In comunism, lucrurile pareau simple. Idealul era adversarul oficial, statul de drept occidental.
Dupa "caderea" comunismului, istoria parea ca se sfarsise. Aveam un invingator, catre care pareau ca duc toate drumurile, intr-un soi de noua doctrina teleologica. "Suntem condamnati la democratie, altfel suntem condamnati pur si simplu", scria J.-F. Revel.
Cum la noi se cam prelungeste comunismul, prin puterea detinuta de aceeasi oameni (ma refer la putere in general - economica, administrativa, mediatica etc. -, nu numai la puterea rezultata din alegeri), am ramas putin incremeniti in proiectul supra-politic al rasturnarii acestuia si n-am mai avut ochi pentru evolutiile regimului cu care vrem sa-l inlocuim.
Am fi observat ceva foarte ciudat: capitalismul se transforma din ce in ce mai mult intr-o forma "soft" de socialism, prin puterile sporite ale statului "welfare". "Political correctness"-ul - "comunismul american", cum il numea H.-R. Patapievici - face ravagii. Se inventeaza in permanenta minoritati defavorizate si creste din ce in ce mai mult categoria "dadacelor" non-guvernamentale. Corporatismul - care nu e altceva decat o forma de fascism - tinde sa stranga economia mondiala in cateva maini, facand-o foarte usor de controlat.
Pe de alta parte, o noua forma de totalitarism la nivel international se manifesta prin interventiile militare asupra tarilor "dizidente": Iugoslavia, Cecenia, Irak.
Pe scurt, "cel mai bun sistem posibil" se dovedeste a fi foarte instabil. Cand il vom ajunge noi din urma, nu va mai semana deloc cu ceea ce urmaream.
Este viitorul omenirii o Uniune Sovietica Socialista Mondiala?