Had I the heavens' embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half-light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.
(He Wishes For The Cloths Of Heaven - W.B. Yeats)
Versiune completa:Colectie de Poezii - Poeziile Preferate
Ca un exilat
hoinaresc pe ulicioarele
celui mai vechi oras
primul care se naste.
Sufletul meu merge inainte
sovaitor si nelinistit.
Cel il tulbura?
Abandonul sau cautarea
unui nou salas?
Aici sunt
somnanbul
orfan si invins
Mi-e dor de plaja si de colinele
inalte
iar barca aceea albastra
care se apropie de tarm
ma asteapta...Matilde K. Richter
RONDEL DE INCEPUT
La inceput a fost cuvantul,
Pe urma totul s-a creat...
O fi sau nu adevarat,
De asta sa raspunda sfantul.
Pentru poetul inzestrat
Ce n-o ia-n scris cum bate vantul,
La inceput a fost cuvantul,
Pe urma totul s-a creat...
Ideea-si cauta vesmantul
Sortit a nu fi demodat
Iar capodopere-a lasat
Doar cine-a scris cu crezamantul
Ca la-nceput a fost cuvantul.
Stelian Filip-"Flori de cactus"
La inceput a fost cuvantul,
Pe urma totul s-a creat...
O fi sau nu adevarat,
De asta sa raspunda sfantul.
Pentru poetul inzestrat
Ce n-o ia-n scris cum bate vantul,
La inceput a fost cuvantul,
Pe urma totul s-a creat...
Ideea-si cauta vesmantul
Sortit a nu fi demodat
Iar capodopere-a lasat
Doar cine-a scris cu crezamantul
Ca la-nceput a fost cuvantul.
Stelian Filip-"Flori de cactus"
Cand m-am trezit ,in umbra recelui cavou
Si am vazut ca-s mort
Am adormit din nou
Si am visat o fata-n negru
Ce-am iubit shi m-am trezit
Din nou
Cu sani reci ca piatra ea
Ma saruta cu foc
Iar mangaierile fierbintzi
Ma inghetau pe loc
Am adormit si-s fericit ca doar in vis o vad
Un vis dement ce ma cuprins
Cand am vazut ca-s mort
Cine a scris-o?
Si am vazut ca-s mort
Am adormit din nou
Si am visat o fata-n negru
Ce-am iubit shi m-am trezit
Din nou
Cu sani reci ca piatra ea
Ma saruta cu foc
Iar mangaierile fierbintzi
Ma inghetau pe loc
Am adormit si-s fericit ca doar in vis o vad
Un vis dement ce ma cuprins
Cand am vazut ca-s mort
Cine a scris-o?
Descantec de ploaie
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi, si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfarsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti.
..............
E-n aer un miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te indragostesti fulgerator.
Toti trecatorii sunt indragostiti,
Si eu te astept,
Doar tu stii-
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei.
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi, si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfarsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti.
..............
E-n aer un miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te indragostesti fulgerator.
Toti trecatorii sunt indragostiti,
Si eu te astept,
Doar tu stii-
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei.
Poezia cea mai tare dupa parerea mea este Salul Negru de Negruzzi.Un pic sadica dar frumoasa.Nu ma apuc acum s-o scriu ca e cam lunga,dar cine e curios, s-o caute si s-o citesca. 
Romanta celor ce se vand
Se-ingroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormantul
Inselatoarelor ce mor
Neplanse de amantii lor!
Pe la ferestre-si plange vantul
Tomnaticele-i vesti
Pe cand,
Din strunele de-arama,
Cantul
Chitarelor,
Isi ia avantul.
Si fara voie,
Rand pe rand,
O ceata de amanti artisti -
Toti neintelesi si mari, toti Christi -
Isi plang trecutul fredonand
Romanta celor ce se vand.
(I. Minulescu)
Se-ingroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormantul
Inselatoarelor ce mor
Neplanse de amantii lor!
Pe la ferestre-si plange vantul
Tomnaticele-i vesti
Pe cand,
Din strunele de-arama,
Cantul
Chitarelor,
Isi ia avantul.
Si fara voie,
Rand pe rand,
O ceata de amanti artisti -
Toti neintelesi si mari, toti Christi -
Isi plang trecutul fredonand
Romanta celor ce se vand.
(I. Minulescu)
Catre cititori
Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
Si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre ori si ce poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele.
de-aceea - lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.
(L. Blaga)
Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
Si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre ori si ce poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele.
de-aceea - lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.
(L. Blaga)
MAMA Erau trei sarmani:doi copii si-o mama , Si paine! ...un singur codru intr-o mahrama, Mama-l franse-n douasi dete pe rand La fiestecare cate-o particea. -Mama! atunci copiii ziseraplangand, Tie ce-ti ramane?Voi raspunse ea. AL.DEPARATEANU
De-ar fi sa-ti impartesti odata
Tu bogatiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ti-as cer-o lacrima sa-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adincuri îmi rasare,
Caci numai din adincul marii
Se pescuiesc margaritare...
Octavian Goga - O lacrima
Tu bogatiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ti-as cer-o lacrima sa-mi dai.
Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adincuri îmi rasare,
Caci numai din adincul marii
Se pescuiesc margaritare...
Octavian Goga - O lacrima
Lucian Blaga
--------------------------------------------------------------------------------
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
--------------------------------------------------------------------------------
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma vraja nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte
Memento Mori!!!!! 
Imi plac poeziile lui Lucian Blaga
Nu prea citesc poezii, astea imi plac sunt 12 poezii haiku scrise de japonezi :
Vechea baltoaca
O broasca sare plonjand
Zgomotul apei.
Drumul pe care
nimeni nu ma urmeaza:
seara de toamna
La fiecare adiere,
fluturele isi schimba locul
pe salcie.
Schitul in deal;
Clopotul suna:
Ciorile zboara.
Umbre dinspre dealuri
Se lungesc pana la jumatatea campului
De narcise aurii
Pietrele de pe fundul raului
parca se misca;
apa limpede.
Un hototogisu !
Am incercat sa-l vad-
dar zabrelele...
Din pat asternut,
Dimineata,
Poetul priveste muntele inzapezit
Dupa ce a ridicat
Storul de bambus.
Vrabiuto
da-te la o parte din drum
vine Domnul Cal
Nu se prea potriveste:
florile infloresc
Buddha doarme.
Pisoiul
cantarit pe balanta
tot se zbenguie
Nu prea citesc poezii, astea imi plac sunt 12 poezii haiku scrise de japonezi :
Vechea baltoaca
O broasca sare plonjand
Zgomotul apei.
Drumul pe care
nimeni nu ma urmeaza:
seara de toamna
La fiecare adiere,
fluturele isi schimba locul
pe salcie.
Schitul in deal;
Clopotul suna:
Ciorile zboara.
Umbre dinspre dealuri
Se lungesc pana la jumatatea campului
De narcise aurii
Pietrele de pe fundul raului
parca se misca;
apa limpede.
Un hototogisu !
Am incercat sa-l vad-
dar zabrelele...
Din pat asternut,
Dimineata,
Poetul priveste muntele inzapezit
Dupa ce a ridicat
Storul de bambus.
Vrabiuto
da-te la o parte din drum
vine Domnul Cal
Nu se prea potriveste:
florile infloresc
Buddha doarme.
Pisoiul
cantarit pe balanta
tot se zbenguie
Du-ma fericire in sus
Izbeste-mi tampla de stele pana cand
Lumea mea prelunga si nesfarsita
Se face coloana sau altceva
Mult mai inalt
Si mult mai curand
Ce bine ca esti,
ce mirare ca sunt
Doua cantece diferite
Unindu-se, amestecandu-se
Doua culori, ce nu s-au vazut niciodata
Una foarte jos, intoarsa spre pamant
Una foarte sus, aproape rupta
In infrigurata, neasemuita lupta
A minunii ca esti, a intamplarii ca sunt
Nichita Stanescu
P.S. datorita faptul ca nu o am scrisa nicaieri ci doar memorata s-ar putea ca versurile sa nu fie impartie asa..si sa aiba mai multe semne de punctuatie...dar poezia e oricum superba...
Izbeste-mi tampla de stele pana cand
Lumea mea prelunga si nesfarsita
Se face coloana sau altceva
Mult mai inalt
Si mult mai curand
Ce bine ca esti,
ce mirare ca sunt
Doua cantece diferite
Unindu-se, amestecandu-se
Doua culori, ce nu s-au vazut niciodata
Una foarte jos, intoarsa spre pamant
Una foarte sus, aproape rupta
In infrigurata, neasemuita lupta
A minunii ca esti, a intamplarii ca sunt
Nichita Stanescu
P.S. datorita faptul ca nu o am scrisa nicaieri ci doar memorata s-ar putea ca versurile sa nu fie impartie asa..si sa aiba mai multe semne de punctuatie...dar poezia e oricum superba...
MORGENSTIMMUNG
de Tudor Arghezi
Tu ti-ai strecurat cântecul in mine
Intr-o dup-amiaza, când
Fereastra sufletului zăvorâta bine
Se deschisese-n vânt, Fara sa ştiu ca te aud cântând
Cântecul tău a umplut clădirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Si mănăstirea mi-a rămas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cântecul, si degetul tău mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta făptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele… Mi-s
Şubrede bârnele, ca foile florii.
De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat in mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.
de Tudor Arghezi
Tu ti-ai strecurat cântecul in mine
Intr-o dup-amiaza, când
Fereastra sufletului zăvorâta bine
Se deschisese-n vânt, Fara sa ştiu ca te aud cântând
Cântecul tău a umplut clădirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Si mănăstirea mi-a rămas descuiata.
Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cântecul, si degetul tău mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta făptura, aproape.
Cu tunetul se prabusira si norii
In încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele… Mi-s
Şubrede bârnele, ca foile florii.
De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat in mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.
"Si acum, ca la inceput,
tot ce se mai poate juca intre noi
ar fi un joc de noroc
cu privirile focos atintite
spre zaruri
sa asteptam asa cum asteptam
de la petalele margaretei
ma iubeste-nu ma iubeste
un peu-beacoup- a la folie
in timp ce pana si pamantul cel rodnic
crapa de seceta si de asteptare
un pamant pe care traisem si era rotitor
te iubesc-te-am iubit
un peu-beacoup-a la folie
intr-o sfera cu rotunjime imperfecta
creste iarba molateca pe surpatura
de tije, flori si imagini-
ne intoarcem de unde-am plecat
Si acum
jocul cel mai cinstit intre noi
ar fi un joc de noroc."
Joc de noroc-D.R. Stanescu
tot ce se mai poate juca intre noi
ar fi un joc de noroc
cu privirile focos atintite
spre zaruri
sa asteptam asa cum asteptam
de la petalele margaretei
ma iubeste-nu ma iubeste
un peu-beacoup- a la folie
in timp ce pana si pamantul cel rodnic
crapa de seceta si de asteptare
un pamant pe care traisem si era rotitor
te iubesc-te-am iubit
un peu-beacoup-a la folie
intr-o sfera cu rotunjime imperfecta
creste iarba molateca pe surpatura
de tije, flori si imagini-
ne intoarcem de unde-am plecat
Si acum
jocul cel mai cinstit intre noi
ar fi un joc de noroc."
Joc de noroc-D.R. Stanescu
Sunt un om viu
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
Ma bucur intodeauna ca sunt
Nu ma realizez niciodata pe deplin
pentru ca,
Am o idee din ce in ce mai buna despre viata
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii
dintre mine si lei
dintre mine si insulele de lumina ale stelelor
Dintre mine si numere,
bunoara intre mine si 2, intre mine si 3
Am si un pacat, un delict: iau in serios iarba,
iau in serios leii
si miscarile aproape perfecte ale cerului
O rana intamplatoare la mana
ma face sa vad prin ea
ca printr-un ochean
Durerile lumii, razboaiele.
Imi place sa rad desi,
rad rar avand mereu cate o treaba
...
E un spectacol de neuitat acela
de-a sti
de-a descoperi
harta universului in expansiune
in timp ce-ti privesti o forografie din copilarie.
E un trup al tau vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt dat
cu litere groase
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain
Abia am timp sa ma mir ca exist, dar
Ma bucur intodeauna ca sunt
Nu ma realizez niciodata pe deplin
pentru ca,
Am o idee din ce in ce mai buna despre viata
Ma cutremura diferenta dintre mine
si firul ierbii
dintre mine si lei
dintre mine si insulele de lumina ale stelelor
Dintre mine si numere,
bunoara intre mine si 2, intre mine si 3
Am si un pacat, un delict: iau in serios iarba,
iau in serios leii
si miscarile aproape perfecte ale cerului
O rana intamplatoare la mana
ma face sa vad prin ea
ca printr-un ochean
Durerile lumii, razboaiele.
Imi place sa rad desi,
rad rar avand mereu cate o treaba
...
E un spectacol de neuitat acela
de-a sti
de-a descoperi
harta universului in expansiune
in timp ce-ti privesti o forografie din copilarie.
E un trup al tau vechi,
pe care l-ai ratacit
si nici macar un anunt dat
cu litere groase
nu-ti ofera vreo sansa
sa-l mai regasesti
probabil ca o sa primesc avertisment pentru asta... dar, arta cere sacrificii. 
Dylan Thomas - And Death Shall Have No Dominion
And death shall have no dominion.
Dead mean naked they shall be one
With the man in the wind and the west moon;
When their bones are picked clean and the clean bones gone,
They shall have stars at elbow and foot;
Though they go mad they shall be sane,
Though they sink through the sea they shall rise again;
Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.
And death shall have no dominion.
Under the windings of the sea
They lying long shall not die windily;
Twisting on racks when sinews give way,
Strapped to a wheel, yet they shall not break;
Faith in their hands shall snap in two,
And the unicorn evils run them through;
Split all ends up they shan't crack;
And death shall have no dominion.
And death shall have no dominion.
No more may gulls cry at their ears
Or waves break loud on the seashores;
Where blew a flower may a flower no more
Lift its head to the blows of the rain;
Through they be mad and dead as nails,
Heads of the characters hammer through daisies;
Break in the sun till the sun breaks down,
And death shall have no dominion.
de asemenea
Still I Rise - Maya Angelou
You may write me down in history
With your bitter, twisted lies,
You may trod me in the dirt
But still, like dust, I rise.
Does my sassiness upset you?
Why are you beset with gloom?
Cause I walk like I've got oil wells
Pumping in my living room.
Just like moons and suns,
With the certainty of tides,
Just like hopes, springing high,
Still I'll rise.
Did you want to see me broken?
Bowed head and lowered eyes?
Shoulders falling down like teardrops,
Weakened by my soulful cries.
You may shoot me with your words,
You may cut me with your eyes.
You may kill me with your fatefulness,
But still, like air, I'll rise.
Does my sexiness upset you?
Does it come as a surprise
That I dance like I've got diamonds
At the meeting of my thighs?
Out of the huts of history's shame
I rise
Up from a past that's rooted in pain
I rise
I'm a black ocean, leaping and wide,
Welling and swelling I bear in the tide.
Leaving behind nights of terror and fear
I rise
Into a daybreak that's wondrously clear
I rise
Bringing the gifts that my ancestors gave,
I am the dream and the hope of the slave,
I rise...I rise...I rise.
Dylan Thomas - And Death Shall Have No Dominion
And death shall have no dominion.
Dead mean naked they shall be one
With the man in the wind and the west moon;
When their bones are picked clean and the clean bones gone,
They shall have stars at elbow and foot;
Though they go mad they shall be sane,
Though they sink through the sea they shall rise again;
Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.
And death shall have no dominion.
Under the windings of the sea
They lying long shall not die windily;
Twisting on racks when sinews give way,
Strapped to a wheel, yet they shall not break;
Faith in their hands shall snap in two,
And the unicorn evils run them through;
Split all ends up they shan't crack;
And death shall have no dominion.
And death shall have no dominion.
No more may gulls cry at their ears
Or waves break loud on the seashores;
Where blew a flower may a flower no more
Lift its head to the blows of the rain;
Through they be mad and dead as nails,
Heads of the characters hammer through daisies;
Break in the sun till the sun breaks down,
And death shall have no dominion.
de asemenea
Still I Rise - Maya Angelou
You may write me down in history
With your bitter, twisted lies,
You may trod me in the dirt
But still, like dust, I rise.
Does my sassiness upset you?
Why are you beset with gloom?
Cause I walk like I've got oil wells
Pumping in my living room.
Just like moons and suns,
With the certainty of tides,
Just like hopes, springing high,
Still I'll rise.
Did you want to see me broken?
Bowed head and lowered eyes?
Shoulders falling down like teardrops,
Weakened by my soulful cries.
You may shoot me with your words,
You may cut me with your eyes.
You may kill me with your fatefulness,
But still, like air, I'll rise.
Does my sexiness upset you?
Does it come as a surprise
That I dance like I've got diamonds
At the meeting of my thighs?
Out of the huts of history's shame
I rise
Up from a past that's rooted in pain
I rise
I'm a black ocean, leaping and wide,
Welling and swelling I bear in the tide.
Leaving behind nights of terror and fear
I rise
Into a daybreak that's wondrously clear
I rise
Bringing the gifts that my ancestors gave,
I am the dream and the hope of the slave,
I rise...I rise...I rise.
asta e doar una din poeziile preferate:
Melancolie
Abia plecasesi
Te-am rugat sa pleci
Te urmaream de-a lungul molatecei poteci
Pan'te-ai oprit la capat de trifoi
Nu te-ai uitat o clipa inapoi
Ti-as fi facut un semn dupa pecare
Dar ce-i un semn de umbra-n departare
Vroiam sa pleci,vroiam sa si ramai
Ai ascultat de gandul cel dintai
Nu te oprise gandul fara glas
De ce-ai plecat,de ce-ai mai fi ramas
Tudor Arghezi
Melancolie
Abia plecasesi
Te-am rugat sa pleci
Te urmaream de-a lungul molatecei poteci
Pan'te-ai oprit la capat de trifoi
Nu te-ai uitat o clipa inapoi
Ti-as fi facut un semn dupa pecare
Dar ce-i un semn de umbra-n departare
Vroiam sa pleci,vroiam sa si ramai
Ai ascultat de gandul cel dintai
Nu te oprise gandul fara glas
De ce-ai plecat,de ce-ai mai fi ramas
Tudor Arghezi
Am descoperit si eu de curand ca Paunescu a scris unele poezii chiar superbe si ma gandeam sa le postez aic1.
Barbatul
Am dat un telefon la mine acasa
Am spus "Alo!" si-apoi am asteptat
Si mi-a raspuns o voce-aproape groasa
O voce sugrumata,de barbat.
Si am inchis si-am mai format o data
Si-aceeasi voce mi-a raspuns, abrupt
Si-n mine ca-ntr-o mina inundata
Ceva s-a luminat si-apoi s-a rupt.
Era baiatul meu,o,doamne sfinte,
Si eu care uitasem ca-s batran,
Ca am ajuns si eu un biet parinte
Si-o amintire,doar,am sa raman.
"Alo,baiatul tatii,masa-i gata?"
Si el mi-a zis sa vin cat mai curand
Si l-am simtit in trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpura sapand.
Asa ne ingropam la noi in oase
Pe-naintasii ce se sting mereu
Si inca sun la telefon acasa:
"Tu,spune-mi ce mai faci,baiatul meu?"
Barbatul
Am dat un telefon la mine acasa
Am spus "Alo!" si-apoi am asteptat
Si mi-a raspuns o voce-aproape groasa
O voce sugrumata,de barbat.
Si am inchis si-am mai format o data
Si-aceeasi voce mi-a raspuns, abrupt
Si-n mine ca-ntr-o mina inundata
Ceva s-a luminat si-apoi s-a rupt.
Era baiatul meu,o,doamne sfinte,
Si eu care uitasem ca-s batran,
Ca am ajuns si eu un biet parinte
Si-o amintire,doar,am sa raman.
"Alo,baiatul tatii,masa-i gata?"
Si el mi-a zis sa vin cat mai curand
Si l-am simtit in trupul meu pe tata
Cu o cazma de purpura sapand.
Asa ne ingropam la noi in oase
Pe-naintasii ce se sting mereu
Si inca sun la telefon acasa:
"Tu,spune-mi ce mai faci,baiatul meu?"
Urmatoarea...
Trenul spre neant
Eu vin cu toata viata mea si gulerul deschis
Si pe peron astept un tren ce merge spre abis
De-aici incolo nu mai sunt nici gari si nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari si pomii tot mai rari.
Voi lua un tren catre neant,mi-am cumparat bilet,
Mai tare muzica o dau si inima incet,
Se-aude-un zumzait marunt,terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se tipa un raport.
Dar eu ii las pe pasageri sa zica tot ce vor,
Eu,daca ei se urca-n tren,sunt gata sa cobor,
Sunt pasagerul spre neant si mi-e destul atat,
Cu cei din urma bani ai mei nu vreau sa mor urat.
Calatoria tot o fac,oricat ar fi de greu,
La cap de linie astept sa vina trenul meu,
Dar mi se pare ca aud un glas cum n-a mai fost
Certandu-ma pentru ceva,luandu-ma la rost.
E umbra mea sub felinar,sinistrul ei desen
Ce va cadea la randul ei in umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici,toti au murit candva,
Eu sunt de-o viata in neant si nu am cum pleca.
Cand greieri duc din loc in loc luminile din cer,
M-asez la geam in trenul meu si simt ca-ncep sa pier,
Nu-i nici un tren catre neant,ci fapt interesant,
Voi lua neant catre neant,neant catre neant.
Trenul spre neant
Eu vin cu toata viata mea si gulerul deschis
Si pe peron astept un tren ce merge spre abis
De-aici incolo nu mai sunt nici gari si nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari si pomii tot mai rari.
Voi lua un tren catre neant,mi-am cumparat bilet,
Mai tare muzica o dau si inima incet,
Se-aude-un zumzait marunt,terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se tipa un raport.
Dar eu ii las pe pasageri sa zica tot ce vor,
Eu,daca ei se urca-n tren,sunt gata sa cobor,
Sunt pasagerul spre neant si mi-e destul atat,
Cu cei din urma bani ai mei nu vreau sa mor urat.
Calatoria tot o fac,oricat ar fi de greu,
La cap de linie astept sa vina trenul meu,
Dar mi se pare ca aud un glas cum n-a mai fost
Certandu-ma pentru ceva,luandu-ma la rost.
E umbra mea sub felinar,sinistrul ei desen
Ce va cadea la randul ei in umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici,toti au murit candva,
Eu sunt de-o viata in neant si nu am cum pleca.
Cand greieri duc din loc in loc luminile din cer,
M-asez la geam in trenul meu si simt ca-ncep sa pier,
Nu-i nici un tren catre neant,ci fapt interesant,
Voi lua neant catre neant,neant catre neant.
Va mai aduceti aminte de poeziile care ne-au incintat copilaria?
Pentru toate sufletele de copil de la han, o poezie de Elena Farago:
Cătelusul schiop
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.
Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,
Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.
Pentru toate sufletele de copil de la han, o poezie de Elena Farago:
Cătelusul schiop
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama "cutu schiop".
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!
Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.
Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...
Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!
Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...
M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor...
Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,
Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.
Doamne cat de frumoasa si de trista e... 
Multumesc Diana ca mi-ai adus aminte de ea...
Multumesc Diana ca mi-ai adus aminte de ea...
Sfarsit de joc
Am vrut sa inteleg ce vrei
De astazi,nu mai vreau nimic
Orice ai face,orice-ar fi
Jocul nostru s-ar opri.
Gata!Nu vreau sa inteleg!
De astazi nu ma mai implic,
Jocul nostru s-a sfarsit
Sa-nteleg nu vreau nimic!
De-acum,jocul s-a oprit
A murit un vis si-atat..
Totul,totul s-a sfarsit
N-ai sa sti,nici cum,nici cat.
Te iubesc si te-am iubit
Nicicand n-ai sa stii
Cum...Cat...
Autor necunoscut...
Am vrut sa inteleg ce vrei
De astazi,nu mai vreau nimic
Orice ai face,orice-ar fi
Jocul nostru s-ar opri.
Gata!Nu vreau sa inteleg!
De astazi nu ma mai implic,
Jocul nostru s-a sfarsit
Sa-nteleg nu vreau nimic!
De-acum,jocul s-a oprit
A murit un vis si-atat..
Totul,totul s-a sfarsit
N-ai sa sti,nici cum,nici cat.
Te iubesc si te-am iubit
Nicicand n-ai sa stii
Cum...Cat...
Autor necunoscut...
George Topirceanu
Vara la tară...
Locuinta mea de véră
E la téră...
Acolo era să mor
De urît si de-ntristare
Beat de soare
Si pîrlit îngrozitor !
Acolo, cînd n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viata ce aci papită
E lipsită
De confort occidental.
Nu există berărie,
Nici regie...
Doar un hot de cîrciumar
Care are marfă proastă
Si-o nevastă
Ce se tine c-un jăndar'.
Cînd te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscînd domol din coadă
Spre livadă
Ale satului cirezi.
Si te poartă subt escortă
O cohortă
De tîntari subtiri la glas,
Inzestrati la cap c-o sculă
Minusculă
Cu pretentie de nas...
Cînd se ia cîte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Si-l întreabă fără noimă:
- Ce-ai cu noi, mă ?
Pentru ce să dăm cu var ?...
Ale satului mari fete
Fără ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am văzut aci-ntro noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)
Lîngă foc, o babă surdă
Si absurdă
Spune, ca si alte dăti,
Tot povestea cu Ileana
Cosînzeana,
Plină de banalităti.
Doarme-apoi adînc comuna...
Numai luna
Galbenă ca un bostan
Iese, mare si rurală,
La iveală
Dintr-o margine de lan.
Cînd si cînd un cîne urlă
Ca din surlă...
Carul-mare s-a oprit
Suspendat, ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...
Dar în zori încep cocosii
Păcătosii,
Ca să facă iar scandal, -
Să te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorbă mare:
Că de-acuma, să mă tai,
Nu-mi mai trebuie altă c*ră
În natură,
Să mă duceti cu alai !
Meargă pictorii la tară
Ca să piară
De căldură si de praf !
Mie dati-mi străzi pavate,
Măturate, -
Dati-mi cinematograf !
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce să mor asa ?
Nu mai vreau tărănci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva !
Dati-mi, dati-mi strada-ngustă
Unde gustă
Omul viata mai din plin,
Cu trăsuri, femei cochete
Si cu gete
Încăltate cel putin !
OMAR KHAYAM in traducere din catrenele sale celebre
Vai! Aseara-am spart de-o piatra vas albastru de faianta...
Beat facui prostia asta sa ma-mpiedic de o zdreanta...
Amfora, cu graiu-i tainic, m-a certat cu soapte line:
Om am fost ca tine frate, amfora vei fi, ca mine
...................................................................
Si-are stanjenelul multe limbi, dar tace-ntruna
Si-are chiuparosul verde, multe maini, nu-ntinde una!
Vai! Aseara-am spart de-o piatra vas albastru de faianta...
Beat facui prostia asta sa ma-mpiedic de o zdreanta...
Amfora, cu graiu-i tainic, m-a certat cu soapte line:
Om am fost ca tine frate, amfora vei fi, ca mine
...................................................................
Si-are stanjenelul multe limbi, dar tace-ntruna
Si-are chiuparosul verde, multe maini, nu-ntinde una!
SCRISOARE PE COCORI
Valeriu Gorunescu
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Cu cate trestii se arunca-n balta
Mai e in mine un luminis sonor
O stea, modelatoare ca o dalta.
Se-arunca noaptea-n cei din urma plopi
Mai vechi decat tarana, decat, bobul.
Din sacrul tau sarut nu pierd un strop.
De n-as mai fi acestor carnuri robul,
La fel te-as adora doar prea usor
Spre-a starui in stoluri pe aproape
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Ci cu tot cerul, care nu ne-ncape!
Valeriu Gorunescu
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Cu cate trestii se arunca-n balta
Mai e in mine un luminis sonor
O stea, modelatoare ca o dalta.
Se-arunca noaptea-n cei din urma plopi
Mai vechi decat tarana, decat, bobul.
Din sacrul tau sarut nu pierd un strop.
De n-as mai fi acestor carnuri robul,
La fel te-as adora doar prea usor
Spre-a starui in stoluri pe aproape
Nu te iubesc doar cu acest cocor
Ci cu tot cerul, care nu ne-ncape!
Mihai Eminescu
--------------------------------------------------------------------------------
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o să poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au să sune.
Dar când inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate să le-asculte,
Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
--------------------------------------------------------------------------------
Criticilor mei
Multe flori sunt, dar putine
Rod în lume o să poarte
Toate bat la poarta vietii,
Dar se scutur multe moarte.
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirind cuvinte goale
Ce din coada au să sune.
Dar când inima-ti framinta
Doruri vii si patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
Sta pe toate să le-asculte,
Ca si flori în poarta vietii
Bat la portile gindirii,
Toate cer intrarea-n lume,
Cer vesmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
Nenduratii ochi de ghiata?
Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap iti cade cerul:
Unde vei gasi cuvintul
Ce exprima adevarul?
Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
Adrian Păunescu
Bătrânul cersetor
La coltul strazii e un cersetor
Cu mana-ntinsa, catre-o alta lume
Decat aceea unde, fara nume,
El ispaseste rasul tuturor.
Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun in palma semne de-ale lor,
El e batran si intelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.
Si cine observa, int-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, in acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.
Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
In el e Dumnezeu, ce sta de paza.
9 aprilie 1997
Lucian Blaga
--------------------------------------------------------------------------------
Lumina raiului
Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si mă-ntreb:
De unde-si are raiul --
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!
--------------------------------------------------------------------------------
Lumina raiului
Spre soare rad!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inima.
Sunt beat de lume si-s pagan!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atata ras far'de caldura raului?
Si-ar inflori pe buza ta atata vraja,
de n-ai fi framantata,
Sfanto,
de voluptatea-ascunsa a pacatului?
Ca un eretic stau pe ganduri si mă-ntreb:
De unde-si are raiul --
lumina? - Stiu: Il lumineaza iadul
cu flacarile lui!
Mircea Dinescu
Dodeskaden
Ce-ati facut cu nebunii din gari ?
Macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine,sudoare,tigari
si tacerea complice si tirfa.
I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar în faza de coacere ?
Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sint copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gura.
Dodeskaden
Ce-ati facut cu nebunii din gari ?
Macar ei n-aveau limba de cirpa.
Saci cu piine,sudoare,tigari
si tacerea complice si tirfa.
I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere ?
Le-au extras de sub teasta smarald,
i-au papat chiar în faza de coacere ?
Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de sila si ura.
Sint copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gura.
Suav anapoda
Gheorghe Tomozei
Urca in fiecare noapte la mine,la etaj,
vanatorul cu calul lui.Suna,destup odaia,il asez in fotolii
si scot rachiul.Calul rontaie capodopere si bea
discuri de patefon.Discutam despre vreme.Mi se
prezinta vietatile impuscate;o caprioara,un urs,un mistret,
zvarlim totul pe plita si apoi motaim.Calul
isi pileste potcoavele,casca,apoi vanatorul zice:
Ti-am adus si niste mesteceni,un parau si
ceva luna(dar nu si cea mai buna bucata ca
statea sa ploua).Musc din luna,
asez paraul in scrin apoi mai torn rachiu,pun Aznavour
si stam,picior peste picior,pana se frige mistretul.
Apare pe prag dar nu ne place,nu-i fript de-ajuns,
el bombane si sare la loc,pe plita.Bag un ceas
chefere pe foc(cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-bratara al iubitei,inima caprioarei)
e cald,e noapte,e cafea si cand intorc Aznavour
calul mananca discul ca pe o foaie de salata.
Mai fumam un mesteacan,rupem o ciosvarta de mistret
(Sunt bun?intreaba.Bunule,ii spunem,sa-l bucuram si pe el)
Apoi vorbim de amor,eu arat o poza:
marea in haine de duminica ,el un bilet de loterie,iar
calul,poza lui Cassius Clay,la doi ani,pe blana.
Ne distram grozav,ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la mansete)si cand el pleaca
raman ingrozitor de trist.Sparg,ordonat,paharele,alung
moartea din ranile vietatilor si de la geam
ii vad pe prietenii mei suiti pe tramvai.Noaptea fantastica
se sterge si ea din pereti si caut somnul
cu ochii podiditi de frunze si pasari...
Gheorghe Tomozei
Urca in fiecare noapte la mine,la etaj,
vanatorul cu calul lui.Suna,destup odaia,il asez in fotolii
si scot rachiul.Calul rontaie capodopere si bea
discuri de patefon.Discutam despre vreme.Mi se
prezinta vietatile impuscate;o caprioara,un urs,un mistret,
zvarlim totul pe plita si apoi motaim.Calul
isi pileste potcoavele,casca,apoi vanatorul zice:
Ti-am adus si niste mesteceni,un parau si
ceva luna(dar nu si cea mai buna bucata ca
statea sa ploua).Musc din luna,
asez paraul in scrin apoi mai torn rachiu,pun Aznavour
si stam,picior peste picior,pana se frige mistretul.
Apare pe prag dar nu ne place,nu-i fript de-ajuns,
el bombane si sare la loc,pe plita.Bag un ceas
chefere pe foc(cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-bratara al iubitei,inima caprioarei)
e cald,e noapte,e cafea si cand intorc Aznavour
calul mananca discul ca pe o foaie de salata.
Mai fumam un mesteacan,rupem o ciosvarta de mistret
(Sunt bun?intreaba.Bunule,ii spunem,sa-l bucuram si pe el)
Apoi vorbim de amor,eu arat o poza:
marea in haine de duminica ,el un bilet de loterie,iar
calul,poza lui Cassius Clay,la doi ani,pe blana.
Ne distram grozav,ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la mansete)si cand el pleaca
raman ingrozitor de trist.Sparg,ordonat,paharele,alung
moartea din ranile vietatilor si de la geam
ii vad pe prietenii mei suiti pe tramvai.Noaptea fantastica
se sterge si ea din pereti si caut somnul
cu ochii podiditi de frunze si pasari...
Vasile Voiculescu
Contemporan
Nu mă-nspaimânta cerul, nici pamântul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samânta care-o sufla vântul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el mă sufla unde vreau s-ajung!
Chiar daca esti la infinit de mine,
Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.
Contemporan
Nu mă-nspaimânta cerul, nici pamântul;
Pe unul calc, pe celalalt il strapung;
Sunt slab, samânta care-o sufla vântul
Pe stepele vietii indelung,
Dar el mă sufla unde vreau s-ajung!
Chiar daca esti la infinit de mine,
Dar stiu ca esti si-Ti cat Imparatia,
Nu-mi mai traiesc în van nimicnicia.
O, Doamne, sunt contemporan cu Tine
Si sunt contemporan cu Vesnicia.
Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Se face noapte
Se face noapte în genunchi,
Se insereaza langa buze...
Pe orice zare cel putin o stea
Si zarile zambesc lehuze.
Din orice munte cel putin un soarec --
Toti muntii lumii au născut cuminti.
O multumire generala
Peste scrasnitul meu din dinti.
Să mă-nconjoare alte zari
De suferinta mai cabrate,
Să piara muntii neinstare
A trece în eternitate,
S-apuna ochii mei modesti,
Să mi se stinga-n jur paunii,
Doar plansul sterp să nu mi-l rup
De marginea perfectiunii...
--------------------------------------------------------------------------------
Se face noapte
Se face noapte în genunchi,
Se insereaza langa buze...
Pe orice zare cel putin o stea
Si zarile zambesc lehuze.
Din orice munte cel putin un soarec --
Toti muntii lumii au născut cuminti.
O multumire generala
Peste scrasnitul meu din dinti.
Să mă-nconjoare alte zari
De suferinta mai cabrate,
Să piara muntii neinstare
A trece în eternitate,
S-apuna ochii mei modesti,
Să mi se stinga-n jur paunii,
Doar plansul sterp să nu mi-l rup
De marginea perfectiunii...
Adrian Paunescu
Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.
10 aprilie 1997
Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.
10 aprilie 1997
Poezia de mai jos este semnata cu pseudonimul Fenix. Nu mai retin de pe ce adresa de internet am transcris poezia. Am convingerea ca, macar, va va intriga.
Starea poetică
Stau aici, fără să stiu
unde încep, unde sfîrsesc,
refuzat de vise
În jurul meu sînt eu,
de mai multe ori,
tăcuti ca lacrima.
Ceea ce scriu este tăcere,
asemenea mării
ori vîntului.
Voi muri
înainte de-a mă naste
si voi fi vesnic.
Stau aici
si nu stiu
cînd voi începe.
Între două nasteri
sînt eu,
mă numesc Poezie
numele meu e mare
căci nu vorbesc
niciodată.
Sînt vesnic, căci nu exist.
Nu voi muri,
căci nu sînt născut.
Stau aici,
aici e în mine,
iar eu nu exist.
F.'.
Starea poetică
Stau aici, fără să stiu
unde încep, unde sfîrsesc,
refuzat de vise
În jurul meu sînt eu,
de mai multe ori,
tăcuti ca lacrima.
Ceea ce scriu este tăcere,
asemenea mării
ori vîntului.
Voi muri
înainte de-a mă naste
si voi fi vesnic.
Stau aici
si nu stiu
cînd voi începe.
Între două nasteri
sînt eu,
mă numesc Poezie
numele meu e mare
căci nu vorbesc
niciodată.
Sînt vesnic, căci nu exist.
Nu voi muri,
căci nu sînt născut.
Stau aici,
aici e în mine,
iar eu nu exist.
F.'.
Draga Diana, mii de multumiri pentru afisarea poeziei "Orfani".
.'.
.'.
Ma bucur ca ti-a placut. Mie mi s-a incrincenat carnea cind am citit-o pentru prima data...
Ciob
Aduna-te suflete
Din cioburi prea sparte.
Reda-mi iar intregul
Din cioburi de noapte
In genunchi odihneste,
Coboara-ti privirea,
In cioburi razlete
Imi sta nemurirea.
Pierduta-s in zile,
Gasita-s in noapte
Aduna-te, ciob,
De vise desarte.
Ciob
Aduna-te suflete
Din cioburi prea sparte.
Reda-mi iar intregul
Din cioburi de noapte
In genunchi odihneste,
Coboara-ti privirea,
In cioburi razlete
Imi sta nemurirea.
Pierduta-s in zile,
Gasita-s in noapte
Aduna-te, ciob,
De vise desarte.
@ Diana Maria
Adrian Paunescu?
Adrian Paunescu?
Nu iti place Paunescu ?! Ca poet?! 
Ultima nu e de Paunescu.
Ultima nu e de Paunescu.
Un tip de care mi-e scarba ca om nu are cum sa imi placa nici ca poet. Poate ca la 80 de ani dupa ce o sa moara o sa imi placa... dupa ce voi uita magariile pe care le-a facut 
Si in general cred ca va fi placut cu adevarat dupa ce vor trece cateva generatii de oameni care l-au cunoscut cine e...
PS Ma gandeam ca a doua nu e Paunescu
dupa ce voi uita magariile pe care le-a facut Si in general cred ca va fi placut cu adevarat dupa ce vor trece cateva generatii de oameni care l-au cunoscut cine e... PS Ma gandeam ca a doua nu e Paunescu
Eu
de eclectic
Şi viaţa mea s-a dus…
Şi sunt prin faptul că lipsesc…
Mă-nalţ doar pentru c-am apus…
Şi mor doar pentru că traiesc.
de eclectic
Şi viaţa mea s-a dus…
Şi sunt prin faptul că lipsesc…
Mă-nalţ doar pentru c-am apus…
Şi mor doar pentru că traiesc.
Magda Isanos
Murim... ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Asta sper sa iti placa,Yoyo!
Murim... ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
Asta sper sa iti placa,Yoyo!
uoff, ce senzatie de melancolie m-a apucat citind poeziile pe care le-ati postat...Voiam sa dau un exemplu mai vesel, dar tot ce-mi vine in minte acum e :
"Am legat copacii la ochi/Cu-o basma verde/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediat/Cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi/Cu-o basma de nori/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si pasarile m-au gasit/Cu un cantec.
(...)
Nu te mai ascunde,/Mi-au zis toate lucrurile/Si toate sentimentele/Pe care am incercat sa le leg/la ochi."
(M. Sorescu)
Incerc sa revin cand ma voi trezi din amorteala asta
"Am legat copacii la ochi/Cu-o basma verde/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediat/Cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi/Cu-o basma de nori/Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si pasarile m-au gasit/Cu un cantec.
(...)
Nu te mai ascunde,/Mi-au zis toate lucrurile/Si toate sentimentele/Pe care am incercat sa le leg/la ochi."
(M. Sorescu)
Incerc sa revin cand ma voi trezi din amorteala asta
| QUOTE (Fausta @ 1 Jun 2004, 11:38 AM) |
| asta e doar una din poeziile preferate: Melancolie Abia plecasesi Te-am rugat sa pleci Te urmaream de-a lungul molatecei poteci Pan'te-ai oprit la capat de trifoi Nu te-ai uitat o clipa inapoi Ti-as fi facut un semn dupa pecare Dar ce-i un semn de umbra-n departare Vroiam sa pleci,vroiam sa si ramai Ai ascultat de gandul cel dintai Nu te oprise gandul fara glas De ce-ai plecat,de ce-ai mai fi ramas Tudor Arghezi |
Poezia se numeste De-abia plecaseşi
Si adevarata Melancolie:
Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.
Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.
Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.
PUTEREA SA ALEGI
Intre noi e atata pamant,
Echilibrul e frant
Si nu stiu de ce sunt cat mai sunt
In gradina cu lujerul frant.
Intre noi sunt si varste si legi
Si dreptul ce-l ai sa ma negi
Dar ca oameni si vii si intregi
Eu iti las puterea s-alegi.
E un film idiot, insolent
Viata-n care te duci spre urgent
Si pe-al carui murdar firmament
Scrie grabnic "The End" .
Si dintre florile anilor tai
Vor lua si cei prosti si cei rai
Dar te rog cat ai inca vapai
Da-i inimii tale mai da-i.
Intre noi e atata pamant,
Echilibrul e frant
Si nu stiu de ce sunt cat mai sunt
In gradina cu lujerul frant.
Intre noi sunt si varste si legi
Si dreptul ce-l ai sa ma negi
Dar ca oameni si vii si intregi
Eu iti las puterea s-alegi.
E un film idiot, insolent
Viata-n care te duci spre urgent
Si pe-al carui murdar firmament
Scrie grabnic "The End" .
Si dintre florile anilor tai
Vor lua si cei prosti si cei rai
Dar te rog cat ai inca vapai
Da-i inimii tale mai da-i.
Forgive me
If you are not living
If you beloved, my love
If you have died
All the leaves will
Fall on my breast
It will rain on my soul
All night all day
My feet will want to march
To where you are sleeping
But I shall go on living
pablo neruda
If you are not living
If you beloved, my love
If you have died
All the leaves will
Fall on my breast
It will rain on my soul
All night all day
My feet will want to march
To where you are sleeping
But I shall go on living
pablo neruda
Love Sonnet XI
I crave your mouth, your voice, your hair.
Silent and starving, I prowl through the streets.
Bread does not nourish me, dawn disrupts me, all day
I hunt for the liquid measure of your steps.
I hunger for your sleek laugh,
your hands the color of a savage harvest,
hunger for the pale stones of your fingernails,
I want to eat your skin like a whole almond.
I want to eat the sunbeam flaring in your lovely body,
the sovereign nose of your arrogant face,
I want to eat the fleeting shade of your lashes,
and I pace around hungry, sniffing the twilight,
hunting for you, for your hot heart,
like a puma in the barrens of Quitratue.
Pablo Neruda again.
I crave your mouth, your voice, your hair.
Silent and starving, I prowl through the streets.
Bread does not nourish me, dawn disrupts me, all day
I hunt for the liquid measure of your steps.
I hunger for your sleek laugh,
your hands the color of a savage harvest,
hunger for the pale stones of your fingernails,
I want to eat your skin like a whole almond.
I want to eat the sunbeam flaring in your lovely body,
the sovereign nose of your arrogant face,
I want to eat the fleeting shade of your lashes,
and I pace around hungry, sniffing the twilight,
hunting for you, for your hot heart,
like a puma in the barrens of Quitratue.
Pablo Neruda again.
Sbal... 
Bcovia... ce?!
Ion Minulescu
Trei lacrimi reci de călătoare
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
Bcovia... ce?!
Ion Minulescu
Trei lacrimi reci de călătoare
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
imi plac Blaga, Marin Sorescu, Nichita Stanescu, dar am o poezie de suflet, scrisa de un fost poet (acum calugar, daca ati auzit de Savatie Bastovoi)
Cantec de inmormantare
Intristeaza-te
si adu-ti aminte de inima ta.
Asculta bataile ei
ca pe orologiul unui oras,
un oras din care n-ai mai ramas
decat tu singur.
Fuga spre campul cu ciori
Da, el poate sa se desprinda de propria-i minte
ca de un bulgare,
ca de o streasina singuratica
la intampinarea serii.
Singuratic, strain, mereu pe fuga
cu inima strapunsa si naiva,
crezand pana acum ca
toate ciorile au cate 300 de ani,
desi nici el nu mai tine bine minte
cine anume i-a bagat in cap
una ca asta.
In fiecare zi face acest zbor
peste lucrurile acestea trecatoare
si zadarnice,
peste propriile ganduri, aceste ganduri
care ii sunt la fel de straine
ca si restul lumii.
O, cum ar fugi si s-ar amesteca
in forfota de ciori de pe campul arat,
dar nu, nu pentru a se impartasi
de cei 300 de ani de care zice lumea
ca i-ar trai aceste vietati. Nu pentru asta.
Acum el nu mai este macinat
de o dorinta ca aceasta. Aflase el,
aflase ca, de acum, e vesnic. Ca el,
cel framantat atat de mult de moarte,
e vesnic. Credea si stia asta.
De fapt, nici nu mai avea cum sa fie altfel!
Si totusi, pasarile acestea negre si ciudate
il atrageau prin multe feluri.
Cantec de inmormantare
Intristeaza-te
si adu-ti aminte de inima ta.
Asculta bataile ei
ca pe orologiul unui oras,
un oras din care n-ai mai ramas
decat tu singur.
Fuga spre campul cu ciori
Da, el poate sa se desprinda de propria-i minte
ca de un bulgare,
ca de o streasina singuratica
la intampinarea serii.
Singuratic, strain, mereu pe fuga
cu inima strapunsa si naiva,
crezand pana acum ca
toate ciorile au cate 300 de ani,
desi nici el nu mai tine bine minte
cine anume i-a bagat in cap
una ca asta.
In fiecare zi face acest zbor
peste lucrurile acestea trecatoare
si zadarnice,
peste propriile ganduri, aceste ganduri
care ii sunt la fel de straine
ca si restul lumii.
O, cum ar fugi si s-ar amesteca
in forfota de ciori de pe campul arat,
dar nu, nu pentru a se impartasi
de cei 300 de ani de care zice lumea
ca i-ar trai aceste vietati. Nu pentru asta.
Acum el nu mai este macinat
de o dorinta ca aceasta. Aflase el,
aflase ca, de acum, e vesnic. Ca el,
cel framantat atat de mult de moarte,
e vesnic. Credea si stia asta.
De fapt, nici nu mai avea cum sa fie altfel!
Si totusi, pasarile acestea negre si ciudate
il atrageau prin multe feluri.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.