MANIFESTUL sau REVOLTA RASULUI

Fratilor, suntem in stare grava de razboi!
Nedeclarat…dar stim cu totii ca in aer este-o lupta… O lupta crancena, pe viata si pe moarte!
Dusmanu-i crunt, puternic si hain. Si se-ascunde-oriunde.
As putea fi eu dusmanul, sau tu, sau noi toti laolalta. Sau crancenul dusman e propria viata.
Ori visul neimplinit ne tortureaza…
Dorinte neimplinite, sperante innabusite…s-au adunat toate-ntr-o ciurda si s-au localizat in pumnul strans de ciuda. Sunt toate forte-ascunse ce vor sa ne extermine cu un atac nedrept
Si noi nu stim cu ce sa-i tinem piept.
Dar eu va spun ca rasul, rasul e-ntelept!
Sa radem, dar, cu gura pana la urechi, de neputinta noastra si a tuturor!
Sa ne luam de mana cu vulcanii spre a erupe impreuna , cu hohote rostogolite pe poale de abis…
Sa radem cu spume! Cu spume de valuri turbate ce se izbesc de stanci inversunate-n inertia lor.
Sa tunam cu hohote ce rup baierele cerului, ce se-ntuneca-a furtuna mereu deasupra noastra!
Sa cutremuram pamantul si sa derutam cu rasul nostru timpul!
Ca sa topim materia din noi cu hohote de ras puternic, ras coruziv.

Vom rade de ras, vom rade de plans!…
Vom rade fara motiv, spre a imparati in vesnicie in taramul afectiv .
Spre-a ajuta cu rasete emotia sa creasca . Si precum femeia sa se implineasca!…si-apoi sa se-n-multeasca.!
Vom celebra triumful a ceea ce a fost si nu mai poate fi schimbat.
Si gloria asupra fricii de a fi!
Fericiti ca timpul nu ne-a inspaimantat, iar noi nu ne-am doar intamplat!
Haideti sa pasim fara sfiala, lasand in urma viitorul si privind tinta spre trecut- singura strada de facut.
Sa ne-ndreptam spre pantecul matern, la starea de gratie; singurul paradis care trebuie cucerit e acolo unde-am fost ceea ce-am devenit.
Vom rade de noi insine, ce prea cu usurinta ne-am ucis amintirile si prea cu graba ne-am smuls din matca sufletului.
De tributarii viitorului, sclavi idealului de-a deveni , in dauna prezentului a fi..
De robi, de vitele ce trag in jugul dorului de maretie.
De biruinta lor imaginara si rasul lor schimbat in ranjet. Surasul in grimasa…
De cei ce se neaga cu inversunare si se refuza singuri.
De cei ce se ascund,
De cei ce-ncearca
Si de cei ce reusesc,
Sa nege pana si cuvintele ce le-au rostit in gand!
De infricosatii de ridicol, care trudesc in slujba realitatii, crezand c-o pot supune dupa plac.
Instrainati de propriul glas, de propriul sange . Ce urla-n vene in disperarea lui de-a curge…
De cei ce se-haiteaza cu mintea, pentru a rapune sufletul
Si cauta sa umble cu ratiunea-in cardasie, spre-a se opune firii…
De cel ce face parte din intreg , uitandu-se pe sine.
Si-si domina imparatia gandurilor , infometandu-si inima cu amagele
Vom rade de cei carora le este frica sa se daruiasca pana la capat si se ofera doar pentru un timp…
De cei ce se retrag,
De sceptici si lucizi
De realisti si-oportunisti.
De incostienti,
Dar si de cei prea inteligenti.
Sa radem de curajul bun, ce-l au unii, de-a nu avea un curaj nebun.
De lasii la jumatea drumului, ce n-au avut curajul de-a fi lasi de la-nceput.
De cei ce-ntotdeauna stiu ce vor si vor intotdeauna totul.
De cei ce-alearga si de cei ce scapa.
Si nu sunt niciodata tristi… si daramati …si rupti de viata…
De-nvingatori!!!
Sa galgaim de ras pe seama vanzatorilor de iluzii, ce coplesiti de foame se infrupta din propria lor marfa.
Mananca pe ascuns, dar se murdaresc pe la gura!

Sa radem de plansul, ce cu lacrima spera s-amusine durerea care turba-n lant. Caci unica speranta e rasul dezmatat!
Hai sa radem de tine!
Si de mine!
Si de toti cei ce cu plansul si-au ingropat in suflet rasul.
Rasul divin pe seama nimicniciei, care cu lacrimi viseaza sa cumpere vesnicie…