Carte, dulce carte... cinste cui te-a scris, lauda celui ce te citeste!

Va invit sa ne delectam impreuna cu recenzii si comentarii ale lui Serenity pe marginea cartilor pe care le-a citit!

Recunosc, am cam tras chiulul de la citit, cu toate ca lectura a fost, este si va ramane una din pasiunile mele. Zilele astea mi-am facut totusi timp sa citesc ceva mai mult..

O sa o iau in sens invers, si voi incepe cu ultima carte citita:

Titlu: Fulger in plina vara (Summer Lightning)
Autor: Pelham Grenvile Wodehouse
Anul publicarii: 1929



Un oarecare critic - imi pare rau ca trebuie s-o spun, dar chiar exista asemenea oameni - a afirmat despre cel mai recent roman al meu ca ar contine "toate vechile personaje ale lui Wodehouse, sub nume noi". Probabil ca omul a fost deja mancat de ursi, asemenea copiilor care isi batusera joc de profetul Elisei, dar in cazul in care mai este in viata nu va putea aduce o acuzatie similara romanului "Fulger in plina vara". Cu inteligenta-mi superioara, de data asta i-am luat-o inainte si am dat tuturor vechilor personaje aceleasi nume. Ceea ce-mi inchipui ca o sa-l faca sa se simta destul de prost.

Nu-mi pot exprima decat speranta ca povestea de fata va fi considerata demna de-a fi inclusa pe lista celor mai bune carti intitulate "Fulger in plina vara" (P.G.Wodehose - Prefata)

Citate:

"-Ceaiul?
- Da, Inaltimea voastra.
- Cum?!? spuse lordul Esworth. Ha? Ceaiul? Da. Ceaiul. Foarte bine. Desigur, ceaiul. Grozav!
Din remarcile sale intelegeai ca a sosit ora ceaiului, lucru care ii facea placere. Se grabi sa impartaseasca revelatia nepoatei sale Millicent, care ademenita de aceeasi misterioasa chemare, aparuse langa el.
- Ceaiul, Millicent.
- Da.
- Pai da.. ceaiul, spuse lordul Emsworth, punand puncrul pe i."

"- E individul ala, Baxter!"



Am primit cartea acum mai bine de un an si totusi, abia in urma cu cateva zile am reusit sa o termin. Probabil ca nu as fi facut-o nici acum daca nu ar fi fost Nefertiti La vremea respectiva nu mi-a atras atentia in mod deosebit. Am rasfoit-o putin, am citit cateva pagini si comentariile de pe spate unde erai avertizat ca te vei tavali pe jos de ras. Pfff.. o alta carte care se vrea amuzanta, mi-am spus. Citisem acest avertisment pe alte n'spe carti.. Nu reusisera sa-mi smulga nici macar un zambet, majoritatea. Ma rog.. ideea e ca nu aveam chef sa aspir din nou mocheta pentru nimic si sa mi se demonstreze iar ca sunt defecta si nu am simtul umorului. De Wodehouse nu auzisem, nu stiam ce-i poate capul. Pur si simplu nu ma tenta.
Mare greseala. Cartea e pur si simplu delicioasa.. Nu doar o data m-am trezit razand in gura mare fara sa ma pot opri (la faza cu "- E individul ala, Baxter!" rad si-acum ), facandu-i pe cei din jur sa ma bage in aceeasi oala cu Baxter, probabil..
O carte lejera, tonica, amuzanta si totusi foarte bine scrisa. De la primul si pana la ultimul rand, actiunea "curge", mi-a dat senzatia de uniformitate, perfecta inchegare.. fara improvizatii ieftine menite sa lege firul intamplarilor. Care, printre altele, ma asteptam sa fie incredibil de previzibil. Nu stiu, poate oi fi citit prea multe Bridget Jones-uri si mi s-au atrofiat emisferele, dar nici chiar finalul nu l-am intrezarit 100%.
Una peste alta, Fulger in plina vara e o carte pe care o recomand cu toata caldura, iar Wodehouse, pe langa faptul ca e "un geniu al comicului si un maestru al farsei" (The Times), e un tip al naibii de simpatic!



P.G. Wodehouse (1881-1975)

Titlu: Emma
Autor: Jane Austen
Anul publicarii: 1815



Mai mult decat un roman de dragoste si/sau casatorie - desi atat una cat si cealalta sunt subiecte predilecte ale lui Jane Austen - "Emma" este romanul unei "ucenicii", ale unei modelari de sine treptate, prin recunoasterea personalitatii si nazuintelor celorlalti. (Prefata)

O eroina pe care nimeni in afara de mine nu o va indragi atat de mult (Jane Austen)

Citate:

"Biata domnisoara Taylor, tare as vrea s-o vad din nou aici. Ce pacat ca domnului Weston i-a venit ideea s-o ia de nevasta!"



De cand am terminat de citit Mandrie si prejudecata, m-am tot lovit de "nu este" sau "epuizata din stoc" in vanatoarea Emmei. Pana la urma, o data cu aparitia romanului la editura Leda (Clasic), am reusit sa pun in sfarsit mana pe ea. Nu stiu ce mi-a placut atat de mult la romanele lui Austen.. Sunt carti al caror scenariu, transpus in mediul lumii moderne si, probabil, scris de alt autor, nu m-ar atrage catusi de putin atentia.. In plus, dupa ce citesti Mandrie si Prejudecata, actiunea romanului Emma devine cat se poate de previzibila si te face sa exclami, inca de la primele randuri, "e clar.. e Austen!". Cu toate astea, o data inceputa, nu am mai putut lasa cartea din mana. La fel mi s-a intamplat si cu celalalt roman. Ce m-a atras pe mine la romanele lui Jane Austen, deci? Poate scrisul frumos, autentic.. poate faptul ca atunci cand citesc o carte nu o fac cu mintea.. ci cu sufletul. Nu-i caut nod in papura..
Savantii nu au izbutit inca, din pacate, sa puna Masina Timpului cap la cap. Si nimeni nu stie daca asta se va intampla vreodata.. Intre timp cartile sunt singurele care reusesc sa faca posibila calatoria in trecut. Prin Emma am calatorit cu aproape 200 de ani in urma, am cunoscut oameni si o epoca care altfel mi-ar fi ramas complet straina.



Jane Austen (1775 - 1817)

"Trimis Pe 25 Aug 2005, 01:53 AM....Trimis Pe 25 Aug 2005, 03:05 AM" Mamica ta stie ce faci tu noptile?
Sa fie intr-un ceas bun! Si mie im place Austen.

Saru'mana, denise! Sa stii ca nici eu nu am dat banii - nu stiu cat o costa, imi imaginez ca nu foarte mult - dar zic ca merita.. Cu toate ca in materie de umor, nu toata lumea gusta aceleasi lucruri.

--------------

Titlu: De veghe in lanul de secara (The Catcher in the Rye)
Autor: Jerome David Salinger
Anul publicarii: 1951



Citate:

"...imi plac cartile care, dupa ce le ispravesti, simti c-ai vrea ca autorul sa fie cel mai bun prieten al tau..."

"Totusi, lucrul cel mai grozav la acest muzeu era ca toate ramaneau intotdeauna neschimbate. Nimic nu se misca... Totul era neschimbat. Singurul lucru care se schimba erai tu."

"Din 10 insi care plang de li se umfla ochii la filme proaste, noua sunt niste ticalosi, niste oameni mici la suflet. Vorbesc serios."

"Caracteristica omului necopt e ca vrea sa moara eroic pentru o cauza, in timp ce caracteristica omului matur e dorinta de-a trai modest in slijba ei" (Wilhelm Stekel)


Am citit cartea acum cativa ani, manata de impulsul "toata lumea a citit-o, eu sunt/voi fi pe langa", si am recitit-o zilele trecute. Nu stiu ce-ar mai putea fi de adaugat pe langa tot ce s-a spus despre aceasta carte, e si un topic special dedicat pe-aici..
Mi-a placut. E genul de carte pe care il citesti cu placere, la orice ora din zi. Nu necesita o concentare deosebita si prea mult efort din partea neuronilor ( ), iar modul transant si sincer in care Holden/Salinger povesteste intamplarile si descrie trairile, incanta prin simplitate. Nu vreau sa ma lungesc.. dupa cum spuneam, toata lumea a citit cartea, fiecare are propria sa viziune asupra ei. O sa ma limitez la doua cuvinte: vocea adolescentei.

Eu n-am citit-o.

P.S. Imi cam place coltul asta. Mai vin.

Maine imi iau picoarele-n spinare si ma duc o saptamana acolo unde nu fac altceva decat sa citesc.... Am pregatit un teanc intreg de literatura: "Imparatul Mustelor" (William Golding), "Ramasitele zilei" (Kazuo Ishiguro), "Nori negri deasupra castelului Blandings" (P.G. Wodehouse), "The Road Less Traveled" (M. Scott Peck), "Ratiune si Simtire" (Jane Austen), "Plansul lui Nietzsche" (Irvin D. Yalom).

"Nori Negri..." si "Plansul Lui Nietzsche" le-am mai citit, dar m-am lungit atat de mult din lipsa de timp si conditii, incat simt ca e nevoie sa le reiau. Mai ales ca sunt niste carti care mi-au placut. Nici "The Road Less Traveled" nu am apucat sa o termin... mai am vreo doua capitole, dar o sa o iau de la inceput si pe ea. Cat despre celelalte trei... ma bucur ca nu am vazut inca filmele

Am mai citit... (nu chiar) mult si (nu chiar) bine, dar din pacate nu mi-am mai facut timp si, sincera sa fiu, nu am mai avut chef sa scriu pe-aici. Acum, insa, pur si simplu nu ma pot abtine

Am terminat de (re)citit "Nori Grei Deasupra Castelului Blandings" - da, "grei", nu "negri" - si trebuie, pur si simplu trebuie, sa il ridic in slavi pe P.G. Wodehouse. Gasesc stilul ca fiind pur si simplu delicios. Si in timp ce devi tot mai tentat sa sari peste pagini, pentru a afla mai repede deznodamantul, pe masura ce firul povesritii devine tot mai incitant, umorul si stilul savuros a lui Wodehouse te fac sa zabovesti la fiecare fraza. Esti prins intre aceste doua tentatii care se opun, iar rezultatul este acela ca il vei reciti cu siguranta. Sau cel putin asta a fost rezultatul in cazul meu

Acum tot ce vreau e sa fac rost si de celelalte carti ale autorului, chiar daca pentru asta va fi nevoie sa imprumut bani