Apologia minciunii (si a altor metehne) la Realitatea TV si in massmedia in general

In mod normal, atunci cind om este prins cu mita in sac isi pierde credibilitatea.
Cel care a mintit, care a furat, care a inselat nu poate sa mai convinga. Cea care incearca sa inverseze acest raport normal al societatii este massmedia romaneasca.
Un om a mintit ? Ei si ? Va fi invitat de n ori la televiziune sa minta in continuare. Eventual sa convinga. El nu va putea sa convinga decit prostia si incapabilitatea redactorilor.

Nimeni nu interzice ca redactorii sa utilizeze fraze spuse de cei prinsi cu mita in sac dar ei, redactorii sint obligati sa atentioneze oamenii despre credibilitatea indoielnica a unor astfel de oameni.

In mod normal un om care a mintit o data nu mai poate fi invitat la vreo emisiune care incearca sa desluseasca un adevar.

Totusi, oameni care au mintit de nenumarate ori (Cosma, Iliescu, Magureanu, etc..) sint invitati in continuare la emisiuni. Rezulta clar ca redactorii respectivi nu doresc adevarul ci bani, faima sau pur si simplu mentinerea intr-un post la care nu se pricep de loc.

Nu cred ca este o regula generala faptul ca cel care a mintit o data, o va face si in continuare.
Pe de alta parte, se intampla destul de des ca cea mai avizata sursa disponibila sa fie un astfel de om. Ce poti sa faci atunci? Ii agati de gat o pancarta cu "mincinos"? Nu cred. In felul asta ai omorî orice dezbatere. Si lipsa dezbaterii este mai rea decat minciuna (cred).

Olaf are dreptate. Plus ca, in momentul in care ai insinua ca sursa respectiva nu e chiar credibila, n-o sa mai pupi in veci informatii de la ea. Iar uneori chiar ai nevoie de "ponturi" de la asemenea oameni.

"Nemuritorii "

(...) Cei care se mai uita la Jurnalul TVR inteleg foarte bine acest lucru. Pentru ca un personaj de aici aminteste foarte bine de multe din cele de mai sus: fostul corespondent la Washington (intre timp mutat misterios la Londra), Nicolae Melinescu. Pentru unii, probabil ca numele spune destul de putine. Pacat, pentru ca Nicolae Melinescu este detinatorul unui record absolut pentru activitatea TVR din 2004: 403 aparitii pe postul public (a se citi: peste 90% din ele sunt stiri de agentie inregistrate in fata oglinzii) in cele 366 de zile ale anului. Iata, ar putea spune unii, un om pentru care TVR nu arunca mii de dolari pe luna chiar pe fereastra.
Intr-adevar, pentru cel care a excelat profesional pe vremea cand buletinul de seara era precedat de „Omagiu conducatorului iubit” pare formidabil. Pentru cel care a fost demis in 1997 din functia de sef al Departamentului de Informatii Externe al TVR pentru neprofesionalism este chiar o performanta. Pentru cel care dadea cu subsemnatul la Securitate este chiar apogeul unei cariere. Pentru o televiziune publica, o institutie care-si asuma anumite standarde, este insa rusinos.

Nicolae Melinescu nu este nici primul, nici singurul nemuritor din mass-media. Incercati sa deschideti usa la Camera Stirilor din radioul public si veti da de Victor Ionescu. Un personaj pe care l-ati mai vazut cu siguranta pe ecrane inainte si dupa decembrie '89, precum si in denuntul sindicalistilor din Radiodifuziune, la sectiunea „fosti ofiteri inca activi care au facut politie politica”, alaturi de un alt nemuritor, Viorel Popescu. Ambii s-au remarcat in ultimii patru, opt, doisprezece, ...zeci de ani prin talentul cu care au reusit sa dea impresia ca nici usturoi n-au mancat, nici alte materii mai mult sau mai putin consistente. Si astfel au ajuns si s-au perpetuat in functiile de redactor-sef la Stiri (Ionescu) si director la Romania Actualitati (Popescu).

Cei trei sunt o parte importanta a icebergului de care vorbeam mai sus, cel putin a laturii de media. Nu intamplator am ales cazul lor pentru demersul de fata: dupa opt luni in care am vazut ca actuala putere nu a reusit sa schimbe prea multe in alte domenii, poate noii directori de la TVR si SRR vor sti cum sa foloseasca prerogativele pe care le au pentru a mai sparge icebergul. E spre bine lor: in caz contrar, peste patru ani nu vor avea decat sa constate ca aceleasi personaje ii trag la fund pentru a face loc unor noi victime. ( Mihai Mitrica in Ev.Z )