Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!
Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Cociuba pe marginea cartilor pe care le-a citit!
QUOTE |
HOROSCOP: În America de Sud, la mayaşi, exista o astrologie oficială şi obligatorie. În funcţie de ziua naşterii, copilului i se dădea un calendar profesional specific. Acest calendar povestea toată viaţa lui viitoare: când va găsi de lucru, când se va căsători, când va avea un accident, când va muri. I se fredona în leagăn, îl învăţa pe de rost şi el însuşi îl fredona ca să ştie unde ajunsese în existenţa lui. Acest sistem funcţiona destul de bine, căci astrologii mayaşi se descurcau ca să facă să coincidă previziunile lor. Dacă un tânăr avea în cuvintele cântecului său întâlnirea cu o anumită fată într-o anumită zi, întâlnirea avea loc căci fata deţinea şi ea acelaşi cuplet în cântecul-horoscop personal. Tot aşa şi în cazul afacerilor. Dacă un cuplet anunţa că în cutare zi te vei duce să cumperi o casă, vânzătorul avea în cântecul lui obligaţia să o vândă în acea zi. Dacă o încăierare trebuia să izbucnească la o anumită dată, toţi participanţii erau informaţi despre asta de multă vreme. Totul funcţiona de minune, sistemul întărindu-se de la sine. Războaiele erau anunţate şi descrise. Învingătorii erau cunoscuţi şi astrologii precizau câţi răniţi şi câţi morţi vor rămâne pe câmpul de bătălie. Dacă numărul de morţi nu coincidea exact cu previziunile, erau sacrificaţi prizonierii. Cât de mult uşura existenţa aceste horoscoape cântate! Nici un lucru nu era lăsat la întâmplare. Nimănui nu-i era frică de ziua de mâine. Astrologii descriau viaţa fiecărui om de la început şi până la sfârşit. Fiecare ştia unde să-şi . ducă viaţa şi chiar şi cum era a celorlalţi. Culmea previziunii, mayaşii prevăzuseră... momentul sfârşitului lumii. Ea va avea loc într-o anumită zi din secolul al zecelea a ceea ce în altă parte se numeşte era creştină. Astrologii erau toţi de acord asupra orei exacte. Astfel încât în ajun, decât să suporte catastrofa, oamenii şi-au dat foc la oraş, şi-au ucis ei înşişi familiile şi apoi s-au sinucis. Puţinii rămaşi au părăsit oraşele în flăcări şi au ajuns nişte rari rătăcitori în câmpie. Totuşi, această civilizaţie era departe de a fi opera unor indivizi simpli şi naivi. Mayaşii cunoşteau cifra zero, roata (dar nu au înţeles importanţa unei astfel de descoperiri), au construit drumuri; calendarul lor, cu un sistem de treisprezece luni, era mai precis decât al nostru. Când spaniolii au ajuns în Yucatan, în secolul al XVI-lea, nu au avut nici măcar satisfacţia de a distruge civilizaţia maya, deoarece aceasta se autodistrusese cu mult timp înainte. Totuşi, există în zilele noastre indieni care se pretind descendenţii îndepărtaţi ai mayaşilor. Sunt numiţi lacondoni. Şi lucru ciudat, copiii lacondonilor fredonează melodii vechi care enumeră toate evenimentele unei vieţi, omeneşti. Dar nimeni nu le mai cunoaşte semnificaţia precisă. Edmond Wells, Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III |
QUOTE |
ciclul "Thanatonautii"-lor ? |