Cod ROŞU!

Mediocritatea distruge ROMÂNIA!

Mediocritatea este chestiune de Siguranţă Naţională. Ca să fim mari în Istorie ar trebui să fim mai războinici!

Marii oameni de afaceri români nu vor, din raţiuni evidente, să recunoască un adevăr simplu al vieţii: angajatul mediocru distruge încet dar sigur firmele din România. Este unul dintre pericolele cele mai nasoale. Nu criza ci angajatul şmecher, pervers, mediocru, sucit, cumetrit şi încuscrit e marele pericol. Eu n-am fost dus niciodată de nas. Am şcoala vieţii, Slavă Domnului! Nu m-au dus de nas nici aşa-zişii moguli ai momentului de la individul ăla care se vedea preşedinte al patriei noastre până la aşa-zisul strateg al aceleiaşi patrii şi nici cohortele de angajaţi mediocri, fuduli, încrezuţi, leneşi, puturoşi şi şmecheri. Mediocrii te lasă baltă la greu sau când ţi-e lumea mai dragă. Oamenii ăştia, în mediocritatea lor stupidă, au reuşit să-şi facă de cap într-o ţară în care mediocritatea a fost ridicată la rang de virtute de-a lungul a câtorva sute de ani buni. Dacă mediocritatea ar fi fost înfierată aşa cum se cuvine în această frumoasă şi tristă patrie a oamenilor frumoşi şi trişti, sau ar fi pâlpâit măcar la cote mici, mici, indivizi ca cei sus menţionaţi nu ar fi avut succes în nici un fel şi România ar fi fost o ţară zdravănă, de temut, hotărâtă, cu un destin istoric bărbătesc nu muieresc. Ba, mai mult, nici n-am fi auzit vreodată despre ei şi despre isprăvile lor ridicole, despre averile fără de margini care nu produc modernizarea României ci doar înavuţirea halucinantă a mediocrităţii care nu face decât să consume la nesfârşit fără să ridice, fără să clădească, fără să producă Valoare Naţională în nici un fel. Mediocrul ridicat în rang este bombă cu napalm pentru o ţară, pentru un popor. Mediocrul nu clădeşte nimic. Trage pentru sine. Poporanii ce să facă în atari condiţii? Trag şi ei pe unde pot. Trag folosul cel mic. Folosul cel mare e tras de mediocrul ridicat în rang vremelnic, pervers, periculos.

Ceea ce nu spune nimeni e următorul lucru: forţe piezişe României, ridică în rang tot felul de mediocri, prin diverse influenţe doar, doar o slăbi în sfârşit ţara asta minunată şi ştirbă şi, prin ea, debila coeziune europeană. Ăsta e jocul, nu altul.

Ce să zic, uite care era secretul zvârcolirilor politicianiste din România tuturor timpurilor. Că noi om fi proşti-proştilor şi nu am lua seama la o asemenea tevatură.

Mediocritatea este chestiune de Siguranţă Naţională. Ca să fim mari în Istorie ar trebui să fim mai războinici!

Maestrul ne învăluie iarăşi ca să ne pună la încercare . Există multe dar mediocritate nu. E doar un concept, un perete după care se ascund gunoaiele, dar nu e ea mizeria. Mizerii sunt de exemplu NEPĂSAREA, NEOMENIA, NESIMŢIREA, EGOISMUL, etc..
NEPĂSAREA - să vezi răul, murdăria şi să nu îţi pese, să le integrezi în cotidian, să le accepţi şi să le laşi răul să roadă puţin cîte puţin toată viaţa ta.
NEOMENIA - să vezi omul ca pe o fiinţă izolată, să nu empatizezi cu el, să te închizi în tine şi pe toţi să îi pui în categoria CELĂLALT.Să nu înţelegi ce înseamnă TU, să nu respecţi subiectul, să tratezi omul ca pe un mijloc, nu ca pe un scop în sine. Să nu dansezi cu ceilalţi în dansul desăvârşirii, să te izolezi şi să nu ai scopurimai tari ca timpul. Să fii un fulg care nu a găsit ancorele care îl ţin pe loc când bate vîntul, să flecăreşti şi să îţi îngropi viaţa în banalităţi...
NESIMŢIREA - să fii atîta de încuiat încît să nu eziţi a face altora rău, chiar dacă înţelegi acestea. Să găseşti în orice moment justificări ca să furi, să minţi, să dispreţuieşti. Să fii mort, îngheţat într-un adevăr relativ şi să nu simţi încremenirea. Să te dezintegrezi în individualism şi să te crezi grozav, un monument de deşteptăciune. Să ai mândria întemeiată pe EU şi să dispreţuieşti pe TU şi pe NOI.
EGOISMUL - Să parchezi definitiv în EU, pentru MINE, al MEU, acestea să fie mari cît casa iar TU, şi TIE, NOI - toţi, nu Gaşca mea, să dispară de la orizont... Să fii narcisistul toxic care aduce în relaţii numai sânge şi durere. Să fi durul care trece totul prin sabie căci atentează la tronul tău. Să îţi întemeiezi şi să îţi odihneşti fiinţa în bunuri materiale punându-le mai presus ca oamenii, să calci totul în picioare pentru ele. Să îţi mărgineşti autoevaluarea, autocritica la privitul în oglindă, să confunzi iubirea cu puterea. Să nu vezi binele şi dreptatea decît în legătură cu propria persoană.

Nu mor de frica mediocrităţii, dar cel puţin de cele menţionate îmi este frică grozavă. Cînd mă cuprind simt răsuflarea rece a MORŢII !

IoanV ,oare ce a facut ca aceste trasaturi sa ..infloreasca ,daca nu mediocritatea omului care traieste doar prin simturi ,preocupat de ..poleiala stridenta dar orbitoare a superficialului! cand nonvaloarea tinde la rangul de ..model si ,din pacate, chiar reuseste sa cucereasca din ce in ce mai multe teritorii , nu poti nega ca acest succes se datoreaza unei ..galerii ignorante! cum explici succesul unor emisiuni tv de genul celor otv-iste altfel decat prin existenta unei mase manevrabile,rezistente la cultura?
-dom'le Bufnila,ce vrurati sa ziceti aici??

Opinia mea este ca mediocritatea este o denumire larga, dar fara o masura exacta. Si nu ea genereaza rezultate ci ea este eventual consecinta masurilor scazute in alte parti.
Pe de alta parte, din ce studiez, ma vad tot mai aproape de o medie rezonabila decit de virfuri. In privinta omului sunt altii care stiu mult mai multe ca mine, dar si multi care stiu mai putine, in privinta stiintelor, informatica, etc. la fel. Deci nu ma pot socoti nici intre elite, performeri, dar nici ignorant. Asadar sunt cumva mediocru, dar asta nu ma deranjeaza. Perfectiunea este un ideal si cu cit stii mai multe cu atit vezi ca sunt multe si cele pe care nu le stii.

Deci accept ca sunt mediocru in multe privinte, dar asta nu ma impiedica sa nu imi placa anumite lucruri pe care le cred rele. Chiar si in mediocritate iti poti da seama cind esti egoist, cind faci rau altora, cind esti inghetat intr-o stare caldicica si nu prea ii mai "auzi" pe altii.
Macar din ignoranta si subumanitate sa iesim si tot ar fi mai bine decit sa nu miscam deloc. Idealul renascentist al omului perfect cred ca este o iluzie..

eu vad mediocritatea ca pe limitare pe care ti-o accepti de facto ,o zona calduta ,care nu-ti da batai de cap, nu te-mpinge la mai sus ,o acceptare a conditiei si lipsa unui ..ideal ,nu neaparat al ..perfectiunii dar macar al ..cresterii ! mediocrul vede doar in jur aceste tare fara a si le si asuma! depasirea acestei conditii presupune tocmai un exercitiu de toleranta, simtire, bunatate etc perpetuu! nu poti iesi din marasm neridicind stacheta ,dar pentru asta trebuie ,pe langa propria vointa si sa fii ajutat ,sa accepti sa fii ajutat prin ..educatie,de ex !din pacate .."mentorii educatiei" momentului prefera mediocritatea pe care o cultiva (cu nerusinare pot zice!). etc etc