ajunge si ei batrani si neputinciosi, si vor avea nevoie de ajutorul societatii.

Am intilnit pensionari care sint atit de activi incit nu au timp sa imbatrineasca...unul alerga printre primii maratonisti la un maraton in numele nu stiu a ce. Fericirea acestor oameni nu sta in varsta sau in situatia materiala, ei sint fericiti pentru ca asa au traiot tot timpul: intr-un maraton, un maraton al vietii. Au invatat sa transforme stresul in placere, sint oameni care nu vor sa renunte si sa se aseze in pat de teama ca nu se vor mai ridica de acolo. Sint oameni care iubesc viata si nu vor sa renunte usor la ea. Din pacate am intinit insa tineri mai neajutorati decit acestia si poate in aceste cazuri societatea unor asemenea "maratonisti" ar fi foarte binevenita! "Cine nu are batrini sa si-i cumpere" spune o vorba inteleapta si uneori e chiar valabila!

flori, ai perfectă dreptate. Am întâlnit şi eu tineri care parcă au nevoie de baston, şi, realmente pensionari cu probleme locomotorii, cu un baston sau două de ajutor la mers care sunt foarte activi.