1979. ZZ TOP - Degüello.
Nu mai stiu cum il chema pe omu' ala de la Europa Libera, dar ne prezenta in fiecare dimineata un album nou.
În ziua aia tocmai ajunsesem pe valea Nerei. Coborâm din autocar, înca pe întuneric.
Eu aveam de carat un geamantan, un cort cu tije de fier forjat, radioul rusesc, toate grele ca naiba.
O luam spre "Cantonul lui Damian." Dar... cât mai avem de mers...
Ne vine un taran din fata, îl întrebam "No bage, cât mai e pâna la Damian?"
"Oo, pai acia dupa colt"
Super.
Acest "dupa colt" ne-a luat câteva ore.
Dar...
Cum dau drumul la radio pe drum... omul de pe Europa Libera ne povestea ca ZZ TOP a scos un album nou, Degüello.
Si-i da drumul.
Mai, asa ceva bun n-am mai auzit de când "a parasit Jesus Chicago"
N-am mai simtit povara de pe umeri, nimic, nimic... si am zis în gândul meu I Thank You!

1980 am început ucenicia. Din prima leafa mi-am cumparat albumul asta. Înca îl mai am, ca LP.


Povestiti, va rog

Hai mai... nu-mi vine sa cred ca pe nimeni nu mai intereseaza muzica...

The Lamb Lies Down on Broadway - 1974
S-a lansat pe 29 nov. 1974, dar il aveam inca inainte de aceasta data.
S-a intamplat in Munchen cu vreo zece zile mai devreme de data lansarii. Albumul a fost oferit publicului de la un eveniment monden al casei de discuri Charisma Label. De acolo a fost cumparat de o prietena care l-a facut sa imi parvina printr-un pilot cu cateva zile inainte de lansarea oficiala.

Discul asta m-a impus pe piata neagra a schimburilor care functiona atunci in Bucuresti.
Nu numai ca il dadeam contra zece, "cinspe" alte discuri (era un album dublu), dar si selectam cu atentie partenerii de schimb, unul dintre ei fiind chiar Florian Pittis.
Datorita acestui album am reusit sa imi constitui propria colectie de inregistrari care ajunsese sa totalizeze la un moment dat peste 1000 de ore de muzica inregistrata.

Dincolo de valoarea "de piata" data mai ales de faptul ca discul era de mare actualitate si grupul Genesis in excelenta voga, albumul e unul unic dpdv al conceptului, al structuri, al procedeelor folosite (enosification - prelucrarea sintetizata a voci lui Pete Gabriel) si nu in ultimul rand al calitatii muzicii pe care o contine. Parabola povestii relatata este si ea la cele mai inalte cote ale creatiei.

Dupa parerea mea albumul asta, alaturi de "Passion Play -Jethro Tull", sunt cele mai reprezentative momente ale unei perioade in care rockul a trait la intensitate maxima.

Pacat de topicul asta sa stea si sa se umple de praf.. sa-l resuscitam, deci.

Albumul despre care vorbim (in cazul meu) e asta:

Dark Side of the Moon, din 1973.

L-a primit fratele meu pe cind eram eu foarte mica (vreo 8 ani), intr-un pachet cu mai multe discuri vinil de care s-a bucurat enorm (cred ca era si Deep Purple- "Deep Purple in the rock" acolo, Beatles..)
Asa ceva nu se gasea pe toate drumurile, nu mai e nevoie s-o spun. El avea pe atunci 17 ani, imi aduc aminte ca ii tremurau miinile in timp ce le lua pe rind si le intorcea si le rasucea, era imaginea fericirii! Asta e una dintre cele mai vii amintiri din copilaria mea.
A fugit cu ele in camera lui si a uitat sa mai faca altceva in zilele care au urmat. Normal ca eram curioasa, la inceput n-am indraznit sa ma duc acolo si sa il rog sa ma lase sa ascult si eu, dar m-a chemat el cind a vazut ca stau linga usa: "hai, ma, pitic, sa auzi si tu ce e aia muzica"
Discul asta a mers cel mai mult dintre toate.
Fabuloasa intilnire cu muzica am avut datorita fratelui meu, ii ramin pe veci recunoscatoare pentru asta.