Ma gandeam sa postam aici (merg si comentarii cred) editorialul care ne-a placut cel mai mult intr-o zi.
Eu l-am gasit azi pe cel ce urmeaza. Nu e scris foarte pretentios, dar ma intereseaza ideile.

Pieton prin spatiul public – Subcetateanul Capitalei (de Horia Pana)

Ziua de luni, 13 martie 2006, a fost inca una din zilele in care mi-am facut propriile reprosuri: ba ca am venit in Bucuresti, ba ca am ramas, ba ca am votat cum am votat edilii acestui conglomerat ruralo - urban.

Zapada transformata in zloata, sleaurile de pe trotuare, numai bune pentru dureroase jocuri de glezne si abisurile din dreptul rigolelor m-au determinat sa rememorez serviciile administratiei locale bucurestene.

Ca ieri a fost anul 1992, iar eu asteptam ordinea si disciplina pe care se angajasera sa o impuna alesii locali ai Conventiei Democrate. Iar asteptarile s-au repetat identic, mandat de mandat, indiferent care partid politic sau alianta politica a marcat la victorie in alegerile locale.

Banatean prin cultura si "bercenar" prin adoptie, eram si mai sunt, din pacate, oripilat de mahalagismul verbal si comportamental al concitadinilor.
Privilegiati cei care dispretuiesc pe cel de langa ei, privilegiati betivii incontinenti, privilegiati cainii maidanezi, privilegiati boschetarii de toate varstele, privilegiati marlanii si mitocanii, privilegiati grobienii de care te impiedici tu, cel caruia i se ofera privilegiul de a fi ofensat! La noi asa ceva nu

exista!, zic eu cui are rabdare sa ma asculte. Raspunsurile variaza de la "vii dintr-un oras mic unde lucrurile se rezolva mai usor", pana la "las’ ca merge si-asa!".

Acest las’ ca merge si-asa! nu face parte din bagajul meu cetatenesc si n-am sa inteleg niciodata apelul la o asemenea atitudine care, fie vorba intre noi, aduce a abandon, nepasare, complicitate, nesimtire.

Intr-o asemenea situatie, oare de ce doleantele cetatenilor privind probleme precum curatenia, asfaltarea strazilor, reinvierea parcurilor etc. mai fac subiectul sarjelor electorale si chestionarelor din periodicele sondaje de opinie? Daca tot nu le pasa, la ce bun?
Una dintre explicatii sta in dublul discurs, in dublele reprezentari ale realitatii cotidiene, simultan intalnite atat la cetateanul ce pare pasiv, cat si la politicianul ce pare activ.

Cetateanul, mereu nemultumit de prestatia serviciilor administratiei locale, este un actor activ in spatiul public, prin ceea ce s-ar numi "generator de deseuri" sau "generator de disconfort" si unul pasiv prin ceea ce s-ar numi "beneficiar de servicii neconditionate", indiferent fata de costurile umane si materiale implicate si pe care o administratie le-ar putea totusi gestiona eficient.

Politicianul, pe de alta parte, odata inscaunat, isi abandoneaza activismul pur declarativ si comercial din campaniile electorale si devine un actor pasiv, ascunzandu-se sub vraful de scuze legate de "greaua mostenire" lasata de fostul administrator ori militand pentru noi "comandamente" ce vor aduce soarele pe ulitele cu nume de strada ale Capitalei.

Cand pomenim de o "grea mostenire", ne referim totusi la o realitate incontestabila, dar care se refera la o mostenire culturala adanc inradacinata de statul pluriasistential, statul comunist.

Autoritatile statului poarta grija cetateanului, iar cetateanul isi poarta grijile la fereala de ochiul public. "Grija mea!" Descurajarea participarii civice din perioada totalitara s-a transformat in participare doar trei zile, dupa 22 decembrie 1989, cat tine orice minune romaneasca.

Cozile la produsele alimentare deficitare in vechiul regim erau mult mai atractive decat reconstruirea interioara individuala, ca si barfa de la poarta, in maieu si pantaloni de pijama sau cu basma si in capo
Ma intreb si eu asa, uneori, ca prostul.

Oare cine-i mai vinovat de atmosfera asta, plina de mizerie si indolenta? Cetateanul ori edilul? Sau minoritatea deranjata? Cine-i vinovat de baltile in care calc eu sau masinile, pentru ca jegoasa apa tot pe mine ajunge? Cine-i vinovat ca trotuarele nu sunt pentru pietoni ci pentru masini, verze, cartofi, patrunjel,

flori, fiare vechi, dejectii umane si canine s.a.m.d.? Pana unde se poate intinde murdaria si comertul stradal mai mult sau mai putin autorizat astfel incat accesul meu la spatiul public sa nu fie abuziv ingradit?

Atata vreme cat toti suntem, inainte de toate, cetateni, politicieni sau simpli trecatori prin spatiul public, suntem cu totii, in egala masura, vinovati.

Cetateanul devine posesor indrituit de civism nu doar atunci cand isi plateste darile la stat sau cand isi exercita drepturile politice, ci si atunci cand, simtindu-se responsabil pentru mersul "cetatii", actioneaza pentru indreptarea lucrurilor ca si cum de el ar depinde soarta lumii.

Pana cand un asemenea deziderat nu devine parte a vietii cotidiene, nu suntem nimic altceva decat niste jalnici subcetateni. (HotNews.ro)

Miroase a fesenism!
29 Martie 2006
Ovidiu Nahoi


Ovidiu Nahoi spune ce mai poate face Partidul Democrat dupa votul de ieri pentru presedintia CNSAS


Ne gandim la Romania europeana de dupa 2007? Ne legam sperantele de un proiect national pentru urmatorii zece-cincisprezece ani? Visam la o Romanie normala si muncim pentru asta, fiecare la locul sau. Micile insule de normalitate pe care fiecare incearca sa le creeze prin propriile eforturi, la locul unde munceste, acasa, in grupul de prieteni ar trebui sa constituie, pana la urma, baza pentru ridicarea unei tari in care sa se poata trai mai bine.

Ce ne facem insa atunci cand in aspiratiile noastre suntem trasi in jos, cand in loc sa construim ceva pe un teren solid ne trezim afundati pana la genunchi in mocirla? Cum sa te ridici? Cum sa mai urci o treapta?

Ceea ce s-a intamplat ieri la alegerea presedintelui CNSAS reprezinta unul dintre momentele in care iti spui ca tara asta-i un loc blestemat si ca nu va fi vreodata altceva decat un zid parasit si neispravit. La asta iti zboara gandul atunci cand vezi “monstruoasa coalitie” numita astfel de premierul Tariceanu, care se strange mereu, din cele patru vanturi, ori de cate ori simte pericolul. Pericolul ca oameni care n-au avut treaba cu rufele murdare ale Partidului si Securitatii sa-si bage nasurile prea adanc in dosarele trecutului.

Au aceste fosile vii ceva foarte, foarte important de ascuns, altfel n-ar dovedi atata putere si atata unitate. Secretele trebuie sa fie teribile, din moment ce monstruoasa coalitie demonstreaza ca (ne) vegheaza si ca stie ce are de facut, ori de cate ori considera ca este cazul.

Mizeria petrecuta ieri in CNSAS, prin incalcarea intelegerilor politice din cadrul coalitiei, emana o puternica duhoare fesenista. Oricum am intoarce lucrurile, votul de ieri apare ca expresia mentinerii legaturilor dintre durii national-comunismului, profitorii vechiului regim - fara ideologie, fara scrupule, dar cu un formidabil simt de orientare - si lupii tineri care au preluat retelele de interese create in vremurile batranilor, ridicandu-le la rangul de business cu spoiala occidentala.

Pentru votul de ieri nu pot fi aduse argumente de ordin patriotic, cu atat mai putin de ordin moral. S-ar putea invoca pericolul ca prin accesul la anumite dosare sa fie zdruncinat sistemul de securitate nationala de azi, asa cum, potrivit relatarilor presei, s-ar fi exprimat la un moment dat ministrul PD, intr-o sedinta de guvern.

Daca-i asa, atunci stam rau de tot! Am iesit de aproape 17 ani din comunism si suntem membri NATO. Ar fi absurd ca siguranta nationala sa se sprijine tot pe oamenii vechii politii politice. Ce vor spune aliatii nostri afland asemenea lucruri?

Am putea suspecta faptul ca exista interese personale si partinice de aparat. Ca unii lideri marcanti ai politicii romanesti de azi, chiar presedintele tarii, au vazut la viata lor prea multi baieti cu ochi albastri. Si ne-am putea intreba: se afla acesti oameni la mana serviciilor nereformate? Sunt in situatia de a le face hataruri, din cand in cand, la momente esentiale? Se simt obligati sa le intareasca puterea? In folosul cui si impotriva cui?

Iata cate intrebari dureroase si cate motive de suspiciune naste votul din CNSAS. Partidul Democrat, principalul suspect in aceasta poveste urata, nu are prea multe variante.

Poate sa-l determine pe Corneliu Turianu sa renunte la sefia CNSAS si sa refaca votul, potrivit intelegerii initiale. Sau poate sa se ascunda dupa votul secret de ieri, demonstrand ca fesenismul nu a murit.

Si vedem cu totii ce a construit fesenismul in aceasta tara, din 1990 incoace! (evz.ro)