Cuvânt înainte!

Vă mulţumesc pentru primire,
Vă mulţumesc de găzduire,
Vă mulţumesc pentru urări,
Şi, mulţumesc de-ncurajări!

Voi încerca să scriu şi eu,
Aici la voi, deşi-i cam greu,
Eu scriu orice, când simt, când pot,
Fără de reguli la raport,
Fără de reguli literare
Şi fără teme anterioare.

Şi sper să nu dezamăgesc
Şi să fac faţă la paradă,
Mă tem de critici dar nutresc,
Că sunteţi blânzi şi-aţi înţeles,
Că sunt poetul de pe stradă!

Mulţumesc!


(Acest "Cuvant înainte" l-am mai scris cândva, aproape un an în urmă, când cu timiditate păşeam peste pragul hanului. Însă l-am scris în topicul personal al altcuiva. M-am simţit vinovată că am "invadat" intimitatea muşteriţei şi nu am mai scris nimic.)
M-am gândit că a sosit timpul să-mi deschid colţişorul meu de gânduri rebele şi iată-mă... pusă pe treabă.

Mihai, am să te rog să ştergi mesajele 18 şi 20 din această pagină, pt că mi le transfer.

Pornesc!

Mă-ncalţ şi plec
Pe-n drum la întâmplare,
Pe-un drum ales
Pe-o "galbenă" cărare...
Cu cap plecat,
Cu guler ridicat,
Cu mâini în buzunare,
Cu sufletul deschis
Şi zâmbetul prescris,
Cu gânduri într-o valmă,
Şi cu dorinţe-n palmă!

Iar la reverul zdrenţei,
(Contraste izbitoare),
Simbolul gingăşiei,
O păpădie-n floare!

Şi merg.....

Ajung!

Sunt pe trotuar
Privind cam în derivă,
Visând la cânt şoptit
Şi laurii de divă.
Păşesc peste bordură
Cu umerii în jos,
S-a deranjat aiurea
Şi gulerul ros,
Şi s-a pierdut şi floarea,
În marşul către ce...?
Eh, floare de şanţ,
Nu-i nici o pierdere!


Hm!

Miroase-a cafea
proaspat râşnită!!!....
Mmm!!!!
Adulmec mirosul,
În noaptea cernită,
Şi caut în jur
Să vad de-unde vine....
Găsesc o cafenea
Scăldată-n lumine,
Ce poleieste-un colţ
De stradă-ntunecată...
O uşă se deschide...
Să intru sunt tentată,
O mână mi se-ntinde,
De voci sunt invitată....
Păşesc.
Vă mulţumesc, prieteni,
Şi mă simt onorată!
14.03.2006

TRĂIRI

Sunt tristă-acum
şi-as vrea sa fiu,
Cenuşa timpului târziu,
În palma-ntinsă
număr la noroc,
Suflet pierdut
în al destinului joc,
Clepsidra timpului
ce-aş vrea să-l întorc!

Sunt tristă-acum
şi-aş vrea să fiu,
Aripa-ntinsă a gândului târziu
În sufletele mari
culori de curcubeu,
În rănile deschise,
puteri de panaceu,
În plete răsfirate,
şoptiri de alizeu!

23.03.2006

Stttt...!!!!!

La ceas târziu în noapte,
Gânduri se-aştern la picioare,
Pe ţoala sufletului, şoapte
De taină şi mare uitare.
Şi lacrima-n dor alunecă lin,
Pe-obrazul scuipat de soarte,
Şi geana se-nchide-n azur sublim
Iertând umilirea ce-avu parte.
Privirii din urmă ce-şi târşâie paşii
Nu-i dau primenire în zori de argint,
Dar spăl cu rouă iubirea de oameni,
Răspund răutăţii cu capul sus şi zâmbind!
Tăcere!

12.09.2006


[...]

În cârcă-mi duc povara
Erorilor ce-n viaţă
Mi-au fost "tovarăş", dară
Pe post doar de speranţă.
Iar umărul se-apleacă
Şi gândul rătăceşte,
Obrazu-i doar o brazdă,
Şi sufletu'-oboseşte!

18.09.2006

Iar???

O geană de lumină
În colţ de suflet trist,
Vestea zorii de ziuă,
Dar totu-a fost un vis.
E înca noaptea tristă,
E înca întuneric,
Un tremur de batistă,
O soartă-ntr-un generic.
O lacrimă-n cădere
Străbate-obrazu-n fugă,
Îi simt rostogolirea,
Îi simt căldura udă...
Şi după ea, o alta
În plânsul ploii mele,
În sufletu-mi furtună
Şi-n negura durerii...

Şi iar plâng.....

[...]
Şi-n joacă-ţi spun că-mi este dor
De umbra fără griji a verii,
De liniştea-n colţ de pridvor,
De joaca la lăsatul serii.
Gândul îmi zburdă printre-amintiri,
La ani ce-au trecut cu duiumul,
La ce-am visat şi-aveam porniri,
La ce sunt şi care-i drumul!

Frumos.
Tuturor ne este dor, uneori...

... Merci, merci (contrazic puntul 2 )!


... este bine să nu uităm niciodată...

AZI

Îmi picur în palmă, stropi de iubire,
Strâng pumnul, dorind în neştire,
Mi-e teamă să nu fugă la vale...
Of, dar mă trezesc!... A fost dulce visare!

Privesc peste umăr... Nu văd nimic, doar fum,
Privesc înainte, unde se-ntinde-al meu drum,
Speranţa mă-nsoţeşte, e pasăre pe umăr,
Pân' la iubire, încerc paşii să-i număr.

Sunt mulţi, puţini, cine mai ştie?
Merg în neştire, din zori până-n chindie,
Bineţe dau mulţimii, încerc chiar să zâmbesc,
Iubesc pomii pe care, îi simt cum înfloresc,
Iubesc şi curcubeul, iubesc şi răsăritul,
Iubesc natura toată, iubesc şi asfinţitul,
Şi bolta cu sclipiri, şi timpu' cu-amintiri,
Şi zilele urîte, şi cele cu-mpliniri,

Şi te-aş iubi pe tine, de ne-am găsi la timp,
De nu cumva păşim, în viaţă-n contratimp.

C.C. - Buzău - 18.02.2008

Uau, Pădăie-aurie! Supermiştoacă!

Mi s-a făcut pielea de găină...

Papadie...super fain !

o sa-mi notez cateva versuri , foarte frumoase!...

Mulţumesc mult!

Pot să postez versurile tale în alte forumuri, dragă Păpădie-aurie?! Le voi semna C.C. (nu al PCR! desigur ). Ca să nu fie niciun dubiu!

Poţi, numai ai grija să să nu-mi ia cineva Pulitzer-ul ...

Să fii convinsă!

CRÂMPEI

Albinuţe, gândăcei,
Au pornito pe alei,
Braţ la braţ cu primăvara,
Să colinde-n toată ţara...
Hop, in cale-o păpădie,
Bună prietenă, se ştie,
Ce îi găzduieşte-o clipă,
Cât un fâlfâit de-aripă,
Şi le dă bobul de rouă,
Să îl bea în ziua nouă,
Şi le dă polenul bun,
Hrană pentru lungul drum...


19.02.2008

Papadie ... mie imi place ... bravo

pacat ca mai este pana la primavara si la mine ninge

astept urmatoarele versuri ...

[...]

Gânduri târzii sau prea grăbite,
Gânduri trăsnite,
Gânduri frumoase sau prea urâte,
Gânduri mărunte,
Căderi spectaculoase sau doar uşoare,
Căderi umilitoare,
Căderi în gol sau fără paraşute,
Căderi neprevăzute....

Iar azi, ca un făcut,
S-a implinit menirea,
Şi fără, cumva, să fi vrut,
EU am ratat... fericirea!


C. C. - Buzău, 27. 02. 2008

Păpădie, nu "vorbi" aşa... fericirea e în noi. În faptul că noi putem rosti fericrea... Te pup cu drag,

draga papadie , eu dau mai rar pe la han ...dar imi era dor de poezia ta . frumoase versuri, pacat ca sunt cam pesimiste (dar s-ar putea sa fie adevarate )...

P.S. mai scrie, ca mie imi place

Papadieeee...pe unde esti? ...mi-i dor di tini Papadie ...vrem puuuh de Papadie pe aci

Mulţumesc mult, "dulcico" pentru cuvintele frumoase... ... şi uite, câteva "sclipiri" de împrăfoşată inspiraţieŞ


[...]

Mângâi obrazul verii
De ploaie 'asudat',
Trăiesc splendoarea serii
Cu-al ei cer înstelat,
Iubesc bobul de rouă
Ce-alunecă pe iarbă,
Iubesc şi luna nouă
Şi tremurul din barbă,
Mă-nchin luminii sacre
Din zâmbet de copil,
Iubesc, că doar iubirea,
E sentimentul... nobil!

C.C.
- Buzău - Luni, 21 iulie, 2008 10:13:56

Cu galbenul solar deschis in lume
Papadia, ce de versuri spune !!!

contraste


[...]

Am vrut să ştiu
Şi ştiu,
Că-n dragoste nu e nicicând
Târziu,
Să-ntinzi o mână,
Să spui un cuvânt....

Hm!... Doar vorbe-n vânt!

Azi am văzut în mine
Ca-n oglindă,
Un chip ce l-am crezut bizar...
M-am pălmuit şi-am pus
Oglinda-n tindă,
Spărgând-o cu o piatră
'ntr-un final.
Azi am văzut că sunt
Cum sunt!
Un OM ... nici frumos
Dar nici urat,
Azi am putut să mă compar
Cu-ntreaga lume,
Şi am văzut că-s sus...
(Şi nu mă ţin de glume!)
.............
Cândva, am plâns în pumni
Pentr-un bărbat,
Astăzi mi-a fost sortit
Ca să constat,
Că-ntotdeauna răul e spre
Bine,
Şi că nimic nu e întâmplător...
În fine!

C.C. - Buzau, 22.08.2008

Foarte frumoase toate poeziile! Ai talent! tine-o tot asa....

.. Mulţumesc mult!

Draga Papadie , cand ne mai scrii cate ceva...suntem in 2009 si tu nu ne aduci nimic nou?

Câteva vechituri prinse-n condei,
Prezente aici într-un buchet de... idei!


FIX

Din împletitura veche
A gândurilor ce mă bat,
Şi-a făcut un "fix" hamac..
Şi-o să-l trag chiar de ureche.
Că mă bântuie cu sârg
Şi-mi propune chiar şi-un târg:
El să uite ce-urmăreşte,
Eu să tac precum un peşte
Şi să nu-l dau în vileag...
Să mă fac chiar că mi-e drag...
Nici nu ştiu ce, cum să fac...
El se bâţâien-n hamac,
Strigând cât il ţine gura
Că-mi încurcă-mpletitura
... Gândurilor ce ma bat!

19 Noiembrie 2009, 12:00 AM
__________________________________________________

[ JOC ]

Descopăr, pas cu pas, tăcerea
Ce-apasă pe tot ce-nconjoară,
Încerc să descopăr în toate, plăcerea,
Ca relele prea mult să nu doară.
Zâmbesc şi mă joc printre clipe,
Adun în palmă apoi pufăi... risipe!
Îmi râd de durere şi de al sortei nesaţ,
Te mângăi tandru, apoi te iau de braţ,
Alături de tine păşesc spre neant,
Aş vrea să te-ajung..
dar eşti puţin cam... înalt!


Marti, 13 iulie 2010
_____________________________________

[...]

Stau tristă-ntr-un cotlon de suflet,
privesc în golul neantului amăgitor,
pocnesc uşor din degetul acuzator
şi-mi cert în şoaptă
iubirea într-un cântec!
Am vrut oare prea mult de la Divinitate?
Am făcut oare prea puţin pentru a merita?
Am îndrăznit oare să văd în oglindiri, perfectiunea?
Am refuzat să văd real,
ca să îmi pot imagina???
Mă-ntreb legând în şir lacrimi, perle sidefii,
privind în lungul drumului încă nestrăbătut.....
Hm!....
Există, oare, un capăt undeva???
Există urme cum că ar fi cunoscut???
Trăire de vis cu iz de amăgire,
floare de colţ pe-un chip imaginar,
costum de carnaval pe-un biet umăr de păpădie,
strivită-n tristeţe
'ntre file îngălbenite de ierbar.

Data: necunoscută (o dată oarecare din calendar)
Ora: târzie în noapte
Autor: Floare galbenă de mirişte

Bine ai revenit , Carmen,
Marius

Multumesc de calduroasa reprimire, Marius!

Bine ai revenit, Papadie! Ce placere sa te recitesc!

- Prieten drag -

Plouă... Bat picuri în geam, timidă ploaie de vară,
Este târziu şi te caut, în gând, prin jur şi pe-afară,
Sunt tristă, am nevoie de-o vorbă, de-un gând, şi de şoapte,
Întind o mână, te caut, dar… Doamne, dar cât eşti de departe!

Mai spune-mi o dată că, zâmbesc frumos,
Mai spune-mi o dată că, recit dumnezeieşte,
Mai spune-mi o dată ca te întorc pe dos,
Când sufletu-ţi cu mine vorbeşte…

Mai spune-mi o dată că soarele răsare din mare,
Şi că apune spre seară, după creste, în zare,
Mai spune-mi o dată că viaţa e atât de frumoasă,
Şi că, dacă vrem, lumea poate fi într-o zi a noastră…

Mai spune-mi o dată că ciocolata nicicum nu-i gustoasă
Ca să nu ma tenteze-ntr-o zi să ţi-o fur de pe masă,
Mai spune-mi o dată “ba să mă iubeşti pt asta,
Că merit, sunt cald, sunt falnic, sunt un domn” şi… basta!

Mai spune-mi o dată că nu eşti unul, ci doi,
Mai spune-mi o dată că nu putem fi amândoi,
Mai spune-mi o dată, altfel nu pot pleca spre-altă gară
Fără să stric ce-ai construit în atâţia ani, cu migală…

Mai spune-mi ce vrei, ce crezi ca mă’nalţă,
Mai spune-mi o dată, încă o dată, în faţă,
Mai spune-mi o dată să pot să înţeleg,
Să pot să mă iubesc şi să nu ma mai neg…

Sunt vorbe din suflet, transmit doar ce simt,
E adevărul, ştii bine, nu vreau să te mint,
E-acel “dute-vino” de care de-o vreme te temi,
Acel “ce vrei de la mine?... ba mă alungi, ba mă chemi”

Nici eu nu mai ştiu şi asta mă doare,
Principiile-mi sunt căzute la picioare,
Să pun piciorul, să le calc, să zdrobesc?
Mai puţin raţională să fiu, mi-ai spus, mi-amintesc…

Ce vreau de la mine?... Ce vreau de la tine?
Să plec aş vrea însă ceva mă reţine,
Aş vrea ca pe nici unul din voi doi să rănesc,
Mă reţine însă acel spus de tine “şi eu te iubesc”

Mai spune-mi o dată că zâmbesc frumos,
Mai spune-mi o dată că recit dumnezeieste,
Mai arată-mi o dată cum să mă ridic de jos
Să pot zâmbi când soarele mă trezeşte

... prieten drag!

CCM
Buzau, 14 Mai 2013, 02:18 AM



SIMBOLURI

Sunt astre ce-au lucit pe boltă,
Simbol al iubirii, însirate-n mărgele,
Uitate 'nsă 'ntr-un colţ de-amintire,
Sfârşesc strivite-n pulbere de stele!

Sunt gânduri ce străbat o lume,
Sunt aminitiri ce azi răzbat,
Un pumn de praf depus pe-albume,
Foi galbene pe-al sufletului raft.

Sunt vorbe de toamnă,
Sunt gânduri în ploi,
Sunt nostalgii care îndeamnă
La vise nesfîrşite-n doi.

Sunt frumuseţi în strai de-aramă,
Sunt zîmbete pe chipuri dragi,
Sunt lacrimi care astăzi spală
Tristeţi din sufletele largi.

Sunt flori ce au strălucit în viaţă,
Simbol al iubirii-oferite în dar,
Uitate, 'nsă 'ntr-un colţ de-amintire,
Sfârşesc strivite'ntre file de ierbar!

CCM, Buzău, 02.10.2013




- In noapte -

Miroase a praf si pustiu in cafeneaua veche.
Doar doi musterii intr-un colt mai umbrit,
O muzica surda se cuibareste-n ureche
Iar in vechea pendula pana si timpu'-a-ncremenit.

Un gand imi zburda nauc prin cafeneaua veche,
Din grinda un paianjen se lasa s-alunece-ncet,
Gandesc sa-l ajut sa-si gaseasca pereche
Dar gandu-mi in plasa-i s-a prins si-i inert.

E-o liniste de taina in cafeneaua veche
Doar scandura podelei mai da cate-un semn
Doi lilieci nocturni in podina-au pus de-o veghe
Si-astepta primavara sa iasa din consemn.
Miroase a praf si pustiu in cafeneaua veche!


[b][b]CCM, Buzau, 26.02.2017, 03.00[/b][/b][color="#008000"][/color]