Jugul a fost dintotdeauna un simbol al sclaviei. In timpul predicarii sale, Isus a intilnit multi oameni care lucrau efectiv cu un jug pe umeri. De aici putem observa si modul simplu de predare al lui Isus - el a folosit ilustrari din viata de zi cu zi.
Un astfel de jug putea fi usor sau dimpotriva, sa provoace rani. Ca timplar, fara indoiala ca Isus facuse juguri si stia ce forma trebuia sa dea unui jug bun.

Cind Isus a spus: 'luati jugul meu', am putea spune ca el s-a asemanat cu o persoana care furniza juguri bine confectionate.
'Sarcina'(povara) mea este usoara, insemna ca jugul nu era incomod. E adevarat ca, invitindu-si ascultatorii sa accepte jugul sau, asta nu insemna ca el le oferea o eliberare imediata de toate conditiile opresive existente de atunci. Totusi, daca isi schimbau modul de a privi lucrurile dupa cum le recomanda el, ei urmau sa aiba parte de multa inviorare. Daca faceau schimbari in modul de viata si in modul de a actiona, urmau sa simta usurare. Iar, o speranta reala si ferma avea sa-i ajute sa nu mai considere viata atit de stresanta.

Povara lui Isus era in contrast izbitor cu povara grea si jugul asupritor pus de farisei asupra poporului. Isus a avut un temperament blind si a simtit compasiune fata de oameni. Fariseii au incercat sa faca reguli pentru fiecare aspect al vietii, chiar si pentru cele neinsemnate (Matei 23:4).

Constrastul se poate observa cu claritate in lumina celor doua conceptii opuse despre Dumnezeu. Pentru farisei, Dumnezeu este in primul rind o persoana care pretinde; pentru Isus Dumnezeu este o persoana induratoare si plina de compasiune. Bineinteles, fariseul nu neaga bunatatea si iubirea lui Dumnezeu, insa el considera ca aceste calitati s-au concretizat in Thorah şi in posibilitatea de a indeplini cerintele ei. Faptul ca Isus a ridicat dubla porunca referitoare la iubire la rangul de norma de interpretare si ca a respins caracterul restrictiv al traditiei orale, l-a pus in opozitie cu scolastica fariseica.

O zicala spune: „ Credinta face totul posibil; dragostea face totul usor”.
Dar totusi, a-l urma pe Isus nu e asa usor dintr-un anumit punct de vedere: Sa ne gindim ca si Isus a fost persecutat şi batjocorit si el chiar si-a avertizat discipolii ca si ei vor trece prin astfel de necazuri. Dar totodata el a oferit si un exemplu de Iubire, iubire altruista si un spirit de sacrificiu fata de oricine (Ioan 13:34). De asemenea a oferit si incurajare („In lume vezi avea necazuri, dar curaj, eu am invins lumea!”).

Acest vers este in acord cu ceea ce spune si Pavel in prima sa scrisoare adresata corintenilor, ca 'dragostea nu piere niciodata' si de asemenea ca 'dragostea este cea mai mare' („Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”). Credinta, speranta, si ele reprezinta un aspect foarte important in viata unui crestin. Ele sint in strinsa legatura cu dragostea. De ce totusi, dragostea e cea mai mare ?

De unde stii?!...

Serios acum:

Tot ce a fãcut Dumnezeu, a fãcut din dragoste pentru noi, pentru dragostea care... este chiar El.

Câteva cugetãri, dacã îmi permiteti...
- Dragostea din inimã împodobeste cuvântul din gurã.
- Dragostea face din gurã, un instrument de laudã.
- În ochii lui Dumnezeu, dragostea este începutul vesniciei.
- Dragostea nu-si cautã propriul folos.
- Dragostea nu rãneste aproapele.
- Dragostea nu subjugã aproapele.
- Cine nesocoteste dragostea, nu-L iubeste pe Dumnezeu.
Despre dragoste se poate comenta la infinit cãci... este Infinitul.

Emil,
Da' ce buna parere despre tine ai, incit imi interpretezi vorbele...

Eu, NU am zis ca Poezia ta e frumoasa la fel ca si tine, pentru ca nici nu te cunosc ca sa pot face astfel de afirmatii...

Am lasat ditamai pauza intre propozitii ceea ce era foarte simplu de inteles ceea ce am vrut a spune.
Dar oricum, e bine sa ai o parere buna despre tine

Referitor la afirmatiile tale, asa este, Dumnezeu este iubire, tot Dumnezeu este si infinit, pentru ca nu il putem patrunde, asadar si iubirea putem spune ca e infinita.
Atunci, asa cum ea sta la baza motivatiilor lui Dumnezeu, si pentru noi, ea trebuie sa reprezinte esenta inchinarii noastre.
Iubirea reprezinta legea suprema. Daca ne gindim un pic la fariseii din timpul lui Isus, ei considerau ca orice lege data de Dumnezeu era importanta, nu puteau cataloga una ca fiind mai mare decit cealalta. Totusi Isus a aratat prin insasi exemplul sau ca iubirea este cea mai mare. Daca aceasta porunca este respectata, atunci toate celelalte vor fi respectate de la sine.

Avind in vedere ca acest subiect de disctutie mai este abordat si pe Comunitatea Credintei ('Despre Iubire') nu stiu daca mai are rost sa il continuam aici. Daca mai avem ceva comentarii de facut vis-a-vis de el, putem sa ne exprimam acolo.

Te-am înteles perfect dar... am încercat sã jonglez putin acele cuvinte, dându-le sens umoristic.
Nu sunt genul de om sã fac astfel de afirmatii despre mine însumi! Vreau sã spun: în mod serios, în glumã doar ce am fãcut-o!

Referitor la subiectul discutat pe acest topic, dacã este un altul despre acelasi lucru,
atunci ne vom întîlni în discutii... chiar acolo. S-auzim de bine!

Aici ai perfecta dreptate, de fapt asta si inseamna dragostea, mai mult decit un simplu sentiment, ea nu poate fi dovedita decit in momentul cind implici actiune.
Iubirea de Dumnezeu implica doua motive (sau mai multe):
– Sintem creati dupa chipul si asemanarea sa.
– Din recunostinta pentru tot ceea ce face pentru noi.

Si m-am mai gindit la ce inseamna sa il iubim pe Dumnezeu 'cu toata inima, cu toata mintea si cu tot sufletul tau', asa cum Isus ne-a poruncit.
Pentru ca inima implica sentimentele, dorintele noastre si cele mai profunde ginduri, atunci noi dorim evident sa ii fim placuti Lui.
Iubindu-l cu mintea noastra, inseamna ca devotiunea noastra nu este oarba, credinta si iubirea de Dumnezeu vin numai in urma unei cunostinte despre el (calitati, norme, scopuri).
Ne folosim sufletul (viata, intreaga noastra fiinta) pentru a-I sluji si a-I aduce laude.

E adevarat ca ne putem dovedi iubirea de Dumnezeu punindu-l pe El pe primul plan in viata noastra, dar sa nu uitam ca el nu ne considera 'la margine', El a dovedit primul Iubirea fata de noi, El nu ne desconsidera, vede ce avem noi mai bun, ne intelege limitele, nu cere de la noi mai mult decit ii putem oferi... si tot asa. Iar iubirea nostra trebuie sa fim tocmai din aceste motive, mai puteam spune ca ea este strins legata si de teama sfinta, o teama nu morbida, ci o teama de a nu-i displacea lui, o teama motivata de recunostinta.

...si sint atit de multe lucruri de spus despre Iubirea de Dumnezeu

Frumos si adevãrat spus...

IUBIRE DIVINÃ

Isus a coborât din cer si... când sã-mi arate cât mã iubeste, a întins mâinile, le-a deschis precum cu nevinovãtie si candoare, copiii o fac, si a zis: asa de mult vã iubesc! Când a întins mâinile lateral sã ne arate marea Lui dragoste, noi, cu pãcatele noastre L-am pironit în cuie. De atunci El a rãmas pentru noi cu mâinile întinse (între ele cuprinzând întreg Universul), arãtându-ne cât de mult ne iubeste...