Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Flu pe marginea cartilor pe care le-a citit!

Un "Bine-ai venit, cititorule" parca isi facea simtita nevoia...

Voi incepe cu o carte subtirica, lectura ideala pentru o scurta calatorie cu trenul.... Orasele invizibile a lui Italo Calvino .

Conceputa ca un dialog intre Marco Polo si Kubilai Han, cartea ne poarta prin orasele imaginate de Calvino, orase care ajung sa se contopeasca si sa devina un singur oras vazut din nenumarate unghiuri. Interesant este modul in care cei doi se inteleg la inceput fara a cunoaste o limba comuna, pentru ca apoi pe masura ce gasesc un numitor comun - fie Marco Polo invata limba Hanului, fie acesta invata limba lui Marco Polo, nimeni nu isi da seama - comunicarea sa se subtieze tocmai datorita cuvintelor.

Calatorind alaturi de Marco Polo prin aceste toate aceste orase ne vom imbogati si noi putin...

Sa fie intr-un ceas bun, flu! Incepusem sa ma simt cam stinghera in ungherul acesta al Hanului, noroc cu tine si cu Zorro.
Am de ceva vreme in biblioteca 'Castelul Destinelor Incrucisate' de Calvino, de la Polirom. Ii va veni randul curand. Vroiam sa stiu daca ai citit-o. Nu am gasit 'Orasele Invizibile', inca, dar m-ai facut curioasa.

Cu timpul ne vom aduna mai multi...
Oricum, tu ai meritul de a fi initiat aceste cronici...
De acum incolo dupa ce termin o carte si prind 5 minute libere voi incerca sa scriu doua-trei randuri... sper sa ma pot tine de "meserie"...

Cat despre Calvino, a fost o surpriza placuta, nu auzisem de el pana acum... eu am avut cartea intr-o editie a colectiei "Romanul Secolului XX", nu cred sa fi fost reeditata...

Te felicit pe tine si pe denise si pe Zorro. Bravo voua. Deja am citit cronicile voastre si nici nu stiu de ce sa ma apuc mai intai de citit. Sa nu uitati sa scrieti ca sa ne faceti cat mai curiosi.

Numai timp sa fie...

Daca si tu ai o problema cu timpul asta, eu zic sa te apuci de cea mai subtire si asta cu siguranta e "Orasele invizibile"
Cartea cu care ma delectez acum e Pe drum a lui Jack Kerouac... impresiile de lectura urmeaza in cateva zile... acum macar ma grabesc mai tare s-o termin

Cu drag de lectura, si iubitoare de ideee, voi fi un cititor asiduu al acestei rubrici.

Bine te-am regasit contraste ...

Astazi il avem pe Jack Kerouac cu al sau Pe drum

Jack Kerouac a fost alaturi de Allen Ginsberg si William Burroughs unul dintre reprezentantii importanti ai miscarii 'beat'. Acest 'beat' s-ar traduce (salutari domnului Pruteanu) in acest caz fie ca 'inselat, pacalit', fie ca 'invins'.

'Pe drum' e o carte reprezentativa pentru aceasta generatie, actiunea se desfasoara undeva pe la sfarsitul anilor '40 si prefigureaza America lui James Dean, a rebelilor fara cauza, dar si cea imediat urmatoare, a hippiotilor. Undeva, pe acolo, parca exista si ceva din America cu oameni simpli a lui Walt Whitman.

Ce mi-a placut la 'Pe drum' e ca desi are un stil spontan si necizelat, acesta nu e lipsit de poezie. Si ca e despre oameni care sunt mereu intr-o cautare, care nu-si au niciodata locul 'aici' ci 'dincolo'. Daca gasesc sau nu ceea ce cauta, sau daca importanta e cautarea, ramane sa aflati.

Celelalte ingrediente ale cartii ar fi: prietenii (care se fac si se desfac), alcool (pur si simplu), droguri (in cautarea unei revelatii sau doar pur si simplu), sex (in cautarea dragostei), nonconformism (ca reactie la o America conformista si puritana), jazz (ca expresie a libertatii)...

Pentru astazi avem Orasul si cainii de Mario Vargas Llosa...

Domnul Llosa este peruan, iar aceasta este cartea care i-a adus notorietatea internationala in 1963. Desi au trecut peste patruzeci de ani de la aparitia cartii, actiunea care se petrece intr-un liceu militar ar putea la fel de bine sa aiba loc si astazi.

In centrul povestirii sunt patru baieti din anul terminal, foarte diferiti unul de altul, fiecare cu trecutul sau, trecuturi care interfereaza cu actiunea prezenta a romanului fractionandu-l in dese randuri.

Pe langa necazurile si bucuriile tipice varstei respective: fetele, relatiile cu ceilalti, dovedirea barbatiei si a maturitatii inainte de vreme; in carte se pune accentul pe contradictia dintre viata militara care ajunge sa dezumanizeze si viata libera de dincolo de zidurile liceului...

Una peste alta e o carte buna, usor de citit si daca va cade in maini nu veti regreta timpul petrecut alaturi de personaje

Domnul Llosa este peruan dar mai presus de toate este un scriitor cu un talent iesit din comun, pentru mine cel mai bun.
Nu il poti incadra intr-un curent asa cum pe Marquez sau Rushdie ii cataloghezi la realism magic sau pe Pynchon sau John Bart la postmodernism. Llosa a incercat totul, cautand in cartile sale sa atinga perfectiunea stilului. Capodopera sa, as zice, e "Conversatie la Catedrala" unde foloseste o tehnica desavarsita a contrapunctului. Tot romanul (vreo 800 pagini) e structurat in jurul unei conversatii purtate intre un ziarist ratat si cel care a fost candva soferul tatalui sau, un politician din varfurile cele mai inalte ale puterii. Catedrala este numele carciumioarei de mahala unde se poarta aceasta discutie. Llosa mentine pe aproape tot parcursul romanului 3-4 planuri si le intercaleaza, sarind de la unul la altul cu un talent care te nauceste. Dialogurile se intercaleaza la nivel de fraza, intrebarii dintr-un dialog ii urmeaza raspunsul din altul care se potriveste perfect la intrebarea din primul si cu toate astea nu te pierzi niciodata, istoria se desfasoara inainte in cea mai perfecta logica.
Dupa parerea mea, un perfectionist al cuvantului.
Oricum vad ca avem preferinte comune, Calvino, Llosa,...