Ce gen va place, care este 'poietul' preferat, i-ati citit macar o data pe cei straini, dar mai ales se mai citeste in ziua de azi poezie?

Nu am citit multa poezie, iar cea pe care am citit-o era autohtona.
Prefer simbolistii si merg 90% pe Bacovia iar 10% pe Macedonski ( e prea romantic pt. gustul meu )

Lucian Blaga, Nichita, Minulescu

Mai exista un topic pe aceasta tema. Va rog sa folositi cu incredere serviciul "search" ca sa nu mai exista pe viitor incoveniente de acest gen.
O seara buna in continuare.

ps: Bine ati venit la Han!

-------
AVE!
-------

In celalalt topic asemantor se discuta despre poezia preferata. Am putea sa extindem discutia acolo dar daca tot s-a inceput acest topic, eu as zice ca poate sa ramana.

Eu, unul, nu am un poet preferat dar imi plac: L. Blaga, G. Bacovia, M. Sorescu, N.Stanescu, T. Arghezi, M. Cartarescu....si tare am impresia ca am uitat pe cineva destul de insemnat pentru mine...

Imi pare rau daca am incomodat pe cineva cu acest topic. N-am observat ca mai exista unul . M-ar fi interesat mai mult decat poezia preferata daca in ziua de azi sufletul se mai apleaca asupra acestui gen.

Este in regula, topicurile sunt asemanatoare deoarece ca se refera la poezie. Dar asta nu inseamana ca nu pot fi deschise topicuri noi legate de acest subiect. Este bine ca pe viitor, sa va asigurati ca nu exista deja topicul pe care vreti sa-l deschideti.

Essenin,Paunescu,Sorescu,F.G.Lorca

Citesc poaezie foarte rar, dar acum ceva vreme am dat peste Paul Vinicius, Studiu de barbat. Mi-a placut f. tare!

Dintre cei romani: Sorescu, Nikita, Labis, Blaga
Dintre cei straini: Esenin, Byron, Brecht, Tagore, Baudelaire, Whitman, Yeats,Maiakovsy si RIMBAUD!

Acu ceva timp cind aveam timp liber berechet citeam poeti pe rupte. De la Sala Dalles am facut rost de cei englezi si americani (si asa am descoperit ca Kipling nu a scris numai "Cartile Junglei" si "If"). De cei francezi am facut rost mai greu: in afara de Rimbaud, de Baudelaire si ceva Verlaine nu am reusit sa mai dau de altul. Despre poezia straina contemporana ce sa mai zic ! Sunt total in urma... Macar m-am dotat cu clasici .

Mai, ce sa zic, mie mi-au placut foarte mult Stanescu si Sorescu;Paunescu mai putin desi are idei mai interesante.Citesc multa poezie mai ales poeziile tinerilor din ziua de azi si credeti-ma uneori iti sta mintea in loc la ce citesti ...si eu scriu poaezie moderna si, fara sa ma laud, am scos si doua volume. Poezia, pentru mine, este un refugiu

Soarele..te asteptam sa ne incanti cu creatiile tale!

E cineva care a citit/recitit Cartile cu Apolodor, de Gelu Naum? Sunt superbe!!!!

De la noi: Nichita, Cartarescu, Foarta.
De la ei, desi n-am citit prea mult: Yeats, Pound, Jimenez

Poezia a fost si inainte si continua sa fie un gen mai putin accesibil. Intr-o lume din ce in ce mai grabita, preferam sa imbracam ideile intr-o naratiune relaxanta sau sa distilam anxietati in carti semi-criptice de filosofie. A fost o era pentru romantism, iar romantismul nu este neaparat marginalizat acum, insa umanitatea trecuta prin acea era se simte "experta" in romantism. Intotdeauna vom fi preocupati de problemele prezentului, iar acum poezia este o evadare (daca vrem sa "formalizam" vom spune ca ea are un aspect pasiv) pe cand filosofia "alambicata" (cum o numea dificila) este atitudinea momentului (se asorteaza mai bine cu cautarile noastre, este un efort activ). In plus, ca sa citesti cu adevarat o poezie.. trebuie sa te opresti din goana ta, sa te asezi si sa stai cu ea.. si nu oricum, ci in liniste si intimitate, pentru ca nu te poti indopa cu poezie. Este un gen mai dificil, mai concentrat, iar ideile si emotiile nu sunt ajutate sa faca trecerea spre noi de o intreaga poveste, ca in cazul prozei. Sa nu condamnam omul modern pentru asta. Chiar daca pare desprins de poezie, el nu si-a pierdut simtul poetic, el este prezent sub forma de pastilute mai mici si mai usor de asimilat si in proza literara, si in filosofie, si in muzica, filme sau desen. Multi asculta cantece pe versuri de Nichita si iubesc versurile pe al caror autor nu il cunosc.. le iubesc fara sa isi puna macar problema ca exista o astfel de poezie, ba chiar multe altele la fel de frumoase. Si nu se poate spune ca nu au poezie in viata lor.

Cred ca Eminescu impartaseste soarta epocii romantice. Este de un romantism atat de.. clasic, incat ajunge mai greu la sufletele noastre. Poezia lui Eminescu parca este o mare epopee, un gen asociat in mintea noastra cu o antichitate straina. Ne impresioneaza versurile mai jucause, mai tinere, mai muzicale, mai impregnate de realitatea noastra. Mie imi place Bacovia pentru ca versurile sale imi par cantate la pian. Nu pentru robinetul de lacrimi pe care nu il inchide niciodata, ci pentru suavitatea tristetilor sale si pentru tehnica simbolista senzoriala. Pentru "parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund" (ca in "Correspondences" a lui Baudelaire). La fel Nichita este ca un coleg talentat de-al nostru care ne arata ce frumos putem sa ne jucam cu vorbele pentru a sugera idei si sentimente familiare.

In fine, sper ca ma veti scuza pentru acest post atat de lung si literar, in finalul caruia mai atasez si o poezie care imi place mult:

Acuarelã (Minulescu)

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Orasenii, pe trotoare,
Merg tinandu-se de mana,
Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana,
De sub vechile umbrele, ce suspina
Si se-ndoaie,
Umede de alta ploaie,
Orasenii pe trotoare
Par papusi automate, date jos din galantare

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Nu rasuna pe trotoare
Decât pasii celor care merg tinandu-se de mana,
Numarand
In gând
Cadenta picaturilor de ploaie,
Ce coboara din umbrele,
Din burlane
Si din cer
Cu puterea unui ser
Datator de viata lenta,
Monotona,
Inutila
Si absenta.

In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana
Un batran si o batrana --
Doua jucarii stricate --
Merg tinandu-se de mana...

totdeauna m-a fascinat poezia
in special cea gotica
de fapt m-a fascinat tot ce e gotic ...
dar poezia in special

Colectionara mi-ai facut o bucurie reamintindu-mi de aceasta poezie draga mie.

cand eram mica, am invatat pe de rost "apolodor-un pinguin din labrador"... acum nu mai stiu nici macar un vers, iar cartea a fost citita si ras-citita pentru a fi memorata la doar "2 ani si atu' luni"... dar pot sa zic ca a fost prima mea carte de versuri... acum citesc orice poezie imi cade in mana... mai compun si eu in momentele mele de "spiritualitate suprema"...
poeti preferati: nichita stanescu si bacovia; am citit ceva goethe si appolinaire (dar sunt genul mai romantic - acum imi plac post-modernistii, dar nu neaparat Cartarescu).

Am gasit un text superb. M-am gandit sa il pun aici pentru ca nu am stiut unde altundeva l-as putea posta.
Sper sa va placa




Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: "Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!" Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?". Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua ... Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata ...
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: "De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?" Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia... pur si simplu a uitat unde s-a ascuns... dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata ... pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. "Un milion!" a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna... Era totusi la fundul oceanului ...), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti... Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.

Din cate cunosc eu, LUMEA nu citeste poezie... De fapt, cand ar mai avea timp? Doar isi petrece intreg timpul pe la discoteci sau jucand jocuri de PC. Stiu eu ce spun, ca doar fac si yo parte din categoria asta de oameni...
Pe vremuri mai citeam, totusi. In liceu...

Nu am vrut sa jignesc pe nimeni, dar am spus LUMEA... Parere personala, din nou. Oricum nimeni nu poate sa lase sa treaca o zi fara sa citeasca Macar un rand...

Nu-mi place poezia simbolista si rima alba

Atunci sã te vedem în actiune, Serenity.

Aa.. nu, nu! Poeziile voastre sunt foarte frumoase. Sunt eu stresata de bac`ul care se apropie, si simteam nevoia sa ma exprim

Apostroful ala inlocuia grupul de litere "alaureat" M-am gandit ca e mai corect asa.. In legatura cu poeziile, imi plac dar mi-e teama ca nu mi-am prea facut temele. Te astept oricand pe IRC sa dezvoltam subiectul

Unul dintre preferatii mei este Vasile Alecsandri. Am sa va citez aici niste versuri pe care sunt convins ca le-ati auzit multi dintre voi.

Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
In pept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
S-aveam si pene-n frunte.

Toti dorobanti, toti cãciulari,
Romani de vita veche,
Purtind opinci, suman, itari
Si cusma pe-o ureche.
Ne dase nume de Curcani
Un hitru bun de glume,
Noi am schimbat linga Balcani
Porecla în renume !

.........................................

Imi plac unele poezii de Eminescu. Stiu ca suna banal, si poate a cliseu, dar asta e?

"I have nothing to say and I am saying it and that is poetry."
John Cage

Eu citesc mereu poezie, uneori recitesc, parca mi-e frica sa nu uit vreun cuvant din poetii cei dragi. Alteori, incerc sa scriu si eu.

Bacovia

"Poetry is a deal of joy and pain and wonder, with a dash of the dictionary."

Kahlil Gibran

Kristina a intrebat la inceput ce gen ne place, care este poetul preferat, dar uneori citesc poezii postate fara nici o semnatura la apartinator. Sunt oare personale? Unele sunt taaare faine !

De moment ce inca se scrie, eu cred ca inca se mai citeste. Este adevarat, mai mult pe internet ! Dar ce-are-aface ! Poezie sa fie, si sa fie de callitate !

Din această poezie
ma aleg
cu acel nimic
al nesecatei taine. (G. Ungaretti)

sincera sa fiu citesc poezia cand sunt intr-o stare avansata de ...melancolie (lucru rar de altfel);
din tot ceea ce am citit am insa cateva versuri care imi ung sufletul si in care ma regasesc ; voi incepe cu prima si cea mai importanta (tzin mult la ea ) care am descoperit-o intr-un moment in care 'marile nelinisti' incepusera deja sa-si faca simtzita prezentza :
'Aceasta mare e acoperita de adolescenti care invata mersul pe valuri, in picioare , mai rezemandu-se de-o raza teapana, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect
Si in contemplu ca la o desarcare
O flota infinita de yole. Si astept un pas gresit, sau o alunecare macar pana la genunchi in valul diafan sunand sub lenta lor inaintare
dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan au si deprins sa mearga pe valuri,
............in picioare........... '
('Adolescenti pe mare'-Nichita Stanescu)

Nu stiu cine a scris aceste versuri , insa ele mi-au ramas in memorie .

" Vezi in oglinzi cum frumusetea piere
Si pe cadran cum clipele te vind ,
Dar scris pe file , gindul e-o putere ;
Il poti pastra si-l regasesti oricind."

exergy33

Poetii mei preferati din literatura romana: Nichita Stanescu, Mihai Eminescu, Colegul meu de liceu , Vasile Voiculescu, George Toparceanu, dupa care urmeaza: George Bacovia, A.E.Baconski, Ion Minulescu, Alexandru Macedonski, Ion Barbu, St. A. Doinas, M. Cartarescu
Ciudat. Nu am mai citit de mult o poezie. Cred ca mai bine de trei saptamani.
Insa imi amintesc acum 'Balada unei stele mici' a lui Toparceanu, sau 'Romanta negativa' a lui Minulescu.

Romanţă negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...

...........................................................

Un mic roman soptit silaba cu silaba
Intr-un pustiu de versuri si netalcuit
Ce i-a fost dat sa fie-n van rostit
In martie, 1, nu simpla zi, ci Baba.

Si am inchis intre coperti
Povestea calatorilor fara tichet
Cu resturi din sfarsitu-mi iminent.
Ganditi de ce-au cantat semnalul de alarma?
Poate ne-ar spune turturii atleti.

6 martie 1475 - S-a născut Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, arhitect şi poet italian. Unul din marii artişti ai renaşterii (din punctul meu de veder cel mai mare).

Rime

Cum râd dintr-una-ntr-alta petrecute*
prin părul blond petalele-n cunună
şi una pe cealaltă cum se mână
s-ajungă prima fruntea să-i sărute!
Ce bucuros îi strânge pieptu-i în cute
veşmântul ziua, şi ce dulci se-ngână
cu gâtul şi obrajii împreună
din aur fire-n plete-ntreţesute!
Şi totuşi numai planglica ce-o-atinge
se bucură din plin când sânu-i prinde
şi dulce în strânsoarea ei i-l frânge.
Şi dacă brâul, brâul doar ce-o-ncinge
„mereu –pare că spune- o voi cuprinde”,
ce-aş face eu în braţe s-o pot strânge?

M-am gandit ca nu toata lumea citeste EVZD-ul, si pentru ca cele doua povestioare de mai jos m-au impresionat prin frumusete, am luat decizia sa le expun aici.



John si viziunile din infern

"Eu cred ca Iisus si-a trimis cativa dintre apostoli in infern ca sa salveze ceva suflete", spune John. "Si in mijlocul celor mai groaznice chinuri nu este totul pierdut".
Ideea ma surprinde. Stam de vorba intr-un bar din Los Angeles. John e pompier, si azi e ziua lui libera.

- De ce spui asta?, il intreb.
- Pentru ca am simtit acest chin aici, pe pamant. Intru in mijlocul cladirilor in flacari, vad oameni disperati care incearca sa scape si de multe ori am ajuns sa-mi pun viata in pericol ca sa-i salvez. Sunt doar un graunte in acest Univers imens, obligat sa ma port ca un erou in mijlocul focului si al disperarii.

Si daca eu - care nu sunt nimic - reusesc sa ma port astfel, inchipuie-ti cate nu face Iisus! Cu siguranta cativa dintre apostoli s-au infiltrat in infern si salveaza suflete.



Copacul care canta

O cititoare a cartilor mele a venit la o seara de autografe la Bilbao, in Tara Bascilor.
- Dumneavoastra mereu vorbiti despre simboluri, imi spune ea. Vreau sa va arat un simbol pe care nu l-ati mai vazut niciodata.

A doua zi, vine sa ma caute cu masina la hotel. "Nu stiu cum a inceput totul", marturiseste ea, "dar legenda spune ca un batran alchimist evreu a afirmat ca arborii cantau. Prefectul orasului a spus ca, daca nu reuseste sa dovedeasca ce spunea, avea sa-l omoare. De atunci, in fiecare an, un copac din Soria canta, salvand din nou, simbolic, viata acelora care cred ca totul e posibil".

Am ajuns in Soria si ne-am dus intr-o piata publica. In scurt timp, oamenii incepura sa se adune. Si deodata, o fanfara - completa, cu toate instrumentele - s-a suit in uriasul ulm de doua sute de ani care se afla in centrul pietei. Fiecare muzicant a ocupat o craca.
La comanda unei baghete invizibile, copacul din Soria incepu sa cante.


Adunate de la prieteni si necunoscuti de Paulo Coelho

Hanule Dragutule, sunt frumoase poeziile trimise, insa de ce sa nu poposeasca in locul special amenajat pentru ele, in Universul Cartilor: Poezia preferata

Erwin, poezii in limba engleza poti posta tot in Poezia preferata, cred .

Curiozitatea mea se pare ca va ramane ... doar la parerile personale.

Intre timp, am fost zilele trecute intr-o librarie si m-am uitat dupa o carte de Petre Got, dar nu am gasit nici de data aceasta. Ba m-am ales si cu un raspuns...: "Poezie avem doar ce se vede. Rar cand intra cineva si intreaba de poezie. Da sa mai si cumpere... "

LINICA

Poezia la fel ca si muzica nu pot fi si nu trebuie explicate, ci doar simtite, iar poetul dupa ce pune punct nu mai are dreptul sa spuna nimic...
Citind si traind poezia, cred ca nici nu ai nevoie de altceva, ca sa poti pleca la un drum care sa nu fie legat nici de timp nici de spatiu. Mie imi aţăţă inchipuirea si o face sa vagabondeze prin locuri fantastice, imi incanta sufletul de cum incerc sa ma apropii de EA... raman absorbita de trairile poetului pe care le gasesc in fiecare cuvant, pironita in loc si mirata vazand ca desi uneori descriierile sunt lapidare, totusi ofera atat de mult in cateva cuvinte... ne ofera din misterul, farmecul nebanuit si stralucirea care ne ademeneste spre locuri si trairi necunoscute, incercand sa ramana mereu izolat in strania lui frumusete.
Incearca si reuseste sa transforme totul intr-un semn urias de intrebare, intr-o lume posibila care trebuie interpretata... Pentru mine poezia devine un mesaj secret, un mesaj care poate fi descifrat doar daca il simti.
Nimic nu poate fi mai minunat decat sa traiesti o poezie, intrucat poezia nu cunoaste inlocuitori. As minti daca as spune ca-l ador pe Eminescu sau doar pe ------- , nu fug si nu divortez de nici un poet, nu ma pot opri doar la un cerc restrans, pur si simplu, mi-as nega chemarea inimii...

One_Last_Dance

Am primit-o de la un amic. Autorul e necunoscut ... Dar zice bine

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .


Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .



Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
Nebuni după putere şi după bunăstare !
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
Contează doar averea şi înmulţirea ei .
Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .

Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
La noi nu se întâmplă război religios ,
Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .


E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

e buna, mi-a placut.