UN paranormal cu Fulgere
, si cu MI-SA ridicat parul pe cap..........
INTERVIU CU UN MOTAN PARANORMAL
În privinţa teoriei reîncarnării există unele ipoteze fanteziste. De pildă, unii susţin că sufletele oamenilor păcătoşi pot transmigra după moarte în corpuri de animale, sau chiar de plante. Lucrurile nu stau însă aşa. Odată trecut în regnul uman, spiritului i se va oferi numai şansa încarnării într-un corp omenesc şi nicidecum nu va fi retrogradat. Va avea, cu siguranţă, ocazii nenumărate de a ispăşi ca om greşelile trecutului. O lege a universului împinge spiritul la o continuă evoluţie, iar aceasta nu poate avea loc decât prin experienţe fizice în corpuri din ce în ce mai complex alcătuite.
Există însă şi excepţii de la această regulă de aur. Printr-o întâmplare, am găsit un astfel de caz special, în care spiritul unui om s-a încarnat în lumea animală. În numărul 18 / 1994 al “Revistei Fenomenelor Paranormale”, un scurt articol relata următoarele:
Un motan, botezat “Costică” de stăpâna lui, doamna Popescu din Bucureşti, avea nişte apucături ciudate. De două ori pe an ţinea posturi alimentare de peste 10 zile, perioadă în care nu mânca nimic. Într-o vreme când la doamna Popescu locuia în gazdă un tânăr yoghin, motanul medita şi el odată cu acesta. În transă, corpul felinei devenea rigid, ochii rămâneau larg deschişi, lipsiţi de expresie, limba îi ieşea printre dinţi, rămânând astfel timp de o oră, cât dura meditaţia yoghinului. Într-o zi tânărul a venit acasă complet vampirizat de energie. Costică, apărut din senin, s-a urcat cu lăbuţele pe plexul solar al tânărului şi a început să-l maseze timp de câteva minute, determinând revitalizarea energetică a omului. O altă ciudăţenie a pisoiului era că celelalte pisici, în mod straniu, îl ocoleau, fapt care nu părea să-l deranjeze însă pe Costică.
Atrasă de figura deosebită a motanului prezentat mai sus, i-am contactat telepatic subconştientul prin intermediul fotografiei din ziar. Iată dialogul purtat cu el :
- Motane Costică, motane Costică...!
- Miau, miau. Cine eşti ? De ce mă cauţi ?
- Tu eşti motanul Costică ?
- Da, eu sunt motanul Costică.
- Unde locuieşti acum ?
- Tot la doamna Popescu.
- Te înţelegi bine cu dânsa?
- Da, e foarte bună cu mine.
- Ia spune-mi, ai fost yoghin într-o viaţă anterioară ?
- Da, am fost yoghin într-o viaţă anterioară.
- Ştii cine îţi vorbeşte ?
- Da, tu eşti o doamnă din alt oraş, de departe.
- Poţi ghici cum mă cheamă ?
- Nu am darul acesta, sunt o biată pisică chinuită.
- De ce eşti chinuită?
- Pentru că nu mă simt bine.
- De ce ?
- Pentru că eu vreau să fac yoga, dar nimeni nu mă înţelege.
- Nici doamna Popescu ?
- Ba da, dar nu ştie yoga.
- Îţi pare rău că George a plecat ?
- Da, cu el mă înţelegeam foarte bine, m-am refăcut foarte bine atunci.
- De ce nu mai meditezi ?
- Nu am camarad de meditaţie.
- Dar singur nu poţi lucra ?
- Aş lucra, dar îmi lipseşte energia lui George.
- Te simţeai bine lângă el ?
- Da, îmi dădea energie de yoghin şi îmi aminteam de viaţa mea de dinainte de a fi pisică.
- Când s-a întâmplat aceasta ?
- Cu mai multe sute de ani în urmă.
- Şi unde ai trăit atunci ?
- Am fost în Himalaya, într-o peşteră.
- De ce te-ai transformat în pisică, ai vreo problemă karmică ?
- Vai, draga mea, ce cuvânt frumos, “karmică” ! De când sunt pisică nimeni nu mi-a mai spus aşa ceva.
- Ai vreo problemă karmică sau vreo misiune?
- Am datoria de a îmbuna pisicile, trebuie să le explic prin exemplul meu personal că, deşi sunt foarte inteligente, au un comportament nedemn. Sunt prea răsfăţate, trândăvesc, nu meditează, mai mult vor să doarmă şi profită mereu de bunătatea oamenilor. Iar dacă oamenii le chinuiesc, uneori merită, dar ele se plâng celorlalte pisici că oamenii sunt răi şi le nedreptăţesc.
- De ce ai venit pe lumea aceasta ?
- Am venit pe lumea aceasta ca să le atrag atenţia pisicilor că ar putea fi mai înţelepte. Ele au inteligenţa apropiată de a oamenilor, dar nu vor să înţeleagă că un spirit luminat nu poate să se dezvolte într-un trup trândav. El decade, şi este păcat.
- Cine te-a sfătuit să te încarnezi în pisică ?
- Am fost la Marele Buddha, Patronul meu, şi mi-a dat misiunea următoare : “Yoghine Mulandrabandha, îţi dau o misiune foarte grea, vei trece în lumea felinelor, vei fi pisică. Alege-ţi locul pe care îl doreşti, dar să-mi îndeplineşti poruncile aşa cum ţi le dau ! Vei face lumea pisicilor mai înţeleaptă, le vei ajuta prin exemplul tău personal să devină mai înţelepte, mai harnice, şi le vei explica faptul că pot deveni folositoare pe Pământ. Dacă mai continuă să trândavească, spiritele lor vor decade şi, la următoarea încarnare, le va fi din ce în ce mai greu “.
- Vrei să le transmiţi ceva oamenilor ?
- Da, vreau să le spun să aibă mai multă grijă de pisici, să le înveţe să se comporte asemenea lor, să le dea câte ceva de făcut, cât le stă în putere, pentru a deveni şi ele folositoare celor din jur. Să nu le mai lase să trândăvească atât, pentru că nu este spre binele lor.
- Atât, Costică ?
- Da, atât.
- La revedere, Costică !
- La revedere, doamna mea !
August 1995