Incurajat sau mai degraba impulsionat de evenimentele de pe pietele financiare din ultima vreme, am decis sa imi fac timp pentru a imi exprima niste idei pe care le aveam mai demult cu privire la sistemul economic actual. Voi incerca sa scot in evidenta problemele pe care le vad eu in sistem si voi incerca sa argumentez de ce consider ca este un sistem pagubos.
Elementul central al unui sistem economic este profitul. El este prezent in orice forma de organizare economica (inclusiv in economiile centralizate) dar este mult mai vizibil si cu impact mult mai mare in economiile de piata. De fapt profitul este principalul factor care mobilizeaza capitalurile. Profitul este motivatia oricarui intreprinzator de a concepe si de a implementa un sistem de producere si furnizare de bunuri si/sau servicii.
Dar de la profit incep si problemele. Oamenii sunt lacomi. Trag de economie la maxim pentru a-si atinge scopurile adica pentru a-si maximiza profitul. Pentru ca elementul central este profitul si prioritatea numarul 1 a oricarei intreprinteri este maximizarea profitului apar tot felul de efecte secundare de cele mai multe ori daunatoare, in special despre aceste efecte secundare as vrea sa vorbesc.
Unul dintre efectele secundare este "consumul". Nu e nimic grav sa consumi atat cat ai nevoie. Problema apare atunci cand "consumi" mai mult decat ai nevoie sau faci risipa. In goana dupa profit, intreprinzatorii au invatat sa existna limitele nevoilor, sa creeze (a se citi, sa induca) noi nevoi sau sa creeze dependenta de anumite produse, determinand consumul lor periodic.
Citeam undeva un articol (nu am timp sa il caut acum) in care se spunea ca o crestere a productivitatii muncii sau a eficientei utilizarii unei resurse, nu va duce la un consum mai redus al acelei resurse ci dimpotriva, va spori consumul. Si tind sa ii dau dreptate. De exemplu daca se reduce consumul unui motor, iar acesta va da randament mai mare cu consum mai mic de combutibil, oamenii nu se vor multumi sa economiseasca banii pe combustibil si se vor plimba mai mult cu masina, consumand in final mai mult combustibil.
Observ in jurul meu ca traim pentru a consuma. O cafea la o cafenea costa 10 lei!!! Daca ai bea aceeasi cafea acasa probabil ca te-ar costa nu mai mult de 50 de bani (si asta daca iti iei o cafea scumpa si o prepari la un aparat casnic energofag). Si totusi lumea da banii pe cafeaua de la cafenea, pentru a socializa, pentru a iesi in lume.
La fel cum lumea da banii pe haine. masini sau vile de fite tot din acelasi motiv, pentru a impresiona pe altii, pentru a iesi in fata. Iar aici este locul unde majoritatea intreprinzatorilor speculeaza si produc profituri imense. Nu am facut un calcul, dar daca s-ar elimina toate fitele si toate profiturile unflate si daca toata lumea ar trai decent si ar consuma cat are nevoie, cred ca viata ar fi de cel putin 10 ori mai ieftina.
Ma opresc aici, pentru ca mai am alte treburi, dar promit sa revin.
E deschis la comentarii

O afirmatie foarte transanta si, din pacate, fundamental gresita care reprezinta un bias fata de sistemul economic actual. Daca traiai in antichitate fara indoiala iti incepeai discursul cu "elementul central al unui sistem economic este sclavia" si ai fi avut la fel de multa dreptate atunci precum ai si astazi.

De fapt elementul central al oricarui sistem economic este altul: satisfacerea intr-o masura mai mare sau mai mica a nevoilor celor care fac parte din sistemul social asociat lui. Oamenii muncesc si participa la economie. Munca lor se transforma in bunuri si servicii care mai apoi sunt redistribuite dupa un algoritm oarecare (care depinde in mare masura de cine are puterea de a decide cum sunt redistribuite) cu scopul de a servi nevoile oamenilor.

Nicaieri aici nu apare ideea de profit sau ideea de sclavie pentru ca ele sunt doar mijloace prin care o anumita categorie sociala detine si retine puterea de redistributie a bunurilor si serviciilor in folosul propriu si spre dauna altora.

Si de altfel nici in continuare nu ai dreptate cand spui ca el (profitul) este prezent in orice forma de organizare economica. Iti pot da exemple: indienii americani aveau o forma de organizare economica bazata pe daruri. Aveai surplus, daruiai altora care nu aveau. Si reciproc. Sau, mai simplu, formele de organizare economica bazate pe vanat/cules. Acolo ideea de profit nu exista pentru ca nu te ajuta cu nimic sa ai mai multe mere sau mai multi pesti decat poti manca.



Asta e o axioma a liberalismului si neoliberalismului. Mi-ar placea sa te aud cum justifici ca profitul este motivatia si nu altceva si cum explici paradoxul pe care Marx il indica in manifestul comunist: desi profitul e vazut ca fiind motivatia, totusi 90%-95% din cei care participa la activitatea economica nu obtin profit, ci salariu sau, in cazuri extreme, nimic, doar subzistenta. Deci iata un factor mai motivant decat profitul: NEVOIA de a avea ce manca. Si am subliniat nevoia pentru ca ne intoarcem la confuzia ta initiala in ceea ce priveste scopurile activitatii economice.

In primul rand imi cer scuze pentru ca au aparut doua topicuri identice... Nu stiu cum s-a intamplat. Nu asta era intentia mea. Dar iata un exemplu de risipa
Rog moderatorii sa il inchida pe celalalt si sa continuam discutia aici.

Mutulica, daca nu te superi iti voi raspunde aici


Sa nu cadem in extrema cealalta. A avea o viata mai ieftina, nu inseamna neaparat a te zgarci la diverse lucruri, nici macar nu ma refeream la bani (pentru ca banii sunt o alta mare problema a sistemului economic actual despre care voi vorbi ulterior) ci ma referam la efortul necesar pentru a-ti satisface o nevoie. Vezi ce zice catalin, ca zice foarte bine, a anticipat putin ce vroiam eu sa spun, ar are dreptate. Daca acuma un om obisnuit sa il numim "omul mediu" ar avea nevoie sa spunem (exemplu arbitrar) de 10 ore de munca pentru a-si asigura hrana pe o saptamana, intr-un sistem economic ideal in care distribuirea resurselor s-ar face altfel si din care ar lipsi profitul, probabil ca "omul mediu" ar trebui sa munceasca doar 1 ora pentru a-si asigura hrana pe o saptamana. Cam asta am vrut sa spun.
Mie personal nu imi convine ca eu sa muncesc 9 ore in plus pentru a avea o viata decenta, doar pentru ca Monica Columbeanu (scuzati cacofonia) sa isi plimbe curul in masini scumpe imbracata in haine scumpe etc. 80%-90% din munca (efortul) depus de un om mediu este pentru altii (foarte putini la numar) si doar 10-20% pentru el.

Faptul ca femeile isi doresc ceea ce isi doresc este pentru ca fac parte din acest sistem. Pentru ca au fost educate in acest fel. Si oricum nu toate sunt asa.

Catalin, ce pot sa spun, decat ca in mare parte ai dreptate. Cred ca am exagerat la inceputul postarii, gandindu-ma mai mult la sistemul economic actual. In care in mod evident elementul central este profitul. Dar nu ce am spus la inceputul postarii este important ci important este ceea ce urmeaza. Si anume faptul ca urmarind profitul cu orice pret, diversi agenti economici prejudiciaza economia in ansamblul ei si vietile a miliarde de oameni luati fiecare in parte.


Sunt intru totul de acord aici. Cel putin la nivel teoretic asa ar trebui sa fie, si orice algoritm de redistribuire a resurselor sa fie gandit si aplicat in scopul satisfacerii acelor nevoi. Problema apare atunci cand algoritmul este viciat. Sistemul actual pare a avea cateva vicii, pe care eu mi-am propus sa le scot in evidenta in aceast topic, poate si cu ajutorul vostru.


Este un sistem foarte interesant. Probabil inaplicabil in zilelel noastre, pe mentalitatile actuale, dar cred ca ar fi un sistem mult mai sanatos decat cel actual.


Pai arata-mi un intreprinzator care va mobiliza capitaluri de miliarde de dolari doar pentru un salariu de cateva mii, cu siguranta urmareste un procent din profit. Cam asa sunt 99% din afacerile lumii capitaliste. In economiile centralizate statul este cel care urmareste profitul (cei care detin puterea) si e cam acelasi lucru. Se mobilizeaza capitaluri, se cauta resurse, se organizeaza, se planifica cu un scop, acela de a obtine profit.
Faptul ca marea majoritate a oamenilor angrenati in sistem nu obtin profit ci salariu este un alt viciu al sistemului (fie el capitalist sau comunist) practic este o alta forma de subjugare a oamenilor, iar capitalismul din tarile avansate economic au dus consumul la paroxism legand practic oamenii de "statutul de salariat" pe viata. Sunt putini cei care scapa si ajung in randul celor care controleaza capitalurile. Si e bine ca e asa. Pentru ca daca ar fi mai multi cei care raman in urma ar fi "biciuiti" din ce in ce mai tare.


Dar eu nu fac nicio confuzie in privinta scopurilor activitatii economice. Penteu un intreprinzator mic sau micro evident ca scopul principal este acela de a avea ce manca, de fapt cam de aici porneste totul. De asta vrei salariu sau profit, ca sa poti sa iti satisfaci nevoile. Doar ca la un moment dat profitul devine un scop in sine. Apare lacomia. Oamenii vor sa acumuleze, sau pur si simplu sa isi satisfaca nevoi mai "rafinate"...
Cel putin asa este la ora actuala daca ne uitam in jurul nostru.
Daca facem o comparatie intre anii 1900 si perioada actuala, constatam ca nevoile oamenilor au crescut de cateva ori. Au aparut produse si servicii noi, au aparut si nevoi noi. Oare cati oameni se duceau la masaj in 1900? Sau cati oameni faceau fitness? Sau cati oameni mergeau la terapeut? Sau cati oameni navigau pe internet....
Iar numarul de produse si servicii noi este in continua crestere. E drept ca mai sunt si produse care nu se mai consuma acum si se consumau in 1900, dar cele mai multe sunt doar inlocuite, nu au disparut in intregime.
Oare ce a determinat aceasta explozie tehnologica ce a implicat automat o crestere a nevoilor? Eu cred ca tot profitul. Cel putin in revolutia industriala asta a fost. Daca ne uitam la Ford de exemplu sau la multi alti inovatori... scopul lor a fost cresterea profitului.
Pe termen scurt e bine. Se simte prosperitatea, consumul stimuleaza productia, care la randul ei pompeaza venituri in buzunarele oamenilor, ceea ce stimuleaza consumul etc. Doar ca apare o problema. Se ajunge la un punct in care totul se umfla artificial si se umfla pana face poc. Si cand face poc lucrurile se reaseaza. Adica cei care au stiut ce sfori sa traga au de castigat (acumuleaza bogatie) in timp ce marea majoritate (adica noi oamenii de rand) trage ponoasele.
Mai este ceva. Risipa. Un consum galopant de resurse inseamna risipa in opinia mea. Resursele planetei sunt limitate. Continuand sa consumam in ritmul asta sau din ce in ce mai accelerat vom ajunge in final sa nu mai avem ce consuma. Nu ma refer neaparat la petrol, ci in general. Cu cat o resursa se consuma mai repede, cu atat va fi necesar un efort mai mare pentru a o extrage din natura si implicit un disconfort mai mare pentru oamenii angrenati in extragerea ei.
In opinia mea, in prezent se face risipa de resurse. Si oamenii consuma mai mult decat au nevoie in realitate.

Pai cred ca asta e evident, nu? Daca te-ai straduit atat sa ne convingi ca cei care isi urmaresc profitul cu orice pret ne prejudiciaza pe noi ceilalti mi se pare ca ai facut un efort mult prea mare.



Nu stiu de unde ai tu siguranta asta. Dar sa stii ca afisarea sigurantei nu tine loc de argument.

Si daca tot m-ai pus sa iti arat, iti dau exemplul NASA care n-a mers niciodata decat in pierdere si care, totusi, e indispensabila si mobilizeaza capital de miliarde de dolari.


In alta ordine de idei, eu sunt de acord in mare cu ce sustii tu aici. E adevarat, se face risipa de resurse. Si e adevarat, oamenii consuma mai mult decat au nevoie in realitate. Dar intrebarea cheie este "cine decide cat au oamenii nevoie in realitate?". Liberalistii spun "lasam piata sa decida". Comunistii spun "statul stie mai bine". Sociologii spun ca nevoile oamenilor nu sunt ceva independent si obiectiv ci sunt foarte dependente de mediul social. Daca esti vanator-culegator ai alte nevoi decat daca esti din New York. Si atunci... ce facem? cum decidem?

Consumul de lux sau consumul de prestigiu nu dau un sens goanei după profit. Ele pot apărea ca motivaţii în perioadele de relaxare, ele sunt un mesaj pentru cei care gândesc la fel, dar de fapt omul de afaceri crede în sistem, crede că faci cel mai bine dacă alergi după profit. Profitul este un fel de Dumnezeu pentru el. De fapt este vorba de setea de putere, cândva se investea în armate, se plăteau favoruri lui Dumnezeu, acum se investeşte în capital, pentru avea o creştere de capital, adică profit, pentru că acel capital este o putere care îţi permite să impui comportamentul, munca altora, să impui respect şi admiraţie. Este simpla nevoie de a fi "bine văzut". Cei 95 % salariaţi îl susţin pe profitor pentru că de fapt cred şi ei în sistem, chiar dacă doar platonic.

Sistemul capitalist nu are cum să dureze la infinit pentru că mediul natural este secătuit, distrus, pentru că în multe privinţe natura umană este pervertită. Nu îmi dau seama ce va urma. Mă gândesc că şi în antichitate se investea averea în mijloace de producţie, dar nimeni nu observa că este ceva de mare viitor. Poate că şi acum sunt mici activităţi de viitor cărora nu le observă nimeni potenţialul de a se impune. Esste adevărat că sistemul capitalist s-a impus nu neapărat pentru faptul că cel medieval se îndrepta către o catastrofă. Să sperăm că şi capitalismul va fi înlocuit din cauze ţinând de natura omului, de evoluţia internă a omenirii, fără a ne apropia prea mult de apocalipsă.

Catalin,
Nu tin neaparat sa dezbat problema profitului pe acest topic, pentru ca nu asta era ceea ce vroiam sa dezbat. Este evident ca majoritatea activitatilor economice sunt dezvoltate avand ca principal obiectiv obtinerea de profit. Nu vad de ce as argumenta un fapt evident.
NASA este o organizatie care are la baza alte obiective principale decat obtinerea de profit si chiar daca desfasoara anumite activitati cu caracter economic, principala "calitate" a acestei organizatii este consumul mare de resurse si nu producerea, respectiv prelucrarea lor. Oare de unde vin banii pentru finantarea proiectelor NASA? N-am studiat, dar probabil ca o mare parte din bani vin de la bugetul statului, adica de la contribuabili. Bani care intra in final in buzunarele diversilor intreprinzatori interesati de ce? de profit.
Ce beneficii aduce NASA pentru guvernul SUA si pentru poporul american in general? Pozitia de superputere mondiala (afecteaza profitul diversilor intreprinzatori in mod substantial), prin diversele descoperiri si explorati, SUA isi face reclama si isi consolideaza pozitia de superputere, pe de alta parte diverse progrese stiintifice rezultate din cercetari finantate de NASA sunt apoi folosite de catre alti agenti economici. Eh, evident ca exista si curiozitatea de a explora spatiul si de a afla diverse informatii noi despre universul nostru, dar nu putem nega faptul ca NASA muta o parte din banii contribuabililor in buzunarele unor intreprinzatori care urmaresc profitul.
Iar daca o organizatie nu obtine profit in toata perioada sa de existenta, nu inseamna automat ca cei care au fondat acea organizatie nu urmaresc (sau nu urmareau) profitul in momentul ain care au fondat-o.

Eu consider subiectul "profit" un subiect incheiar si ma pregatesc sa trec mai departe la alte subiecte interesante.

Daca adopti panta asta poti de la inceput sa zici "ce zic eu e evident, ce zic ceilalti e evident gresit" si gata, nu mai avem nevoie de nicio dezbatere. Ne spui tu adevarul si noi stam cuminti si ingurgitam de la maestru.

Pentru mine este evident contrariul, anume ca obtinerea de profit este ceva lateral o "gaselnita" a modernitatii, o unealta economica, nu un obiectiv. Si, spre deosebire de tine, nu am zis "e evident si nu vad de ce as argumenta" ci chiar am adus argumente. Am spus ca activitatea economica exista din cele mai vechi timpuri, de cand oamenii au fost capabili de comunicare si de conlucrare. A existat atunci cand motorul economiei era vanatul/culesul, a existat atunci cand motorul economiei a fost sclavia, a existat, cel putin ca teorie daca nu si ca practica, si sub forma unei centralizari comuniste a puterii de redistributie si exista si sub forma de economie de piata condusa de dorinta de profit. Dar a spune "activitatea economica are ca scop obtinerea de profit" este un anacronism si un etnocentrism grosolan. Faptul ca plusezi cu "si este si evident deci nu trebuie sa argumentez" nu face pozitia ta cu nimic mai solida.



NASA investigheaza spatiul cosmic si produce foarte multe resurse de cunoastere. Resursele astea nu se pot concretiza, cel putin pe termen scurt, in profit. Poate peste cateva zeci/sute de ani cunoasterea produsa de NASA ar putea fi folosita, sa zicem, pentru operatiuni miniere pe asteroizi dar nicio banca nu ar da miliardele de dolari necesare NASA pentru speranta unui viitor de peste o suta de ani cand si-ar recupera, poate, banii. A spune ca NASA nu produce resurse, doar consuma, este o incercare de a "castiga" dezbaterea lucrand fin la definitii. Sigur ca poti sa definesti resursele, economia si nevoile astfel incat sa excluzi resursele care nu produc profit si nevoile care nu sunt satisfacute in urma profiturilor. Dar, ciuntita astfel, economia isi pierde sensul general initial.

NASA este o organizatie care desfasoara activitate economica, consuma resurse materiale si produce resurse de cunoastere. Satisface multe nevoi de cunoastere ale oamenilor. NASA nu obtine si nu poate obtine in viitorul apropiat profitul necesar paradigmei capitaliste de organizatie. Succesul pe care NASA il are, insa, este perfect explicabil daca renuntam sa gandim in paradigma capitalista si revenim la ideea de baza a satisfacerii nevoilor umane.

Si in epoca vanatorii si a culesului si cu atat mai mult in epoca sclavagista sau in evul mediu se urmarea profitul. Proprietarii de sclavi, proprietarii de pamanturi, vanatorii sau culegatorii, isi valorificau marfa prin comert si incasau un venit. Parte din acest venit o preprezentau cheltuielile, iar o alta parte era profit. Putem concluziona ca de cand a aparut comertul a aparut si profitul. Iar comerciantii dar si proprietarii de resurse urmareau obtinerea lui.
"Gaselnita" vremurilor moderne tine probabil de anumite reglementari in ceea ce priveste determinarea profitului si impunerea unor norme. In rest nu vad diferente intre intreprinzatorii de acum si intreprinzatorii din antichitate. Si unii si altii urmeareau profitul. Doar mijloacele de obtinere erau diferite.

Daca "cunoasterea" pe care o produce NASA este o marfa, atunci este o activitate economica. Daca nu este o marfa si nu o cumpara nimeni, atunci nu este decat consum de resurse. Este irelevant daca urmaresti sa obtii profit imediat sau peste 1000 de ani. Tot profit se numeste. Eu vorbeam despre intreprinzatori care urmaresc profitul, iar intreprinzatorii sunt persoane fizice, oameni. Ei stau la baza oricarei organizatii. Nu vorbesc despre organizatia in sine. Nu poti motiva organizatia ci oamenii care o alcatuiesc. In spatele oricarui document care aproba mobilizarea de capital stau oameni ai decizii.

Nu fug de dezbatere, dar nu vreau sa imi consum energia pe aceasta dezbatere inutila. ci vreau sa trec mai departe, treaba cu profitul era doar o introducere. Si ti-am dat dreptate. Nu profitul ar trebui sa stea la baza unui sistem economic, dar din pacate, in zilele noastre asa este si nu doar in zilele noastre ci din timpuri stravechi.

In America orice se face e activitate economica (arta, stiinta, armata, etc).

nu merge... nu functioneaza exemplul asta in nici o societate. poti sa spui ce vrei dar si la comunisti, si la capitalisti, si la eglitaristi, si la misa, oriunde vrea muschii tai, un fund tare, pus la locul lui, cu doi craci interminabili si tzitze atragatoare, cu putin creier se vor descurca si vor munci la fel de putin pentru la fel de mult
e un concept economic stabilit mai degraba de Freud decat de Marx, si oricat s-ar bate moneda pe sa dea fistecare cat duce, si sa isi ia cat poate, nu o sa isi ia decat iri din monica cat poate pentru ca el marca banul. ar mai fi varianta in care muschii si creierul lu matale sa o convinga pe moni sa plateste serviciile ...

pentru ca hormonii nostri sunt cei ce ne ghideaza lacomia si de sex si de bani. asa ca orice sistem economic s-ar inventa, o sa vina unul cu hormonii grei si o sa il bullshituie big time. iar caritasurile, si inventiile financiare de tip piramidal, spiral, elicoidal sau cum or mai fi o sa tot apara si o sa tot ia de la fraierii mici sa dea la desteptii mari.

Eu as desfiinta atat banii cat si sistemul bancar.
Ce s-o putea pune in loc?!

Suflet sau... sufletul

Nu e o idee prea inteleapta. Eu, de exemplu, lucrez in IT, scriu cod. :-) Daca nu ar exista bani cum ar trebui sa procedez ca sa am ce manca? pai ar trebui sa gasesc un brutar care are nevoie de un program, sa i-l scriu si el sa-mi dea paine la schimb. Mi-ar mai trebui un vanzator de legume care are nevoie de un program, i-l scriu si lui, primesc ceva legume. Dup-aia as avea nevoie de un arhitect si un constructor ca sa am si eu o casa in care sa stau. Le scriu vreo 500 de pagini de cod si ei imi construiesc impreuna o casa.

Mai probabil, insa, as muri de foame sau de frig inainte sa se intample scenariul de mai sus. In acelasi timp, alti oameni care chiar ar avea nevoie de programele mele nu ar putea beneficia de ele pentru ca nu m-ar putea hrani/imbraca. Banii sunt modalitatea naturala de a marca intr-un mod acceptat social capacitatea unui om de a-si satisface nevoile. Daca nu ar exista aceasta marca acceptata social atunci ar fi foarte complicat pentru oricine sa isi satisfaca nevoile de baza. Nu as mai putea face IT, ar trebui sa ma duc sa-mi culeg mancarea singur si/sau sa vanez/pescuiesc. Si probabil ar trebui sa-mi fac singur un cort si un foc cu lemne pe care le-am taiat singur pentru a ma incalzi. Banii fac posibil schimbul de tip "ok, am nevoie de programele tale. la schimb, iti ofer X capacitate acceptata social de a-ti satisface nevoile" cu care pot sa ma duc la piata si sa zic "am nevoie de aceste legume. la schimb iti ofer Y capacitate acceptata social de a-ti satisface nevoile". A desfiinta banii inseamna a desfiinta capacitatea acceptata social de a iti satisface nevoile. Altfel spus, ar insemna sa negi oamenilor (sau sa nu recunosti) capacitatea lor de a-si satisface nevoile. Intrebarea "ce putem sa punem in loc" e fara sens. Orice alt obiect fizic ai pune in locul banilor, functia sociala ar trebui sa ramana neschimbata, anume sa se constituie intr-o marca acceptata social a capacitatii satisfacerii nevoilor individuale. Ori in momentul in care ceva, orice, are functia aia, automat va avea si restul de "defecte" pe care le au banii astazi.

Da, asta ar fi o varianta prin care se pot elimina banii...
Ca sa iau exemplul lui Catalin, faci programe cat poti si dai la cei care au nevoie (fara sa ceri ceva in schimb) pur si simplu pentru ca tu poti si pentru ca ei au nevoie. Altii planteaza cartofi, coc paine, produc energie etc si dau la cei care au nevoie, inclusiv lui Catalin, chiar daca Catalin nu le da nimic.
Nu mai e nevoie de bani in acest caz, este nevoie doar de incredere in oameni, devotament, suflet, lucruri dintr-astea.
Dar pana asa ajungem la un astfel de nivel, mai avem de lucrat.

Iar eu am nevoie de mai multa paine decat Catalin, daa? Mie sa-mi dea dublu!

Eu nu cred ca ar functiona sistemul. Chiar si cu oameni binevoitori care nu s-ar sustrage de la obligatii. Banii sunt si un mijloc prin care se regleaza cererea si oferta. In sistemul descris de tine nu-i exclus sa ai supra-productie de programe si sub-productie de paine, de ex., pentru ca nu ai nici un mecanism care sa regleze oferta de programe si de paine cu necesarul. Anunti ca ai nevoie de un program anume, si maine il primesti de la zece binevoitori; anunti ca ai nevoie de o paine, si nu primesti niciuna, pentru ca brutarii binevoitori l-au epuizat pe toate pana sa ajunga la tine.

La ce iti trebuie paine dublu? Mananci mai mult decat Catalin? OK! Daca insa o iei doar ca sa o arunci sau ca sa faci specula cu ea, nu e ok.

Abis, ai dreptate, dar asta se poate intampla doar daca nu exista suficienta capacitate de productie pentru paine si exista prea mare capacitate de productie pentru programe. Ar putea insa sa existe un organism central care sa planifice si sa prognozeze cererea pe o anumita perioada de timp si in functie de asta sa acorde licente pentru diverse activitati.
Prin urmare, daca s-a aduna prea multe cereri pentru programatori, acestia ar fi redirectionati catre alte domenii de activitate unde exista deficit de munca.

Pe de alta parte ma indoiesc ca banii regleaza ceva in economie. Cel mult pretul produselor regleaza raportul cerere/oferta in sensul ca unii oameni sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru anumite produse si vor consuma produsele acelea, iar altii nu sunt dispusi sau nu isi permit sa consume anumite produse si atunci renunta sa mai consume, iar cererea scade pana la nivelul ofertei. Este totusi un mecanism destul de primitiv de reglare a pietei. In era informatiei si a internetului pot fi concepute mecanisme mult mai performante de echilibrare a raportului cerere/oferta evitand pe de o parte renuntarea la consumul unor produse cu pret prohibitiv (desi sunt absolut necesare), iar pe de alta parte evitarea supraconsumului de produse inutile.

Ce imi imaginez eu este o imensa baza de date (sau mai multe baze de date corelate intre ele) in care se aduna toate nevoile (cererile) oamenilor de pretutindeni, iar niste oameni destepti (ajutati de calculator) modeleaza un sistem economic in functie de acele nevoi si planifica pe termen lung productia (oferta) pentru a corespunde cat mai fidel cererii.

Vezi ca una este prognoza - adica incercarea de anticipare a ceea ce va urma, si alta este planificarea - adica incercarea de normare a ceea ce va urma. Ori faci prognoza si estimezi de cata paine va fi nevoie anul viitor, ori faci planificare si stabilesti cata paine se va produce anul viitor. In ambele cazuri poti gresi: ori realitatea nu corespunde prognozelor, ori planificarea nu corespunde realitatii.

Da-mi voie sa am dubii cu privire la eficienta planificarii cererii.

Banii sunt mijlocul prin care cererea si oferta intra in contact, si astfel - prin intermediul pretului - se regleaza una pe alta.

Ti se pare ca prin astfel de baze de date imense ar fi mai simplu?

M-am exprimat eu gresit. Ma refeream la prognozarea cererii si planificarea ofertei in functie de cererea prognozata. Iar prognozele pot fi destul de precise, tinand cont ca se bazeaza pe solicitarile oamenilor.


Nu banii, ci piata este mijlocul prin care cererea si oferta intra in contact, banii doar faciliteaza schimbul de produse. Pentru ca dupa cum spune Catalin, intr-o economie complexa este dificil sa faci troc.
Sistemul propus de mine elimina complet schimbul. Iar daca nu mai ai schimb nu mai nevoie de bani


Nu stiu daca e neaparat mai simplu, dar cred ca ar fi mai precis si cred ca s-ar elimina pe de o parte risipa de resurse, pe de alta parte frustrarea pentru ca nu ajungi la produsele dorite, iar efortul pentru satisfacerea unei nevoi ar fi mult diminuat.

Pierzi productivitatea la greu tot fataindu-i de colo, colo.


Si mai pierzi din vedere factorul uman. Daca Gigione ala din frunte are o erectie de la atata putere si ajungi sa muncesti ca sclavul numai pt cartele de alimente, toale, etc, ca pe vremea lu' Ciuruitu? Societatea ta ar semana cu cea din "1984".

cred că sistemul economic actual, bazat pe circulaţia de bunuri şi valori, indiferent cum l-ai suci sau răsuci nu poate funcţiona fără bani, eventual s-ar putea găsi o altă formă de reprezentare a banului în afară de monedă, bancnote, carduri sau hârtii de valoare, de pildă un sistem bancar universal al cărui useri înregistraţi pe bază de marcă genetică (testele genetice la minut vor fi posibile într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat), teste biometrice de diferite tipuri şi prin care fiecare om ar avea acces la fondurile sale proprii, oriunde s-ar afla un terminal conectat. Toate tranzacţiile valorice ar fi reprezentate prin "credite" echivalente cu bunurile, produsele sau serviciile predate/primite, înregistrate automat în sistemul universal. S-ar simplifica foarte mult contabilitatea, finanţele, toate sistemele de asigurare şi de acces la servicii publice, ar dispărea multă birocraţie inutilă şi care azi consumă energie, personal, administraţie ş.a. Legile implementate în sistem ar fi universale, valabile oriunde pe glob, transparente şi echitabile pentru toţi.
Problemele vizibile sunt:
- cine este autoritatea supremă care controlează aplicarea legii?
- cum fac tranzacţii oamenii care nu au acces la un terminal?
- cum s-ar putea asigura totuşi libertatea oamenilor, căci oamenii nu doresc un astfel de control strict?

Pai nu prea sunt precise, ca daca s-ar putea face prognoze din astea, s-ar imbogatii astia la bursa. Economia e atat de complexa incat nu poti sa prevezi ce o sa vina, astfel incat sa o poti planifica. Sunt variabile nebanuite, nenumarate...



Nu numai ca mananc mai mult decat el, dar progamatorii nu au nevoie de paine, de altfel. Apoi, imi mai trebuie si mancaruri ceva mai scumpe si mai multe. Eu mananc mult si rafinat. Ma gandesc ca eu care apreciez mancarea am dreptul si nevoia mai mare decat unul care nu se pricepe la fel ca mine Intelegi ce vreau sa zic? 'Nevoia' mea poate fi mai mare decat a altuia. Fii sigur ca o sa se gaseasca unii cu 'nevoi' mai mari decat ale tuturor celorlalti.




Eu ma gandesc ca piata este locul in care cererea si oferta intra in contact...

pentru inceput bagi un card cu un soi de puncte/valori. sigur scapi de multa birocratie, de contabilitate, bursa banilor, etc. dar si sistemul (statul) stie exact cat consumi, unde te plimbi, etc. poate semana cu 1984, adica un soi de neosclavagism/totalitarism ce-i drept.

Cei care gestionează sistemul de carduri vor avea un maaaare avantaj, ca să nu zic mai mult ...

Ai vazut Zeigeist Addendum? Ca acolo se vorbeste de asta.

N-am vazut. Imi poti da un link sau o sugestie?

Bun, sa revenim.
Ca idee generala, ratiunea de a exista a oricarui sistem economic este aceea de a produce bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor de consum ale oamenilor.
Sistemul economic actual indeplineste si el aceasta functie, dar sa vedem cu ce pret.
Vorbeam mai devreme despre profit, prezent in orice sistem economic bazat pe schimbul de marfuri. Profitul este urmarit de intreprinzatori, adica de cei care intreprind o afacere. In timp se pare ca profitul a devenit elementul central al sistemelor economice bazate de sechimb, iar satisfacerea nevoilor oamenilor a trecut in plan secundar.
O alta problema sunt banii. Atata timp cat banii sunt un etalon, un mijloc prin care se masoara valoarea unui bun sau serviciu si care faciliteaza schimbul de marfuri, este relativ ok. Problema apare cand banii devin chiar ei o marfa si se supun regulilor pietei, cererii si ofertei.
Acuma daca combinam profitul si banii incepem sa intelegem cam de unde vin problemele in sistemul economic actual.
Pe de o parte banii sunt o idee, un concept care ne ajuta sa facem schimb de marfuri si sa evaluam pe de o parte munca depusa, iar pe de alta parte bunurile si serviciile pe care le achizitionam. Pe de alta parte banii sunt o marfa care se vinde si se cumpara, iar cineva are un oarecare profit din asta. Doar ca valoarea suplimentara rezultata din aceasta tranzactie cu bani, nu este intotdeauna o valoare reala. De fapt in schimbul dobanzilor platite la banci nu primesti decat... timp. Dispui de o suma mare de bani astazi si ai posibilitatea sa o platesti in timp. Numai ca asta comporta un risc. Orice tranzactie cu timp este riscanta pentru ca nu stii ce iti aduce viitorul.
Peste asta adaugam faptul ca fiecare om isi urmareste propriul interes si de multe ori interesele oamenilor sunt divergente provocant si mai mari probleme si turbulente in sistemul economic.
Schimbul de marfuri, banii, profitul, proprietatea, capitalul, pretul, toate astea si multe altele din sistemul economic actual sunt simple conventii sociale. Ele au dificultati de functionare atunci cand apar dezechilibre importante in ceea ce priveste interesele oamenilor.
La economie politica invatam ca exista trei mari factori de productie: "pamantul, munca si capitalul". In opinia mea doar un singur factor de productie este real (munca) restul sunt conventii.
Un sitem economic simplificat la maxim ar arata asa: resurse - munca - nevoi. Resursele exista sub diverse forme in jurul nostru. Prin munca le extragem si le prelucram pana devin pretabile pentru consum si reusesc sa satisfaca nevoile. Toate celelalte aspecte ale sistemului economic sunt conventii si inventii aparute in timp in urma evolutiei sistemelor economice si trecerii lor graduale prin diverse forme de organizare.
Personal cred ca un sistem stabil ar fi unul care s-ar reduce la resurse - munca - nevoi, fara prea multe conventii. Din pacate un astfel de sistem este imposibil sa functioneze in conditiile actuale, in primul rand pentru ca toate conventiile active ne-au intrat in sange cum se spune si le consideram ca ceva dat, ca ceva ce ar trebui sa existe.
Prorpietatea spre exemplu. Ar putea cineva in ziua de astazi sa traiasca cu gandul ca nu poseda nimic? Desi in realitate nimic nu iti da dreptul sa posezi ceva. Proprietatea e o conventie care permite delimitarea unor drepturi si obligatii ale oamenilor. Era si un banc "santul meu e de aici pana aici si altceva nu ma intereseaza"
Banii ar putea fi inlocuiti incet incet cu altfel de etaloane. Eu as inlocui banii cu "ore de munca". Daca pentru producerea unui pachet de chibrituri sunt necesare 0,02 ore de munca, atunci acesta ar trebui sa fie pretul lui. Oricine munceste 1 ora poate sa consume 50 de pachete de chibrituri.
Bun, acuma o sa spuneti ca nu se compara munca, din mina cu cea dintr-un magazin de bijuterii... E adevarat pana la un punct. In prezent exista tehnologii care pot egaliza efortul facut in diverse activitati, numai sa existe vointa (politica) sa fie implementate. Pe urma se poate introduce un factor de multiplicare menit sa corecteze diferentele de efort, precum si vechimea, productivitatea, etc.
De exemplu, intr-o fabrica de chibrituri sa spunem ca efortul este unul mediu. Adica 1 ora de munca este o ora de munca. Un pachet inglobeaza 0,02 ore de munca, din care 0,005 munca efectiva in fabrica respectiva, iar 0,015 munca inglobata in materie prima si utilaje. Asa iese din calculele economistilor.
Acuma pe concret intr-o ora George produce 300 de pachete de chibrituri (si nu 200 asa cum este standardul) in timp ca Ionel produce doar 150. Acuma este normal ca lui George sa i se acorde un bonus de 50% pentru ca a produs mai mult (adica el va fi creditat cu 1,5 ore de munca pentru fiecare ora muncita), iar lui Ionel sa i se dea o penalizare de 25% pentru ca a produs mai putin (adica va fi creditat cu 0,75 ore de munca). In final costurile de productie sunt aceleasi, doar ca distributia lor este diferita.
Hai ca am aberat destul o sa mai trec pe aici.

Cred ca mai repede e ratiunea de a vinde. De produs produc multi, de vandut e mai greu. Parol!

Ala e sistemul economic bazat pe schimb.
Daca am avea un sistem inchis in care fiecare isi produce singur cele necesare traiului nu ar fi nevoie sa vanda nimeni nimic, dar tot sistem economic ar fi

E utopic un sistem non-schimb. Nu pot produce singur si masina, si laptop, si aragaz.

Nu e chiar utopic, pe vremea cand nevoile oamenilor erau doar hrana, imbracamintea si adapostul si le procurau (confectionau) singuri. Evident erau comunitati mici, 10-20-30 de oameni, care traiau impreuna ca o familie. Imparteau totul, evident ca liderii (cei mai puternici) isi luau halca mai mare si culcusul cel mai bun, blana cea mai calduroasa, dar in rest era "armonie"
Acuma, evident ca pe masura ce nevoile devin tot mai diverse, iar specializarea oamenilor pe meserii si indeletniciri tot mai adanca, este normal sa apara schimbul de produse. Specializarea inseamna practic cresterea productivitatii. Ceea ce inseamna ca facand acelasi efort un om specializat poate sa produca mai mult (poate chiar dublu, triplu) decat un om nespecializat. Iar productivitate mare inseamna productie mai mare pentru un anumit produs si mai mica sau deloc pentru alte produse. Si implicit avem un excedent de bunuri de un anumit fel si un deficit de bunuri de alte feluri. Si de aici schimbul.
Toate bune si frumoase pe hartie. Dar in practica se intampla urmatorul fenomen, observat de mai multi economisti. Cresterea productivitatii duce la cresterea consumului de resurse. In mod paradoxal. Ne-am astepta ca pe langa economia de timp sa facem si economie de resurse, mai ales daca exista productie de masa. Ne-am astepta ca risipa sa fie mica. E drept ca se reduce risipa din procesul de productie dar risipa din consum creste amenintator de mult.
De ce se intampla asta? De ce risipim resursele? Raspunsul de bun simt ar fi ca noi consumam in acest moment mai mult decat avem nevoie. Asta inseamna risipa. Aruncam la gunoi, timp, energie, materie prima, munca.
Dar cum e posibil sa consumi mai mult decat e nevoie?
Pai raspunsul sta in manipulare. Exista nevoi induse, create, "mofturi" cum le numesc eu. Exista deja o intreaga industrie numita publicitate, iar menirea ei este sa creeze nevoi noi, astfel incat lumea sa consume.
Sa va dau un exemplu concret:
Orange a lansat o promotie acuma, un fel de loterie, daca trimiti un sms la 123 primesti 17 sms-uri si nu stiu cate puncte si intri in tragerea la sorti pentru niste premii in bani. Eu personal nu prea folosesc sms-ul prefer sa sun daca am de vorbit cu cineva. Dar acuma m-a tentat sa trimit si eu cateva sms-uri si m-am ales cu peste 100 de sms-uri pe care acuma le trimit cu darnicie, ca vorba aia tot am dat banii pe ele Si uite asa consum sms-uri desi nu am nevoie.
Si daca stam sa ne gandim putin, ne dam seama ca este normal sa se intample asa. Organizatiile, de tot felul, cauta performanta, toate. Investitorii exercita presiuni asupra managerilor, managerii exercita presiuni asupra angajatilor, iar aceste presiuni se transforma in presiuni asupra pietei. Si cu cat organizatia (compania, holdingul, intreprinderea, firma, numiti-o cum vreti) este mai mare, cu atat presiunea este mai mare. Putem vorbi de o "greutate" a organizatiilor si la fel ca si in mecanica newtoniana, cu cat organizatiile sunt mai "grele", cu atat schimbarea traiectoriei este mai dificila. Prin urmare, o organizatie gigantica, pornita pe un anumit drum este mult mai greu sa schimbe directia si sa se adapteze noilor contitii din piata si atunci apeleaza la ceea ce poate sa faca si anume sa influenteze piata. Si cea mai la indemana influenta este cresterea consumului. Aducerea veniturilor din viitor in prezent si consumarea lor acum. Tot mai multa lume se indatoreaza pentru a consuma acum. Doar ca vine vremea scadentei si atunci costul este mai mare decat pot suporta si ce se intampla? Fac presiuni asupra companiilor, companiile la randul lor creeaza presiuni asupra pietei si consumul sporeste si mai tare pentru a produce venituri mai mari si tot mai mari pentru consumuri mai mari si tot mai mari si piata se umfla si companiile se umfla si tot asa.
Insa se ajunge la un moment dat cand piata cedeaza sub "greutatea" companiilor. Si marele balon de mofturi se fasaie sau si mai rau se sparge cu un pocnet asurzitor. Si atunci apare recesiunea economica. Consumul scade brusc sau lent dar scade sigur, pana la un nivel natural. Iar piata este reorganizata.

Ne intoarcem iar la economia naturala. S-a dovedit ca nu e viabila.
Sistemul monetar actual are un mare avantaj in fata oricarui alt sistem de schimb pe care pot sa mi-l imaginez: portabilitatea. Daca am banul in buzunar, pot avea acces oricand, oriunde, la serviciile si produsele de care am nevoie.


Numai daca avem de-a face, concomitent, si cu o crestere a productiei. Daca productia ramane constanta, dar productivitatea creste, avem o diminuarea a resurselor folosite pentru obtinerea acelor bunuri (resurse financiare, energetice, materii prime).

Si daca n-ai "banul in buzunar"? Apare psihoza aceea de a avea, de a poseda, intri intr-o stare febrila de cautare a mijloacelor prin care sa produci bani, odata prins in acest carusel acolo ramai si continui sa produci bani pentru ca iti doresti sa produci bani desi acuma ai banul in buzunar si ai putea avea acces oricand si oriunde la serviciile si produsele de care ai nevoie, dar acuma tu vrei si mai multi bani, pentru ca poti sa produci si mai multi bani (nu conteaza cum) desi in mod normal ti-ar fi suficienti doar acei bani pe care ii ai...


De fapt asta este ceea ce au constatat economistii. Cresterea productivitatii duce la cresterea productiei.

Cum poti avea acces la servicii si produse atunci?


Asta e tot talentul, nascocirea unui sistem in care indivizii sa aiba parte echitabil de serviciile si produsele necesare traiului lor. Pana acum, in toate societatile, unii indivizi au fost mai egali decat altii, ifiunauuataimin.

Eu am inteles ca vor sa faca un nou sistem financiar, mondial. Asa zicea presedintele Frantei.
Or baga astia o singura moneda in America de N si S, Europa si Asia?

intre timp... poate va intereseaza o reprezentare grafica misto despre cum a aparut criza

asta explica oarecum si impresia puternica in favoarea teoriilor cu iz marxist

Misto filmuletul... Eu, citind toapicele voastre in dimineata asta, am intrat in panica tare.

Lasa, bre, ca n-o fi dracul chiar atat de negru.

A inceput deja un meci tare Est vs Vest, atat economic, cat si politic. Eu cred ca Estul o sa castige meciul economic - detine cele mai rentabile piete si importante facilitati de productie (aproape toate) europene.

La care Est te referi ? La cel al Europei sau ceva de genul China, India, etc ?Daca te referi la Estul Europei....am mari indoieli ca o sa castigam acest meci economic....pur si simplu, imi este imposibil sa-mi imaginez ca Romania sau oricare alta tara din est, sa fie inaintea Germaniei, Elvetiei, etc...Nu de alta, dar nici ei nu stau pe loc....si daca ar sta, ne-ar trebui zeci bune de ani sa-i ajungem...Poate sa fie un razboi, insa numai la ei.Asta una...A doua...care tara din lume doreste sa lase o alta tara sa-i ia inainte ? Toti vorbesc de ajutoare, bla, bla, bla, ...cand ajungem la fapte....noi primim bani pentru reimpaduriri iar ei in timpul asta , au mai scos un super-computer.Asta vis-s-vis de Europa.....cat despre Asia....nu s-a scris nici pe departe ultimul capitol....

cucu, estul ala prospera cu banul vestului. acum banul vestului nu mai vine si vezi cat a cazut bursa in china si india.

citez dintr-un broker de pe strada zidului: the biggest bubble of them all is in the emerging markets .

sistemul de globalizare economica asa cum a fost aplicat este mort. va urma un nou sistem de globalizare. dar pentru asta america trebuie sa isi revina , lucru care se va petrece cel putin cu 2-3 ani inaintea europei socialiste.

Daca hobservi mataluta bine in vest, canci productie. Ori, daca nu produci, nu mananci. Pana acum, vestului i-a mers bine ca nu cumpara decat manopera din est. Dar de ceva timp, deh, s-au desteptat si sclavii, au invatat sa faca tot produsul, cu proiectare, executie, marketare, (o fi existand cuvantul asta ), branduire (aici inca stau prost, dar e timp). ideea e ca in viitor va apare excedent de cont curent in tarile din est, si se va mari deficitul de cont curent in vest, ceea ce va duce la o saracire a vestului. Asta daca nu se intampla altceva cu nasparlia asta de criza.

Ca veni vorba de criza, sa va spun ce zice Dinu Paturiciu. Mi se pare un plan ok.

în mare, e un plan ok, liberal, dar pe cei care i-ar durea mai tare de măsurile astea ar fi tot cei care-s la putere, aşa că până nu avem altă guvernare, mă îndoiesc că se va face ceva. Oricum ar fi măsurile anticriză, unii vor profita la maxim de ele şi de găurile din legislaţie. Oamenii trebuie să trăiască din ceva, aşa că mai devreme sau mai târziu vor încerca să găsească soluţii practice, înainte de a aştepta să facă guvernul ceva. Ce s-a făcut până acum e de genul "ţara arde şi baba se piaptănă"...

Am primit pe e-mail ceva ce are legatura cu "mobilizarea capitalurilor" crearea realitatii, lacomia oamenilor, sistemul economic actual, capitalismul.

O poveste despre Capitalism

Mi-am adus aminte de o poveste de ”succes” nord-americană (nu eu, care va transmit, ci povestitorul ...) ! Acolo se spune că un expert în vânzări trebuie să reușească să vândă și frigidere eschimoșilor! Nimic mai adevărat și mai capitalist!

Plecând de la această ”performanță”, într-o corporație capitalistă producătoare de electrocasnice (la care mulți dintre noi visăm sau visam să lucrăm – suna high rezonanța de multinațională!) s-a pus această problemă, să fie vândute frigidere eschimoșilor (în acest caz populației native din Alaska ).

La o întâlnire de brainstorming a fost dezvoltată această idee: cum vindem frigidere eskimoșilor? foarte simplu, răspunde cineva! îi convingem că își pun familiile în pericol dacă nu țin mancare într-un frigider! inventăm un institut care a făcut un studiu și rezolvam problema! Genial! Alt specialist ridică o altă problemă: dar ei nu au curent, că locuiesc în igloo-uri! Mda, spuse managerul! Asta este o problemă! Le vindem generatoare, spuse cineva de la masa! Discutăm cu o firmă care face așa ceva! Da! excelent! Altcineva de la masă ridică o altă problemă și mai spinoasă: dragii mei! sunteți copii? generatoarele merg pe combustibil! de unde benzinării? Mda, cred că problema devine nerealistă spuse managerul! Asa cum am abordat problema generatoarelor, așa vom aborda și problema benzinăriilor, spuse un alt participant la întâlnire! Vorbim cu o firmă de specialitate! Da, putem face asta, spuse managerul! Un finanțist prezent la ședință îi întreabă pe ceilalți: dragii mei, v-am ascultat pe toti! Problema ridicată de voi este îngrozitor de aberantă! Eschimoșii nu au venituri, ei trăiesc din ce produc! Dacă nu au bani, cum vindeți voi frigidere, generatoare, benzină? Se lasă liniștea! Din penumbra scaunului managerului apare un evreu bătrân îmbrăcat impecabil, finanțist de meserie (cum altfel), persoană pe care puțini de la masă o vedeau în firmă și aprope niciunul nu o cunoștea! Le spune tuturor pe un ton blând: ori nu aveți habar de societatea în care trăiți, ori sunteți superficiali, ori sunteți stupizi! Ideea cu frigiderele este genială! Mai rămâne o mică problemă! Banii! Dar avem mai mulți decât imaginația noastră poate duce! Cum banii sunt virtuali, îi putem transfera oricui, oricând, oriunde! prin credit! așa că mai adăugați și servicii de creditare produselor dumneavoastră, faceți contracte de credit avantajoase (cui ?)! Semnați cu băncile înțelegeri pentru dezvoltare! spuneți că deschidem noi piețe și la treabă. Ce vă interesează pe voi mai mult decât frigiderele?

S-a lăsat liniștea.......apoi managerul, pe un ton prietenos le spune celor prezenți: daca nu aveți ceva de adăugat! La treabă!

După 3 luni: regiunea target avea peste 100 de benzinării (din 5 inițial), hypermarket-uri vreo 10 (din 1), sucursale bancare 150 (din 2 inițial), familii de eskimoși cu frigidere: aprope toți! ajunsese frigiderul un statut social! nu ai frigider,nu ai valoare! îți vor muri copiii intoxicați cu bacteria inventată de institutul virtual din ședința de brainstorming!
După 6 luni au început să dispară benzinăriile, de la 100 la 40, hypermarket-urile s-au împuținat (de la 10 la 3), sucursalele bancare și mai puține: de la 150 la 30! Famili de eskimoși cu frigidere: toți, dar puțini reușeau să le mai folosească pentru ca nu aveam bani de combustibil pentru generator!

După 1 an regiunea target avea 5 benzinării, 1 hypermarket, 2 sucursale bancare, toți eskimoșii aveau frigidere și generatoare, niciunul nu mai mergea, dar în schimb toți primeau notificări că dacă nu își plătesc datoriile vor fi dați afară de pe pământurile lor!

După 1 an și jumătate regiunea nu mai avea decât 1 benzinărie, niciun hypermarket, 1 sucursală bancară, și toți proprietarii de frigidere la coadă la cantina săracilor! Le-au fost executate terenurile și prin asta și mijloacele de subzistență!

Vă sună cunoscut? Cred ca da! Se numește capitalism! Bineînțeles că am văzut fotografiile zonei target din Alaska în primele 3 luni, și am rămas cu gura căscată realizând că ei acolo au absolut tot ce le trebuie iar mie îmi lipsesc unele dintre ele într-o capitală europeană! Dar oare fotografia aia exprima adevarul sau era o iluzie?

Să tragem linie: corporația de electrocasnice și-a primit banii pe frigidere (comisionate de hypermarketuri) de la băncile ce acordau credite, firmele de scule și-au primit banii pe generatoare de la băncile care au creditat achiziționarea lor (comisionate de hypermarketuri), benzinăriile au vandut o perioadă (probabil pe carduri de credit), băncile au caștigat cel mai mult având și terenurile eskimoșilor executate prin neplata creditelor și banii pe creditele neplătite de eskimoși pentru că i-au primit de la stat pentru a evita falimentul economiei globale (cică). Și eskimoșii? fără terenuri, fără frigidere, fără generatoare, fără viitoarele venituri (popriri), fără viitor!

Concluzia!

Nu vă cumpărați produse pe care nu vi le permiteți (finanțiștii spun că dacă nu puteți acoperi din surse proprii 25 -40 % din valoarea unui produs, înseamnă că nu vi-l permiteți, cu toate ofertele tentante ale băncilor).

Eu ma duc în România si o sa schimb euro în niste lei si cu ei ma duc în Africa, credeti ca au nevoie de lei?

Mai nou in Africa se cauta maimute, nu stiu daca faci ceva cu leii acolo, mai bine cu euroi iti cumperi o maimuta ca e Romania plina de specia asta, posibil sa gasesti si in Germania ca sa nu mai bati drumul pana in Romania, au cam acelas pret, dar au fundul mai rosu.

Adica sa schimb euro în paviani?
Dar de fapt chiar ca ar fi ceva, cumperi niste mandrili, adica pavianii aia fain colorati si te duci cu ei la un Zoo, te-ai facut cu banii.

offtopic: Am vazut la Zoo la noi o harpie, ca asta.



Mandrill

Harpiile nu traiesc in Africa, harpiile traiesc in bazinul Amazonului. Ceva despre sistemul economic in afara de mandrili sau harpii? ceva comentarii fata de " O poveste despre Capitalism"?

Mi-a atras atentia o stire despre sistemul economic actual: actiunile Facebook s-au prabusit in a doua zi pe bursa: 10 miliarde de dolari s-au evaporat din capitalizarea retelei de socializare. De cand am citit stirea ma tot gandesc la SOV, ma gandesc ca am gresit cand l-am acuzat ca a pacalit zeci de mii de romani, in fond omul era intr-un fel pioner in astfel de tranzactii. 10 miliarde de dolari sunt bani nu gluma, cica s-au "evaporat" adica au fost transformati in vapori, aburi au fost arsi? Unde au disparut cei 10 miliarde de dolari? In ce sistem economic traim? cum mai poate fi bursa un loc de incredere pentru investitori, eu zic ca bursele din intreaga lume au devenit o zona a speculantilor a celor dominati de lacomie care din nefericire controleaza modul in care traim in aceasta lume.

E ceva normal ce s-a intamplat.
Nu esti tu familiarizat cu sistemul bursier, dar a fost in limitele normalului.

Se pare ca normalitate de care vorbesti devine anormalitate. Cum comentezi?