bun, o sa ma gandesc, sa vad ce iese. pana una alta, ce spuneti despre o istorie a imaginii. am auzit despre legaturi cu Legenda Personala.. ma insel sau l-ati inclus si pe Coelho in discutie

Care Coehlo? Care Lao Tse? Care Osho? De ce trebuie sa-mi recitesc lecturile personale pe grupurile de discutie? Chiar este necesar sa facem parada literaro-filozofica?

- Tot ca un prieten am intrebat si eu :-)
- Se pare ca nu ti-ai dat seama ca "Lucrurile nu sunt totdeauna ce par a fi ... si asta si pentru ca lucrurile sunt uneori foarte subtil legate" chiar daca ai spus-o.
- Nici eu nu fac opinie separata de ceilalti si nu e cazul sa ma tratezi ca atare. daca am spus de Coehlo, Lao Tse sau Osho (apropos de el n-ai zis nimic - vezi ca pierzi....) inseamna ca sunt prieten si cu ei. Dar nu-mi permit sa-i ingan in loc sa-i citez (iar daca i-as cita as face-o ca referinta la o idee proprie) asa cum am citit la cineva ca venind de la el ("Eu sunt acum si aici"). Probabil ca ar trebui prin paradox sa nu mai fie nicaieri daca ar fi "acum si aici". Iluminatii nu umbla pe forumuri. Cu respect pentru voi toti!

Prietene gragulea, atunci ce cauta asta "Chiar este necesar sa facem parada literaro-filozofica? " in mesajul tau ? Si m-am referit la acel mesaj al tau, nu la atitudinea ta in general. Am "sanctionat" aceste semn de ... "Hai sa dam topoare la popoare", poate tocmai pentru ca te stiam ... cu potential.

Ai dreptate pana la capat Calfa. Si eu caut tot chestiile alea. Viata de (m)ucenic e grea. Stii si tu, stiti si voi

cred ca exista o legatura foarte puternica intre Legenda Personala si Imaginea Personala. Ori de cate ori ne reinventam (asta inteleg prin imagine asumata), imaginea se up-gradeaza. sub lupa celorlalti (majoritatea ne vor binele! cine a zis ca "infernul sunt ceilalti!" ? mare mincinos ) apari altfel. de fiecare data cand esti intr-un anumit mediu, in care te-ai comportat intr-un anume fel, odata sau mai des, tinzi sa pastrezi imaginea din trecut. mi se intampla sa intalnesc vechi (si necizelati prieteni) si sa ma comport fata de ei ca odinioara, cu toate ca eu sunt altul. mi-am asumat alta imagine.
problema se numeste "a fi vertical".
istoria conteaza.
istoria tarii.
o tara care a dat dovada de intransigenta, de integritate morala in politica sa, e un exemplu urmat in general de locuitorii ei.

eu nu am inteles de ce aceasta agresivitate, dl. Ovidiu .
inteleg ca trebuie sa ne cunoastem, "sa ne vindem" insa de ce la modul agresiv sa se intample asta?
intr-o lume care e bombardata, care se afla sub spaima terorismului si a unor boli fara leac, cum suna "arma mortala"?

poate ca trebuie sa ne trezim din amorteala, insa sper ca nu pentru a ucide- ( si ) la modul figurat.

Multzam de tip (Osho) inca o data, gragulea ! E de nota 10 !

Ovidiu, daca JustMe ar fi scris "Cel care a luptat mai mult pentru a descoperi cine e el insusi, ajunge departe si reuseste !" in loc de "Cel care a luptat mai mult cu el insusi, ajunge departe si reuseste!" ar fi fost OK din punctul tau (bufnilian ) de vedere ?

Cu placere Calfa. Cat despre kestia cu lupta de sine e un sablon asa de scorojit, incat nu mai ajuta nimanui de mult. Lupta-te cu tine cand n-ai noroc si ai sa vezi ca nu-ti ajuta la nimic. Multi dintre noi nu recunoastem cu nici un chip ca am avut si noroc. Nu, toti suntem niste fiinte al naibii de alese fata de ai din jur si numai noua ne datoram "ascensiunea"...brrr!

Noua Comunicare; Artele Comunicarii; Strategii de comunicare:

In mod foarte clar, tot mai multi navigatori/lectori ai lumii au
probleme de comunicare. Lecturand realitatea, un lector o poate face
primitiv sau vulgar sau inalt descriptiv si intuitiv in timp ce
marile razboaie de imagine rafistoleaza lumea. E clar ca se naste o
noua lume de navigatori care nu vor mai avea de-a face cu kakatul
cenaclist si nici cu ideologiile prafuite. Inca ne temem de aceasta
Noua Comunicare care arde si dez-arestuieste fiinta din inchisorile
politogonice. Nu e un Om Recent ci un Om Valurit care se regaseste
in mii de imagini care intr-un fel sau altul ii spala imaginarul.
Scriitorii nu mai pot scrie ca pana mai ieri. Lectorii nu mai pot face interpretari desuete fiind in pericol
Atentie la fictionalitatea voastra! Atentie la Istorie! Atentie la perversitatile enciclopedice!
UPDATE, tigrilooooor!

Va iubesc!
Invatati sa comunicati in aceasta nou lume comunicand intr-un fel
nou, riscant, ingeresc si bestial!

bine, domnu bufnila. m-am definit si redefinit. am un buzunar plin cu imagini. care de ocazie, care de pericard...
what next ???

Draga Little1,
Daca afirmi ca ai armele atunci construieste-ti un razboi de imagine pentru a le verifica. Eu nu pot decat sa-ti tin pumnii.
Sarbatori Fericite!

Cu prietenie,
Ovidiu Bufnila
http://groups.yahoo.com/group/Imagicon/

imi tineti pumnii thanx.
si totusi, oare viata nu e, prin ea insasi un razboi de imagine ? eu zic ca este.
imi plac cartile care vorbesc despre strategie. jocurile strategice. matematice. apropo, faptul ca ne referim la o imagine, nu inseamna doar culori. culoarea e un bitmap. fiecare dpi are localizarea lui matematica. sau, vectorialiceste, fiecare imagine e definita tot matematic. geometric. unde intra matematica in doctrina imaginii, domnu bufnila ?
ca mi se pare la fel de importanta ca si istoria.
pentru mine ar intra in functie cand iti definesti resursele si (sub forma de algoritm informatic) atunci cand iti definesti alegerile.
dar asta e doar teorie...

domnu bufnila, indiferent de ceea ce fac, daca evit sa imi las inimioara sa decida, iese nasol. mintea poate constata calculul diferential al "path"ului ales, insa doar atat..

pentru a construi un razboi e nevoie de temei. de o tinta. de un castig. neh ?

Draga Little1,
Frumos spus TEMEI. Foarte frumos spus.
Am navigat in arhipelagul Tao. Iti multumesc. Dar cum te gasesc acolo?
Unde esti?
In sfarsit. Sigur ca-ti tin pumnii pentru viitoarele tale razboaie de imagine.
Iti multumesc pentru contributiile tale in acest topic oarecum nevinovat. Sunt extraordinar de fericit cand vad ca oamenii incep sa deschide ei insisi noi campuri de sens in corporalitatea acestui mileniu al IMAGINII. E nemaipomenit.
Multumesc.
Sarbatori fericite, Little1!

Sarbatori fericite tuturor!

Mutumim si adaug: tot ce va doriti cu adevarat tuturor, sa va apropie de voi. Si-un buchet de flori pentru fetele noastre (de la han si de acasa)! Fiecare, ce prefera (n-am mai fost de mult asa darnic...). :-)
)

in arhipelagul tao sunt un mic taoist, situat cu talpile pe Mama Pamant si cu fruncea la Steaua Nordului.
daca va uitati mai bine, o sa ma vedeti

multumim de urari, Paste Fericit tuturor !

Toti cei care doresc sa participe insurgent la constructia unui nou nod de comunicare pe probleme de imagine, strategii, marketing politic, artele imaginarului sunt invitati in:

Forta Imaginii:
http://groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/

ok, nu era vorba de vanzare, scuze.
cu toate acestea nu trebuia sa imi scoti ochii

dar de agresivitate de ce sa fie vorba?!

Hei, Secundaaaaa, omule drag, ma faci sa tremur ca gelatinaaaa!
Omule, iarta-ma! Nu-l certa asa de aprig pe bietul bufnilomeduz!
Nu e agresivitate asa cum nu e vanzare!
Razboiul de Imagine nu are nici in clin nici in maneca_cu agresivitatea!
Razboiul inseamna sclipire, luciditate, inteligenta si ceva sansa!
Esti adorabil!

Uite, te invit sa intri intr-un razboi de imagine in:

http://www.cinemagia.ro/forum/viewtopic.php?t=3168&hist=0

Duc un razboi sucit si rasucit intr-o lume cu navigatori feluriti. Am deschis topicul respectiv in cautarea unor raspunsuri despre imagine si film SF in Romania cu ocazia implinirii a 10 ani de la turnarea primului film SF romanesc de televiziune(TVR), BARIERA, film produs dupa povestirea bufniliana Bariera.



Va astept pe toti, bineinteles, in acest mic razboi de imagine.
Cu dragoste razboinica de la marea meduza fictionala bufniliana,

Dragul meu Calfa,
Iti multumesc pentru urare. Te astept si pe tine si pe toti ceilalti in Forta Imaginii.

In alta ordine de idei vin cu o propunere indrazneata din punctul meu de vedere! PROPUNEREA are un profund caracter oficial si ti-o adresez tie si tuturor merituosilor administratori si moderatori ai Hanului!
Va propun, respectati parinti intemeietori ai acestui atat de superb arhipelag digital sa initiati o SECTIUNE DE IMAGINE distincta in cadrul Hanului!
Sectiunea ar putea cuprinde multe alte topicuri specializate pe probleme de PR, comunicare, imagine, campanii de PR, marketing poltici, reclama si publicitate, etc.! Aceasta ar incuraja o multime de tineri care sunt sau care vor sa devina profesionisti in domeniu sa se exprime liber si sa fundamenteze noi ATITUDINI!

Ar fi EXTRAORDINAR daca ati face acest lucru.
Cu bunavointa dumneavoastra si a teribililor forumisti ai Hanului, cele doua topicuri nevinovate deschise de la fel de nevinovatul OB ar putea sa figureze in aceasta SECTIUNE SPECIALA!

Astept cu emotie hotararea voastra.

Va pretuiesc sincer.

Un caz de manipulare:


Trenul
short story de
Ovidiu Bufnila

Gregor Gregorian ne-a pus pe jeratic. A chemat politia. A trimis dupa pompieri si a dat un telefon si fortelor speciale.
Ne-am bulucit cu totii la gara sa vedem care-i chestiunea cu misteriosul tren.
Nu era personal.
Nu era accelerat.
Nu era rapid.
Nu era marfar.
Era totusi un tren.
Arghire, seful de gara, a izbucnit in hohote de plâns. S-a jurat ca nu are nici in clin nici in mâneca. Ne-a bagat sub nas niste documente. A cotrobait dupa niste registre.
De unde vine si unde se duce, a vrut sa stie seful politiei, unul cracanat si adus de spate. Avea si el sefii lui, trebuia sa raporteze. Arghire s-a inverzit. Ne-a zis ca l-a chemat de urgenta pe domnul prefect si ca l-a instiintat chiar si pe ministrul cailor noastre ferate.
Gregor Gregorian tinea mortis ca in tren ar fi fost o bomba atomica si ca suntem cu totii intr-un foarte mare pericol. Bineinteles ca ne-am speriat foarte tare si i-am luat la rost pe toti oficialii aflati de fata si ca nici nu ne-a trecut prin cap sa stam asa, gura-casca si bratele in sân. Am pus mâna pe târnacoape si-am incercat sa deschidem trenul. Fortele speciale au adus niste aparate de-ale lor sofisticate dar nu le-au fost de nici un folos.
Niste jurnalisti au transmis stirea in toata lumea asa ca insusi presedintele a tinut sa faca o scurta declaratie. El si-a exprimat convingerea ca intreaga tevatura va fi rezolvata pe cale diplomatica. Asta ne-a pus in mare incurcatura pentru ca nici unul dintre noi nu stia sa negocieze cu o ditamai fieratanie. Cotidienele centrale au facut mare tapaj pe seama gafei presedintelui iar un detasament de parasutisti a ocupat pozitie in imediata apropiere a trenului indepartându-ne pentru moment.
Rusii, francezii, americanii si japonezii s-au grabit sa spuna lumii intregi ca din arsenalul lor nu lipsea nici o bomba atomica si ca totul parea sa nu fie altceva decât un scenariu pus la punct de fortele potrivnice democratiei.
Zvonurile s-au tinut lant. Ba ca trenul ar fi venit din spatiul cosmic. Ba ca era un experiment pus la cale de catre guvern. Ba ca ar fi fost materializarea unui vis.
Mama Mare a marturisit unui jurnalist ca in 1908 ea ar fi vazut trenul trecând dinspre Paris spre Moscova dar ca nu era chiar atât de sigura.
Gregor Gregorian a gasit insa explicatia intr-o revista din 1924 publicata la Londra. Trenul nu era tren ci pur si simplu umbra unui tren care umplea o portiune din spatiul garii noastre. Un reprezentant al Academiei a contestat comunicarea lui Gregorian acuzându-l de sarlatanie. Noi am facut niste masuratori si putem sa juram ca asa si e. Nu ne asculta insa nimeni. Uneori, dimineata felcerii ne aruncara printre gratii câteva jurnale iar in jurul prânzului ne indoapa cu câte un pumn de pastile.

Dupa lecturarea primei si ultimei pagini din topicul asta, constat si eu ca am o nelamurire si implicit o intrebare pentru navigatorul Ovidiu Bufnila: de ce exista o asa mare diferenta stilistica intre ultimul post si restul? La prima vedere abundenta de epitete din posturile compuse "la liber" si nu in scopuri literare ma duce cu gandul la o diversiune, cumva subconstientul imi spune ca se incearca distragerea atentiei in scopuri nu tocmai orto/para-doxice. Inventez instantaneu scenarii conspirative. Intru intr-o oarecare panica. Dintr-o data ma simt studiat si disecat pana in adancul nefiintei mele de animal de forum. Sunt oare un cobai al experimentului psihoanalitic bufnilian? What is the Matrix?

Disecaaaaat?
Eviscerat , da!
De trei ori da!
Multumesc pentru mesaj. Nu e nici un experiment si nici conspiratiune si nici extraterestri. E mai mult decat atat. E o intergoatie asupra fiintei, asupra sensurilor fiintei. E un camp informational liber in care toti navigatorii se pot exprima liberi pe masura pasiunii, dorintei, temerilor, enervarii, culturii, credintei si asa mai departe. IMAGINEA este un proiect de existenta, este proiectul fiintei in toata splendoarea si mizeria ei. Fie ca e Imagine Stiintifica, fie ca e Imagine Religioasa, fie ca e Ikon Inspirat, fie ca e Imagine Artistica sau Imaginea Romaniei, totul este cuprins si cuprinzator in instructiunile celei mai teribile fictiuni: IMAGINEA LUMII. In ce fel existam, in ce fel ne construim imaginea, in ce fel intram in conflict sau in competie, si asa mai departeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

Buna.
Iata cine sunt eu:

"Sunt OMUL, care nu vrea sa faca umbra pamantului degeaba."

Salut. Interesant. Ce faci cu virgula aia? Ce semnifica ea? E o bifurcatuie sau o scapare. Bun. Esti Omul? Care anume. Cel asteptat? Cel despre care se vorbea anterior? Esti Fiinta fiintelor?
Bine ai venit!

Belea am cautat, belea am gasit... . Fie, am intrat in hora, joc. Te rog, sa nu razi de mine.
Ai dreptate, unele virgule, poate le pun fara rost, unde nu ar trebui sa fie.
Dar, asa simt eu, uneori, ca acolo le e locul! Alteori, sunt prolixa, asta sunt, ma pierd in detalii
inutile, chiar daca nu imi doresc acest lucru.

*M-ai intrebat, ce e cu virgula. Bun. E o bifurcatie. Adica, m-am gandit, ce fel de OM sunt.
Imi trebuiau 10 cuvinte, doar atat. Incercasem, ceva de genul: "Sunt un OM,......". Dar, nu a
mers, ieseau 11 cuvinte. Am renuntat la "un", ca sa pot respecta regula!! Insa virgula aceea,
am vrut sa o las.
Am gresit, cumva? Care-i parerea ta?
*Care OM?... Pai...acela, "care nu vrea sa faca umbra pamantului degeaba".
Cum sa iti explic? Of, nu prea stiu cum sa o fac.

* "Cel asteptat? Cel despre care se vorbea anterior? Esti Fiinta fiintelor?"
Am citit postarile facute de altii (doar, in fuga), pentru ca nu am vrut sa fiu influentata,
atunci cand, ma gandeam la propozitia mea, la imaginea personala.
Nu stiu, despre cine se vorbea anterior.
De aceea am revenit. Acum pot citi si "rumega", mesajele de pe aici.
Am scris propozitia mea, din curiozitate. Poate asa, "discutand" putin cu tine, am sa
inteleg unele lucruri, pe care pana acum, nu le-am inteles.

Cand am zis ca nu vreau sa fac umbra pamantului degeaba, m-am gandit ca, vreau sa
fac, cat traiesc, ceea ce pot, ceea ce am puterea sa fac, pentru mine si pentru cei
din jurul meu. Cam asa ceva.

^mami^6, chiar crezi ca Ovidiu a intrebat de virgula pentru ca nu isi avea locul acolo ?

Poate acea virgula e corect pusa acolo, se potriveste auto-descrierii tale, nu ? Poate Ovidiu a facut o suliniere, a incercat sa atraga atentia, si sa incerce sa scoata mai mult de la tine.

In tot cazul, a scos mai mult ( ), ceea ce e bine zic eu, pentru tine.

Cu alte cuvinte ... ... am fost prinsa in capcana?
Daca este asa, nu-mi pare rau...

Buna.

"Dragostea (<sl.) s.f. 1. Sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; iubire.
2.Sentiment de afectiune fata de o persoana de sex opus, amor. >concr.
Fiinta iubita. 3.Legatura sexuala; relatii amoroase"

I. Ce este dragostea?
R. Dragostea este viata si moarte in acelasi timp.
Dragostea este TOTUL.
A simti.
A iubi.
A pierde.
A gandi.
A intelege.
A darui.
A da viata.
etc.
A TRAI <-> A MURI.
*Traiesc pentru ca iubesc.
*Mor pentru ca am inteles ce-i viata, am inteles ce-i dragostea.
* a. Daca incerc (ori nu!) sa inteleg iubirea,
b. daca am (ori nu am!) puterea sa o inteleg si
c. daca reusesc (ori nu!) sa o inteleg,
CONTINUI sa traiesc si totodata sa mor.
* Dragostea o simt.
Toate acestea sunt in mine. Ma straduiesc sa le tin in frau.
Mai scriu? ( 7 si 8 mai 2004 )

Ovidiu, in ce stadiu ma aflu?
Mai am sanse?! Sunt pe drumul cel bun?!

E impresionanat si fascinant!
Vino in Forta Imaginii!
Tocmai am predat conducerea unor tineri de exceptie!
Vino in:
http://finance.groups.yahoo.com/group/forta_imaginii/

Ovidiu Bufnila

Ovidiu, imi place cum gandesti, cum scrii. Am fost si eu inscrisa pe yahoo, insa am preferat sa plec de acolo. Aici e mult mai relaxant si mult mai usor de navigat. Probabil ptr tine e mai simplu acolo si poti intalni mult mai multi tineri decat aici, insa ptr unii dintre noi aici e mult mai ..viu.

No ofensse please.

Dragostea e o putere necesara de a trai, creea.
E un drog util, care ne da forte nebanuite.

...respiram...gandim...judecam...dezbatem...asta nu inseamna ca suntem indragostiti de ce este in jurul nostru ??...ca avem sentimente??...iar la urma urmei..dragostea le cuprinde pe toate ...

Trecator..DA???

Frumos gandesti. In ce masura toti care respira, ..stiu ca sunt indragostiti?

Iubirea e rezonanta (armonie). Rezonanta amplifica, mareste intensitatea, intinderea, puterea de patrundere, fluxul de energii. Poate creste potentialul de dezechilibru. Repetata ori indelungata, iubirea mareste stabilitatea. Sunt foarte multe feluri de iubire. Merita experimentate !

Crisse, din cate inteleg, tu vorbesti despre una dintre formele de iubire. In copilarie putem iubi ?

Da Calfa ptr ca in copilarie...stim sa respiram din plin (dupa cum spunea cineva simpatic de aici )

Si intr-o forma mai serioasa: in copilarie iubim ptr ca stim sa iertam. Ai observat cat de repede un copil uita cand e ciufulit putin de parinti? El uita si iubeste din nou iar si iar. Asta pana cand incepe scoala, pana cand este educat intr-o anumita forma...si apoi nu mai iarta la fel de usor.

Poate fi copilul din noi maestru al iubirii ? El e maestrul interior ?

Copilul din noi este maestru al iubirii. Depinde de fiecare in parte daca am fost ajutati sa descoperim arta iubirii. Ptr ca trebuie sa recunoastem ca este o ...arta sa iubesti Apropo de asta imi aduc aminte de o tipa care isi iubea imens sotul. Saracul, un baiat timid si simplu de la tara nu intelegea de ce tipa respectiva il iubea atat de mult. Lui ii placea si se simtea bine. Ea insa se simtea minunat ptr ca putea sa daruiasca dragoste. Si asta ptr ca copil fiind parintii ei au fost cam distanti. A fost iubita, dar nu a putut sa-si manifeste ea insasi dragostea.

Oare iubim pe cineva numai ptr ceea ce este..sau e pura nevoie de a darui dragoste?? Uneori iubim pe cineva ptr prietenii nostri, ptr grupul din care facem parte. Uite asa se explica faptul ptr care simtim nevoia sa ne atasam iubirea de tipe sexy, cu curburi pana in gat . Deh, plaja, discoteci etc si aici aratam ca nu suntem neaparat atat de puternici pe cat am vrea si ne comandam nevoile dupa nevoile grupului, a celor din jur etc. Ce zici Calfa? Doar esti barbat Trebuie sa ai ceva de exprimat referitor la asta