Seara de seara, din Duminica Floriilor si pana in Vinerea Mare, au loc in biserici slujbele numite Denii (in limbile slave, denie inseamna 'veghe'), in care se face pomenire despre toate prin care a trecut Iisus, de la sosirea Sa in Ierusalim si pana la moartea Sa pe Cruce. Acest rastimp se cheama Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor. Cu ea culmineaza Sfantul si Marele Post, calauzindu-ne, pas cu pas, spre taina mortii si a invierii lui Hristos.

Auzind ca Christos e gata sa apuce drumul Ierusalimului si stiind ca marii cetatii Ii pusesera gand rau, proprii Lui ucenici s-au codit sa-L urmeze. Iata insa ca Toma Geamanul, unul dintre cei 12, ii imbarbateaza pe ceilalti, zicand: "Sa mergem si noi si sa murim cu El". Drumul Patimilor incepe cu intrarea Domnului in Ierusalim. Prima denie pascala se tine chiar in seara zilei de Florii. Prin post, prin reculegere si rugaciune, Il insotim si noi pe Iisus, ca si cand am fi martori directi la ultimele zile ale vietii Lui pamantesti, patimind cu El si murind pacatului, ca sa fim vrednici de bucuria Invierii.

Sursa: revista 'Credinta Ilustrata', nr.2, aprilie/2003.

In Sfanta si Marea Luni este pomenit la denie Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament, in care Biserica vede o preinchipuire a lui Hristos, caci si acela fusese vandut de fratii sai pe 30 de arginti, iesise viu din groapa unde il azvarlisera, ajunsese mare stapan peste Egipt si salvase poporul de la foamete, sfarsind prin a-i ierta pe toti cati gresisera. Tot acum se face referire despre smochinul neroditor, care s-a uscat la blestemul Domnului: acesta inchipuie pomul pacatului si secatuirea Legii celei vechi. Dumnezeu cere de aici inainte roada Legii celei noi, a harului venit prin Iisus Christos, Caruia insa chiar in aceasta zi mai marii sinagogii Ii hotarasc in taina pieirea...

In Sfanta si Marea Marti ne reamintim la denie de sirul predicilor in care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea si Invierea Sa, dar si semnele vremurilor de pe urma. Se pune un accent aparte pe parabola celor 10 fecioare care zabovesc la usa camarii Mirelui (imagine a lui Hristos): 5 intelepte (asteptand cu candelele pline) si 5 neintelepte (ramas e fara ulei in candelele lor). Refrenul acestor zile este indemnul la priveghere, de aceea rasuna acum mai puternic decat oricand rugaciunea: "Iata, Mirele vine la miezul noptii si fericita e sluga pe care o va afla priveghind..."

In Sfanta si Marea Miercuri denia aduce in prim-plan doua personaje diametral opuse: Iuda, apostolul devenit vanzator, in care se coace deja gandul tradarii, spre vesnica lui osanda, si desfranata, devenita marturisitoare, ce spala picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de cainta si Il unge cu mir de mare pret, spre vesnica ei mantuire. Dupa evanghelistul Ioan, ar fi fost vorba nu de o desfranata, ci de Maria, sora Martei, pe care Iuda o acuza de risipa ("Dar el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea" - (Ioan 12,6). E mai posibil, zice Sf. Ioan Gura de Aur, ca au fost doua femei care au facut acelasi gest: Maria si pacatoasa. In aceasta zi, ca si in Vinerea Mare, credinciosii obisnuiesc sa tina post negru (adica sa nu puna nimic in gura pana seara).

In Sfanta si Marea Joi este randuita denia celor 12 Evanghelii. Evenimentele se precipita: Iisus spala, ca pilda de smerenie slujitoare, picioarele ucenicilor Sai, iar la Cina cea de Taina, la care-i aduna in seara acestei zile, spre a sarbatori Pastele Evreiesc, El instituie Sfanta Taina a Euharistiei (Impartasaniei): 'Luati, mancati, acesta este trupul Meu, care se frange pentru Voi. Beti dintru aceasta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei Noi, care pentru multi se varsa, spre iertarea pacatelor"; apoi se roaga Tatalui, cu sudori de sange, in gradina Ghetsemani si primeste, in toiul noptii, sarutul lui Iuda vanzatorul. Cei ce au postit, se pot spovedi si impartasi si in zilel anterioare, dar Joia Mare e ziua cea mai potrivita pentru aceasta, fiind chiar ziua Cinei celei de Taina. Incepand de acum si pana la Inviere, in biserici nu se mai trag clopotele, ci se bate numai toaca.

Si daca stim aceste lucruri atunci noi ce trebuie sa facem si ce invatam din ceea ce Isus a facut?Sint practice si pentru noi invataturile lui Isus?Si ce foloase putem sa tragem din ele?In viata zilnica putem sa ne intrebam;Ce influienta are Isus in viata noastra?Si ce putem sa explicam ,comform cu cunostintele pe care le detinem din sfintele scripturi?