Va propun sa discutam o serie de "principii" ale psihologiei aplicate. Sursa principala de inspiratie va fi site-ul http://changingminds.org/, dedicat psihologiei din zona comunicatiei, persuasiunii, etc.

Totusi, as vrea sa extindem discutia si la alte aspecte ale acestor principii.

Primul principiu din lista respectiva ( http://changingminds.org/principles/alignment.htm ) ar putea fi numit principiul "alinierii" sau poate al "coerentei", si spune ca "atunci cand totul este aliniat sau coerent, nu exista contradictii care sa produca neintelegere."

Se poate spune (asa cum se afirma in sursa citata) ca gradul de incredere in ceea ce ne spune o persoana depinde de coerenta mesajelor verbale si non-verbale ?

Interesante sunt diferitele aspecte ale principiului.

Aspectul coerentei "interne", priveste alinierea credintelor, valorilor, scopurilor, etc. unei persoane, cu actiunile si vorbele sale. Astfel, integritatea fiintei ar fi dependenta de aceasta coerenta interna.

Coerenta externa ar fi alinierea comportamentului unei persoane la credintele, valorile, etc. altei persoane. Respectul fata de credintele si valorile altei persoane ar fi nivelul minim de aliniere externa.

Alinierea totala (completa) s-ar obtine in cazul in care in comunicatia intre doua persoane exista atat coerenta interna cat si externa. Ceea ce se intalneste foarte rar si este incurajat de culturile si mediile colaborative si comunitare.

Iata si un sfat al celor de la "changingminds": "At minimum seek external alignment, although it is difficult to avoid sending mixed messages through your body language." E un sfat bun ? Cat de bun ?

Ce pareri aveti, e vorba despre un principiu general valabil ? E coerenta mai mult decat un simplu indicator al increderii si mai mult decat un factor necesar intelegerii ?

Am putea gandi si alte modalitati prin care sa exploatam un astfel de principiu, dincolo de domeniul ... persuasiunii ?

Putem actiona direct asupra coerentei interne ? Si cum ? In ce limite ? Si daca ar fi asa, e bine sa incercam sa o controlam ?

Cioc, cioc ! E prima data cand intru aici, la voi, in odaie, sper sa nu provoc (prea) mult disconfort.

Sa spun si eu parerea mea de neavizat(a):

1. Se poate spune (asa cum se afirma in sursa citata) ca gradul de incredere in ceea ce ne spune o persoana depinde de coerenta mesajelor verbale si non-verbale ?

Este o conditie necesara, nu si suficienta. Pentru ca e foarte importanta si variabilitatea conotatiei mesajului de la o perioada la alta (cu alte cuvinte, constantza in comportament), chestiune care mi se pare chiar mai importanta decat coerenta mesajelor verbale si non-verbale.

2. Iata si un sfat al celor de la "changingminds": "At minimum seek external alignment, although it is difficult to avoid sending mixed messages through your body language." E un sfat bun ? Cat de bun ?

Hihi, aici e foarte important cu cine vrei sa "obtii" coerenta externa. La cine te raportezi. Daca ai de-a face cu cineva dintr-un grup formal si daca vrei sa obtii coerenta externa (esti interesat de asta), atunci vei juca si teatru, la nevoie, sperand ca "body language-ul" nu te va trada sau ca lumea nu e atenta la aceste aspecte. Daca e un grup informal, atunci nu vad ce interes ai sa pastrezi coerenta externa cu orice pret, inclusiv cu al auto-manipularii limbajului paraverbal si nonverbal. Inseamna ca mai ai de gandit asupra coeziunii interne, in primul rand.

3. Ce pareri aveti, e vorba despre un principiu general valabil ? E coerenta mai mult decat un simplu indicator al increderii si mai mult decat un factor necesar intelegerii ?

Ca orice principiu, e doar un far calauzitor, nu atat de usor de pus in practica. Nu cred ca se suprapune 100% peste conceptul de incredere, insa da, poate fi un factor necesar intelegerii.

Poate fi un principiu universal valabil numai in conditiile sinceritatii totale, la toate nivelurile de constiinta, a fiintei umane. (stiu, e o exprimare nu tocmai potrivita...)

4. Am putea gandi si alte modalitati prin care sa exploatam un astfel de principiu, dincolo de domeniul ... persuasiunii ?

Nu prea am inteles intrebarea. Adica, sa le manipulam altora increderea in noi uzand de acest principiu ?

5. Putem actiona direct asupra coerentei interne ? Si cum ? In ce limite ? Si daca ar fi asa, e bine sa incercam sa o controlam ?

A incerca sa "controlezi" coerenta interna inseamna deja manipulare. Da, sigur ca putem actiona asupra coerentei interne, daca scopurile, credintele si valorile noastre NU contravin cu cele universal valabile. Cu alte cuvinte, nu dauneaza celor din jur. Insa assta implica riscuri - a-ti asuma coerenta interna poate duce uneori la insingurare.

Sper sa nu fi spus prea multe baliverne. Am avut azi o zi proasta, tocmai din cauza... coerentei externe refuzate. Nimic nu e intamplator.

Nu inteleg ce anume este de ras ? Am facut eu vreun spirit de gluma ? Adica, daca e un exemplu clasic, nu aveam voie sa il intalnesc si eu ? Cred ca ne-am intalnit de mai multe ori de fapt.

Remarca mea ("Orice ai face provoci ceva sau pe cineva") este foarte generala. Incearca sa faci ceva, orice, si apoi reflecteaza: nu cumva tocmai ai provocat ceva sau pe cineva ?

(Despre "provocarile" forumistice ar fi multe (alte) lucruri de spus. Insa asta devine deja o discutie ... off topic.)

Asadar, Kristin, tu discuti cateva elemente asupra carora s-ar putea (sau nu) actiona ... temperamentul (cu asta sa zicem ca te cam nasti), ADN-ul (si cu asta), caracterul (se formeaza si probabil ca "se solidifica" in timp) ... si atunci ramane sa actionezi asupra unor ... "discipline" ... "Teatru", "Conformism", "Scrupule".

Hai sa propun si eu cateva elemente: interpretarile, reprezentarile, credintele, flexibilitatile, etc. Si cred ca mai sunt piese destule in puzzle. Astea sunt doar mai usor de ... etichetat.

Dar e cea mai buna abordare puzzle-ul (in crearea imaginii "modalitatilor" in care principiul coerentei ar putea fi aplicat in dezvoltarea personala) ?


p.s. Abia acum am observat ... "Povestea Mea" ... intitulata "Puzzle". Nici o legatura intre continutul acelor pagini (inca necunoscute mie) si discutia noastra.

Teze ... antiteze ... si sinteze ... apoi iar analize ... iar sinteze ... dialectica parca i se spunea. Ei, la complexitatea problemei pe care o intrevad eu ... ar fi si dialectica un instrument conceptual de luat in seama.

Cel mai important este ca "am pus de-o" discutie, si ca apar destule intrebari.

(Ce facem, ne intrecem in ... cine intreaba mai mult si mai des ? )

Ai ajuns la intrebari pe care mi le pun de ceva timp, Kristin: "cum poti schimba o reprezentare, o credinta ? Care e mecanismul ? Cum poti deveni flexibil ?". De fapt, de la ele am pornit candva, spre altceva, incadrabil poate in "dezvoltarea personala".

Cresterea flexibilitatii se pare ca e legata de cresterea "complexitatii". Acum, care e cauza si care e efectul, e mai greu de zis. Nu pot exclude situatia "oului si a gainii".

Reprezentarile, credintele, par sa se schimbe mai rapid, mai evident (nu neaparat si mai usor de suportat) in urma unor socuri (emotionale, conceptuale - gen "Evrika !", etc.).

Deocamdata atat. Poate mai au si altii ceva de spus. Sunteti invitatii mei !

Nu numai ca nu pleci, de fapt nu poti pleca ! Esti aici si aici vei ramane ... cat Hanu !

Pe de alta parte, poti foarte bine sta in acelasi timp in fotoliu si privi la cei care (sper) vor aparea in discutie (ideea mea era doar sa nu monopolizam discutia).

Din ce am spus poate mai iese o directie de explorat: in conditiile comunicarii clasice, fata in fata, putem discuta intr-un fel despre acea coerenta (interioara si exterioara).

Dar in comunicarea "mediata" (de la scrisori, radio si TV, pana la telefon, Internet si ... ce o mai veni ) ?

Intervine principiul coerentei atunci cand stabilim gradul de incredere intr-un corespondent nevazut (prin scrisori, mail, messenger, etc.), un prezentator TV, un crainic radio, etc. ? Cat si cum ?

Si daca mergem dincolo de aspectele legate de incredere si persuasiune ?

Da, diversitatea pare si ea implicata. Diversitatea e pe de o parte in legatura cu complexitatea, pe de alta cu flexibilitatea.

Si in cazul coerentei, cu cat creste diversitatea (optiunilor comportamentale, legate de valori, credinte, etc.) cu atat esti mai flexibil dar si mai complex, si prin urmare mai greu de ... aliniat.

Practic vorbind, Adina, asta ar putea insemna, de exemplu, ca atunci cand comunici cu cineva, in plus fata de simplul respect sa fii in stare ca macar pe durata discutiei sa imbratisezi valori, convingeri, etc. ... fara a renunta de fapt la ale tale, ci doar pentru o eficienta mai mare a comunicarii. Nu numai de empatie e vorba. Pentru a fi in stare sa intelegi mai bine un alt punct de vedere e nevoie de o deschidere mai mare.

Am spus "imbratisezi ... fara a renunta la ale tale" pentru ca mi se pare ca e posibil ca, fara a renunta la coerenta interna (alinierea la valorile interne), sa poti avea o atitudine prietenoasa fata de valorile celuilalt (dincolo de simplul respect), in final comunicarea fiind beneficiarul.

Sigur, mai multa coerenta (decat obisnuitul) presupune ceva efort.

Alinierea totala mi se pare a fi un fel de "ideal", nu neaparat in sensul de ceva ce trebuie dorit fara discernamant, ci mai degraba de ceva ce arata directia eforturilor.

Stai puţin... să înţeleg că alinierea asta totală presupune ca ideile, valorile, convingerile etc tale să coincidă (pînă la identificare chiar) cu ale celuilalt/celorlalţi?

Uite ce spune sursa (changingminds) in original:

Aaaa, ok, cheia cred că e în 'two people'. Că eu deja mă gîndeam cum e să se aplice asta la mase, la mulţime etc si mă cam speriam de perspectivă.

Exact, probabil ca nu am fost destul de clar. Fara sa vreau, in cazul asta.