...si parca doare soarele, tot mai slab si-mi vin in minte zilele lungi de vara, cu ochii incetosati de lumina cruda.
cum or fi fost oare toamnele cand eram copil?
si frunzele ard deja, rosii si galbene, in flacari reci ce ard mana cu uscaciunea lor.
miroase a jurnal de copilarie ars in adolescenta, miroase a zambet condescendent, putin jenat. dar e totusi un zambet in toamna, e zambetul copacilor goi ce stau sub soarele pal, gandindu-se la albeata sanilor de cand erau fecioare, cu floarea plina de prospetimea miresei incerte in inocenta ei...
... si vin ganduri palide si calme, ce se involbureaza tandru in jurul unei idei, a unei amintiri.
Versiune completa:Toamna
cactusule, io te banuiam deja pe tine, dar acum m-am convins definitiv:
tu ai un suflet de poet!
tu ai un suflet de poet!
...de ala oPsedat (?!?) 
Anul asta a fost si inca este (cel putin in Bucuresti) o toamna cum n-am mai vazut de o gramada de ani. Perfecta. 
la fel este si in timisoara!!!
a-nnebunit lupul?
a-nnebunit lupul?
Oare ce o fi asa amuzant? 
Sa-ntarziem
prin cerul acesta de toamna
pana lumina va obosi
pe coapsele dealurilor
si vom putea,
in sfarsit,
sa ducem gradinile
la adapost,
in miez de inima
pastrandu-le floarea,
ca si cum
ne-am sculpta
cu fiecare tulpina
de freamat...
[...}
Ion Caliman
prin cerul acesta de toamna
pana lumina va obosi
pe coapsele dealurilor
si vom putea,
in sfarsit,
sa ducem gradinile
la adapost,
in miez de inima
pastrandu-le floarea,
ca si cum
ne-am sculpta
cu fiecare tulpina
de freamat...
[...}
Ion Caliman
Am postat-o la inceput, si acum la sfarsit de toamna.....
In urbea mea natala, leat 1920, in pragul toamnei, adica cam pe la 1 septembrie si pana in fine de octombrie, imi spuneau bunicii mei ca intrau in gradinile de vara - terasele de azi - si nu erau putine...
Aveai de unde alege la fiecare colt de strada. Da' te duceai dupa nea Florea, garoiu de matase ce le zice de alean.
Si intrau bunicii mei...
Mancau pastrama de oaie din blide de lut cu mujdei si mamaliga luata de pe fundul de lemn cu liguroiul tot de lemn, si impingeau dumicatii pe gat cu must, luat in graba de la intrarea gradinii, de la mama teascului, mai cu un samburel, mai cu o codita ramase in plutire...
Alteori mesele ajungeau pana in largul trotuarului pavat cu dale mari de piatra, patrate, gri inchis. Printre ele corcodeii dansau cu buricul itit de sub camasa ca sa prinda vreun banut...Cotarlele printre picioare hamaiau a os...
Porumbii rastigniti pe garduri, radeau cu dinti de aur...
...treceai frumoasa Zaraaza....
Si ce frumos se numara toamnele cand pleci in crucea noptii intr-o trasura trasa de doi cai negrii, taciuni cu motoloace rosii pe la hamuri, de deochi...Cand aleargaei cu copite potcovite de sarscantei din drumul pavat cu piastra cubica de granite, pusa in evantai !
Nici razboiul nu a putut alunga obiceiul mustariilor. Numai ca mesele s-au strans in curti, curtile si-au acoperit ochii luminosi, iar lautarii ziceau cu surdina, printre soldati veniti in permisie.
Si-am zis verde salcioaraaaaa...
Si-ai mei printre ei.
Si porumbul rar in dinti...
Si-au aurit toamnele alte fructe, si-au sfarait gratarele pastrama altei generatii, aceea a copiilor bunicilor mei.
Si-a curs mustul din an in an, dar....tot bunicii mi-au aratat porumbul lafaindu-se ranjit in cantul portii...
- Uite mamaie, a venit toamna, te-am adus sa bei must !
Pe fata de masa in carouri alb/rosii, radeau galben tivit cu rosu craite-ntr-un pahar.
Am mancat pastrama de oaie, pe care am apucat-o cu mana, ca asa mi-au povestit ei ca se facea la crasma lu' Arion Ciuplea. Da' mi-au zis sa iau cu furculita, ca asa se mananca la restaurant acuma, ca asa m-au educat ei. Am mancat pastrama cu noduri, da'le-am inghitit cu must si le-am uitat cu zisa de lautari batrani tocmiti de buni sa-mi cante mie la ureche... Am dat si monezi la puradei si oase la zavozi...
Si-am mai baut inca o cana de must, da' nu mi-a adus-o chelnerul la masa, ci mi-am luat-o singura de la un tesculet mic, din spatele grilajului...
- Saru'mana pentru masa !
Am fost atat de fericiti, ca ne-am prelungit fericirea pana in octombrie de sfantul Dumitru cand mustuletu-i tulburel deja, dulce-ametitor, pregatitor de iarna....
Si porumbu' rade ferches, zicand :
Am strans toamna dupa toamna....
Asa-i ! S-au strans anii...
M-am dus intr-un alt an ca sa dau de pomana pastrama si must.
- Nu dam decat 100 g de pastrama !
- Si must ?
- Pai cat vrei tovarasa ?
- Atata cat sa fac baie-n amintiri....
Sa se inalte gandul stiulete de porumb !
Magnetofonul canta :
"Copacul drept se-nalta in gradina ta ..."
Prin 2000 eram la malul apei intr-un soare tranzitoriu-n asfintit, strecurat printre dintii porumbului.
Sub o umbrela de coca-cola rosie, asezata la o masa din plastic rosu, pe un scaun de plastic tot rosu, am primit in fata un tap dar nu cu bere ci cu must...rosu, dulce si bun, dar fara nici un samburel ramas deasupra in plutire libera.
Chelnerul m-a poftit sa imi aleg bucata de pastrama de oaie din galantarul-refrigerator. Daca oaia nu-mi cade bine, pot opta pentru muschi de porc, ori de vita, pui.
Eu am mancat pastrama de oaie intr-o farfurie de unica folosinta cu tacamuri de inox, dreapta in scaunul meu de plastic rosu si cu coatele lipite de corp.
Doi catei si un pisoi pe langa mine isi primira portia.
Copilandrii de etnie incerta, cereau nediscriminatoriu.
Si mega-boxele urlau, de se-auzea peste mal :
"As da zile de la mineeeeeeeeeeeeeee"...
E toamna iar, si timp de mustuiala. Se scurg din teasc zemuri de boabe albe, ori rosii, se toarna in pahare spre insotire cu pastrama... si cu noi alaturi.
Acum e randul vostru.
Comandati !
In urbea mea natala, leat 1920, in pragul toamnei, adica cam pe la 1 septembrie si pana in fine de octombrie, imi spuneau bunicii mei ca intrau in gradinile de vara - terasele de azi - si nu erau putine...
Aveai de unde alege la fiecare colt de strada. Da' te duceai dupa nea Florea, garoiu de matase ce le zice de alean.
Si intrau bunicii mei...
Mancau pastrama de oaie din blide de lut cu mujdei si mamaliga luata de pe fundul de lemn cu liguroiul tot de lemn, si impingeau dumicatii pe gat cu must, luat in graba de la intrarea gradinii, de la mama teascului, mai cu un samburel, mai cu o codita ramase in plutire...
Alteori mesele ajungeau pana in largul trotuarului pavat cu dale mari de piatra, patrate, gri inchis. Printre ele corcodeii dansau cu buricul itit de sub camasa ca sa prinda vreun banut...Cotarlele printre picioare hamaiau a os...
Porumbii rastigniti pe garduri, radeau cu dinti de aur...
...treceai frumoasa Zaraaza....
Si ce frumos se numara toamnele cand pleci in crucea noptii intr-o trasura trasa de doi cai negrii, taciuni cu motoloace rosii pe la hamuri, de deochi...Cand aleargaei cu copite potcovite de sarscantei din drumul pavat cu piastra cubica de granite, pusa in evantai !
Nici razboiul nu a putut alunga obiceiul mustariilor. Numai ca mesele s-au strans in curti, curtile si-au acoperit ochii luminosi, iar lautarii ziceau cu surdina, printre soldati veniti in permisie.
Si-am zis verde salcioaraaaaa...
Si-ai mei printre ei.
Si porumbul rar in dinti...
Si-au aurit toamnele alte fructe, si-au sfarait gratarele pastrama altei generatii, aceea a copiilor bunicilor mei.
Si-a curs mustul din an in an, dar....tot bunicii mi-au aratat porumbul lafaindu-se ranjit in cantul portii...
- Uite mamaie, a venit toamna, te-am adus sa bei must !
Pe fata de masa in carouri alb/rosii, radeau galben tivit cu rosu craite-ntr-un pahar.
Am mancat pastrama de oaie, pe care am apucat-o cu mana, ca asa mi-au povestit ei ca se facea la crasma lu' Arion Ciuplea. Da' mi-au zis sa iau cu furculita, ca asa se mananca la restaurant acuma, ca asa m-au educat ei. Am mancat pastrama cu noduri, da'le-am inghitit cu must si le-am uitat cu zisa de lautari batrani tocmiti de buni sa-mi cante mie la ureche... Am dat si monezi la puradei si oase la zavozi...
Si-am mai baut inca o cana de must, da' nu mi-a adus-o chelnerul la masa, ci mi-am luat-o singura de la un tesculet mic, din spatele grilajului...
- Saru'mana pentru masa !
Am fost atat de fericiti, ca ne-am prelungit fericirea pana in octombrie de sfantul Dumitru cand mustuletu-i tulburel deja, dulce-ametitor, pregatitor de iarna....
Si porumbu' rade ferches, zicand :
Am strans toamna dupa toamna....
Asa-i ! S-au strans anii...
M-am dus intr-un alt an ca sa dau de pomana pastrama si must.
- Nu dam decat 100 g de pastrama !
- Si must ?
- Pai cat vrei tovarasa ?
- Atata cat sa fac baie-n amintiri....
Sa se inalte gandul stiulete de porumb !
Magnetofonul canta :
"Copacul drept se-nalta in gradina ta ..."
Prin 2000 eram la malul apei intr-un soare tranzitoriu-n asfintit, strecurat printre dintii porumbului.
Sub o umbrela de coca-cola rosie, asezata la o masa din plastic rosu, pe un scaun de plastic tot rosu, am primit in fata un tap dar nu cu bere ci cu must...rosu, dulce si bun, dar fara nici un samburel ramas deasupra in plutire libera.
Chelnerul m-a poftit sa imi aleg bucata de pastrama de oaie din galantarul-refrigerator. Daca oaia nu-mi cade bine, pot opta pentru muschi de porc, ori de vita, pui.
Eu am mancat pastrama de oaie intr-o farfurie de unica folosinta cu tacamuri de inox, dreapta in scaunul meu de plastic rosu si cu coatele lipite de corp.
Doi catei si un pisoi pe langa mine isi primira portia.
Copilandrii de etnie incerta, cereau nediscriminatoriu.
Si mega-boxele urlau, de se-auzea peste mal :
"As da zile de la mineeeeeeeeeeeeeee"...
E toamna iar, si timp de mustuiala. Se scurg din teasc zemuri de boabe albe, ori rosii, se toarna in pahare spre insotire cu pastrama... si cu noi alaturi.
Acum e randul vostru.
Comandati !
| QUOTE (cactus @ 28 Oct 2004, 11:05 AM) |
| ... si vin ganduri palide si calme, ce se involbureaza tandru in jurul unei idei, a unei amintiri. |
Īncă o dovadă că romānul s-a născut poet!
Eu cīnd zic "toamnă" mă gīndesc īn primul rīnd la... şcoală. Am īn memorie emoţia care plutea īn mine la īnceputul unui nou an şcolar. Trecut-au anii dar... şi azi cīnd īi văd pe cei mici bulucindu-se spre şcoală īn prag de toamnă mă apucă oarece nostalgii după naivităţile de atunci...
După toamna de anul ăsta cred că atunci cīnd voi auzi cuvīntul "toamnă" mă voi gīndi şi la ea, īn mod special. A fost ceva de vis, nemaiīntīlnit şi de nedescris. Mirific. Aşa ceva e de povestit la nepoţi!...
Mai sīnt şi lucruri frumoase pe lumea asta...
Mie imi pare rau doar ca nu am reusit sa imortalizez cumva imagini de toamna asta. Au fost, e adevarat, cum rar se intampla. Si inca mai sunt, dar nu stiu pentru cat timp...
Sīnt deja imortalizate... īn plan emoţional! Şi nici nu vom şti, poate - cīnd se vor īnvolbura tandru gīnduri palide şi calme īn jurul unei amintiri -, că fiorul din noi īşi trage seva de la nişte imagini autumnale pe care credeam că le-am uitat sau că nu mai există pe nicăieri...
ps: cactusule, cactusule...
ps: cactusule, cactusule...
Inca o toamna la Han...
Imediat se pun borcanele cu muraturi in bucataria hanului 
Cand eram mic nu-mi placea toamna. Toata lumea imi spunea ca e frumoasa. Apoi am intrat la scoala si ne puneau sa facem desene cu toamna, sa scriem compuneri despre toamna, citeam poezii despre toamna, invatam despre fructele ce apar toamna. Cumva, insa, astea nu insemnau nimic. Asta nu insemna decat ca soarele bate din ce in ce mai cās, ca tot arde, dar arde mai altfel, asta pana cand, intr-o zi nu mai arde deloc. Si imi plangea inima odata cu frunzele, de frustrare ca nu pot opri vara in loc. Singurul lucru bun al toamnei era faptul ca e urmata de iarna 
Acum... nu stiu, acum ceva s-a schimbat. Nu se mai chinuie nimeni sa-mi explice ca toamna e frumoasa. Unii presupun ca stiu deja, pe altii ii doare in spate, sau poate nici ei nu stiu. Dar acum toamna e prea scurta. Mi se mai intampla sa simt pe piele cate o arsura de soare care bate cās, sau sa sa vad suficiente frunze moarte cat sa-mi dau seama ca e toamna. Si atunci ma incolteste cate un gand cum ca as vrea sa opresc toamna in loc. Nu stiu, ma intreb cum de am stat cu spatele la ea atata amar de vreme.
Da, si aproape ca e toamna iar.
Oare francezii or bea must?
Acum... nu stiu, acum ceva s-a schimbat. Nu se mai chinuie nimeni sa-mi explice ca toamna e frumoasa. Unii presupun ca stiu deja, pe altii ii doare in spate, sau poate nici ei nu stiu. Dar acum toamna e prea scurta. Mi se mai intampla sa simt pe piele cate o arsura de soare care bate cās, sau sa sa vad suficiente frunze moarte cat sa-mi dau seama ca e toamna. Si atunci ma incolteste cate un gand cum ca as vrea sa opresc toamna in loc. Nu stiu, ma intreb cum de am stat cu spatele la ea atata amar de vreme.
Da, si aproape ca e toamna iar.
Oare francezii or bea must?
| QUOTE (Olaf @ 5 Sep 2006, 08:40 PM) |
| Si atunci ma incolteste cate un gand cum ca as vrea sa opresc toamna in loc. Nu stiu, ma intreb cum de am stat cu spatele la ea atata amar de vreme. |
Tare aş vrea să fie şi anul ăsta o toamnă frumoasă şi lungă...
Toamna e ca o cadānă, se leagănă prin frunze, pe alei, prin pieţe... Şi pe unde trece lasă arome de struguri ce stau să pleznească, de pere bosumflate, de dovleci pe cale să devină plăcinte, de gutui pufoase şi parfumate...
Cred că la noi īn .ro e cea mai frumoasă toamnă.
Toamna nu este doar un simplu anotimp ; ar fi o greseala sa ne inchipuim asa ceva .
Toamna e o invitatie ca sa-ti treci degetele prin amintirile unui trecut de care inca te simti legat , si sa deschizi , pe furis , usa viselor ...
Toamna e o invitatie ca sa-ti treci degetele prin amintirile unui trecut de care inca te simti legat , si sa deschizi , pe furis , usa viselor ...
Toamna e frumoasa. Indian summer in Canada 
Toamna ... in curtea unei case vechi din Isfahan ...fotografiata din strada .
Mie nu-mi place toamna. Mai ales toamna asta. Incep anul IV si ultimul, daca si doar daca reusesc sa trec restantele care sunt oarecum manelistice (adica "fara numaaaaaaar"). A, si n-am voie sa beau alcool 2 luni... 
Toamna asta va fi perfecta Exceptand faptul ca incep facultatea acusi, parca asa ca anul asta nu a fost niciodata de frumos. E liniste si in sifletul meu, iar toamna imi tine isonul.
Exceptand faptul ca incep facultatea acusi, parca asa ca anul asta nu a fost niciodata de frumos. E liniste si in sifletul meu, iar toamna imi tine isonul.
Aramis, o culoare pentru toamna ta !
contrasteImi vine sa alerg, sa topai, sa strig, sa rad, sa plang. Stiai ca lucrurile bune se intampla celor care au rabdare
?
Dar celor care au obosit să aibă răbdare, ce li se īntāmplă?
Contraste, anul asta eu am invatat ca dupa multa ploaie, soarele trebuie sa iasa de dupa nori. Chiar daca la mine a plouat multi ani, in cele din urma, a aparut si lumina
| QUOTE (contraste @ 18 Sep 2006, 10:43 AM) |
| Dar celor care au obosit să aibă răbdare, ce li se īntāmplă? |
Aluneca pe panta amintirilor si apoi cad in groapa cu ... melancolie .
bleah ! toamna sucks big time; nici nu apuca frunzele sa se ingalbeneasca, sau inroseasca, dupa fire si obiceiuri, ca si vine ploaie, ploaie, asortata cu apa de ploaie, inundatii - care mai mici, care mai mari - si cu .. apa de ploaie ! yuck !! frig, umezeala, toate sint jilave, si, spre deosebire de primavara, cand, la aceeasi umezeala, speranta e de INCALZIRE si de mai bine, acum, toamna, e de SI MAI RAU ! dammit ! e NASPA toamna la clima noastra ! bleah !
E deprimanta privelistea prin parcuri....multa rugina....e plin de frunze uscate ...gasim catrene din opera lui Bacovia oriunde in aceasta toamna
la naiba, cred ca il gasesti si pe Bacovia in persoana prin parcuri, tarandu-si ciolanele putrezite e o atmosfera sinistra cand ploo si bate vantoasa printre copacii aia cheliosi 
bine, si cand faci slalom printre rahatii de caine, de pe aleile parcurilor, evident 
e o atmosfera sinistra cand ploo si bate vantoasa printre copacii aia cheliosi bine, si cand faci slalom printre rahatii de caine, de pe aleile parcurilor, evident
La Tm toamna e superba prin parcuri.... Au fost doua saptamani de toamna insorite si frumoase, dar cam reci (desi la pranz te putei fatai si in tricou). 
Raul abia acum incepe...
Raul abia acum incepe...
si la Buc e la fel
edit.maine fac o plimbarica prin parc!
edit.maine fac o plimbarica prin parc!
| QUOTE (Serenity @ 14 Oct 2006, 01:41 PM) |
| La Tm toamna e superba prin parcuri.... Au fost doua saptamani de toamna insorite si frumoase, dar cam reci (desi la pranz te putei fatai si in tricou). Raul abia acum incepe... |
ia uite domle, iti prieste aPsolvirea restantelor...
S-o vaz pe Michelle cum se plimba acusi, pe frumusetea asta de ploaie 'mocaneasca' ... 
Parc din Arad, intr-o zi de toamna
A doua zi am trecut din nou pe acolo, am gasit alte culori. Ar fi trebuit sa fac mai multe poze, culorile toamnei dureaza atat de putin.
A doua zi am trecut din nou pe acolo, am gasit alte culori. Ar fi trebuit sa fac mai multe poze, culorile toamnei dureaza atat de putin.
Mi-e dor de zilele insorite de toamna ... de fosnetul frunzelor uscate, de atitea alte lucruri pe care, involuntar, le asociez cu acest anotimp.
| QUOTE (exergy33 @ 5 Jun 2007, 09:05 AM) |
| Mi-e dor de zilele insorite de toamna ... de fosnetul frunzelor uscate, de atitea alte lucruri pe care, involuntar, le asociez cu acest anotimp. |
Faci su tu parte de oamenii care-si doresc toamna cand e primavar, frig cand e cald, cald cand e frig, cafea amara cand e dulce, singuratate cand e plin de prieteni, prieteni in singuratate samd?
| QUOTE |
| Faci su tu parte de oamenii care-si doresc toamna cand e primavar, frig cand e cald, cald cand e frig, cafea amara cand e dulce, singuratate cand e plin de prieteni, prieteni in singuratate samd? |
, s-ar putea sa ai drepate ... in special cu ultimele doua comparatii!
cred ca majoritatea posedam o mica doza de acest gen de nemultumire
p.s. scuze pt greselile din mesaj, acum le-am vazut
| QUOTE (Felina @ 5 Jun 2007, 01:23 PM) | ||
Faci su tu parte de oamenii care-si doresc toamna cand e primavar, frig cand e cald, cald cand e frig, cafea amara cand e dulce, singuratate cand e plin de prieteni, prieteni in singuratate samd? |
Si eu...
... a mai venit o toamna 
Un inceput de septembrie in Bucuresti pe placul meu: nici friguros, nici calduros, soare cu moderatie, numai la lucru nu-mi sta mintea.
E toamna aurie si apoi e toamna gri. Soarele e un pic beteag, dar niciodata nu lumineaza cu mai multa dragoste decat toamna....Este iubirea linistita si calma, ce vine dupa pasiunea verii. Il simt cum mangaie copacii pe crestet si apa pe fata, cu drag de mama buna si trista.
E toamna! Si-mi place!
E toamna! Si-mi place!
Ramona, ai zis-o mai bine ca mine! Iubesc toamna si soarele bland
acum īmi dau seama că a trecut vara şi nu am pozat parcul Botanic! ...am toate celelalte 3 anotimpuri... 
... 
parca vad ca de Craciun vei trage linia si vei constata ca ti-au mai ramas numai doua anotimpuri !
Nu te credem pe cuvinte. ... si poate ca unora plecati din Timisoara prin cine stie ce colturi de lume chiar le e dor de o imagine de acolo.
parca vad ca de Craciun vei trage linia si vei constata ca ti-au mai ramas numai doua anotimpuri ! Nu te credem pe cuvinte.
... si poate ca unora plecati din Timisoara prin cine stie ce colturi de lume chiar le e dor de o imagine de acolo.
Erwin, iti dau eu una? 
Las' ca nu-i timpul pierdut. Pe-aici cel putin nu s-a ingalbenit nici o frunza....
Eu de-abia astept sa inceapa frunzele sa cada, sa prind o zi insorita si sa merg pe malul Begai sa fac poze. E superb!
Las' ca nu-i timpul pierdut. Pe-aici cel putin nu s-a ingalbenit nici o frunza....Eu de-abia astept sa inceapa frunzele sa cada, sa prind o zi insorita si sa merg pe malul Begai sa fac poze. E superb!
poate că o să merg zilele astea... dacă prind soare... pānă atunci, iată o imagine din 2005:
Cu toamna in odaie, Ion Minulescu
(fragment)
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam...
Am privit in jurul meu si-n mine :
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie cand mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
Donnez-vous la peine dentrer, Madame...
(fragment)
Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie...
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie,
Ca-mi aduce o cutie cu Capstan
Si tigari de foi din Rotterdam...
Am privit in jurul meu si-n mine :
Soba rece,
Pipa rece,
Mana rece,
Gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las sa plece?
Daca pleaca, cine stie cand mai vine?
Daca-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urma oara-n geam?
Donnez-vous la peine dentrer, Madame...
Superbe poze, cip. Sunt facute de tine sau luate de undeva?
Parcul Sa'i, Teheran
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.