"De obicei, cuvintele īncep prin majusculă. Trista experienţă le coboară la minusculă pentru ca īn final să termine prin cea mai tristă experienţă, ajungīnd īntre ghilimele..."
Cronica de Carte. A lui Enki.
Versiune completa:Prăfuitul Semn De Carte
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Universul Cartilor > Cronica de Carte
Bine v-am gasit.
Despre carti...
Am sute de carti in format virtual. Dar imi displace sa citesc in fata monitorului. Vreau sa simt cartea, sa stiu ca este a mea, ca e ceva concret si nu o suma de biti.
Mersul la librarie este intotdeauna o mica aventura pentru mine. Caut titlurile de care sunt interesat. Odata gasite, caut cartea care sa nu aiba nici cea mai mica eroare, sa nu fie indoita, prafuita, mazgalita. Uneori nu-mi cumpar o carte pentru ca are un mic colt indoit. Nu mi-o cumpar din respectiva librarie. Asta nu inseamna insa ca dupa aceea nu cutreier tot orasul pentru a gasi aceeasi carte. Deseori miros cartea, pentru a o simti, pentru a fi ceva mai mult decat senzatia tactila. Mai tot timpul miroase bine.
Imi displace sa vad pretul lipit pe coperta. Mai ales de ceva timp, de cand sunt exprimate doua preturi. E un element vulgar, macar de-ar scrie cu un creion, pentru ca dupa sa poata fi sters. Nu pot lasa coperta in pace, asa cum a iesit din tipografie? Nu.
Bun. Am cumparat cartea. Este asezata in locul dedicat lecturilor in asteptare. Intotdeauna am patru-cinci carti pe masa, ce urmeaza a fi citite.
Tot timpul inainte de a citi o carte, ma spal pe maini.
Am o hartie pe care scriu paginile unde se regasesc pasaje ce m-au impresionat. Dupa ce o termin de citit, pun semnul de carte la cuprins, iar hartiuta la mijlocul cartii.
Ma obsedeaza intotdeauna ca as putea indoi o carte, ca as murdari-o. Nu mai spun ca uneori o scap pe jos. Ce urmeaza...
La final, sterg cartea de praf (chiar daca nu e prafuita) cu un servetel alb. Si o asez in biblioteca.
De obicei nu imprumut carti.
Citind pana aici, probabil majoritatea ma considera obsedat de forma, iar nu de fond. Genial. E o boala. Cronica.
Aici voi scrie despre cartile citite in perioada imediat precedenta, in general ultima luna. Motiv pentru care in aprilie voi ... (aici un verb diferit de a comenta, a prezenta sau a vorbi) despre Abaddon Exterminatorul, Travesti, Cīrpaciul, Kadiş pentru copilul nenascut, Trei Povestiri si Tunelul.
Pe data viitoare, la recitire. Prafuita. Sau nu.
Despre carti...
Am sute de carti in format virtual. Dar imi displace sa citesc in fata monitorului. Vreau sa simt cartea, sa stiu ca este a mea, ca e ceva concret si nu o suma de biti.
Mersul la librarie este intotdeauna o mica aventura pentru mine. Caut titlurile de care sunt interesat. Odata gasite, caut cartea care sa nu aiba nici cea mai mica eroare, sa nu fie indoita, prafuita, mazgalita. Uneori nu-mi cumpar o carte pentru ca are un mic colt indoit. Nu mi-o cumpar din respectiva librarie. Asta nu inseamna insa ca dupa aceea nu cutreier tot orasul pentru a gasi aceeasi carte. Deseori miros cartea, pentru a o simti, pentru a fi ceva mai mult decat senzatia tactila. Mai tot timpul miroase bine.
Imi displace sa vad pretul lipit pe coperta. Mai ales de ceva timp, de cand sunt exprimate doua preturi. E un element vulgar, macar de-ar scrie cu un creion, pentru ca dupa sa poata fi sters. Nu pot lasa coperta in pace, asa cum a iesit din tipografie? Nu.
Bun. Am cumparat cartea. Este asezata in locul dedicat lecturilor in asteptare. Intotdeauna am patru-cinci carti pe masa, ce urmeaza a fi citite.
Tot timpul inainte de a citi o carte, ma spal pe maini.
Am o hartie pe care scriu paginile unde se regasesc pasaje ce m-au impresionat. Dupa ce o termin de citit, pun semnul de carte la cuprins, iar hartiuta la mijlocul cartii.
Ma obsedeaza intotdeauna ca as putea indoi o carte, ca as murdari-o. Nu mai spun ca uneori o scap pe jos. Ce urmeaza...
La final, sterg cartea de praf (chiar daca nu e prafuita) cu un servetel alb. Si o asez in biblioteca.
De obicei nu imprumut carti.
Citind pana aici, probabil majoritatea ma considera obsedat de forma, iar nu de fond. Genial. E o boala. Cronica.
Aici voi scrie despre cartile citite in perioada imediat precedenta, in general ultima luna. Motiv pentru care in aprilie voi ... (aici un verb diferit de a comenta, a prezenta sau a vorbi) despre Abaddon Exterminatorul, Travesti, Cīrpaciul, Kadiş pentru copilul nenascut, Trei Povestiri si Tunelul.
Pe data viitoare, la recitire. Prafuita. Sau nu.
Pīnă la urmă a fost "nu", pt că Enki n-a mai revenit... Nu, nu obsedată de formă, ci mai degrabă preocupată de un ritual aparte īmi pare a fi (fost?) Enki. Un fel de cult al cărţii, o cinste deosebită arătată obiectului pentru comoara pe care o ascunde īnăuntru. Mie nu prea īmi plac tipicarii. Dar acest caz e o excepţie. Ăştia īmi plac! 
Nu! - am spus de indata si imediat, fara sovaire si aproape instinctiv...
Viata. Viata si nefiinta.
Copil. Viata. Copil nenascut. Copil | nefiinta.
Iubire. Oare? Iubire pentru ce? Pentru ea. Poate.
Rugaciune.
Tata? Nu. Holocaust. Imposibil. Continuitate?
Kadis. Sau moartea unui nenascut. A Nenascutului.
Copil. Implinire. Extaz. Nu.
Nu se (mai) poate. Frica? Nici.
Supravietuire. Cu ce pret...
Rugaciune.
Permanenta. Permanenta durerii? Sau consolare?
Kadis.
Viata. Nefiinta. Scop. Durere? Liniste!
Iubire.
...a ajuns cu totul firesc ca instinctele noastre să funcţioneze īn contra propriilor noastre instincte, ca, aşa zicīnd, contrainstinctele sa funcţioneze in locul instinctelor...
Kadis. Kadis pentru copilul nenascut. Imre Kertesz. Nobel.
http://www.esteditura.ro/editie.asp?id=46
http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=...-09-14&art=2035
Monolog cu celalalt
Viata. Viata si nefiinta.
Copil. Viata. Copil nenascut. Copil | nefiinta.
Iubire. Oare? Iubire pentru ce? Pentru ea. Poate.
Rugaciune.
Tata? Nu. Holocaust. Imposibil. Continuitate?
Kadis. Sau moartea unui nenascut. A Nenascutului.
Copil. Implinire. Extaz. Nu.
Nu se (mai) poate. Frica? Nici.
Supravietuire. Cu ce pret...
Rugaciune.
Permanenta. Permanenta durerii? Sau consolare?
Kadis.
Viata. Nefiinta. Scop. Durere? Liniste!
Iubire.
...a ajuns cu totul firesc ca instinctele noastre să funcţioneze īn contra propriilor noastre instincte, ca, aşa zicīnd, contrainstinctele sa funcţioneze in locul instinctelor...
Kadis. Kadis pentru copilul nenascut. Imre Kertesz. Nobel.
http://www.esteditura.ro/editie.asp?id=46
http://www.revista22.ro/html/index.php?nr=...-09-14&art=2035
Monolog cu celalalt
... 'Da', sopti el cu greutate, bucurandu-se si regretand in acelasi timp ...
| QUOTE |
| Gabriel Liiceanu: M-a fascinat intotdeauna identitatea incerta a cartii. Este ea un obiect la fel ca acelea care o inconjoara? Este ea ca pixul, ca guma de sters, ca lampa de pe birou? Evident, pot sa o tin in mana ca pe orice obiect. Cu toate astea, ea nu este un obiect obisnuit, ci unul de citit. Asta inseamna ca ea este un obiect ambiguu, un corp spiritual. Cu toate ca sta in fata mea, pe masa, ea nu este inca. Ea incepe sa fie din clipa in care, deschizand-o, incep sa o citesc. O carte nedeschisa e doar o promisiune de carte. |
| QUOTE |
| Am sa va dau cateva definitii faimoase ale cartii. Noica, de pilda, spunea ca nu doar trupul poate fi nespalat, ci si mintea, spiritul. Cititul este, mai intai, un mod de a-ti face toaleta in ordinea spiritului si atunci cartea apare ca element central in igiena mentala. E un soi de sapun spiritual. Cartea nu exista insa numai in raport cu mine. Prin ea pot comunica si ea devine atunci un principiu al dez-departarii. "Cartea e un mijloc de a sta de vorba cu departele tau", spunea tot Noica. Iar in acelasi sens, Jean Paul, un scriitor romantic german, spune despre carti ca sunt "scrisori mai groase scrise prietenilor". In ambele cazuri este vorba de anularea departarii in timp sau in spatiu. Datorita cartii pot sta de vorba cu cel care nu e langa mine. Pot fi contemporan cu Seneca, dupa cum pot sa ma intalnesc cu cineva care locuieste pe alt continent. Ideea a fost preluata de un ganditor german contemporan, Peter Sloterdijk, care a interpretat umanismul ca o telecomunicatie nascatoare de prietenie in mediul scrierii. Orice pagina scrisa este o "seductie la distanta", o "erotica a departarii". In sfarsit, Tutea a explicat cititul ca apanaj al "fiintelor de interval", al oamenilor adica, spunand ca fara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca nu au ratiune, ceilalti pentru ca au atat de multa incat nu mai au nevoie de mijloace auxiliare de constiinta. Cartile ar fi, asadar, carje pentru mersul nostru catre absolut. |
| QUOTE |
| Intre cartile din biblioteca personala si cele care ma inconjoara intr-o biblioteca publica sau la un targ de carte este cam acelasi raport care exista intre prietenii sau ru-dele mele si oamenii pe care ii intalnesc cand ies in lume. Primii m-au format si imi alcatuiesc fiinta, ceilalti sunt doar un rezervor de relatii posibile sau niste eterni straini |
Fragmente dintr-un interviu mai vechi de-al lui Liiceanu. Citindu-l, m-am gandit la tine.
Coperta cartii ... privirea copilului... De ce?! Nu cred ca Dumnezeu poate raspunde. Nici chiar El.
Mangai usor coperta si plec, lasandu-te in lumea ta.
ultimul post e din 2005, nici nu știu dacă eram eu pe aici. sau poate doar apărusem de puțină vreme.
de ce nu mi-a ieșit din minte Kadișul? nu știu. cert e că de la tine īl știu și la tine m-am gīndit tot timpul cīt am citit cartea asta ciudată, eliptică, autoreferențială, contradictorie... un fel de scrisoare uitată īntr-o cutie de valori al cărei cifru nu-l mai știi. de ce scriu la aproape un an după ce am citit-o? nu știu.
Kadișul ăsta e exact așa, și īn multe alte feluri.
hei, mulțumesc. mi-ar fi plăcut să te cunosc, Enki.
de ce nu mi-a ieșit din minte Kadișul? nu știu. cert e că de la tine īl știu și la tine m-am gīndit tot timpul cīt am citit cartea asta ciudată, eliptică, autoreferențială, contradictorie... un fel de scrisoare uitată īntr-o cutie de valori al cărei cifru nu-l mai știi. de ce scriu la aproape un an după ce am citit-o? nu știu.
Kadișul ăsta e exact așa, și īn multe alte feluri.
hei, mulțumesc. mi-ar fi plăcut să te cunosc, Enki.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.