In trecut am lansat cateva subiecte pe tema "Psihologia virtualului": Psihologia Virtualului – Forumurile si
Psihologia Virtualului – Chaturile, dar si Psihologia Navigarii Prin Internet, Pe Web.

Intre timp, am observat ca din cand in cand la Han poposesc musterii care cer ajutor pe teme de psihologie. Chiar azi am vazut un "strigat de ajutor", aparut in Forumul de Ajutor.

Cu cativa ani in urma, discutand cu un psihoterapeut (de formatie pshihanalist), imi spunea ca desi a stat online cam 2 ani, raspunzand tuturor cererilor de ajutor, doar despre persoanele cu care s-a vazut fata in fata poate garanta ca au aplicat sfaturile primite. Cei cu care doar a corespondat electronic in general au intrerupt rapid comunicatia, si foarte putini au mai revenit cu informatii despre evolutiile lor ulterioare. Asa incat, psihoterapeutul respectiv a decis sa nu mai dea consultatii online.

Si totusi, in conditiile unei potentiale migrari graduale spre virtualul electronic, e posibil ca lucrurile sa se schimbe ? De fapt, poate ca exista deja initiative de succes. Ar fi interesant sa le cunoastem, sa le discutam (pe fiecare in parte).

Daca au aparut locatii pe Web care ofera "spovedanii online" ( ), de ce nu ar exista si "consultatiile psihologice online" ? Probabil ca principala obiectie este greutatea de a stabili acea relatie de incredere necesara intre consultant si consultat. Daca problema ar consta doar in verificarea competentelor consultantilor, s-ar putea folosi aceleasi tehnici ca in cazul transferurilor bancare sigure online. Dar poate ca este nevoie de apropierea fizica, pentru construirea unei adevarate relatii de incredere ...

Pe tema asta va propun sa discutam, putand sa largim discutiile catre alte aspecte ale potentialelor consultatii online.


p.s. Poate ca trebuie amintita si atitudinea de neincredere fata de cel ce cere ajutorul, intalnita uneori ca raspuns la cererile de ajutor, sfat, consultatie online.

Cei care cer ajutorul, vor mai mult un sfat si primesc mai multe opinii care in general sunt contradictorii.

Am gasit intamplator un site romanesc care dadea consultatii online si am ramas uimita. Pe langa faptul ca nu am cum sa verific daca persoana e intr-adevar un specialist, ma tem ca nu e cel mai bun si eficient mod de comunicare. dar cine stie, poate ca nu e fara viitor, avand in vedere lipsa de timp, comoditatea si lipsa costurilor (sau costuri scazute).

Mai in gluma, mi s-a intamplat sa primesc "consultatii" online de la un prieten si a functionat

Intr-adevar, consultatiile on-line presupun economie de timp, insa, dupa parerea mea, sunt dublate si de economie de emotii.
Incerc sa-i inteleg pe cei care nu au timp si nu pot: Nu au timp pentru consultatii psihologice, inseamna ca nu au timp sa isi rezolve problemele, deci ... nu au timp pentru ei. Ca sa nu zica despre mine (cei care nu au timp) ca am un nivel al empatiei sub medie, propun alternarea consultatiilor on-line cu cele live (dupa problema si timpul clientului).

Eu am incercat o astfel de situatie. Psih. Postu, parca-l chema. Ma invita la a-mi expune pe scurt problemele. Am facut-o si raspunsul lui a fost: 2 milioane lei o luna de consult on-line, adica 5-7 mail-uri, etc. Cuantificase totul, chiar si problemele mele. Mi-a pierit cheful...

Parerea mea e ca aceste consultatii online sunt limitate. Nu e tot una sa ai o discutie fata in fata intre psiholog si client, sau sa faci schimb de mailuri. Nu stiu cum e sa fii psiholog, dar sa zicem ca daca as fi, nu as avea cum sa-mi dau seama ce simte clientul doar din mailuri pentru ca asa cum se stie, importanta e tonul si vocea cu care clientul vorbeste, si nu cuvintele. Apoi trebuie vazuta expresia ochilor, a fetei...

Zorro

Bun, e momentul sa mai adaug ceva. Caile electronice actuale de comunicatie poate ca sufera de ... lipsa vizualului. Dar in viitorul apropiat lucrurile se vor schimba. Odata cu "fata" Internetului se vor schimba si modurile de interactiune ... online.

Poate ca E-Psihologia va avea o sansa in plus in lumea comunicatiilor audio-vizuale ale viitorului. Sau poate nu.

Calfa, problema virtualului cred ca e mult mai complexa. Daca se continua in ritmul asta cu procentul pe care-l ocupa virtualul in viata de zi cu zi, azi maine o sa auzim de implanturi de USB (mufa din aia de camera foto prin care te legi la PC) si o sa ne legam si noi automat la internet. Nici nu o sa trebuiasca sa mai vorbim, ci numai sa gandim. Norocul nostru ca trebuie sa mai mancam din cand in cand. Altfel nu ne-ar mai misca nimeni de pe scaun... Dar hai ca deja am intrat in alt subiect...

Zorro, nu pot sa te contrazic.