Ganduri, scrieri, amintiri ale lui Lucy O'Hara veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Heeey ! Uite că am trăit să-mi scriu şi un jurnal.

În acest moment nici nu ştiu de unde să încep. Cu începutul, desigur. Pentru cei care încă nu ştiu asta, mă numesc Mirela, am 13 ani şi locuiesc în Brăila. N-am mai făcut niciodată această prezentare banală şi nu ştiu de ce o fac în acest loc. Apoi, vreau să le spun celor care au citit până aici ce am scris că nu voi abera prea mult în acest jurnal, îmi voi exprima pur şi simplu gândurile sau voi povesti câteva lucruri care mi se par semnificative. Nu o fac pentru 1.000 de posturi aiurea, pentru că am pierdut un pariu sau aşa ceva. O fac doar pentru că aşa simt. Şi cei care vor citi ceea ce voi scrie vor vedea că aşa este. Poate că voi spune şi câteva lucruri din viaţa mea personală; mi nu vreun neaparat să mă creadă cineva. Oricum, o fac pentru mine. Dacă pe parcurs această hotărâre se va schimba, ei bine, aceasta este o altă poveste.
Şi nu vă oblig să-mi scrieţi păreri legate de asta. Dacă simţiţi că vreţi să mă bucuraţi chiar şi cu 5 cuvinte, e bine, iar dacă v-am lăsat fără cuvinte ... tot e bine.

Pregătiţi-vă fiindcă încep. Umm.. cel mai important lucru pe care l-am făcut astazi a fost că am gândit. Şi, ghici ce ! M-am gândit chiar la o povestioară.. Ceva diferit de Prieteni Buni Pe Viaţă (e pe undeva prin subformul "Tu scrii, forumiştii comentează" .. doar că nu au comentat decât 2 ) .. Ceva mult mai diferit şi nu am de gând să dezvălui nicio informaţie nimănui până nu va fi gata măcar jumătate. În rest, nimic important.

Şi dacă tu consideri că merit un comentariu banal, pune-l. Şi dacă ai vreo întrebare, din orice domenie şi vrei să-ţi răspund, nu te gândi să n-o pui.

Fiindcă, străinule, sunt gata să-ţi răspund la orice întrebare; nu mă sperie niciun răspuns, te asigur.

Asteptam cu interes povestioara, Mirela!

Mersiiii... Doar că va mai dura ceva, deoarece săptămânile astea am planuri mari, şi nu mă refer numai la stat, gândit sau aşa ceva.

Mă refer la faptul că în perioada asta sunt olimpiadele. La română, matematică şi fizică. Sunt absolut sigură că o să mă duc la toate pe judeţ. Însă acolo este partea a doua, şi nu ştiu dacă o să trec sau măcar dacă o să fac ceva. La română am fost şi anul trecut şi ştiu cum să fac ca să iau mai multe puncte. Dacă o să merg pe ţară, o să fiu cea mai fericită. Dar nu am mari speranţe. Oricum, mă mulţumesc şi să merg la toate pe judeţ şi atât ... Sau nu ..

Cât despre povestioară, va fi ceva cu mai multe capitole. Uite că m-am răzgândit, dezvălui lucruri aparent nesemnificative despre acest proiect. Ei bine, acţiunea începe într-un oraş normal, cu un personaj normal. Apoi la sfârşitul zilei/începutul noii zile se va întâmpla ceva care chiar nu vreau să spun.. În fine, am spus că va fi ceva diferit de Prieteni Buni Pe Viaţă, dar cu siguranţă nu voi renunţa la descrierile mele şi la sfârşitul fericit.

Şi mai vreau să merg la patinuar. Fratele mi-a promis că mă duce şi nu ne intersectăm prea mult weekend-urile ... dar va veni şi ziua pe care o aştept.

Abia am terminat de scris compunerea pe care trebuia s-o fac de-o săptămână. N-am făcut-o din lipsă de timp şi inspiraţie. Dar am terminat-o şi-mi place. E ceva scurt/lung despre o carte. Nu o postez aici; dacă vrea cineva să o citească, să-mi trimită un mesaj privat cu id-ul său şi i-o trimit cu mare drag.

Mă tot gândesc la săptămâna viitoare. 5 testări în 5 zile şi o olimpiadă la fizică sâmbătă. Mai rău de atât nu se poate. În fine, o să trec eu şi peste toate astea ...
Şi vreau să citesc Lord Of The Rings.
Şi vreau să mai fac compuneri.
Şi vreau să ascult ceva cântat la pian.
Şi vreau linişte.

Cu liniştea vine pacea.
Cu pacea vine libertatea.
Cu libertatea vine liniştea.

Şi nu încetez să vreau câteva momente de linişte, de pace şi de libertate.
Vreau să mă plimb, vreau să simt adierea vântului pe faţa mea, vreau să văd o rază de soare, vreau atât de multe...

Şi, străinule, n-am să încetez să cred că voi primi ceea ce vreau; n-am să las speranţa să moară în mine, nu.

Te admir pentru curaj, Mirela. (sunt muuulti mult mai in varsta decat tine care nu au avut curaj sa-si deschida jurnal )

Esti o fata desteapta si draguta din cate vad, bafta la teste si la olimpiada! Sa ne anunti ce faci. In ce clasa esti acum?
Si eu la varsta ta aveam aceleasi pasiuni (mai putin fizica :yuck: ), imi placea sa ma retrag in lumea cartilor si a scrisului (scriam mult mai prost decat tine ). Era un mod perfect de a inlocui monotonia unui orasel mic si plictisitor.

Ce scriitori iti plac?

Hai ti pup.

Mersii, Serenity honey.
Curaj ? Într-adevăr, nu toţi au curajul să-şi descrie sentimentele în faţa unor stăini. Însă eu nu văd ceva rău în asta. Străinii pot învăţa din greşelile mele, am dreptate ? Da, chiar şi din greşelile mele. Şi poate că pe unii îi ajută câteva din gândurile mele pozitive. Şi cât timp sunt persoane care citesc ceea ce eu scriu, sunt mulţumită şi mi-am atins scopul.

Mulţumesc pentru complimente. Păiii, la istorie mă dau cu capul de pereţi dacă nu iau 10 (scuzaţi expresia). Dacă iau 9 îmi iese 9 media la istorie şi media generală nu va mai fi zecee. Sunt clasa a VI-a.. Nu pot spune că matematica şi fizica sunt pasiunile mele, doar că le înţeleg şi profesorii mă trimit la olimpiade. Nu mă aştept la inspiraţie totală decât la română, pentru că aceasta este partea care-mi place.

Scriitorii o să-i citeşti atunci când voi începe să scriu ceva în subforumul numit "Cronica de carte" .. Am citit câteva cărţi foarte captivante şi vreau să comentez câte ceva din conţinutul lor.

În seara asta o să încep să citesc Lord Of The Rings ! Sper. Dacă o să citesc aşa cum caut acum sinonime pe DexOnline .. îmi imaginez. Măcar o să-mi scriu la geometrie pentru miercuri.

Azi am luat treiiiiii (de zece, evident) ..
Aseară mi-am şi scris, am şi citit "Despre hobbiţi" ..
Ar fi multe de spus pe tema asta, dar prea puţin timp.

Nu ştiu cât mai pot abera. Ideea e că sunt fericită. Şi ?

Nu. Nu mai am ce să spun. Doar să vă recomand câteva melodii sau mai bine spus vă dedic. Well, let's think.
Pentru cei care au citit ce am scris eu mai sus.
Pentru cei ce au citit ce am aberat până în acest moment.
Aş mai avea o melodie, dar o păstrez pentru o altă ocazie.
Şi aş mai avea o singură dorinţă; e una normală. Dacă îndrăzneşte cineva să dea click pe acele link-uri de mai sus şi culmea, chiar ascultă melodiile alea, vă rog, spuneţi-mi ce părere aveţi în special de versuri.

Merci pt dedicatie.
In prima melodie ziceau aia ceva despre faptul ca in inima a fost candva iubire si a disparut...Consider ca nu iubirea e in inima, ci inima e in iubire, numa' ca uneori ne amintim asta, alteori nu. Lumea in care traim e expresie a iubirii, cu tot cu razboaiele, poluarea si celelalte neajunsuri ale ei. Tot ceea ce numim noi "rau" este ingredientul fara de care nu am fi avut cum sa experimentam dualitatea. Ingredient pe care impreuna l-am creat...din dragoste. Paradoxal? Doar pentru minte, caci inima stie...

Nu ai pentru ce să-mi mulţumeşti, Leirn.


Da ? Nu-mi aminteam de partea asta. În fine, eu mă gândeam la mesajul melodiei şi atât.

Surprinzător, dar nu m-am gândit niciodată la ceea ce ai spus tu mai sus. Dar, acum când citesc sunt de acord cu tine. Interesant punct de vedere..

Şi uite o melodie de care chiar aveam nevoie în momentele astea. Spre deosebire de toate celelate, aceasta nu are versuri care pot duce la gândirea asupra nemuririi sufletului.
Sper să vă placă.

Hugs. C'yaa.

Neata. Nu-mi vine sa cred ca te-am considerat baiat, dupa nickname. ...pana acum, cand am vrut sa-mi satisfac curiozitatea de a patrunde in jurnalul tau.
Din pacate sunt cam pe fuga si nu am timp sa ascult acum melodiile tale, trebuie sa plec la un examen, dar le voi asculta si mai vreau sa te felicit pt ca inveti bine, si din felul cum scrii arata ca ai un suflet luminos si un simt al esteticului deosebit si sper sa nu te schimbi multi ani de acum inainte. Si inca ceva... atunci cand te citesc, ma faci sa ma simt mandru ca sunt brailean.

Eşti bine venit, Marcus !

Sper că ţi-ai întrecut aşteptările la examen.
Nu ştiu ce să spun. Pot doar să-ţi mulţumesc pentru ce mi-ai scris.. Şi doresc să mai afli că şi eu sunt mândră. Am văzut că avem câteva puncte comune (ca să nu spun că ne interesectăm în punctul M.) .. geometria asta..
Ţi-am citit postările din jurnal, dar m-am pierdut pe drum şi n-am mai comentat. Dar promit că până duminică o să ai câteva rânduri scrise.

_____________________________________

Azi nu am făcut multe. Poate doar am gândit.. (asupra nemuririi sufletului, dăă!) ..
Nimic important,
Nimic interesant.
Dar am găsit melodia pe care o căutam de ceva timp.



C'yaa.

" - Mirela şi Elena ! Mâine la 8.30 să fiţi la Murgoci. Intraţi acolo şi găsiţi clasa pe care scrie numele vostru. Apoi vă descurcaţi.
- Dar Elena are campionat la volei mâine, dom' profesor..
- Atunci.. (se gândeşte) te duci cu Georgiana. Aţi auzit ? Doar Mirela şi Georgiana !
- Dar... Eu şi Georgiana avem mâine olimpiada la fizică.
- La ce oră ?
- Nu ne-a spus profesoara... Trebuie să ne mai întâlnim într-o pauză şi...
- Cum să vă întâlniţi dacă doamna a plecat ?
- A plecat ? (Ai fost vreudată pe Lună ? Dacă da, ştii cum m-am simţit în momentul acela. În spaţiu.) Şi noi...
- Voi mergeţi la Murgoci. Fugi la tablă... Mirela. Şi rezolvi exerciţiul la care am rămas data trecută."

Nu m-a deranjat atât de mult faptul că profa de fizică ne-a şăsat în ceaţă sau că proful ne-a spus cu o zi înainte că trebuie să mergem la concurs sau ce-o fi, căci alte informaţii n-am. Însă am rămas surprinsă de felul în care ne-a spus proful de mate că mergem la concurs. Mi s-a părut mult prea autoritar. Adică, aş fi merg şi dacă ar fi întrebat frumos. M-am simşit ca o păpuşă (pentru Marcus : ca un pion ) şi (ghici ce) nu mi-a plăcut.
Săptămâna asta, concursul de mate, cealaltă olimpiada de română, faza pe şcoală. Teme cu grămada, de învăţat la tot şi toate... Ce persoană ocupată sunt...
N-am avut azi timp nici să mă gândesc la ceva (orice) din afara şcolii sau a materiilor astea. Şi weekend-ul ăsta am de scris mai mult decât în vacanţa de Crăciun.
Uneori chiar adorm în pauze.
Măcar eu sunt bună la astea; nu ca alţii care se uită la o problemă de mate nu sunt în ceaţă, ci în beznă totală.

Şi mă întreb când o să am ceva timp şi pentru mine.
Şi sunt curioasă dacă recunoaşte cineva melodia asta.

Tari ca muntii

Într-adevăr, aşa se numeşte melodia.
Trooper - Tari ca munţii.

Traiasca iutubul, acolo i-am vazut, chiar de curand si mi-au placut versurile.

Heiii... Murgoci... ani de liceu... acolo am invatat si eu candva , in 'tinerete'. Chiar daca te face sa te simti "ca un pion", eu cred ca proful tau te apreciaza pt talentul tau, dar nu stie sa o arate. Faptul ca te-a trimis pe tine la concurs, fara ca macar sa-ti ceara parerea, sau faptul ca te scoate la tabla ca sa rezolvi exercitiul de data trecuta, arata ca are incredere in tine. Apropo de pioni, stii sa joci sah?

Si inca ceva... sa stii ca daca ai nevoie de ajutor la mate, nu ezita sa ne ceri ajutorul, sunt cativa "matematicieni" pe aici prin Han, nu stiu daca ai avut ocazia sa-i cunosti (Catalin, E.B.E, Tudy, si nu numai, din pacate unii nu prea mai frecventeaza Hanul fiindca talentul le cere prezenta si toata atentia indreptata constant prin alte parti ) carora le-am cerut si eu ajutorul cand eram in liceu la niste probleme de tip olimpiada, si am primit raspuns util. Si eu te pot ajuta, atata vreme cat e de gandit si nu de stiut pe dinafara formule imposibile. Nu o spun doar din complezenta, sunt persoane pentru care problemele dificile de matematica reprezinta o provocare.

Iti tin pumnii la concurs!

Da, Marcus, dar nu mi-a cerut părerea şi asta mă deranjează. Putea să mă întrebe pur şi simplu şi mă ofeream voluntară. Dar nu. Şi, dacă era o zi mai ciudată, mă enervam şi nu mergeam. Dar am mers. M-am sculat la 6.30 şi la 7.30 am plecat cu Geo din faţa şcolii. La 8 am ajuns, apoi ne-am plimbat puţin până la şi jumătate când ne-am întors. In momentele alea regretam cu adevărat că nu mi-am luat aparatul foto, deoarece era un cer atât de mirific... În fine... Ne-am găsit sălile şi ne-am despărţit. Am picat în bancă cu o fată de-a 7-a de la scoala 3, dar nu contează asta. Când am văzut subiectul, nu mi-au venit idei. Dar apoi am scris tot şi nimic. La propriu. Am scris toate exerciţiile şi am presupu rezolvările. La 1 am făcut doar punctul c, ca şi Geo, însă am greşit la fel. La 2 era un unghi de 50 de grade, al meu era de 60 şi al lui Geo de 40.. .. Iar la 3 nici nu mai ştiu ce am scris. Mă rog, tot iau eu câteva puncte acolo..
Când am plecat acasă am vrut să ne plimbăm puţin pe faleză, dar nu aveam eu aparatul foto şi nici ea dispoziţia necesară. Mai mult mă gândeam la tema de la română.. Şi pe undeva pe acolo, atârna un fir... Apoi, m-a sunat mama să-i cumpăr ceva de la magazin.. Mergem noi la unul din apropierea blocului meu (deja eram departe) şi ne uităm prin rafturi. Spune Goe holbându-se ciudat :
- Suc erotic !
- Ce fel de suc ?
- Nu... N-am spus-o intenţionat.. Am văzut că începea cu "e" şi se termină cu "otic" şi ce mi-am zis; "Asta e !"

În rest, nu am făcut azi lucruri prea interesante. Mâine, dacă-mi scriu rapid, vreau să merg în Grădina Mare cu fratele şi să facem câteva poze...
Am planuri mari..
Şi era să uit; am idee cum se mută piesele, dar n-am jucat niciodată şi nu ştiu strategii.
Şi nu prea am nevoie de ajutor la mate. Am acasă un frate mai mare şi mă ajută el, când n-are teme multe, bietul de el... C'est la vie ! El nu şi-a dorit o soră, nici un frate, ci o frăţioară. Şi m-a cunoscut pe mine.

A mai ascultat cineva melodiile acelea ?

Hugs. C'yaa.

Am fost la patinuar ! Defapt, întâi am mers în grădina mare şi dacă tot eram prin zonă ce mi-a venit "Vreau la patinuar !" ..
Am facut pozeee..

Pe drum


Grădina Mare.
Ceasul care acum nu mai are limbi Când am fost ultima dată erau. Curios..


Aia.


Statuie. Mihai Eminescu.


Am văzut clădirea asta de multe ori..


Încă ceva interesant.






Alte poze.






Patinuarul.


Înăuntru. Eram şi eu pe acolo.




Mi s-a părut superb să patinez pe melodia Scorpions - Send me an Angel.

Citindu-te pe tine, viitorul suna bine! Rima e putin fortata dar ma bucur sa vad ce implicata esti si cat de matur gandesti !
"Braila, cumplit oras de negustori " e si orasul tineretelor mele si-mi pare rau ca ceasul floral a ramas fara limbi...

Da, dascalita ? Viitorul sună bine în partea în care mă aflu eu, poate. În cealaltă e decepţionant şi toate sinonimele posibile.
Şi eu am rămas fără cuvinte când l-am văzut fără limbi. Mă uit la poza asta şi parcă lipseşte ceva...

_____________________

Şi am citit Stăpânul Inelelor până la pagina 145, Capitolul V, O Conspiraţie Demascată. Şi vreau să am o zi întreagă în care să mă pierd împrună cu Frodo şi ceilalţi în Pădurea Bătrână. Şi vreau să aflu de ce a întârziat atât de mult Gandalf şi să termin cartea asta.
Vreau să se apropie mai repede vinerea şi să să simt cum un val uşor de teamă mă îmbrăţişează înainte de olimpiadă. Şi mai vreau să fie sâmbătă şi mă scol dimineaţă să privesc răsăritul şi să merg apoi la şcoală. Să discut cu Ionuţ lucruri banale înainte de a fi 8 (sau 9) fix, apoi să facem împreună exerciţiile. Vreau să pierd timpul sâmbătă după-amiaza făcându-mi temele, apoi duminică să merg pe faleză şi să-mi îngheţe mâinile.
Dar cel mai mult vreau să scriu. Vreau să scriu ceva, nu pot pierde timpul ăsta pur şi simplu. Şi vreau neaparat să învăţ să când la orgă o melodie mirifică.

Mă întreb uneori de ce atâtea gânduri îmi invadează mintea, de ce simt lucruri pe care le pot exprima foarte greu, dar în zadar. Răspunsu-i foarte greu, dar cred cu tărie că voi găsi, într-o zi însorită, răspunsurile pe care le caut.

Dar cel mai mult îmi doresc să experimentez lucruri noi, la care nu m-a dus gândul până acum.
Oare aceste lucruri îmi vor umple golul pe care-l simt înăuntrul meu ? Posibil şi imposibil în acelaşi timp.

Privesc pe fereastră şi văd splendidul cer senin. Ah.. Cât mi-aş dori să pot zbura şi eu liberă fără griji, prejudecăţi şi gânduri. Privesc pe birou. Tocmai am terminat de scris cele trei fişe de lucru. Mai am doar de scris aproximativ 10 rânduri la română. Nu poate fi atât de greu, dar mă tentează multe alte lucruri...

Ne-a întrebat ieri diriga ce vrem să ne facem când vom creşte. Da, aceiaşi întrebare de zeci de mii de ori. I-am răspuns că eu vreau să fiu detectivă în criminalistică. A făcut o faţă cam ciudată; la ce se aştepta ? Cu singuranţă nu la oamenii străzii. M-am gândit prea mult şi cred că tărie că mi se potriveşte. Într-adevăr, îmi trebuie intuiţie, logică, curaj, răbdare şi inteligenţă. Mai mult sau mai puţin, am aceste calităţi. Şi, dacă vreau ceva nou în fiecare zi, asta este meseria ideală. Diriga spunea că într-a VIII-a o să ne citească ce am spus ieri şi o să rândem. Ei bine, cred că sunt singura persoană care nu va râde.

M-a enervat un coleg. Vroia o monstră din părul meu şi l-am întrebat de ce. A răspuns că vrea să mă cloneze, că părul meu este al lui. E strigător la cer. I-am răspuns că a lui va fi urma palmei mele drepte pe obrazul său stâng.
De obicei când mă enervez îmi păstrez furia în interior, dar acum n-am putut.

În noaptea asta am visat ceva interesant. Investigam ceva, dar nu-mi pot da seama ce. Mda...

Nu mai stau; vreau să termin de scris ca să văd ce-a mai făcut Frodo.

Lucy O'Hara, stii ca esti trasa pe sfoara?

Este sfoara magica, care ne trage spre/pe ea, dar uneori, de frica poate ca suntem prea multi, sau, dimpotriva, ca am ramas singuri, o parasim. Personal, cred ca aceasta se intareste cu cat "se trag" mai multi pe ea! Asadar, adu-i pe toti ceilalti alaturi de tine, sa va bucurati impreuna de implinirea pe care o ofera impartasirea trairilor.

La o alta masa a hanului, cineva spunea ca oamenii maturi nu sunt persoane deschise, ca nu spun celorlalti "TOT ce au pe suflet". Ei bine, cred ca daca am impartasi cu altii mai mult, am fi mai bogati in maturitatea noastra... Este valabil si pentru mine, careia astazi i-ai sterpelit toate emotiile prin felul tau de a te exprima/explica/exterioriza...

Curaj, si, asa cum transmit melodiile dedicate, pentru care iti multumesc alaturi de toti cei care le-au ascultat, iti doresc intelepciune sa fructifici Iubirea, Increderea, Daruirea, Temerile, Nostalgiile, Cautarile si Credintele tale, in toate anotimpurile lor. Sa le simti muzica, ritmul si masura, astfel incat toate anotimurile tale sa lase in urma doar imagini placute trupului si spiritului. Paote chiar impartasirea de care aminteam mai sus te va ajuta.

Are dreptate dascalita: "viitorul suna bine!"

Cu mult drag, iti transmit sunetul ploii care se aude pe acoperis si sa dea Domnul sa intalnesti doar oameni buni!

Ca pe multi dintre forumisti, mi-a facut placere sa te intalnesc!

Pe curand!

Mersii, Linca, pentru tot ce mi-ai scris !

_____________
De curând am descoperit o imagine care-mi place extraordinar de mult...

Culorile se contopersc mirific, mai ales în partea de sus, a cerului.
Tot venind vorba de cer... Am avut acum ceva timp o discuţie cu cineva despre perfecţiune. Acea persoană susţinea cu tărie că perfecţiunea nu există, cel puţin, nu pe pământ. Eu i-am spus că există. Cerul este perfect. Munţii cei mai înalţi, pădurile dese, marea cu valurile ei... Natura este splendidă şi perfectă, depinde doar cum o priveşti. Defapt, am tăria să spun că ceea ce nu a fost atins de om este perfect. De când ne ştim, tot ce ne-a mai rămas este natura. Restul le-am făcut noi şi sunt imperfecte. Până şi pe unicul nostru diamant rămas îl pătăm, ştiind că fără raza lui care să ne lumineze, vom fi neinsemnaţi în faţa timpului.
Aud mereu că oamenii sunt cele mai inteligente animale. Dar uneori mă întreb ce prost a mai spus şi asta. L-a trosnit fulgerul în momentul ăla, zău ! Ne distrugem propria planetă şi suntem conştienţi de asta. Ne omorâm între noi pentru o viaţă trecătoare mai bună, dar ce preţ plătim ? O eternitate întunecată. Nu merită. Sau cei care pe la sfârştul vieţii pot cumpăra un oraş. Sper că ştiu că nu vor lua nimic din ceea ce au adunat în cealaltă parte. Şi acei oameni nici nu-şi îndreaptă privirea către cei care cu adevărat au nevoie de banii ăia. Oameni cu adevărat speciali, mult mai speciali decât ei, dar cu handicapuri. Nu, nu.
Oricum. Cine sunt eu ca să-i judec pe oameni ? Un om şi având în vedere asta am dreptul să o fac, deoarece mă judec şi pe mine. Şi am tot dreptul asupra mea. Pentru că eu sunt Eu şi nimeni nu-mi spune altfel; iar dacă o face, îşi pierde timpul degeaba contemplând greşit. În fine, toţi greşim, dar asta nu înseamnă că mă simt bine când greşesc ştiind asta. Deloc.

Cam aici se termină gândurile mele azi.
Păreri ?

Feluritele cuvinte
Se ascund în taina lor
Şi mirate, adunate,
Înţelesuri le-mpresor.
Vrem să spunem că ne pasă
Ce ne lasa-n urma lor.
Fermecati le dăm culoare,
De ce oare?

Miracolul e-n noi,
Miracolul e-n noi.

Atât am de spus acum. Într-adevăr, multe alte lucruri mi-au atras atenţia astăzi, dar nu ca aceste versuri. Am cătat pe Youtube melodia, dar n-am găsit-o. Dacă o vrea cineva, să-mi trimită un mesaj privat.
Defapt, am multe de spus; le păstrez pentru mine.
Mulţumesc acum tuturor celor care au citit gândurile, întâmplările mele şi toate celelalte. Mai ales celor care mi-au spus părerile lor.

Hugs. C'yaa.

Of, dulcea pasăre a tinereţii...Pe acelaşi patinoar era cât pe ce să-mi rup vreo 2 picioare şi 4 dinţi din faţă, cândva pe la 1900 iarna. Era neacoperit pe atunci. Aerul rece îmi îngheţa posteriorul şi freza a la Liceenii rock'n roll, da' după două piruete eşuate, dat cu fundul de gheaţă şi râsete de'a proasta, mama ce te mai încălzeai!

Mulţumesc, Lucy O'Hara, pentru aducerile aminte şi succes p'aici şi oriunde te duce viaţa.

Mersiiiii, Frisky...

__________________
Când să mă bucur şi eu că îmi iese media generală pe semestrul I 10, vine diriga şi-mi spune că-mi scade nota la purtare. Mă jucasem împreună cu câteva colege volei cu mingea aia de pici prin clasă. Crede-mă ! Media generală pe semestrul I 10 şi nota la purtare 9. Aş fugi la Bălcescu în al doilea semestru.. dar, oricum, nu-i decât gura de diriga.
___

Într-un fel mă bucur că nu mai trebuie să mă scol mâine la 6 şi ceva; olimpiada e luni. Prima parte de la 12.00 la 13.00 şi cealaltă într-o oră de română. Măcar o să am timp să mă gândesc şi-n pauză la compunere..

___

Într-o noapte, săptămâna asta, am visat că ... ei, nu-mi amintesc exact.. În fineee, era legat de Peru (ţara aia situată în vestul Americii de Sud..), iar acum, ascultând o melodie pe Youtube, mi-am amintit. Melodia aia e Dream Theater - Peruvian Skies. Nu pun link-ul. Dacă doreşti melodia o cauţi pe Youtube sau îmi dai mesaj privat. Ştiai asta, nu ? Şi ce !?

___


Hugs. C'yaaa.

Azi a fost olipiada de română.

O, dulce miros al ploii, mi-a făcut plăcere să te ascult timp de o oră! Iar cu tine, o adiere de vânt care-mi atingea faţa şi îmi dădea fiori. Picături cădeau atingând pervazul şi mă inspirau. Crengile copacilor din faţa şcolii se legănau după voia vântului, iar vântul era gândul meu. Inspiraţie... Cu siguranţă am să trec de faza pe şcoală. Oricum, de la clasele a şsea am fost doar eu şi Ionuţ.
Daa ! Ne-am sfătuit. Dacă ştii ce-i aia şoaptă, nu ştii ce am făcut noi. Am învăţat să citim pe buze... Şi ne-a fost de folos.
Ei... chiar dacă simţeam că o părticică din mine lipseşte azi, n-a fost aşa. Acum, curioziatea a omorât pisica. Dar nu mă pot abţine să mă gândesc la ce punctaj am luat.

_________________________________

"- Măi, dar tare tocilară e Mirela asta ! spusese Hasan pereţilor, care spre surprinderea lui, nu-l auzeau.
- Mi-am auzit numele ?! Heeey ! Deşteptule, eu nu sunt tocilară, pentru că nu tocesc, adică învăţ mot a mot, adică cuvânt cu virgulă cuvânt. Eu şi gândesc când învăţ, omule.
- Ba daa ! Eşti tocilară pentru că media generală îţi iese 10.
- Măi, dar tu eşti prost sau idiot ? Pentru că eu cred că ambele variante. Şi oricum, nu înţeleg unde te doare pe tine de media mea. Eu cred că tărie, totuşi, că mai bine să am media asta decât şă rămân repetentă ca tine, omule, la 5 obiecte!
- Aşa Mire ! Mai spune-i ! zise Andrei. Are dreptate !
- Bravo, Mireille ! spusese Geo."

--- Discuţii idioate din pauze. Nici nu ştiu de ce mai conversez cu asemenea persoane... Mi-a stricat toată ziua.

_________________________________

Luna mea plină, unde eşti când îmi doresc să-ţi privesc razele de lumină în noaptea întunecată ?

Lumea este in modul in care fiecare vrea sa o vada, dar, cel mai important, este si o oglinda a celui ce o observa. Daca te deranjeaza ceva la cineva, cauta bine..acel ceva se afla in tine si probabil e negat, respins. Oamenii percep imaginea pe care tu insati o ai despre tine. Mai mult, uneori le sunt transmite imagini care, desi nu iti plac, iti alimenteaza ego-ul cand ceilalti ti le arata. O cearta, un schimb dur de replici sau barfa alimenteaza si ele ego-ul.
Omul este ceea ce este, nu ceea ce face sau ceea ce stie. Atasamentul fata de ceea ce stii sau fata de ceea ce faci duce la golul ala despre care scriai tu mai sus...Acel gol vine din neimplinirea de sine, care are la baza uitarea faptului ca iubesti orice, chiar si colegii ostili. Uitarea asta a iubirii are sie a o cauza: ego. Nu exista inferior sau superior...

Eu sunt clasa a XII - a si am discutii in contradictoriu de genul asta cu cativa dintre colegii mei, doar ca discutiile noastre sunt un pic mai dure si in momentul in care vad ca ma ia vreo unul de sus il ignor si niciodata nu cobor la nivelul lor...oameni plini de invidie si rautate, isi dau seama ca poti mai multe si reusesti sa faci mai multe decat ei si se zgaraie pe fata de ciuda, in loc sa faca ceva ca sa nu-si rateze viata. Sa nu te lasi niciodata afectata de astfel de idiotenii, esti un copil minunat (scz daca ti-am mai spus-o ) .



(sper sa-ti placa )...

Boudicaa, nu judeca... Nu prea ai unde sa cobori pentru ca nu esti nici mai sus, nici mai jos ca altii. Fiecare avem drumul nostru, povestea noastra. Unii isi aleg povestea in asa fel incat scoala nu are un rol principal. Fiecare avem adevarul nostru...mi se pare mai constructiv sa ne amintim ca-i iubim chiar si pe cei care nu au aceleasi pareri cu noi, chiar si pe cei care se poarta urat. Eh, asta e adevarul meu, l-am prezentat. Fiecare face asa cum crede, iar asta nu e nici bine, nici rau...e o alegere la fel de valabila ca oricare alta.

Sa fiu sincera - nu-i iubesc! De cand am venit aici la liceu mi-au facut zile negre, acu abia astept sa scap eu de ei si ei de mine. Nu-i judec, sau incerc cel putin, dar nu prea pot sa inteleg oamenii care nu isi aleg nici un drum si nimic nu este important pentru ei. Poate la mine e mult prea diferita situatia si nu ai avea cum sa ma intelegi, dar cand esti batjocorit de prea multe ori si totul ti se pune pe creier atunci incepi sa vezi intr-un anume fel acele persoane...si inca o chestie nu inteleg...daca tot ma desconsidera asa, atunci de ce atunci cand au nevoie de ajutor apeleaza la mine? Dar de iubit sunt sigura ca nu-i iubesc!

Inteleg.am fost si eu eleva candva...
Schimba-ti atitudinea fata de ei si fata de viata si vei vedea cum si atitudinea lumii fata de tine se schimba. Nu-i iubesti? Invata. Asta-i un prag greu de trecut din punctul de vedere al multor oameni: sa invete sa iubeasca chiar si ceea ce resping. E greu fiindca mai intai tre sa invete sa se iubeasca pe ei insisi pentru ca ceea ce resping e chiar in ei.
Lucy, ne-am conversat p'aci pe la tine...scuze daca te-am deranjat. Da un semn si sterg tot ce am scris daca rvei

Ai dreptate intr-un fel leirn. E si asta o treapta peste care trebuie sa trec pentru a ma cunoaste pe mine insami. In general, trebuie sa ma invat sa iubesc! Oamenii uneori cred ca sufera prea mult, incat uita sa mai iubeasca si nu ma refer la mine...eu ce-am avut mai grav a fost in trecut si in trecut am lasat totul...

P.S. Lucy imi cer scuze pentru deranj...

Mirela, eu zic sa incerci sa te obisnuiesti cu astfel de replici si opinii, pentru ca mereu, atat timp cat o sa ai note bune, o sa fie multi care o sa te considere tocilara. Unii nu au curajul sa exprime lucrul asta de fata cu tine, dar o gandesc. Din pacate asta e crunta realitate. Trebuie sa inveti sa nu mai bagi in seama parerile unor oameni care ... au alt sistem de valori si sunt prea putin ... deschisi sa inteleaga mai multe. Tu stii ce inseamna toceala, stii foarte bine care sunt obiectivele tale, stii ca pe termen lung o sa te ajute mai mult atingerea lor decat acceptarea din partea unor oameni cu care, vrei, nu vrei, te vezi in fiecare zi.

@Lerin, tu promovezi niste idei cat se poate de reale, dar (aproape) intangibile. Mi-e greu sa cred ca tu iubesti pe toata lumea, ca nu judeci niciodata sau ca nu iti vine sa crapi capul unor oameni din cand in cand. E bine sa fii realist cu tine insuti si autentic, dar sa nu uiti nici principiile de care vorbesti tu. Tu dai niste sfaturi super teoretice, desi foarte bune, dar eu cred ca un sfat mai realist si mai usor de pus in practica ar fi mai util.

Nu e nico problemă, nu ştergeţi nimic.

Acum.. de unde să încep... De la început, cu siguranţă.

N-am să-mi înşir gândurile pe care le-am avut fiecare propoziţie, fiindcă asta ar însemna să-mi pierd toată seara. Aş face-o, dar am şi alte planuri. Poate data viitoare. Am doar câteva cuvinte de spus pentru fiecare.
Leirn, îţi mulţumesc pentru ceea ce mi-ai spus despre lume, om şi celelalte. Am să încerc să-mi amintesc când va fi nevoie. Uneori.
Boudicca, mersiii pentru imagine (care-mi place foarte mult >: D<), pentru sfaturi şi complimente. Îţi înţeleg perfect sentimentele pe care le ai faţă de colegii tăi.
Serenity, îţi mulţumesc şi ţie pentru tot. (Ştiu, ştiu, a fost cât se poate de previzibil..)


________

Click.

Aveam un inel. Unicul. Inelul Întunecatului Sauron era al meu, îl primisem de ziua mea. Îl purtam şi nu avea nicun efect negativ asupra mea sau... Toţi cei pe care îi priveam nu supravieţuiau. Oamenii din jurul meu nu mai existau, eram singură. Dar îmi plăcea, fiindcă îl aveam pe nepreţuitul meu. Nu-mi trebuia nimic altceva. Eram fericită...
În tot acest timp domnea o noapte polară. Cerul era negru, luna era mov, iar stelele erau mai palide ca niciodată. Copacii erau uscaţi, florile ofilite, blocurile dărmate... Totul era imperfect.
După o vreme lungă am simţit lipsa celorlalţi şi am hotărât să-l arunc pe nepreţuit în Dunăre , sperând că totul va redeveni la normal. Am făcut-o, dar eram singură în continuare. Atât de singură...
Visul se risipi în întunericul camerei şi m-am trezit din cauza unui zgomot evervant de telefon la ora 8 şi 7 minute.

_____

Visul acesta mi-a amintit că nu m-am mai plimbat pe malul Dunării de câteva săptămâni şi am o dorinţă nebunească să o fac. Ştiu că sunt răcită, că abia pot să vorbesc şi că o să-mi fie frig, dar asta e şi ideea. Am nevoie de aer... Mă simt prizonieră în casă... Sper să-l conving pe fratele meu să mă ducă sâmbătă pe faleză şi dacă tot ne aflăm prin apropiere, poate şi la patinuar. Data trecută când am fost am luat o trântă de am simţit gheaţa, care e mai rece şi mai tare decât asfaltul (Am experienţă fiindcă am role).

_____

Live another day,
Climb a little higher.
Find another reason to stay.
Ashes in your hands,
Mercy in your eyes,
If you're searching for a silent sky...

You won't find it here,
Look another way.
You won't find it here,
So try another day.

Dacă vrei melodia ştii ce trebuie să faci.

O melodie fără versuri, doar sunete. Dar acele sunete se contopesc într-o armonie perfectă. Nu există zgomot produs de atingerea unei clape de pian, ci doar sunet divin. Asta am învăţat ascultând George Winston. Iar The Carol Of The Bells este cea mai mirifică melodie pe care am putut s-o ascult vreodată. Pur şi simplu o iubesc; pe ea, cea mai spendidă melodie cu sunete de pian.
Şi chiar dacă nu o voi asculta, îi voi auzi mereu sunetele ca nişte ecouri răsfrânse în mintea mea.
O, melodie divină, te pot auzi ! Şi poate că într-o zi când soarele va lumina altfel te voi putea cânta...



Eu nu pot dărui inele, dar dăruiesc această melodie celor nouă pe care i-am întâlnit pe Han ! Defapt, plănuiesc mai multe, dar asta după ce vă voi mai cunoaşte. Până atunci, vă las să ascultaţă mirifica The Carol Of The Bells.
Dacă te simţi unul dintre cei nouă, te rog să-mi spui părerea ta despre melodia asta; dacă nu, tot doresc s-o faci.

Frumoasa melodia...vreau o iarna adevarata si mai vreau un Craciun...

Mă bucur că-ţi place melodia.

.....

Fărţia se destramă. Nimic nu va fi ca înainte şi e numai vina mea. Sau nu... Oricum, ea mi-a propus disperată să fac asta... Iar eu n-am putut rezista tentaţiei. Poate că aşa este mai bine. E posibil.

Sa-ti fie vacanta acompaniata de ultimele acorduri ale acestei ierni, Lucy O'Hara!

Mersi, mersi, Linca !

Iar am visat.
Mă aflam într-un oraş, Dawn. Oraşul pe care l-am creat pentru un alt proiect de-al meu. Ştiu că mergeam împreună cu câteva persoane pe străzile pustii. Aveam impresia că este noapte, fiindcă Soarele nu era pe cer, dar n-am idee dacă existau ziua şi noaptea. Nu-mi pot da seama nici dacă acele persoane erau cunoscute sau nu, nebuni sau altceva; ştiam că mă urmează. Căutam o clădire infernală, cred. Trebuia s-o distrugem. Eu mergeam în faţă, ceilalţi după mine. Cred că am mers vreo 10 minute (în timp real), când, deodată, văd în faţa mea o clădire foarte impunătoare şi înaltă. Da, pe aia o căutam ! M-am întors spre ceilalţi şi le-am văzut feţele speriate. Apoi am auzit o voce; n-am idee a cui, fiindcă buzele lor nu se mişcau. Deci era a mea.
- Nu trebuie să facem asta !

M-am trezit râzând de absurditatea visului.

Sărut-mâna ...
Vreau doar să te salut şi să-mi las două, trei gânduri...

Primele două sunt mici, foarte mici sfaturi:
1. În loc de >:D< să foloseşti ( ": h u g :" fără spaţii)
2. Am văzut că faci poze... Dacă îţi place, ia încearcă să pui subiectul mai într-o parte, cam la o treime din poză. Vezi dacă îţi place ce iese ...

A treilea gând e o urare: să călăreşti timpul tineţii pe toate dealurile, văile, munţii şi plajele ce-ţi cuprind ochii trupeşti, dar mai ales cei ai sufletului. Unde ţi se sperie calul, ai grijă, că ştie el ce ştie...
Şi să refuzi ochelarii de cai, mai ales când te vor pune să alegi în ce tunel al maturităţii să intrii...

Te voi citi în continuare.. Iar de întâlnit, ne găsim noi pe la Arta Vizuală măcar, dacă nu şi prin alte odăi ale hanului.


Da, cerul e perfect. I agree.

Mersiii, Data'q

Chiar vroiam să ştiu cum apare emoticonul acesta draguţ.
Iar despre poze... Am să încerc. Oricum, atunci era frig, mâinile mele erau îngheţate...
Pentru al treilea gând n-am decât un cuvânt previzibil. Mulţumesc !

_______

Azi colegii au mers iar la patinuar. Nici măcar nu m-a anunţat şi pe mine cineva, măcar un mesaj off pe mess... "Bă obsedato, vezi că noi mergem la patinuar"... Nici atât. În fine, având în vedere că data trecută când m-au întrebat le-am spus că vreau să merg cu fratele meu, nu cu ei, îi înţeleg. Oricum, fiindcă am un frate care mă ajută toţi realizează că ar avea şi ei nevoie. Too late! Şi nu eu mi-am dorit un frate; el a vrut o "frăţioară"... Şi când m-a văzut a rămas puţin dezamăgit deoarece nu eram la fel de mare ca el. Avea 5 ani... Dorea să se joace cu mine, da' am stricat tot ce se putea.

Duminică, 8.02.2009.
M-am plimbat cu fratele şi rolele în Grădina Mare. L-am întrecut, ca de obicei.
- Nu e nicio întrecere !
- Pentru tine ! Eu nu mă simt bine dacă te văd în faţa mea.
Apoi, acasă mi-am adus aminte că ziua următoare voi începe şcoala, iar eu nu puteam s-o privesc în ochii pe Geo.

"Eu nu destram frăţii în timpul liber. Mai ales ceaa ca a noastră, Geo, care trăieşte de aproape 6 ani. Nu trebuie să te superi, nu vreau asta. Şi gândeşte logic, eşti una din persoanele care pot fi suportate greu, iar eu o fac fiindcă vreau asta. Priveşte în jur. Există altcineva care poate conversa cu tine 5 minute măcar fără să se enerveze unul din voi ? Fiindcă eu cred că nu. Deci nu ai motiv să fii supărată, deoarece eu şi Elena suntem singurele care te pot înţelege din clasa asta. Spun doar că îmi pare rău, n-am crezut că vei reacţiona aşa. Sper că într-o zi vei uita că asta s-a întâmplat."

Luni, 9.02.2009
Ziua cea mare sosise. Urma să-i spun Georgianei ceea ce gândisem, apoi s-o conving pe Elena să o ierte că s-a comportat aşa. Totul ar fi fost ca înainte, Cele 3 "tocilare" şi ceilalţi.
- Geo, am o întrebare şi vreau să-mi răspunzi sincer.
- Spune...
- Mai eşti încă supărată pe mine ? Pentru că dacă eşti aş putea să...
- Da şi nu, dar ai înţeles greşit. Nu sunt supărată pe tine, ci pe Elena. Ştii, în clasa a VI-a, când eram considerată cea mai deşteaptă, ea era cea mai bună prietenă a mea. Mă suna tot timpul, vorbeam mereu şi eram împreună în fiecare pauză. Dar acum nici nu vrea să mai audă de mine. Cred că m-a folosit într-un fel; mereu mă întreba diferite lucruri despre teme la engleză, franceză... Şi, acum că tu ai cea mai mare medie, vine la tine; de parcă eu nici nu exist. Nu-ţi doresc să simţi ceea ce simt eu în momentul acesta.
- Să mă folosească ? Ciudat, dar la aspectul acesta chiar nu m-am gândit. Credeam că tăcerea care o acoperă o face o persoană care gândeşte frumos, dar m-am înşelat. Oamenii ăştia ! Niciodată nu pot fi prea previzibili şi mă enervează. Dacă se supără Geo îi va trece, mi-a spus ea. Îmi pare rău pentru tine...
Gânduri, numai gânduri legate de vorbele Georgianei am avut în seara aia.

Marţi, 10.02.2009
Ora de tehnologie...
- Copii, începem imediat ora. Întâi vreau să discut cu Mirela.
- Lemnul este o substanţă pneumogenă alcătuită din...
- Nu, nu. Nu vroiam să-mi spui lecţia. Dar văd că ţi-ai învăţat-o.
- Evident.
- Vroiam să-ţi pun o întrebare. Tu ai mai fost la olimpiade şi concursuri ?
- Am fost la concursuri de română, matematică şi fizică şi la olimpiadele de matematică şi română. Olimpiada de mate nu ştiu când este, da sigur o să merg, iar faza locală la română este luna aceasta.
- Da, văd că ai multe. Vroiam să-ţi spun să mergi la olimpiada de tehnologie, dar ai prea multe şi nu vreau să te obosesc. [...] Ionuţ, mergi tu ?
- Da.
- Atunci să-ţi dau câteva detalii. [Detalii neinteresante.]
- Atunci vreau şi eu să merg !
- Îmi pare rău, dar trebuie un singur elev. Este prea târziu. Oricum, tu ai multe alte obiecte de recapitulat pentru olimpiade.
- Dar...

..................

And the rains came down
And the stars fell from the sky
Oh, how dark the night...
It always seems
Those Castles and Dreams
Fade with the morning light...

- Mireille, mi-am amintit de o emisiune interesantă pe care am văzut-o la tembelizor acum mult timp, îmi spune el.
- Aşa, şi ? Ce propui ? întreb eu neinteresantă.
- Păi, era vorba de logică.
- Şi cum tu ştii că iubesc logica, îmi vei spune despre conversau ăia pe acolo, am dreptate ?
- Da... şi făcuse o pauză.
- Păi, ştii, pot să începi chiar acum. Nu mă deranjează.
- Da, da. Era vorba despre cum s-au făcut piramidele. Ştii prea bine că nu sunt siguri cum au putut să ridice blocurile grele. Aşa că ce s-au gândit oamenii...
- S-au gândit că oamenii verzi, adică extratereştii au făcut piramidele, îl întrerup, zâmbesc uşor şi continui. Dar oamenii nu ştiu de ce nu ei ne-au distrus când au aterizat pe pământ. Noi nu avem gânduri paşnice faţă de fiinţele mai înapoiate ca noi. Şi având în vedere că acei extratereşti ne-au descoperit şi vin din cine ştiu ce galaxie, este evident că sunt mai inteligenţi ca noi. Deci, avem o problemă.
- Exact asta vroiam să spun. Ce părere ai despre asta ?
- Consider că oamenii au creierul închis cu lacăt, iar cheia se află adânc înfinptă în abis. Dacă extratereştii ne-au descoperit sunt mai inteligenţi decât noi. Dar oare inteligenţa lor se limitează la atât ? Nu. Sunt şanse să nu aibă o deosebită plăcere să ne omoare. Dacă oamenii sunt orgolioşi şi le pasă doar de ei, nu înseamnă că toate fiinţele din univers sunt aşa. Dar poate sunt curioşi. Poate că ne-au lăsat singuri doar ca să vadă unde ajungem... Şi, oricum, dacă vorbesc de nişte fiinţe care nu ştiu nici măcar cum arată, posibilităţile sunt infinite. Înţelegi ce încerc să spun ?
- Da... Tot şi nimic.
- Mai mult nimic, nu-i aşa ? Nu mă aşteteptam să înţelegi...