De la "pericolul in perspectiva" la "pericolul concret"
La sfarsitul saptamanii trecute, tribunalul din Ierusalim l-a condamnat pe Sahar Dvir Zeliger, unul din componentii gruparii teroriste evreiesti "Beit Ain" ("Casa ochiului"), pentru vina de a fi stocat ilegal arme de lupta si explozibile si de a fi incercat sa arunce in aer o scoala plina cu copii palestinieni. Alti doi membri ai gruparii extremiste, Matatiahu Sevo si Itic Pas, au primit de la Zeliger arme si dinamita pentru a savarsi actiuni teroriste. Acestia au ajuns si ei dupa gratii. Tribunalul i-a condamnat pe toti trei pentru vina de a fi organizat o grupare terorista cu scopul de a ucide palestinieni nevinovati. In cursul anchetei, Zeliger i-a condus pe anchetatori la o pestera plina cu arme si dinamita din Muntii Iudeei, un adevarat arsenal cu care putea fi inarmata o unitate a armatei israeliene. "Beit Ain" se dovedea a fi cea mai periculoasa si sofisticata organizatie terorista evreiasca descoperita de serviciile secrete. Toti trei teroristii isi aveau casele in colonii. Cand Avi Dichter si ministrul Tahi Hanegbi au spus ca "teroristul evreu care vrea sa-l ucida pe primul-ministru Ariel Sharon a pornit deja la drum", ei nu au specificat de unde a plecat criminalul. Dar se stie din ce zona a societatii israeliene ar putea proveni acesta: zona extremismului de dreapta, a coloniilor si a scolilor religioase conduse de rabini fanatici. Colonistii se plang ca se desfasoara delegitimarea "operei lor constructive, sioniste". Sunt greu insa de uitat acele intamplari dezgustatoare petrecute in perioada premergatoare asasinarii premierului Yitzhak Rabin, cand rabini din colonii au enuntat impotriva acestuia judecata antica "Din rodef". In lumea religioasa, "Din rodef" il exclude pe evreu din societate si oricine poate sa-l pedepseasca. Nu de mult, un rabin nesabuit, ii dam si numele: Avigdor Nebentzal, a rostit din nou "Din rodef" impotriva "tradatorului care ar preda pamanturile Israelului strainilor". Imediat i-a tinut isonul un alt profet al extremismului, Uri Elitzur, care a scris in "Iediot Aharonot": "Evacuarea de asezari evreiesti legitimeaza dreptul soldatilor de a refuza ordinele si justifica impotrivirea cu mijloace violente". I s-a cerut lui Meni Mazur, consilierul juridic al Guvernului, aducerea rabinului Nebentzal si a lui Elitzur in fata judecatii. Sistemul judiciar israelian se misca insa greoi in asemenea cazuri de paranoia rasista sau amenintari de natura politica. Mose Goerali, in prestigiosul cotidian ebraic "Haaretz", relateaza ca serviciile secrete si Politia actioneaza, dar Procuratura e prudenta cu instrumentarea dosarelor cand e vorba de infractori extremisti evrei. Cazul Baruch Goldstein este semnificativ in acest sens.

In 1994, Baruch Goldstein, un profesor respectat, familist, tata a patru copii, a coborat din Kiriat Arba, o colonie din suburbia orasului palestinian Hebron, decis sa-si manifeste protestul ca si palestinienilor li s-a dat dreptul sa se roage, in anumite zile, in Cripta Patriarhilor, sfanta ambelor religii, mozaica si mahomedana. In fond, Avraam, Itzhac si Iacob sunt Patriarhi si ai evreilor si ai palestinienilor. Baruch a "protestat" tragand in plin, cu arma automata, ucigand 29 de palestinieni si ranind alti 125. In timp ce se rugau. In cele din urma, un paznic arab l-a ucis pe Goldstein. De atunci, fanatici evrei au transformat mormantul lui Goldstein in loc de pelerinaj, la fata locului dezvoltandu-se o adevarata industrie de suveniruri care il proslavesc pe asasin. "O societate care ridica in slavi asasinii nu poate sfarsi decat prin a produce alti asasini", sustin "stangistii". Intr-adevar, nu peste multa vreme tinta nu au mai fost palestinienii, ci insusi primul-ministru YItzhak Rabin. Una este sa vanezi o banda de fanatici palestinieni in Gaza sau Hebron si altceva sa lupti impotriva fanatismului evreiesc. Amos Oz, unul dintre cei mai importanti scriitori ai Israelului, sustine ca avem, de-a face cu "o batalie intre fanatism si pragmatism". Adica intre cei care considera ca scopul scuza orice mijloace si cei care cred ca nici un fel de tel nu justifica orice mijloace. Acest antagonism nu are legatura, in opinia lui Oz, nici cu valorile Islamului si nici cu mentalitatea arabilor. El explica: "Mai vechi decat Islamul sau Crestinismul, mai vechi decat orice stat, sistem politic, ideologie sau credinta, fanatismul este, din nefericire, o componenta prezenta intotdeauna in natura umana". Amos Oz scrie: "Samanta fanatismului zace intotdeauna in dreptatea care nu poate face compromisuri - plaga a multor sute de ani. Confruntarea israeliano-palestiniana nu e un razboi civil ci un conflict international, in esenta nu este vorba de un razboi religios, ci teritorial, de o solutie dureroasa a problemei apartenentei pamanturilor. Fanaticii - de ambele parti - ar vrea sa transforme razboiul intr-un razboi religios, o disputa despre locurile sfinte. Dar nu aceasta este esenta neintelegerii intre evreii si arabii palestinieni. Este vorba de o tragedie: un conflict intre o dreptate si o alta, intre doua revendicari la fel de puternice si de convingatoare asupra aceluiasi teritoriu."

Cand ambele popoare vor intelege ca celalalt partener nu va pleca de acolo fanatismul probabil ca va disparea. Pana atunci, si ce lung e drumul, Avi Dichter si oamenii sai continua sa aiba de furca cu fanaticii din ambele parti, aprigi in a-si impune dreptatea chiar si prin varsare de sange. Baruch Marzel, de pilda, adept al ideologiei propagate candva de rabinul Meir Kahane si politicianul Zeevi Gandi (ambii asasinati), se afla permanent sub observatia serviciilor secrete. El isi afirma deschis, in public, conceptiile extremiste (alungarea tuturor arabilor din teritoriul care a fost candva Israelul biblic, demolarea moscheelor sfinte ale Islamului, El Aqsa si Omar, de pe Muntele Templului etc.) si actioneaza sa le puna in practica. De multe ori Marzel a fost arestat, inchisoarea insa nu l-a lecuit. La sfarsitul saptamanii trecute, Baruch Marzel si Hen Ben Eliahu, un alt fanatic extremist, au infiintat la Ierusalim un partid care isi propune alungarea tuturor arabilor din Israel. Desigur, oficialitatile nu vor permite legalizarea acestei formatiuni extremiste, dar insasi aceasta organizare politica a extremistilor evrei ingrijoreaza serviciile secrete. Daca la lumina zilei ei indraznesc sa se manifeste astfel, ce se intampla in subterane?!


"Chiar daca ucizi sau esti ucis"
Baruch Marzel se bucura de sprijin ideologic si financiar din directia rabinilor si a extremistilor din colonii. Rabinul Itzhac Ginzburg, in cartea "Eroul Baruch Goldstein", justifica crima. Trei editii ale maculaturii s-au epuizat pana la interventia Procuraturii. Rabinul a fost silit de tribunal sa balbaie niste scuze abia auzite, asa ca zilele trecute avocatul David Schonberg, in numele unei societati umaniste, a cerut rejudecarea cazului. Rabinul nu s-a speriat; el a recidivat cu o noua brosura rasista, "Ordin de zi". O chemare dramatica adresata soldatilor, de a refuza indeplinirea ordinelor care sunt "contrarii Torei si religiei stramosesti." Evacuarea unei colonii, retragerea din teritoriile palestiniene, desigur, sunt pacate groaznice, trebuie evitate, chiar daca "ucizi sau esti ucis". Profesorul de drept Mordehai Kremnitzer, de la Universitatea Ebraica din Ierusalim, a apreciat scrierile rabinului Ginzburg drept cea mai periculoasa incitare rasista publicata in limba ebraica. Knessetul (Parlamentul israelian) a votat o completare a legii care sanctioneaza faptele de rasism, violenta si terorism, astfel ca si cei care incurajeaza, direct sau indirect, aceste fapte sunt pasibili la condamnari pana la cinci ani de inchisoare. De atunci, tribunalele au actionat ceva mai ferm. In aprilie 1995 a fost condamnat rabinul Edu Alba, vinovat de incurajarea violentei si de publicarea unor texte rasiste; in mai 1997, Avigdor Askin a fost condamnat pentru vina de a fi initiat si participat la ceremonia religioasa extremista (denumita in ebraica "Pulsa Denura") in cadrul careia au fost "blestemati" fostul prim-ministru Yitzhak Rabin si fostul ministru de Externe, Shimon Peres; in noiembrie 1997 a fost arestat fruntasul extremist Jonathan Aliel; in aprilie 1998, Itamar Ben Gvir a ajuns la inchisoare pentru ca l-a numit "asasin" pe deputatul Ran Cohen, vicepresedintele partidului de stanga "Meret"; in decembrie 1998 a fost arestata Tatiana Suskin, care l-a prezentat pe profetul Mahomet cu cap de porc; in noiembrie 2000 a fost arestat Beniamin Kahana, in timp ce raspandea in orasul israelian Um El Fahm (locuit de arabi) manifeste rasiste; in februarie 2001, Uri Amit a fost condamnat pentru apartenenta la o organizatie terorista evreiasca etc. Condamnari minore, varful unui iceberg urias al fanatismului fundamentalist evreiesc, nu intotdeauna vizibil si numai arareori impiedicat sa-si urmeze calea distructiva. Important este insa ca legea exista, masinaria judiciara functioneaza, iar serviciile secrete si Politia vad in extremismul evreiesc nu "un pericol in perspectiva", ci "un pericol concret".

Capeteniile extremistilor incearca, si uneori reusesc, sa se deghizeze. Mose Feighin, seful uneia dintre cele mai radicale organizatii ("Zo arteinu" - "Aceasta este tara mea"), a intrat cu tot grupul sau in partidul de guvernamant Likud, unde exercita influenta si racoleaza noi adepti. Unui alt campion al extremismului, Baruch Marzel, i s-a barat drumul catre Parlament printr-o decizie judecatoreasca. Tribunalul Suprem al Israelului si-a justificat decizia citand din conceptiile rasiste ale lui Marzel. Numai Yigal Amir a primit o condamnare severa, desi asasinul lui Rabin a marturisit in instanta: "Daca cei cativa rabini n-ar fi pronuntat condamnarea "Din rodef" impotriva lui Yitzhak Rabin, poate ca nu as fi actionat. Un asemenea omor nu putea fi infaptuit fara sprijin. Daca nu as fi fost sustinut din spate, nu as fi ucis". In cartea "Ca Sodoma este viata noastra", juristul Mose Negbi comenteaza marturisirea lui Yigal Amir: "Cei care au atatat la linsarea primului-ministru Rabin si l-au impins din spate pe asasin, adevaratii vinovati, nu au fost judecati si condamnati. Ei se plimba liberi printre noi. Nici astazi, ca si atunci, cei care propaga ura, extremismul si crima politica nu sunt arestati si condamnati cu pedepse grele".

Nici un act important de acuzare nu a fost emis pana astazi impotriva unui rabin sau om politic care s-a exprimat in scris sau oral, intr-un mod rasist, extremist, justificand aluziv sau direct crima politica. Dupa asasinarea lui Rabin, Ministerul Justitiei a infiintat un departament special (din care fac parte reprezentanti ai ministerului, Procuraturii, Politiei si serviciilor secrete), insarcinat cu monitorizarea si eradicarea fenomenelor de extremism, fundamentalism si terorism evreiesc. Existenta acestui departament nu a fost insa prea mult resimtita. Poate ca acum, dupa ce comandantul Avi Dichter a facut sa rasune toate clopotele de alarma, va intra si acest departament in alerta maxima.


Istoria se repeta?
Mari si ingrozitoare catastrofe au lovit in trecut poporul evreu, provocate de fanatici extremisti. "Tisa be Av" este o intreita zi neagra in calendarul evreiesc. In ziua de 9 a lunii ebraice Av, in urma cu 2600 de ani, a cazut Ierusalimul in mainile babilonienilor, Marele Templu a fost distrus si poporul evreu a fost dus in sclavie. Tot intr-o zi de 9 a lunii Av, fanaticii zeloti evrei au refuzat compromisurile si au provocat rascoala impotriva Imperiului Roman. Legiunile lui Titus au distrus in anul 70 e.n. Ierusalimul, au ars Templul lui Solomon, au pustiit tara, risipind in lume neamul evreiesc. Putinii evrei ramasi in Tara lui Israel au cazut din nou sub influenta unui luptator fanatic, Bar Kohba; au aprins din nou focul revoltei. In 135 e.n. ultima cetate a lui Bar Kohba a fost incendiata de soldatii romani, iar aparatorii cetatii Massada au preferat sa se sinucida cu totii decat sa cada in prizonierat. De "Tisa be Av" in Israel se posteste. Anul acesta, mass-media a invitat filosofi, politicieni si generali la o dezbatere pe tema "Tisa be Av" si coloniile evreiesti din teritoriile palestiniene. De fapt, despre conflictul israelo-palestinian. Ingemanarea celor doua sintagme nu a fost intamplatoare. S-au gasit comentatori care au spus ca din nou un grup de fanatici, minoritar, impinge populatia tarii catre o noua catastrofa nationala.

Biblia nu are dificultati sa explice cauzele primei catastrofe a distrugerii Ierusalimului si a exilului babilonian, scrie istoricul Daniel Friedman (in cotidianul ebraic "Iediot Aharonot"). Regele Zidkiahu a refuzat sa asculte avertismentele profetului Iermiahu si a mers orbeste dupa un profet mincinos, care l-a sfatuit sa porneasca revolta impotriva babilonienilor. Traditia biblica arata ca cel de-al doilea Templu a fost distrus si poporul evreu a fost dus in sclavie de romani din cauza urii "gratuite" ("sinat hinam", cum sta scris in textul sacru). Ierusalimul si tara erau divizate, fractiuni adverse se dusmaneau si luptau intre ele, dar fie ele chiar si unite, era complet absurda speranta infrangerii Imperiului Roman. Conducatorii spirituali, marii rabini ai Ierusalimului, in loc sa-i tempereze pe fanaticii evrei, alimentau mesianismul mincinos. N-a existat o mai mare lipsa de responsabilitate politica, religioasa si militara in istoria multimilenara a evreilor ca in cazul revoltei lui Bar Kohba. Rabinul Akiva, realizatorul marii opere religioase "Misna", cel mai important rabin al epocii, a fost un sustinator entuziast al revoltei, dandu-i astfel legitimitate religioasa si morala. Invataceii sai au fost ucisi cu miile in lupta fara nici un fel de sorti de izbanda, iar insusi Rabi Akiva a fost ucis de romani in chinuri groaznice. Legenda spune ca la sfarsitul luptelor pe strazile Betarului, ultimul bastion de aparare al lui Bar Kohba, caii soldatilor romani inaintau in sange pana la grumaz. Dupa inabusirea revoltei, Hadrian, Cezarul Romei, a schimbat numele tarii evreiesti din Iehuda in Palestina, ca sa marcheze definitiva rupere de tara stramoseasca a evreilor dusi in sclavie. Pretul acestei schimbari de nume il plateste poporul evreu pana in aceste zile. Adevaratele cauze ale acestor catastrofe, conchide istoricul Daniel Friedman, au fost incapacitatea de a aprecia cu luciditate situatia politica si militara, megalomania conducatorilor animati de precepte religioase si de credinta in propriul adevar si lipsa unei aprecieri obiective a fortei adversarului. De parca daca n-ar fi existat "ura gratuita" dintre fractiuni balanta victoriei s-ar fi aplecat de partea evreilor. "Colonistii evrei de astazi sunt urmasii spirituali ai zelotilor evrei fanatici care au provocat si au condus marea revolta impotriva Imperiului Roman", scrie Daniel Friedman. El explica: "Majoritatea colonistilor considera desfiintarea si retragerea dintr-o asezare evreiasca din Iehuda, Somron (Cisiordania) sau Gaza ca o tradare, o incalcare a credintei stramosesti. Acesti colonisti sunt sustinuti de rabinii lor, ale caror cunostinte in scrierile sfinte nu ajung poate la inaltimea rabinului Akiva, dar pericolul predicilor lor fanatice nu e mai mic decat vorbele acestuia, care i-au trimis la moarte sigura pe elevii sai. Colonistii doresc sa ramana in mijlocul populatiei palestiniene si incearca sa atraga in aceasta actiune periculoasa intregul popor evreu. E un razboi pierdut din start, si era inutil sa-l fi inceput. Nici o tara din lume nu va fi de acord, vreme indelungata, cu apartheidul care domneste in teritoriile palestiniene, regim care confera colonistilor evrei drepturi privilegiate, in timp ce palestinienii sunt lipsiti de drepturi elementare. Nu de mult, 150 de tari au votat la ONU impotriva acestei situatii, chiar si Statele Unite si-au exprimat, nu o data, impotrivirea. E o pura iluzie sa crezi ca daca n-ar exista sciziunea ideologica si evreii s-ar avea ca fratii, uniti, Israelul ar putea duce razboiul cu lumea araba si cu palestinienii la infinit, fara sa se sinchiseasca de Europa si de repetatele admonestari ale Statelor Unite. Celor care propaga mesianismul fals al victoriei trebuie sa li se aminteasca sfarsitul catastrofal al lui Rabi Akiva si al elevilor sai, si cum s-a transformat Tara Evreilor in Palestina, pe vremea imparatului Hadrian."


"Ei nu au nici un Dumnezeu"
Cea mai periculoasa si mai problematica grupare terorista evreiasca a fost "Hamahteret Bet-Ain", responsabila de asasinarea a sapte palestinieni cu arme furate chiar de la soldatii trimisi sa asigure paza coloniei in care locuiau extremistii. Gruparea a dinamitat si o scoala palestiniana, in ultima clipa au fost descoperite bombele si a fost evitata tragedia. "Hamahteret Bet-Ain" a reusit sa stranga un stoc impresionant de arme (rachete de umar, pusti automate M-16, grenade si dinamita), ascunse in doua pesteri din teritoriile palestiniene. Numai cativa membri ai acestei grupari teroriste au fost arestati si condamnati. Serviciile secrete sunt nemultumite de sistemul "preferential" al tribunalelor cand e vorba de extremisti evrei. Un responsabil a declarat ziaristului Simon Siffer: "Daca pe terorist l-ar fi chemat Ismael si nu Israel, el ar fi fost azvarlit dupa gratii pentru toata viata". Cand palestinieni banuiti de terorism sunt adusi in fata judecatorilor, acestia dau crezare acuzatiilor serviciilor secrete si-i condamna la pedepse grele, dar daca e vorba de acuzati evrei tribunalul prefera sa le aplice pedepse administrative. Baruh Marzel si Noam Federman, considerati foarte periculosi pentru securitatea tarii, au fost de nenumarate ori condamnati la arest administrativ si apoi pusi in libertate. Simon Siffer, poate cel mai bine informat ziarist in problemele de securitate ale Israelului, considera ca aceasta "atitudine miloasa" a instantelor incurajeaza factorii extremisti din colonii sa creada ca totul le este permis, chiar actele teroriste. Justitia israeliana a pierdut in felul acesta forta de intimidare. Se repeta astfel situatii cunoscute de pe vremea rascoalelor impotriva romanilor. Fanaticii evrei de astazi, care nu reprezinta decat o minoritate a poporului evreu, vor sa impuna cu forta ideologia lor extremista. Cine sunt acesti oameni, caracterizati de serviciile secrete ca "fermenti ai descompunerii societatii israeliene"? Un responsabil al "Departamentului extremismului evreiesc" din serviciile secrete spune: "Indivizii acestia provin din diferite asezari evreiesti, colonii de la poalele Muntelui Hebron si pana in nordul Somronului. Nucleul dur nu cuprinde mai mult de 20 de fanatici, de varste diferite. Daca ar trebui sa-i caracterizez intr-o singura propozitie as spune ca "nu au nici un Dumnezeu". In sensul ca nu au onoare si nu-i intereseaza nimic altceva decat propriile lor interese", explica Siffer. Nu au nici o tresarire de constiinta cand ii bat pe rabinii care li se impotrivesc si li se falfaie de preceptele religioase sau de autoritatile care incearca sa le inmoaie agresivitatea. Comandantul Avi Dichter a avertizat Guvernul asupra pericolului "delegitimarii fortelor de securitate si ale Politiei israeliene", actiune deliberat gandita si aplicata de extremistii evrei. Rabinul-sef al Frontului de centru, desi era imbracat in uniforma militara, a fost batut ingrozitor, pe o strada din cartierul religios al Ierusalimului, numai pentru ca a scos un sul de Tora din punctul ilegal de colonizare Tapuah, demolat de autoritati. Avi Dichter a mai relatat ministrilor un caz nu mai putin grav: un ofiter de graniceri a intervenit intr-o incaierare intre colonisti si soldatii trimisi sa evacueze o minuscula asezare ilegala de la periferia orasului palestinian Kalkilia. Bataia s-a incins si ofiterul a fost azvarlit de pe o stanca si si-a zdrobit sira spinarii. De jumatate de an, omul e paralizat si se incearca recuperarea sa la spitalul "Beit Lewinsohn". Responsabilii serviciilor secrete nu-si ascund ingrijorarea: cu cat "Planul de separare unilaterala de palestinieni" va deveni mai operativ si va incepe retragerea, va creste si agresivitatea extremistilor evrei. Simon Siffer scrie ca, daca s-ar fi stenografiat ceea ce a dorit comandantul Sabak sa transmita ministrilor, s-ar fi inregistrat urmatoarele: "Se spune ca, daca in actul I al unei piese, pe o masa se afla un revolver, in ultimul act cu acest revolver se va trage. Revolverul a fost deja incarcat. La 20 ianuarie 2004, in timpul evacuarii unei cladiri construite ilegal langa Tapuah, in teritoriile palestiniene, unul dintre colonisti a tras un foc de arma in aer. Cine si-a permis sa traga in aer la inceputul actiunii de evacuare a asezarilor ilegale, cu certitudine va trage in plin in soldati si politisti cand confruntarea se va amplifica. Exista multa incordare in zona. Daca incepi sa tragi, nu numai armele se descarca, ci si energia care te tine incordat. Cand incepi sa tragi, folosesti toate armele. Asa te eliberezi. Nu exista oprelisti. Cei care au ucis fara discernamant femei si copii palestinieni nu vor ezita sa ucida si evrei. Extremistii teroristi stiu ca in Israel a mai fost asasinat un prim-ministru si nu putini evrei considera aceasta crima justificata. Dificultatea consta in faptul ca nu poti stabili cu exactitate din ce directie va lovi nenorocirea. Serviciile speciale nu-i cauta pe manifestantii care protesteaza legitim, ci pe cei care stocheaza arme si se pregatesc sa traga cu ele. Acestia din urma pericliteaza nu numai intreaga opera sionista de colonizare, ci si securitatea tarii. Acum extremistii fanatici nu mai au treaba cu palestinienii; ei il vizeaza pe Ariel Sharon, pentru ca premireul a initiat "Planul de separare de palestinieni" si e decis sa-l puna in aplicare. Ceea ce presupune retragerea, la inceput din Gaza, urmand mai apoi evacuarea majoritatii coloniilor evreiesti din Cisiordania. "Nucleul dur" al extremistilor evrei (din randurile carora fac parte multi ofiteri in rezerva si luptatori) a ajuns la concluzia ca acest proces nu poate fi stopat fara eliminarea lui Ariel Sharon. Sharon nu poate fi inlaturat pe caile legale; el se bucura, in continuare, de o majoritate parlamentara, asa ca "nucleul dur" a decis ca nu exista o alta solutie decat lichidarea fizica a premierului israelian. Saptamana trecuta, am relatat in acest supliment despre cutremurul politic provocat de declaratiile sefului serviciilor secrete Avi Dichter si ale ministrului Tahi Hanegbi cu privire la teroristul sinucigas evreu care a pornit deja la drum pentru a-l asasina pe Ariel Sharon. Declaratii socante, greu de crezut. Sa nu uitam insa ca, pana in 1993, nu a existat nici un terorist sinucigas palestinian. Au trecut doar 11 ani si numarul palestinienilor-kamikadze a trecut de 1000, tineri, copii, batrani, oameni invatati sau analfabeti. "Evreii nu se deosebesc, vor fi si la noi atentatori sinucigasi", scrie Simon Siffer. Ce s-a petrecut in societatea palestiniana se va intampla si in cea israeliana. Primul-ministru Sharon este pazit la un nivel de securitate probabil unic in lume. Poate doar presedintele american George W. Bush sa se bucure de o paza atat de maximala. "Nu mai avem ce adauga masurilor luate", spun specialistii. "Doar sa-l silim pe Sharon sa poarte vesta anti-glont chiar cand merge la WC, dar e aproape sigur ca ar refuza. Exista evrei care cer inlaturarea primului-ministru si exista voluntari gata sa-l ucida. "Pana aici discursul rostit, sau nerostit, de comandantul serviciilor secrete Avi Dichter in fata Cabinetului guvernamental prezidat de Ariel Sharon, reprodus de Simon Siffer in cotidianul ebraic "Iediot Aharonot".

Ioel Marcus, comentator politic al cotidianului ebraic "Haaretz" ("Tara"), se intreaba nedumerit: "Asasinul lui Sharon a pornit deja la drum? Ce sunt aceste vorbe? O informatie? Daca e o informatie stiuta de ministrul Securitatii interne, de ce nu da ordinul arestarii acestui asasin?" Fundamentalismul evreiesc are ucigasi care isi incarca revolverele, dar si teoreticieni ai crimei. Uri Elitzur, fostul sef de cabinet al lui Ariel Sharon, a explicat in mass-media de ce "orice mijloc" este legitim, din punctul de vedere al colonistilor, pentru a impiedica retragerea si evacuarea coloniilor din teritoriile palestiniene. "Orice mijloc", adica de la deligitimarea armatei, Politiei si serviciilor secrete, pana la uciderea conducatorilor statului. Daca acest profet al violentei criminale poate publica intr-un cotidian ebraic faptul ca e permis sa te impotrivesti cu forta autoritatilor, pana la varsarea de sange, acest lucru dovedeste cat de departe sunt gata sa mearga extremistii evrei. Ar putea unii sa admita ca ceva s-a stricat in echilibrul democratiei israeliene, dar imaginea n-ar fi exacta. Evreii au stiut, de-a lungul multimilenarei lor istorii, sa transceada raul. E greu de suportat idea ca fundamentalismul evreiesc ar putea invinge in Israel. Oamenii lui Avi Dichter actioneaza sa faca imposibila aceasta amenintare.


Tesu SOLOMOVICI

http://www.ziua.net/display.php?id=26024&data=2004-09-18

Mai Gio,
Nu te prinzi la propaganda lui Sharon ? Cu tinta palestinienii si EU ? Ai sa fim seriosi. Asa a facut si Iliescu cand a trebuit ca romanul sa aleaga intre el si Vadim

Chiar daca asa ar sta lucrurile, extremismul lui Vadim sau cel al colonistilor exista si nu poate fi negat.
Chiar si faptul ca exista colonisti care sa colonizez teritoriile ocupate, adica furate, ar trebui sa dea de gandit.

Sa fim seriosi... doar o mica parte din colonisti s-au dus in teritorii din motive ideologice... cei mai multi din cauza inlesnirilor fiscale si de tot felul acordate de statul Israelian

Majoritatea evreilor traiesc in afara israelului,extremistii sionisti au dat navala sa se instaleze in palestina asa ce acei colonisti nu sunt chiar niste mielusei.O colonie israeliana din teritorii e o armata in miniatura,fiecare colonist are un superior militar printre vecini.

Nu nu doar extremistii au emigrat in israel ei au dat navala,ceilalti au luat-o mai usurel .Ideea era ca acele colonii sunt f militarizate si colonii au stiut de la inceput la ce sa se astepte cand s-au asezat acolo asa ca nu sunt chiar niste civili inocenti.
Nu ca palestinienii ar fi nsite ingerasi dar daca tot ii barfim sa-i barfim pe toti dupa aceleasi criterii.

Am inteles, unii usurel si altii cu navala
Stii si ceva nume din fiecare tabara?
Si....care sunt criteriile alea?

Taluşa - tu cred că nu ai înţeles exact la ce se referea Marchi şi de-aici nici replica mea. El sugera ceva de genul că de fapt Sharon joacă un pic teatru sau are un plan calculat politic de a prezenta acţiunile justiţiei şi poliţiei israeliene contra unor organizaţii evreieşti extremiste ori ...

Sharon nu inventeaza nimic, pericol exista atata timp cat exista si extremism religios fara nici o logica (pamanteasca )!

Nu stiu da ca am inteles sau nu, dar partea din citatul lui March cu "fata la EU si palestinieni" nu se prea potrivea cu "inscenarea unui pericol"(sau, ma rog, nu in caul lui Sharon)

De aceea am preferat sa raspund la "predentul Rabin", pe care multi il cred ca a "sacrificat securitatea Israelului" pentru "himera pacii"

Ben Ali, nou reales cu 99 % din voturi... Cine se aseamana, se aduna...

Statul Isreal nu a furat nici un teritoriu, acesta fiind de mult timp sub protectoratul SUA. Israel si-a castigat dreptul de a exista cu mult inainte ca acele teritorii ocupate de Israel sa fi fost cerute de tarile asa-zis asuprite de actiunile statului evreiesc. Iar chestiuni precum stat sionist ori stat colonizator, enormitati impertinente de-ale lui Tihomir, sunt deja teorii perimate. Xenofobii si antisemitii din ziua de azi ar trebui sa se gandeasca la noi teorii plauzibile, macar de dragul de a le trece in cartile cu povesti, printre zmei si zane. Ce ma nemultumeste este de ce se tot merge pe acelasi gand antisemit? Care este oare scopul detractorilor si al denigratorilor? Ei putere nu au, influenta deloc, totusi, ceva ii mana mai departe. Micile piedici din calea progresului firesc al lucrurilor, rautatile mici sau mari, actele de terorism musulmane, si ceilalti factori malefici anti-Israel ori anti-America sunt valuri create de minti inguste, prea inguste sa priceapa dreptuld e a fi al unui popor si bucuria vietii in toleranta si prietenie.
Shalom!

Protectoratul pe care il aveam in minte in redactare este cel exprimat, in nenumarate randuri, de catre demnitarul Ariel Sharon. Dar vedeti dvs. greseala este de partea mea. Ar fi trebuit sa explic prin argumente tipic claselor primare faptul ca notiunea de protectorat se aplica in special asupra Israelului vizavi de relatiile stranse de prietenie dintre cele doua natiuni - SUA si Israel. Notiunea de protectorat nu trebuie sa conduca cu gandul la protectoratul lui Cromwell ori fata de alte state, intr-o maniera rece, bruta, ori fata de o relatie de subordonare tacita. Protectoratul amintit de subsemnat se refera la protectia sub toate formele si la toate nivelele acordata de SUA statului Israel, oricand si oriunde este nevoie. Iar aceasta relatie trebuie sa spuna multe despre admirabilul raport de egalitate si fraternitate sustinut de administratiile americane guvernamentale, inca de la infiintarea statului Israel. O alta chestiune doresc sa o reglementez. Aducerea in discutie a apartenentei mele etnice mi se pare gratuita si inutila. Nu cred ca o argumentatie trebuie fundamentata pe baza etniei interlocutorului. Dar aceasta este doar opinia mea.
O zi buna.

Hai mai, ca Minerval are dreptate. Bineinteles ca-i "protectorat american", fie si neoficial si-i ca la gradinita, din pacate... cand o ia al mic la ochi, se umfla-n pene si face prostii stiind ca frate-sau al mare il sustine oriunde si oricand, fie si impotriva intregii lumi (de care nu-i pasa)

Europa: $13,325.8 millioane $ la nivelul 1950. la factorul de conversie 0.129 sunt
103,294 millioane$ la nivel 2004.

ca si comparatie, pina acum, razboiul din Iraq a costat cca $142,292 millioane $.

Atunci explica TU cum au fost anexte ACELE teritorii(la care te referi ), in ce an si de ce nu au fost anexate "prin lege parlamentara"

Foarte....RELEVANT

Srevenim la Israel . Are sau nu are dreptul la teritoriile ocupate ? Talusea zice ca are fiindca s-a facut prin hoatarire parlamentara. Restul nu mai conteaza. Toata chestia este sa gasesti parlamentul ala care sa faca legea si gata, ai toate drepturile. Sa speram ca o sa traim ziua cand un parlament, nu stiu care, care o fi mai tare in parcare, o sa dea decretul ca Moldova si Basarabia sa se rentoarca la tara muma....eh, bat campii!

Nu inteleg de ce ai decis sa citezi articolul despre idolul tau Arafat de la mijloc si nu cum se face de obicei...citat inceputul si lasat restul de citit pentru cine doreste!

Nici Oul Dogmatic nu cade in cursa de a cita despre acest conflict...tocmai din Arafat!!

Apropos, ce ai citat tu nu contrazice cu nimic cele sustinute de Minerval!

Cand te apuci sa te "joci" de-a razboiul. stii cum intrii in el, mai putin cum iesi din el!

Crezi ca Romanii nu sunt destul de patrioti pentru a lupta pentru Basarabia, Bucovina si Transnistria?
Dar au avut putina inteligenta sa faca un calcul si au ajuns la concluzia ca daca ar fi facut-o, astazi granitele Rusiei(sau, ma rog, al fostului imperiu sovietic) se aflau de mult pe Carpatii Rasariteni, iar Romania era....Bucurestiul si imprejurimile!

Acest calcul SIMPLU nu a fost facut de catre palestinieni, in frunte cau Marele Rais si sprijiniti de "lagarul democratiilor arabe"

In copilarie, Sharon fura si gutui de la vecini, in cadrul pregatirii pentru a deveni un viitor...terorist!!
Dupa aceea a aflat ca ADEVARATELE pregatiri se fac la Moscova

Pina una alta sa traiti cu totii si Craciun fericit!
Hai ca sintem buni!

Un articol interesant si la obiect

http://www.antiwar.com/reese/?articleid=4292

Irakul invadat de militanti islamisti



http://www.ziua.net/display.php?id=687&data=2005-01-10

Ma uitam la ecranizarea exceptionala de razboi "Saving private Ryan" si nu pot sa nu simt fiorul dramei traite de soldatii aliati pe campuld e batalie fata de cruzimile de nedescris ale germanilor nazisti.
Toate cele bune domnule Talusa! Shalom.

Si pe mine ma trec fiorii de cate ori ma uit la filmul ala "Planeta Maimutelor!

Greseli de neconceput pentru o tara ca SUA
Acestea sunt erorile punctuale. Cat despre cele generale, ele se constituie intr-un compendiu al tuturor greselilor militare imaginabile:

lipsa de concentrare asupra obiectivului - in loc sa-si aminteasca de scopul cu care militarii americani s-au dus in Irak, administratia Bush a deviat spre idealuri irelevante si imposibile, precum exportul de democratie si eliminarea membrilor Partidului Baas. Administratia a uitat de misiunea pe care o avea de indeplinit;
subestimarea inamicului si supraestimarea puterii americane - inamicul era inteligent, dedicat cauzei si curajos. Isi apara tara si caminul. Statele Unite erau extrem de puternice, dar nu omnipotente. Eliminarea ocazionala a gherilelor irakiene a dus la erori de anticipare si contracarare a actiunilor inamicului;
incapacitatea de a identifica rapid greselile si a le corecta prin schimbari de plan, strategie si personal. Erorile sunt obisnuite in caz de razboi, insa puterea unei forte militare consta tocmai in onestitatea cu care sunt rezolvate si corectate acestea. Cand structurile de comanda incep sa nege ca se confrunta cu probleme care se vad cu ochiul liber, totul e pierdut. Insistenta administratiei din ultimul an de a sustine ca in Irak nu a fost comisa nici o eroare fundamentala a actionat ca un cancer extins la toate nivelurile structurilor de comanda - de la subunitati la birourile Casei Albe;
incapacitatea de a intelege dimensiunea politica a razboiului, astfel incat sustinerea politica, in SUA, a acestuia a fost erodata de lipsa comunicarii unui plan de lupta clar si coerent la nivel general. De aici, alte erori majore - mergand de la absenta incriminatelor arme de distrugere in masa la tratamentul aplicat prizonierilor irakieni - care au umplut spatiul ce trebuia sa fie ocupat de strategie. Iar greseala persistenta a presedintelui de a nu explica relatia intre razboiul din Irak si razboiul impotriva terorismului a fost simptomatica pentru aceasta eroare sistemica.
A-ti aminti obiectivul; a-ti respecta inamicul; a-ti fi cel dintai si cel mai aprig critic; a-ti exersa „leadership“-ul la toate nivelurile - toate reprezinta principii fundamentale de respectat intr-un razboi.

http://www.lumeam.ro/nr7_2004/sinteze.html

Mahmoud Abbas oferă Israelului pacea


Mahmoud Abbas are nevoie de un mandat popular puternic pentru a-şi atinge scopul
Noul preşedinte al autorităţii palestiniene, Mahmoud Abbas, s-a oferit să poarte negocieri de pace cu Israelul, chiar în ziua în care la Ierusalim s-a instalat un nou cabinet, cu vederi mai moderate.
În cursul unei întâlniri cu observatorii internaţionali, Mahmoud Abbas a vorbit pe larg despre speranţele sale de pace.

"Alegerile au fost doar începutul, a spus el. Avem multe de făcut ca să obţinem o pace durabilă şi justă, bazată pe legitimitate internaţională".

Abbas a declarat că "întinde o mână Israelului, în speranţa unui răspuns favorabil".

Opinia publică internaţională îi este, cu siguranţă, alături.

Preşedintele George Bush a vorbit cu el la telefon şi l-a invitat la Washington - un lucru de neimaginat cu Yasser Arafat.

Liderul american a spus că îl va ajuta pe Mahmoud Abbas să rezolve problemele curente ale palestinienilor şi îl va susţine în efortul său de a crea un stat liber şi democratic.

Mai întâi terorismul

Primele semnale din Israel sunt pozitive, dar departe de a fi la fel de entuziaste.

Premierul Ariel Sharon l-a sfătuit pe noul lider palestinian "să ia măsuri împotriva organizaţiilor militante".


Abbas a fost sfătuit să înceapă cu organizaţiile extremiste

Oficialităţile israeliene se declară gata să poarte "discuţii de securitate" cu noua conducere palestiniană, dar negocierile de pace, în toată puterea cuvântului, mai trebuie să aştepte.

Această poziţie îi face pe unii observatori să se teamă că Israelul e prea inflexibil.

Yossi Beillin, care a negociat împreună cu Mahmoud Abbas acordurile de la Oslo, afirmă că este "aproape prea frumos ca să fie adevărat - să avem ca interlocutor un asemenea preşedinte palestinian".

"Mi-e tare teamă să nu dăm cu piciorul unei asemenea şanse", mai spune el.

Un reprezentant al mişcării Hamas, Mahmoud Zahar, a declarat BBC că noul preşedinte nu va reuşi să facă nimic, pentru că israelienii nu îl vor lăsa.

El a spus însă că organizaţia îl va asculta, chiar dacă a boicotat alegerile.
BBC