Prima zi de blog în Hanu Ancuţei. Sunt uşor emoţionat. La prova se căd valuri înspumate vălurind Arhipelagul Imaginii. Undevaîn spate, Arhipelagul Imaginii vălureşte noi sensuri. De sus, din Arhipelagul Imaginii cad ploi de staniol. Din adâncurile Arhipelagului de Imagine ies fiinţe fabuloase care se strâmbă la mine şi-mi dau cu tifla. Să pornim în călătorie.Să vedem dacă nu cumva ne asumăm un risc lucrând asupra limitei, asupra enciclopediei universale, asupra universului însuşi.Ce ar fi însă Universul? Oare nu e cumva o frumoasă şi tragică ficţiune de trebuinţă profundei noastre raportări la existenţă? Nu este el verb şi nu substantiv?

Hai noroc domn' Bufnila !

Chiar ma intrebam cand vei lansa si un blog aici . Cred ca voi participa si io. Cu stiri bomba ! Nu, nu cu neutroni

.. in viteza citisem neu(t)roni

Ovidiu Bufnila emotionat?!
Mult succes!

Meduzându-mă, multiplicându-mă, metamorfozându-mă într-un nor nebun de puncte, îmi măresc suprafaţa informaţională, magică, oceanică. Construiesc în mod pervers sau îngeresc, corporalitatea navigatorilor secretului porniţi în căutarea ultimului sens. Dar ceea ce mi se pare extrem de interesant şi încântător e felul în care această mulţime de puncte, acest nor, află că e o mulţime de puncte. Sau pur şi simplu afla că este un punct multiplicat sau chiar multiplicant, un punct de tranzit. Spiritul s-ar putea afla în afara mulţimii de puncte care îl compune?! :rofl:Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu te crede. Tu eşti Meduza. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu-i ştii pe ceilalţi. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, te iei degeaba în seamă. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, eşti doar un jucat al istoriilor şi nicidecum jucător. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu vei şti niciodată adevărul. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu e nici o pierdere, nu contează istoriile noastre în văluririle Universului. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, pagubă-n ciuperci. Stalin e un tâmpit. Fidel e o paparudă. Arhanghelul Mihail e cel care doboară balaurul. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu eşti cel Ales. Dar parcă e o pierdere?! Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu vei şti niciodată că nici Ialta, nici Malta nu au hotărât, era hotărât, hotărâtul. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, fii înţelept, căută-te pe tine nu umbla după goliciunea altora. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, şi eşti prins, arestat, racolat, slugărnicit, pupincurist, oportunist, jeg, mişel, străduieşte-te să scapi deşi, nici asta nu are prea multă importanţă, oricum vei fi uitat. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, trebuie să fii un Înger, nu? Iar dacă nu eşti Înger, fii sigur că nu acesta ar fi adevărul căci e hotărât că eşti Înger. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu există adevăr căci Lumina are mai multe viteze şi tu vezi doar una dintre dinamicile sale oricum ai vrea să vezi aceasta, fie deschizând ochii larg, fie subţiindu-i. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, titlurile tale, cunoştinţele tale, bruma ta de informaţii sunt inutile. Căci nici manipulatorii nu ştiu că sunt manipulaţi. Dacă n-ai fost ACOLO,ACUM, AICI, nu ai cum să ştii de ce e importantă cifra magică. Pentru că tu, fără îndoială, eşti Meduza.

Avem o problemă interesantă din moment ce Corpurile Mari nu se ating. Dar Corpurile Mici? Celula e vălurită în proiectul ei intim. Musca nu intră în contact direct cu pielea omului aşa cum şi pietrele nu intra în contact cu pielea siliciului, nisipul fiind această încercare metaforică. Cum putem interpreta atunci Coliziunile? Dacă am privi totul ca pe o Vălurire, scăpându-ne anumite ER (elemente de realitate), am putea descoperi adevăruri surprinzătoare?

Am inteles, adevarul e celula si surpriza e ca frisca pe celula.
Daca avem muste si oameni, doar frisca ar fi fost o surpriza, dar, se pare ca fiecare are anvelopa lui, oricum, omul ca frisca a mustei mi se pare aproape... de adevar. Oricum, important ca sunt mici, bine zis.

buna, sunt noua si eu in lumea hanului si sper sa aflu lucruri noi si utile, va salut de la valcea

rox!

Dacă ai ajuns aici, o să descoperi multe minunăţii. Sunt multe insule de imagine pe care le-au construit teribilii şi talentaţii forumişti din Han. Încearcă să-ţi construieşti imaginea cu grijă căci imaginea e arma ta. Poţi începe învăţând de la cei din Han. Sunt oameni de excepţie. Merită.

Avem nevoie de politicieni ca de aer. Nu numai ca să dăm în ei ca-ntr-un sac de box ci ca să ne ascuţim curajul civic, simţurile, spiritul critic, spiritul analitic, spiritul de navigaţie. Punându-le în lumină prostia, ticăloşia, vicleşugurile, perversităţile, uneltirile, intrigile, fărădelegile, putem trece la acţiune asta întărindu-ne ca cetăţeni liberi, oameni de acţiune.

Domn' Bufnila,
Trezestete din hibernare ! Si vezi ce se intampla in Italia cu rumanii !

Sunt treaz de multă vreme. Românii sunt băieţi descurcăreţi, se scot ei şi tura asta. Aş flecări şi eu prin han da ştii că n-am bilet de voie să ies din arhipelag aşa că mă bălăcesc aici, la ţărm, loool!

Da-i bataie aici domn' Bufnila . Io am sa particip. Te asigur. Trebuie sa fii mandru ca ai un regim special !

Super special, Robinsonu Hanuluuui! Acu, dincolo de asta, e nashpa cu Italia, acu vad ca intra pe ţeavă şi Spania. Asta e, Sindromu Câmpia Mierlei! Nu ne dă pace.

Imaginea noastra valurita tinde sa atinga minimul istoric, cel putin sper sa nu fie loc si de mai rau. Sper doar ca valul ce se isca in urma depresiunii sa mature puntea corabiei de pe care suntem debarcati in suturi. E ceea ce am promovat, e insa si dupa cum ne-au pictat altii. Suntem prezentati sumbru, ne prezentam singuri in culori inchise. Sincer eu nu vad cum ne-am putea scoate cu fatza curata. Cred ca vom ramane niste damnati si noi si urmasii-urmasilor nostri, in veacul vecilor. Ca vom supravietui momentului sunt de acord, asta stim cel mai bine sa facem.

Leonardo,

Schimbarea începe în general cu tensiuni, turbulenţe, conflicte, căderi şi decăderi, schimbări drastice de direcţie. Am pus la cale nişte work shop-uri de imagine şi comunicare în licee şi am constatat că adolescenţii sunt super, surprinzători, inventivi, că-şi doresc ei înşişi Schimbarea. Am intrat în coliziune cu corpul profesoral pentru că în cadrul work shop-ului i-am considerat pe adolescenţi ALTFEL, pentru că am dialogat cu ei direct, de pe poziţii de egalitate. Vreo câţiva profesori s-au supărat pe mine, mi-au spus de la obraz că vreau să arunc în aer şcoala ca sistem agreat de mii de ani. Am păţit chestii din astea şi înainte de 89. Dar eu nu sunt important. Important e că Schimbare e vizibilă. Adolescenţii vor ALTCEVA. Au idei noi, au întrebări extrem de complicate, se comportă LIBER, au o VOCE DISTINCTĂ. Asta îi doare pe mulţi, că adolescenţii au VOCE DISTINCTĂ, tot mai puternică. Pe mine, de exemplu, nu mă sperie chestia asta. E o procesualitate istorică. Cred sincer că Modelul Profesorului Tradiţional nu mai este funcţional. Asta e, se vede cu ochiul liber. Explozia Informaţională şi Vălurirea Conceptuală dinamitează MPT-ul, oricât ar încerca miniştrii învăţământului să zică că nu-i aşa. ÎNVĂŢAREA a ieşit din Cadrele Tradiţionale. Şcoala, aşa cum este ea astăzi nu se mai potriveşte cu Schimbarea. ÎNVĂŢAREA e vălurită pretutindeni, felul de a te MODELA s-a schimbat radical. Cazărmile-şcoli sunt ineficiente. Şi desuete. Şcolile pe lângă care patrulează jandarmi sunt nişte buncăre asediate de violenţă, de droguri, de tâmpeală. Profesorii parcă sunt baricadaţi în şcoli. Stau de vorbă cu mulţi profesori. Sunt dezorientaţi. Nu o recunosc pe faţă. Cred că Profesorii ar trebui să recunoască Adevărul şi să se ralieze Schimbării. De la ei ar trebui să vină, poate, revoluţia. Dacă nu, asemenea Scriitorilor, Profesorii îşi vor pierde rolul. Pentru că adolescenţii au astăzi altfel de profesori. Mult mai stranii, mult mai ciudaţi, mult mai permisivi. E nevoie de un nou Model de Profesor. Nu de un Model Atoateştiutor ci de o Călăuză, de un Timonier, de un Navigator. Pentru că milioanele de oameni de pretutindeni navighează dincolo de frontiere, dintr-o cultură într-alta, navighează din situaţii conflictuale în alte situaţii conflictuale. Milioane de oameni trebuie să-şi schimbe profesiile, meseriile, ocupaţiile, gîndurile despre ei înşişi, despre lume şi viaţă. Oamenii sunt în MIŞCARE. Iar Şcoala de Tip Fabrică NU POATE să-i înveţe pe adolescenţi să navigheze pentru că ea a pregătit milioane de oameni pentru o viaţă rigidă, statică, stabilă şi searbădă!

Ovidiu,

de acord in mare cu tot ce spui (ma refer la educatie, calauza...ar fi niste nuante insa la adolescenti, ce schimbare vor de fapt, adulti etc.).
Numai ca in momentul actual nu sunt foarte convins ca e o dorinta mare de schimbare, cei nemultumiti o cer dar putini ar accepta-o cu adevarat si schimbarea dorita de majoritate se refera mai mult la concret, material, decat la profunzime. Curentele anarhice iarasi, nu se incadreaza in sensul dorit desi vor schimbari radicale.
La inertia existenta schimbarile radicale se vor petrece doar cand va apare situatia de criza (aproape, mai sunt ceva ani pana atunci). Experienta arata ca adolescentii revoltati si deschisi la schimbari sfarsesc in mare majoritate 'integrati' social. Iar dezorientarea e o caracteristica a societatii actuale, bajbaim cam toti chiar daca nu ne dam seama de asta, de la tineri pana la batrani. In societatea actuala noi romanii am cam pierdut niste trenuri. Mi-e greu sa cred ca vom fi in avanposturile schimbarii ca grup. Nu prea cred in ideea ca schimbarea va veni de la cineva care nu intelege inca ce vrea sa schimbe. Noi ca grup plutim in viata in deriva, suntem navigatori fara busola, dorim sa ajungem undeva dar nu stim unde si nici cum. Barca noastra e in voia valurilor si ne rugam la Divinitate sa ne duca la un liman frumos. Putem deveni buni navigatori, numai ca exista si o rezistenta nativa la invatare ce trebuie depasita. Cred ca ne-ar fi prins bine ca, inainte de schimbare, sa invatam macar sa navigam prin viata dupa regulile vechi. Or noi suntem refractari la a gasi cai de grup. Asta pentru ca suntem un grup doar cu numele, raman din ce in ce mai putine lucruri ce ne unesc, exista din ce in ce mai mare dorinta de a porni pe cont propriu.

... poate ca de politicieni plini de aere, (sau gonflabili ), pe care sa-i mai dezumflam din cind in cind ...


... ai intuit corect


... cere un bilet de 'iesire in larg' de la 'marinarul sef'

Limbajul Politic în România e desfrânat, viu colorat, sfornăicios, lugrubu sau tezist, popular sau vulgar, închipuit, semeţ sau sumeţit, după vorbitori şi cuvântători. Ceauşescu este părintele absolut al tuturor acestora, indiferent de doctrinele îmbrăţişate de curând, redescoperite sau inventate după cerinţa expresă a vremurilor prin care trecem din întâmplare. Indiferent de şcoli savante, indiferent de titluri şi, la unii, indiferent de mărimea rafturilor de bibliotecă. Analiştii politici, câţi avem, se străduiesc să exerseze nonşalanţa şi profunzimea dar nu sunt decât nişte cabotini haioşi care încearcă să impresioneze şi nu să convingă. Nu poţi convinge dacă n-ai argument. În chestiunea argumentului, noi, românii, stăm cam prost şi tocmai de aceea ruşii, ucrainienii, extratereştrii, ungurii, americanii, nemţii, turcii, tătarii, vizigoţii şi mulţi alţii, mai nou italienii, ne privesc nepăsători, ca pe nişte animalicule. Oamenii politici sau politicienii, că trebuie să facem o distincţie necesară, au un limbaj politic nărăvaş, dublu de cele mai multe ori, neracordat la realităţi, fără substanţă, superficial, emoţional. Miniştrii românilor se ascund sub diagrame şi OG-uri sau HG-uri şi, aşa-ascunşi, trec uneori teribili de practici când de fapt sunt nişte fantezişti, bonjurişi, habarnişti. Trendul principal, că să ne dăm un pic cu lumea mare, e băşcălia greu mascată. Băşcălia Naţională, pe care o ştim cu toţii ca pe Tatăl Nostru, ţine la români de orice: de doctrină militară, de politică înaltă, de punct de pensie, de spectacolă sforăitoare, de cultură şi de hârtie igienică. Limbajul Politic în România merită însă o atenţie sporită pentru că ne arată aşa cum suntem: dezorientaţi, exaltaţi, risipiţi, zburdalnici, superficiali. Ne regăsim cu toţii în aşa-zisul limbaj politic românesc cu de toate, cu bune şi rele, cu valorile şi non-valorile. Dacă noi românii am dispărea subit de pe harta politică a lumii şi ar rămâne vorbele noastre, limbajul nostru politic, poate că nu s-ar sesiza nimeni de pe planetă că am şters-o ştrengăreşte la alte treburi decât politichia.

Da-mi dai voie, stimabile ...


Mai zi-ne, Maestre, mai zi-ne !


Later Edit: "ar trebui să recunoască Adevărul şi să se ralieze Schimbării"
Asta prefigureaza cumva o noua constructie politica ? Dupa "Dreptatea si Adevarul" ?

Last Edit: "Robinsonu Hanuluuui"

Sal, Rox! Cum stăm cu imaginea în Vâlcea? Cum au construit imaginea lor candidaţii în timpul campaniei electorale?! Bine ai venit la Han!

Imi dai voie sa pun citatul pe forumul ministerului invatamintului?
M-ai zic si eu cite ceva dar asa bine nu mi-a iesit niciodata.. Felicitari maestre! Imi pare rau ca l-am vazut asa tirziu!
Asa ca il pun... Nu mai astept confirmarea...
Multumesc!

L-am pus aici.

Mulţumesc frumos dar o să mă bată lumea cu pietreeeee!

Anul trecut am trecut de două ori printr-un moment de viaţă şi moarte. Ajuns la Urgenţă am dat nişte telefoane unor oameni pe care i-am consiliat ani de zile. O să vă explic ce fel de consilier de imagine şi comunicare sunt şi în ce fel lucrez pentru oamenii care îmi cer ajutorul sau care vor să beneficieze de serviciile mele. Cum spuneam adineaori, am dat nişte telefoane. Unul dintre oamenii pe care îi consiliam de ani de zile, mi-a spus o chestie halucinantă: vezi cum te descurci. Punct. Să ne înţelegem, ştiu să citesc oamenii. Ştiam ce fel de om este. DAR, atenţie, oameni, nu vă părăsiţi prietenii la greu. Ovidiu Bufnilă este genul de consilier de imagine şi comunicare-prieten. Când consiliezi, nu scoţi arşice pe bandă rulantă! Nu-ţi părăsi prietenii la greu! Un adevărat consilier de imagine se dăruieşte, pune pasiune în ceea ce face. Să nu uitaţi lucrurile astea. Nu-ţi părăsi prietenii la greu! Orice fel de oameni aţi fi, orice fel de treburi aveţi, când vă sună un prieten să vă ceară ajutorul nu vă bateţi joc de el, căutaţi să-i daţi o mână de ajutor. În cea de-a doua situaţie de viaţă şi moarte m-au ajutat oameni pe care nu i-am cunoscut vreodată. În această a doua situaţie de viaţă şi moarte nu m-au ajutat mai mulţi. Nu din răutate ci din neglijenţă, din plictis, din comoditate. Oamenii nu te ajută, în cele mai multe cazuri nu din răutate ci din neglijenţă, din neatenţie, din durut în cur, din plictis, din comoditate şi puturoşenie. E halucinant. Dar să nu uitaţi niciodată, daţi o mână de ajutor adevărată unui om care vă dovedeşte că vă este prieten. Eu sunt prietenul clienţilor mei. O să vă explic ce înseamna asta. Nu poţi să fii profesionist ASA dacă nu eşti prietenul clienţilor tăi. Nu-ţi părăsi prietenii la greu!

Ovidiule, regret ca ai trecut prin asa ceva. La Multi Ani, un an mai bun, cu impliniri si prieteni adevarati!
Iti doresc sa-ti urmezi propriul sfat si sa nu-ti parasesti, la randul tau, prietenii la greu! Ramai acelasi Ovidiu!

Mesaj către toţi forumiştii din www.hanuancutei.com ! Vă rog să transmiteţi tuturor celor pe care îi iubiţi acest mesaj despre Sfinţii Martiri de la Niculiţel! Vă propun să iniţiem un Mare Pelerinaj la Basilica Sfinţilor Martiri de la Niculiţel! Chemaţi românii la Niculiţel la vreme caldă să ne îmbogăţim sufleteşte pe româneşte. Vă rog să chemaţi voi înşivă mii de alţi români din întreaga lume la un Mare Pelerinaj anul acesta la Basilica Sfinţilor martiri de la Niculiţel! Stă în puterea coeziunii noastre de români să iniţiem şi să organizăm acest Mare Pelerinaj!

Iată linkurile unde puteţi afla mai multe lucruri de taină
despre Sfinţii Martiri de la Niculiţel:

Basilica şi Sfinţii Mariti de la Niculiţel
http://www.arhiepiscopiatomisului.ro/istor..._niculitel.html

http://www.tulcea.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=20

http://www.ghidulturistic.ro/zone.php?j=36

Miracolul de la Niculiţel:
http://www.jurnalul.ro/articole/18740/nicu...unica-in-europa

http://www.crestinortodox.ro/Niculitel___o...iu-122-504.html

Multumesc, Andra. Spune-mi, cum te-ai ganditi sa-ti dezvolti imaginea personala in 2009?!

Când vorbeşti de cutremur ideologic şi de Schimbare de Semne, unii români o dau cotită şi ţipă ca din gură de şarpe! Anarhie! Săriţi, suntem violaţi! Vai, poliţia! Au fost siluite ideile naostre călduţe! La spânzurătoare cu uzurpatorii filozofiilor mucegăite! Aşa strigă de mii de ani românii care, atunci când vine câte un cutremur ideologic necesar, istoric, natural, cosmogonic, se sperie foarte. Şi, tocmai ei, care până atunci, când nu se trăgea cu muniţie de război, se cufuresc foarte tare. Tocmai ei care, la cenacluri, simpozioane, sesiuni de comunicări, sindrofii telectuale sau la emisiuni TV vorbeau cu dezinvoltură despre Schimbarea Lumii! Ha, ha, ha! Dar s-o experimenteze pe curuţul lor, cum e? E nasol, dom’le! Chiar pe bune ne schimbăm? Bibliotecile şi librăriile din România sunt pline ochi cu tot felul de cărţulii scrise de români pin simpatie, imitaţii ordinare după şuvoiul ideilor mondiale.

Hoţi, imitatori, farsori în România, cu miile, ca în orice altă şară a lumii. Dar să-i pui pe scribălăii ăştia de tarabă, furăcioşi în toate cele să-şi pună capu la contribuţie, vai, ce perversitate! Clizma Intelectuală Românească de care e plină bibliotecimea românească se fandoseşte, se boieşte astfel încât ăia care n-au experienţă cad uşor în laţ. Idei furate cu roaba de tot felul de telectuali făcuţi la normă de Fabrica Utopic-Comunistă Românească sunt pretutindeni. Boitul la români, sport naţional. Furatul de idei, mimarea genialităţii globaliste, ha, ha, ha teatru naţional cu cupolă murdară de găinaţ de zburătoare celeste. Sigur că se sparie românul dacă-l scoţi din citadin, din obişnuit, din miturile lui. Se sparie şi poporanul de dincolo de capitală dacă îndrăzneşti să-i arăţi că ăia care se dau înaintemergători sunt de fapt nişte epigoni, nişte castraveţi muraţi! Ooooo, cum te mai scuipă poporanul telectual de provincie românească! Am trecut prin mii şi mii de situaţii când la tribună se înghesuiau golanii telectualităţii româneşti vorbindu-ne, după caz despre Europa, despre Postmodernism, despre Globalizare!

Şi acum sunt pline tribunele de băieţi în pantaloni scurţi care, fugiţi de la mămica lor de acasă, juisează în capul maselor largi populare tot felul de adevăruri internaţionale, internaţionaliste sau futuriste pe care, vai, săracii de ei, nu le înţeleg deloc. E o chestie interesantă la români: cum am cunoscut noi lumea prin poveştile altora! Filtrate de creieraşele lor sălcii, fleşcăite. Am participat la zeci şi zeci de întâmplări telectualiste având ca subiect Schimbarea Lumii. Tot felul de întâmplări cu tot felul de zevzeci şi de îngâmfaţi. Când să-i întreb, făcând pe prostul şi jucând diverse roluri de la scriitoraşu provincial etern idiotizat de melancolia înserării provinciale la rebelul-fără-de-şanse, despre Schimbarea Lumii, Zicătorii de Schimbare o luau fuguţa către bufetu suedez băgându-şi în pântece haleală la greu, împiedicându-se în concepte şi idei. Mai sunt şi din ăia care, tobă de carte fiind, au scris cărţi interesante despre aşa-zisul Postmodernism Românesc, de exemplu. CARE? Că n-am avut aşa-ceva, se vede cu ochiul liber. De ce să nu recunoaştem noi, cu francheţe şi bărbăţie că am lipsit din lume atât amar de vreme?

Promit ca o sa merg.

De mai mulţi ani mă ocup de strategii, scenarii, servicii de imagine şi comunicare. Am trecut prin multe, am o experienţă teribilă în multe domenii, am făcut de toate, am consiliat firme, partide, oganizaţii, sindicate, instituţii de cultură, organizaţii de afaceri, oameni de toate felurile, îngereşti sau drăcoşi. Mi-au trecut prin mână sute de oameni de toate felurile de la scriitori, ingineri, strungari şi şoferi, fete de fete, activişti, revoluţionari, disidenţi, paraşute, aviatori, oameni politici de tip nou, actori, plasatoare, recidivişti, ministeriali şi chiar prezidenţiabili, studenţi şi elevi, profesori, sindicalişti, pescari, oţelari, marinari, ofiţeri de toate armele, turnători, pârâcioşi, curve masculine, bârfitori, războinici sau naivi, hoţi, mincinoşi, lăudăroşi, întunecaţi, irascibili, gagicuţe, domnişoare de pension, instrumentişti, sepepişti, oameni de afaceri sau afacerişti, vedete TV, jurnalişti de toate felurile, spioni, ofiţeri din serviciile secrete, macaragii, maşinişti şi mecanici de locomotivă, capişti şi fermieri, preşedinţi de partide, masoni, exaltaţi, melancolici, sculptori şi arhitecţi, medici, doctori, cititori în stele, agenţi dubli, aerieni, utopişti, visători, canalişti, administratori, manageri, telefoniste, gropari şi femei de serviciu, prefecţi, consilieri de toate felurile, un extraterestru, fumători şi nefumători, întreprinzători şi comercianţi, veroşi, interlopi, valutişi, gurişti, bonjurişi şi malagambişti, regizori, muzicanţi, rokări, geniali, obişnuiţi, iniţiaţi, cheflii, băşcălioşi, zurbagii, cuminţi, sperioşi, neînfricaţi, bla, bla, bla. Am jucat barbut pe străzi şi am filozofat cu mari filozofi, deopotrivă. Ăsta sunt. Cu bune, cu rele. Într-o viaţă de om m-am înaintat singur, pe riscul meu, construind, imaginând, secretând, producând, promovând, punând la cale strategii, scenarii, servicii de imagine şi comunicare. De-a lungul anilor, după puterile mele, am încercat să construiesc imaginea unor oameni politici. Nu e uşor dar e pasionant, greu, ciudat. Să defineşti exact fundamentele unui brand politic e mult mai greu decât să ajungi pe Lună mergând pe jos. Adevărul e că o poţi face în multe moduri. Dacă ai şansa unui material uman bun, să ştiţi, lucrurile nu sunt deloc mai uşoare. Dimpotrivă. Construcţia brandurilor politice presupune experienţă în multe domenii, ambiţie, clarviziune, forţă, profesionalism, asumarea unor riscuri. Cel mai important lucru e să recunoşti că în fiecare zi ai e învăţat câte ceva, că nu ştii totul. Dacă te crezi guru, atunci viaţa îţi va da în cele din urmă o lecţie dură ca să te înveţi minte.

Ai fost?

Cum mai e viata la Valcea, Rox?

Clanul bloggerilor e pe duca, March. Construiesc o ipostaza anecdotica aici. Sfarsitul bloggerilor din intreaga lume se numeste Inflatie. Inflata de bloguri ii face harcea-parcea pe blogari. Din acest punct de vedere nu ma plang insa: am strans milioane de vizionari pe Net in diverse ipostaze!

Sinceritatea la romani e devastatoare. Cum esti sincer si baiat de treaba, cum o ei pe coaja.

Asa-i ! Da' daca esti " acoperit" imediat esti impins in fata !

Te salut domnule Ovidiu Bufnilă, am nr. dvs. dar în mediul online poate doar aici ne vom citit, pe Facebook mi-am dezactivat contul
Încă nu s-a stins lumina aici, deși ați spus că puțin vă pasă.
Mulțumesc pentru că ați promovat Blogul meu atât cât s-a putut.
Facem treabă să le arătăm românilor că nu toată lumea e fricoasă.

Trebuia sa se intample. Si uite ca s-a intamplat. Dar nimeni nu are curaj s-o spuna. S-a sfarsit. Epoca de Hartie s-a sfarsit. A murit, vai de ea. O sa va mai zic. Chestia misto este ca, aici, in Han, impreuna, cu totii, am convorbit despre multe care, iata, s-au intamplat. S-a nascut si primul Partid Digital din lume. Noi l-am facut, noi l-am desfacut. In 2010 a fost o criza nasoala asa cum am vorbit cu totii, aici, in 2005 si 2006. Multe personaje politice au avut un destin exact cum am prorocit noi aici. Si multe, multe alte lucruri s-au intamplat asa cum le-am creionat. Din acest punct de vedere, voi toti sunteti extraordinari.

Nu stiu cine este acum administrator al acestui forum extraordinar care face o nota aparte in Istoria Adevarata a Romaniei. Dar toate topicurile deschise in Arhipelagul Imaginii au avut o Mare Cheie Valurita si Valuritoare care s-a dovedit a fi corecta.

Personal, va iubesc fara margini.

Arhipelagul Imaginii a fost construit de oameni entuziasti carora nu le-a fost frica de sfaristul Epocii de Hartie.


M-am intors pentru a face adaugirile necesare acestui eveniment unic, Arhipelagul Imaginii.

Poate ca printre cei din Han, mai sunt pionierii digitali care, impreuna cu mine, au avut curajul nebun sa intre in Waved Wonderful World.

Ziua bună, Ovidiu.

Mai construiești branduri politice? Se caută un specialist să construiască imaginea unui viitor candidat la primăria măreței noastre capitale.
Nu sunt eu vreun specialist și nici politica nu-mi place, deci rămân deoparte. Tu ai putea scoate un primar dintr-un oușor plan?

Ziua buna, Fantasee ! Long time no see

La multi ani de Martisor !

Ar fi frumos sa il aduci pe Ovidiu in capitala ...

Pe de alta parte, epoca de hartie sa dus, poate dispar si politicienii de carton.

Ziua bună, calfa și ție la mulți ani ... de primăvară!

Cred că ar fi frumos să ne mai scrie Ovidiu.
Cât despre hârtie și cartoane am impresia că sunt chiar la modă. Vor trece prin epoca eco-bio-handmade odată cu politicienii fabricați din aceste materiale.

Ce sa mai zicem de Ovidiu Bufnila.

Am auzit la RRA de isprava cu ratonii, felicitări ție în primul rând și echipei. Te salut!

Nu, nu! Hartia va fi vesnic pomenita ca sfanta! Si nu cred ca v-a disparea vreodata complet dintre noi, ci ii vom simti in continuare binecuvantarile.

Povestea cu acoperirea e mofluza in Waved Age!

Lasa domnule povestile si hai la discutii despre "invaluriri" aici pe han.

Salutare tuturor!
M-am reîntors!
Sper că sunteți cu toții sănătoși și frumoși și talentatați așa cum vă știu!

Bine ai revenit, Ovidiu!

Așa am rămas, cu niște ani frumoși în plus la catastif!