SA NU UITI
-partea I-
Raluca se grabea sa ajunga la scoala. Era ora ei favorita, istoria, si nu vroia sa ajunga in intarziere. Prietenele ei ii spuneau in gluma ca il iubeste in secret pe domnul Stefanescu, proful de istorie. Ea zicea ca nu si nu, dar in sufletul ei simtea ceva pentru Mihai (asa era proful de istorie pentru ea). Si in plus, parerile rautacioase ale colegelor nu ii ajungeau la inima.
Deodata, un glas de barbat o smulse din lumea gandurilor in care era cufundata;
-Domnisoara...alo...domnisoara!
Raluca intoarse capul. Dintr-o masina straina, bleumarin, un barbat ii facea semn cu mana.
-Da? raspunse fata. Pe mine ma strigati?
Masina opri in dreptul ei.
-Avem ceva de discutat cu tine. Poti sa te apropii putin?
Raluca privii neincrezatoare la masina cu geamurile fumurii. Era dimineata si strada era aproape goala. Si in plus, ea se grabea la scoala.
-Cu mine? Nu pot acum...ma grabesc!
-Doar o secunda ... Raluca nu mai avu timp sa raspunda. Din masina iesira 3 vlajgani care intr-o clipita erau langa ea.
-Daca tipi, iti tai gatu' nemernica mica ce esti! zise unul. Misca in masina!
Raluca privii incremenita la ce se intampla. Nu putea sa zica nimic.
-Misca am zis, si o mana o prinse puternic de par. Ca te si plesnesc, mortii ma...! Si o forta o impinse spre masina.
-Auu ... ma doare...! Raluca nu putea sa se impotriveasca. Fara voia ei, se simtea tarata spre usa deschisa a masinii. Lasati-ma...va rog ... lasati-ma sa plec!
-Ne rogi? Petardo, o sa te rogi tu ... asta e sigur! Hahaha! Si o palma grea se izbi de fata ei. Lacrimile fierbinti incepura sa curga din ochii speriati ai fetei. O agrafa din parul fetei cazu pe caldaram. Misca am zis!
Raluca ameti si fara sa vrea era deja in masina. Langa ea, un barbat intre 30-35 ani o masura cu privirea. Un miros apasator de tutun o impiedica sa respire. Fata ii pulsa necontenit iar buzele, uscate, aveau gust sarat. Se trase incet spre portiera. Observa ca ciorapii ii erau rupti, dar asta nu o mai interesa. Mintea ei incerca sa faca conexiuni logice, dar era imposibil. O durea tot corpul, dar mai ales o durea inima, sufletul. Se gandea la viata ei. Cat va mai fi in viata?
- va urma -
Versiune completa:Sa Nu Uiti
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Cenaclul Hanului - ARTA de a scrie > Cenaclul Hanului > Tu Scrii, Forumistii Comenteaza
SA NU UITI
-partea II-
Era un adevarat cosmar. Ralucai nici nu i venea sa creada ca a fost rapita de niste indivizi periculosi. Dar mintea ei nu se putea concentra la aceste lucruri. Intervenise instinctul de supravietuire, si in timp ce barbatii discutau, forta clanta portierei. Nici o sansa! Era blocata. Discutia aprinsa a barbatilor ii atrase atentia.
- Ce bucatica buna am agatat.zise cel care o amenintase cu un cutit. Cred ca e cea mai buna din ultimele 6 luni...
- Aha ... e tanara si bine proportionata, incuviinta soferul.
- Cred ca putem lua mai bine de 7 miare pe ea ... doamna Rodica ar fi in stare sa ne dea atat.
- Bah, rabufni cel de langa ea. Stati o clipa. E tanara, frumoasa, buna, sunt cu totul de acord, dar n-are experienta. E inca la scoala si nu cred ca a fost cu baieti pana acum.
Soferul ii taie scurt vorba.
- Cu atat mai bine. Neprihanitele au trecere mai mare! Va garantez eu ca pe fetiscana luam 10 miare.
Si intreaga discutie se sfarsi cu rasetele lor pofticioase. Raluca era incremenita. Abia acum realiza. Ganduri negre ii dadeau tarcoale. Cerul se prabusi peste ea, si culmea ironiei nu o ucisese ci o schilodi. Mintea ii lucra febril. Mainile ii tremurau. Trebuia sa iasa cu orice pret din acea masina si se impinse in portiera cu putere.
- Ce faci nebuno? se rasti matahala de langa ea si o plesni peste fata. Sangele rosu se prelinse din nara tremuranda a fetei peste buze. Daca nu stai cuminte, acum iti fac felul, ce p*** mea !
- Sa te f** Gicule. Nu o mai lovi peste fata ca ii scade pretul. Doamna Rodica nu ia fete toate batute si mizerabile.
- Vreau sa ies. Lasati-ma sa plec. se auzi galsul incetosat de sughituri al Ralucai. Nu spun la nimeni ... va rog ... lasati-ma sa plec.
- Tu sa taci ! Unde vrei sa pleci? Esti a noastra acum ... Daca mai misca si face figuri...leag-o! incheie pasagerul din dreapta soferului.
Raluca nu se putea stapani si incepu sa planga. Isi intoarse ochii spre geam si prin fereastra fumurie distingea norii, cerul, pasarile,...libertatea. Vroia sa moara. Se gandea la mama, la tata ... la prietenii de la scoala. Vroia inapoi acasa sa scape de aceste fiare care o considerau doar o simpla marfa. Deodata, un indicator stradal ii atrase atentia. Printre lacrimi vazu cu scris pe o tabla cu litere de-o schioapa: "Va multumim ca ati vizitat orasul nostru Ploiesti. Drum bun!". Raluca ramase ca traznita ... iesise din orasul ei natal si se indrepta spre Bucuresti, raiul demonilor.
-partea II-
Era un adevarat cosmar. Ralucai nici nu i venea sa creada ca a fost rapita de niste indivizi periculosi. Dar mintea ei nu se putea concentra la aceste lucruri. Intervenise instinctul de supravietuire, si in timp ce barbatii discutau, forta clanta portierei. Nici o sansa! Era blocata. Discutia aprinsa a barbatilor ii atrase atentia.
- Ce bucatica buna am agatat.zise cel care o amenintase cu un cutit. Cred ca e cea mai buna din ultimele 6 luni...
- Aha ... e tanara si bine proportionata, incuviinta soferul.
- Cred ca putem lua mai bine de 7 miare pe ea ... doamna Rodica ar fi in stare sa ne dea atat.
- Bah, rabufni cel de langa ea. Stati o clipa. E tanara, frumoasa, buna, sunt cu totul de acord, dar n-are experienta. E inca la scoala si nu cred ca a fost cu baieti pana acum.
Soferul ii taie scurt vorba.
- Cu atat mai bine. Neprihanitele au trecere mai mare! Va garantez eu ca pe fetiscana luam 10 miare.
Si intreaga discutie se sfarsi cu rasetele lor pofticioase. Raluca era incremenita. Abia acum realiza. Ganduri negre ii dadeau tarcoale. Cerul se prabusi peste ea, si culmea ironiei nu o ucisese ci o schilodi. Mintea ii lucra febril. Mainile ii tremurau. Trebuia sa iasa cu orice pret din acea masina si se impinse in portiera cu putere.
- Ce faci nebuno? se rasti matahala de langa ea si o plesni peste fata. Sangele rosu se prelinse din nara tremuranda a fetei peste buze. Daca nu stai cuminte, acum iti fac felul, ce p*** mea !
- Sa te f** Gicule. Nu o mai lovi peste fata ca ii scade pretul. Doamna Rodica nu ia fete toate batute si mizerabile.
- Vreau sa ies. Lasati-ma sa plec. se auzi galsul incetosat de sughituri al Ralucai. Nu spun la nimeni ... va rog ... lasati-ma sa plec.
- Tu sa taci ! Unde vrei sa pleci? Esti a noastra acum ... Daca mai misca si face figuri...leag-o! incheie pasagerul din dreapta soferului.
Raluca nu se putea stapani si incepu sa planga. Isi intoarse ochii spre geam si prin fereastra fumurie distingea norii, cerul, pasarile,...libertatea. Vroia sa moara. Se gandea la mama, la tata ... la prietenii de la scoala. Vroia inapoi acasa sa scape de aceste fiare care o considerau doar o simpla marfa. Deodata, un indicator stradal ii atrase atentia. Printre lacrimi vazu cu scris pe o tabla cu litere de-o schioapa: "Va multumim ca ati vizitat orasul nostru Ploiesti. Drum bun!". Raluca ramase ca traznita ... iesise din orasul ei natal si se indrepta spre Bucuresti, raiul demonilor.
Halcyon, io te cunosc bine, insa nu stiam ca ai talent la scris.Si vorbesc serios.Abia astept continuarea.Nu uita sa salvezi pe calc ce scrii, mai stii, poate le publici mai incolo.
SA NU UITI
-partea III-
Raluca privea cu ochi pierduti pe geamul plin de praf. Nu mai avea nici o scapare si totusi nu renunta sa spere ca tot acest cosmar se va termina. Privea la blocurile gri ce se ridicau ca niste fantasme de pretutindeni, semn ca ajunsesera in Bucuresti. O idee noua ii incolti in minte, dar renunta repede la ea. Geamul era fumuriu si nimeni nu ar fi in stare sa ii observe bataile disperate in geam si , in plus, barbatul de langa ea ar lovi-o imediat. Asa ca se resemna si incepu sa se roage lui Dumnezeu sa o ajute sa scape din acest iad. Bucuresti. Cat ura ea acest oras ! Abia acum realiza cat de mult il uraste, cu toate ca avea o matusa care locuia aici. Nu ii placea inghesuiala, oamenii cu fete mohorate, copii nimanui ce se uitau cu ochi doritori la tanarul de bani gata din BMW care arunca cainelui o bucata de salam. Era un haos, si Ralucai ii placea ordinea si buna disciplina. Cu toate astea, din necesitate, Raluca stia destul de bine Bucurestiul. Se uita la cladiri si realiza pe unde se afla. Soseaua Bucuresti-Ploiesti se incheiase... intrasera in musuroi. Vazu Parcul Herastrau si Arcul de Triumf si Raluca realiza ca se indreapta spre centru. Ajunsera pe Victoriei, unde cotira. Palatul Victoriei ramanea in urma. Cu toate ca Raluca se putea descurca in Bucuresti, stresul nu o lasa sa se concentreze. Vedea cladirile, dar nu realiza cu exactitate unde se afla. In acest mod observa Hotel Continental, Liceul Gheorghe Lazar, o benzinarie, Facultatea de Drept, Opera Romana, Dambovita, Spitalul Universitar aflat in renovare, Facultatea de Medicina, Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, Spitalul Cotroceni. Toate aceste imagini se derulau in fata Ralucai si o ameteau. Se simtea inchisa intr-un labirint si se astepta sa sara de dupa un colt minotaurul sa o sfasie. Isi dorea asta. Dorea sa scape cu orice pret de realitatea crunta, dar nu. Era degeaba, masina continua sa inainteze iar inima ei sa bata.
Dar cosmarul avea sa devina mult mai crunt. Erau in sectorul 6, zona Grozavesti. Ralucai nu-i venea sa creada unde se afla si se tot ruga divinitatii sa nu fie adevarat, sa nu se opreasca aici. Auzise si ea de la stiri ce inseamna Grozavesti. Zona Grozavesti era locul geometric al prostitutiei de calitate, drogurilor, traficului de masini si era controlata de bandele de sportivi, in special de la Dinamo, boxeri, hocheisti, luptatori, organizati ca bodyguarzi la discoteci si cluburi. Camatarii din clanul Biru, recuperatorii adica clanurile Dorde si Fratii Gemeni terorizau negustorimea din sector. Era iadul pe pamant, si ea era aici. La un moment dat, masina se opri in fata unei case tiganesti. Raluca incremeni. Nu se mai putea misca.
- Gata bagaboanto ... am ajuns. zambi machiavelic soferul.
- Unde suntem? reusi sa pronunte Raluca. Ce vreti sa-mi faceti? Lasati-ma sa plec.
- Ia taci tu din gura si coboara. o intrerupse brusc cel de langa ea. Daca incerci ceva, aici iti tai beregata.
Raluca cobora. Lumina soarelui ii intra in ochi si o orbi. Unul din barbati suna la interfon ca sa se deschida usa. Raluca auzi doar un fragment din conversatie "...da de la Ploiesti ... bunicica ... marfa ... nu aveti cum sa nu o vreti..." si ii veni rau. Avea o senzatie de rau in stomac si ii veni sa verse, dar nu putea. Gustul acru-amar ii inunda gura. Raluca stranse din ochi si inghiti. Se simtea ca un caine batut...si poate asa si era. In cele din urma, un baiat de vreo 14 ani, uscat, tuciuriu cu parul lins pe spate le deschise. Soferul o impinse pe Raluca si intrara.
- va urma-
-partea III-
Raluca privea cu ochi pierduti pe geamul plin de praf. Nu mai avea nici o scapare si totusi nu renunta sa spere ca tot acest cosmar se va termina. Privea la blocurile gri ce se ridicau ca niste fantasme de pretutindeni, semn ca ajunsesera in Bucuresti. O idee noua ii incolti in minte, dar renunta repede la ea. Geamul era fumuriu si nimeni nu ar fi in stare sa ii observe bataile disperate in geam si , in plus, barbatul de langa ea ar lovi-o imediat. Asa ca se resemna si incepu sa se roage lui Dumnezeu sa o ajute sa scape din acest iad. Bucuresti. Cat ura ea acest oras ! Abia acum realiza cat de mult il uraste, cu toate ca avea o matusa care locuia aici. Nu ii placea inghesuiala, oamenii cu fete mohorate, copii nimanui ce se uitau cu ochi doritori la tanarul de bani gata din BMW care arunca cainelui o bucata de salam. Era un haos, si Ralucai ii placea ordinea si buna disciplina. Cu toate astea, din necesitate, Raluca stia destul de bine Bucurestiul. Se uita la cladiri si realiza pe unde se afla. Soseaua Bucuresti-Ploiesti se incheiase... intrasera in musuroi. Vazu Parcul Herastrau si Arcul de Triumf si Raluca realiza ca se indreapta spre centru. Ajunsera pe Victoriei, unde cotira. Palatul Victoriei ramanea in urma. Cu toate ca Raluca se putea descurca in Bucuresti, stresul nu o lasa sa se concentreze. Vedea cladirile, dar nu realiza cu exactitate unde se afla. In acest mod observa Hotel Continental, Liceul Gheorghe Lazar, o benzinarie, Facultatea de Drept, Opera Romana, Dambovita, Spitalul Universitar aflat in renovare, Facultatea de Medicina, Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport, Spitalul Cotroceni. Toate aceste imagini se derulau in fata Ralucai si o ameteau. Se simtea inchisa intr-un labirint si se astepta sa sara de dupa un colt minotaurul sa o sfasie. Isi dorea asta. Dorea sa scape cu orice pret de realitatea crunta, dar nu. Era degeaba, masina continua sa inainteze iar inima ei sa bata.
Dar cosmarul avea sa devina mult mai crunt. Erau in sectorul 6, zona Grozavesti. Ralucai nu-i venea sa creada unde se afla si se tot ruga divinitatii sa nu fie adevarat, sa nu se opreasca aici. Auzise si ea de la stiri ce inseamna Grozavesti. Zona Grozavesti era locul geometric al prostitutiei de calitate, drogurilor, traficului de masini si era controlata de bandele de sportivi, in special de la Dinamo, boxeri, hocheisti, luptatori, organizati ca bodyguarzi la discoteci si cluburi. Camatarii din clanul Biru, recuperatorii adica clanurile Dorde si Fratii Gemeni terorizau negustorimea din sector. Era iadul pe pamant, si ea era aici. La un moment dat, masina se opri in fata unei case tiganesti. Raluca incremeni. Nu se mai putea misca.
- Gata bagaboanto ... am ajuns. zambi machiavelic soferul.
- Unde suntem? reusi sa pronunte Raluca. Ce vreti sa-mi faceti? Lasati-ma sa plec.
- Ia taci tu din gura si coboara. o intrerupse brusc cel de langa ea. Daca incerci ceva, aici iti tai beregata.
Raluca cobora. Lumina soarelui ii intra in ochi si o orbi. Unul din barbati suna la interfon ca sa se deschida usa. Raluca auzi doar un fragment din conversatie "...da de la Ploiesti ... bunicica ... marfa ... nu aveti cum sa nu o vreti..." si ii veni rau. Avea o senzatie de rau in stomac si ii veni sa verse, dar nu putea. Gustul acru-amar ii inunda gura. Raluca stranse din ochi si inghiti. Se simtea ca un caine batut...si poate asa si era. In cele din urma, un baiat de vreo 14 ani, uscat, tuciuriu cu parul lins pe spate le deschise. Soferul o impinse pe Raluca si intrara.
- va urma-
Am mutat aici, la rugamintea lui Halcyon, cateva dintre povestirile scrise de el.
Asteptam comentariile voastre!
Asteptam comentariile voastre!
Si...ce mai face Raluca? 
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.