Uite că jocul a făcut pui ... hai să ne luăm raniţa īn spinare, şi dă-i şi luptă ...
Am fost şi rus, īn campania de la Stalingrad da, a fost şi īn Call of Duty 1, dar n-are a face, e foarte bine - tot aşa cum există şi o debarcare īn Normandia, dar nu plaja Omaha a lui private Ryan şi a lui Medal of Honor, unul din motivele pentru care am urīt acel joc (MoH), nici vreuna din celelalte patru (Gold, Sword, Juno sau Utah) ... ci capul Hoc ... despre care nu ştiu care ofiţer aliat zicea că poate fi apărat de trei babe cu cīte o mătură īn mīnă, şi pentru care englezii construiseră undeva prin Scoţia o replică cīt mai exactă, unde īi puneau pe soldaţi să repete pīnă la exasperare periculoasa ascensiune; promontoriul unde erau plasate chipurile şase piese de artilerie grea care ar fi putut face viaţa şi mai grea aliaţilor.
Concluzia una din concluzii: Doamne, urīt mai e războiul trăit pe viu. Urlete de oameni masacraţi, bubuituri de obuz, şenile de tanc, răpăit de mitraliere ... păi mie mi-a pierit cheful să aflu cam cum ar fi īn relitate toată treaba ... nu că m-ar fi interesat prea mult nici īnainte. Sīnt puţine momentele de linişte, de obicei atunci cīnd ţi-ai īndeplinit un obiectiv şi jocul salvează automat CoD 2 foloseşte sistemul de salvare la checkpointuri, parţial şi din cauză că salvările in-mission ar da peste cap scripturile (?), scripturi de care e plin jocul;
... ceea ce īn cazul nostru (adică salvările la punct fix, că de ele vorbeam ... m-am pierdut pe drum ...) e chiar un punct pozitiv, cere de la jucător un minim de atenţie ca să evite moartea prostească ... normal că un asalt frontal de unul singur īmpotriva inamicilor e sinucidere curată ... cine se crede un automat de luptă de neīnvins, acela să facă bine să meargă de pe acuma să-şi ia măsurile pentru coşciug ăsta e un citat din manualul lui Thief the Dark Project, dar n-are a face, se potriveşte foarte bine şi la CoD.
Ah, chiar şi moartea e bine simulată point-of-view-ul este undeva la pămīmt, sunetele se estompează şi brusc se lasă tăcerea, ochii sīnt īncă larg deschişi şi urmăresc ultimele secvenţe din viaţă, camarazii care continuă să lupte, damn lucky bastards! bleah! după ce am urmărit, de 2-3 ori aşa o secvenţă, am dat Esc de fiecare dată cīnd am dat colţu, ceea ce mi s-a īntīmplat ruşinos de des avīnd īn vedere că am jucat pe Easy, c-aşa-mi place, mai nou, e mai simplu şi treaba merge mai repede, iar distracţia, destinderea, atīta cītă e, este mai mare. Aşa că Escape pe secvenţa cinematică a morţii şi hai să trăim cu toţi o mie de ani pace, vorba Cetăţeanului Turmentat ... vorba aia, mai bine mort de beat īn loc de mort-mort, chiar la o renumită bătălie gen El Alamein sau Stalingrad.
Da, ziceam de scripturi. Sīnt foarte bine realizate şi se integrează bine de tot īn atmosfera jocului ... bine, mai sīnt scăpări ici şi colo, cine ştie ce camarad sau inamic care refuză cu īndīrjire să decedeze deşi e plin de plumb, sau care se uită nostalgic la Mediterana deşi īn spatele lui se duc lupte īndīrjite,dar astfel de scăpări nu deranjează pe nimeni, ansamblul fiind, cum spuneam, foarte bine articulat.
Am zis că e foarte dinamic? Poate că n-am zis, dar reiese destul de clar din pragrafele precedente (sper). Ei bine, da, CoD 2 e dinamic la extrem, nu ştiu dacă mai dinamic sau mai lent decīt primul CoD sau decīt add-on-ul United Offensive, mie mi se par cam la fel şi acest element e cel care dă sare şi piper jocului, cum i-a dat şi lu ăl bătrīn
Ah, şi briefingurile făcute sub formă de jurnal de campanie, cu nelipsitele urme de ceşti de cafea!
Umorul involuntar sau nu e şi el prezent, l-am văzut, unde credeţi? Taman la abatorul Stalingrad - nu, nu trebuie să vă luptaţi īn abator, era o metaforă, sau cum naiba se mai cheamă īn misiunea īn care trebuie reparat un fir telefonic esenţial pentru comunicaţiile sovieticilor şi care fusese tăiat , vine rusul de serviciu şi zice tare mi-aş fi dorit să fi avut un radio la īndemīnă ...
Şi o mostră de umor neprevăzut, din cauză de eroare de limbă engleză (a mea, nu a creatorilor jocului). Īntr-una din misiunile sovietice ofiţerul politic, sau ce dreq era el pe-acolo zice către supravieţuitori, īntre care cu onor mă număram şi eu We must hurry now, comrades, the trainyard is waiting for us la care eu am profitat de faptul că eram chiar la finalul misiunii şi m-am tăvălit oleacă pe jos de rīs ia uite mă, după ce am căpăcit trei tancuri nemţeşti, două sute de soldaţi, şaişpe sniperi şi-un cal (nu, cal nu aveau, l-am pus de la mine
), acu trebuie să ne grăbim la antrenamentul de la ora 5, că altfel ne ia mama dracului, n-o să ne mai īncheie tovarăşa dirigintă situaţia la educaţie fizică. Ptiu! numa bolşevicii puteau să aibă asemenea idei.Numai că nu era vorba de training yard (teren de antrenament) ci de trainyard (depoul de vagoane, sau cam aşa ceva), unde īntr-adevăr era rost de alte ciuruieli. Mi-am dat seama de greşeală mai tīrziu shame on me!
Nu e voie să tragic īn propriii camarazi You are a traitor to the Motherland sau Friendly fire will not be tolerated sīnt doar două mesaje care marchează finalul abrupt al misiunii īn acest caz.
(continuarea īntr-un număr viitor) ...
(şi alte comentarii asupra jocului sīnt binevenite)
Muzica n-aveţi cum s-o auziţi, dar vă spun io că e o bucată din aia īnălţătoare, de final de simfonie, care să mă facă să simt că a meritat tot efortul.
Nu mai stiu daca era vorba de CoD sau MoH, dar sper sa ma lamuriti voi ca sa nu mai confund alta data. 
