Deci si pana la 7 ani se invata foarte multe chestii - primii 7 ani au efect formativ. Si parintii sunt totusi mai importanti decat profesorii - nu cred ca incape indoiala
Versiune completa:Complexul Nostru Cel De Toate Zilele
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului > Psihologie - Teorii si Aplicatii. Dezvoltare personala
Crisse - sa stii ca pana la varsta de 7 ani cand merge la scoala copilul ala invata o groaza de chestii pe care poate ca nu le realizeaza dar care se simt foarte tare mai tarziu.
Deci si pana la 7 ani se invata foarte multe chestii - primii 7 ani au efect formativ. Si parintii sunt totusi mai importanti decat profesorii - nu cred ca incape indoiala
Deci si pana la 7 ani se invata foarte multe chestii - primii 7 ani au efect formativ. Si parintii sunt totusi mai importanti decat profesorii - nu cred ca incape indoiala
YoyoMan eu m-am referit la increderea in sine. de invatat invata multe in functie de educatia primita, in functie de parinti, mediu etc.
Stiai ca copii cred in Mos Craciun doar pana incep scoala?
Asta arata clar ca incepand scoala in universul copilului se deschide o alta poarta. Parintii au o misiune mare ca sa poata sa tina in balanta tot ce i-a invatat pana atunci. Au timp? Greu de crezut.
Cati din parintii de azi sunt plecati la munca in afara Romaniei? Copii lor sunt obligati zilnic sa lupte cu tot felul de complexe. Habar nu au de fapt ce se intampla cu ei (edit..ma refer aici strict la copii si nu am nici cel mai mic gand sa lovesc in parintii acestora).
Sa mai vorbim de complexul lor sau de complexul adultului de maine?
Stiai ca copii cred in Mos Craciun doar pana incep scoala?
Asta arata clar ca incepand scoala in universul copilului se deschide o alta poarta. Parintii au o misiune mare ca sa poata sa tina in balanta tot ce i-a invatat pana atunci. Au timp? Greu de crezut.Cati din parintii de azi sunt plecati la munca in afara Romaniei? Copii lor sunt obligati zilnic sa lupte cu tot felul de complexe. Habar nu au de fapt ce se intampla cu ei (edit..ma refer aici strict la copii si nu am nici cel mai mic gand sa lovesc in parintii acestora).
Sa mai vorbim de complexul lor sau de complexul adultului de maine?
Complexele sunt rezultatul lipsei de iubire, sau a lipsei totale a parintilor - cand acestia sunt crescuti in case de copii.Mai poti deveni complexat ca matur, atunci cand si se repeta "ca nu esti capabil" - scoala, colectivul nimerit prost.
| QUOTE (Crisse @ 5 Jun 2004, 09:43 PM) |
| Stiai ca copii cred in Mos Craciun doar pana incep scoala? |
N-as fi intervenit, dar m-a incitat povestea cu Mos Craciun. I-am spus de curand copilului meu (care intamplator la toamna merge la scoala!) ca nu exista Mos Craciun. Am preferat sa afle dela mine decat de la altii (egoism ?). Cert e, ca atunci cand i-am spus celui ce-o facea pe Mos Craciun, acesta i-a telefonat fiului meu, si cu vocea caracteristica a stat de vorba cu el ! Mult timp m-am intrebat daca am produs vre-un dezechilibru in mintea sau in sufletul lui... Acum se balbaie cand e intrebat de existenta personajului.... Oare chiar atat de mult sa aiba influenta "auxiliarele" din educatie (adica nu linia generala) incat sa ne influenteze si mai tarziu? Cate din actiunile noastre (sau poate chiar propriile ganduri) sunt "rezultatele" educatiei?
J, toti avem nevoie de ceva de care sa ne legam. Ca copil ai o lume a ta imaginara in care te simti bine. Eu inca imi aduc minte jocurile mele din copilarie in care aveam o intreaga armata de povesti in mintea mea. Am trait perioada in care cartile nu prea aveau ...ilustrate. De aceea mi le-am facut singura in mintea mea.
O amica imi spunea ca si acum la peste 30 ani ea inca mai crede in Mos Craciun si asta ptr ca in fiecare an la ei vine acelasi Mos sa-i dea darul si acelasi Mos ii da darul si fiicei ei. Stie adevarul, dar de ce sa destrame visul, povestea asta....zii cum vrei. avem nevoie uneori sa fim copii
Scoala ne aduce la o asa de dura realitate incat uitam sa visam. Cu copiii nostri se pare ca se intampla ...fulgerator asta. Mai putem noi sa-i ajutam sa-si mentina mintea aia jucausa??
Stii povestea lui Edison...si creativitatea lui tocmai ptr ca cerceta lumea din jur cu minte de copil
O amica imi spunea ca si acum la peste 30 ani ea inca mai crede in Mos Craciun si asta ptr ca in fiecare an la ei vine acelasi Mos sa-i dea darul si acelasi Mos ii da darul si fiicei ei. Stie adevarul, dar de ce sa destrame visul, povestea asta....zii cum vrei. avem nevoie uneori sa fim copii
Scoala ne aduce la o asa de dura realitate incat uitam sa visam. Cu copiii nostri se pare ca se intampla ...fulgerator asta. Mai putem noi sa-i ajutam sa-si mentina mintea aia jucausa??
Stii povestea lui Edison...si creativitatea lui tocmai ptr ca cerceta lumea din jur cu minte de copil
| QUOTE (Crisse @ 8 Jun 2004, 10:00 AM) |
| J, toti avem nevoie de ceva de care sa ne legam. |
Si de ce sa ne legam de trecut? E plin, e adevarat, de bucurii de copil, dar si de gafe, probleme nerezolvate la timpul lor , tristeti........ De ce nu ne legam de viitor? De ce sa nu-i legam si pe ei (copii) de viitor ? Sau macar sa constientizam cat de bine putem, prezentul. Doar "Azi e cea mai importanta zi !" nu?
| QUOTE (Crisse @ 8 Jun 2004, 09:00 AM) |
| uitam sa visam. Cu copiii nostri se pare ca se intampla ...fulgerator asta. Mai putem noi sa-i ajutam sa-si mentina mintea aia jucausa?? Stii povestea lui Edison...si creativitatea lui tocmai ptr ca cerceta lumea din jur cu minte de copil |
Am peste 18 ani. Teoretic nu mai sunt copil, am drept de vot etc.
Cu toate astea imi place enorm de mult sa ma joc. Cu idei, cu oameni, cu cuvinte, cu zambete. Imi place sa rad. Lumea din jur poate ca rade si ea de mine uneori. Nu fac din asta un complex. Nu am nevoie sa fiu luata in serios, nu cer nici unui om sa aiba incredere in mine, nu spun nimanui ce sa faca.
Daca n-as avea atitudinea asta in fata vietii - jocul - as fi trista. Si asta pt ca, uneori, zambetul meu este o masca.
Insa de cele mai multe ori, chiar zambesc din tot sufletul si rad cu toata inima.
Poate vi se intampla si voua, poate nu dar eu, uneori cand vorbesc cu cineva incep sa gandesc atat de repede incat nu apuc sa exprim in cuvinte ce gandesc si atunci omit anumite parti (mai mult sau mai putin esentiale) iar cel cu care vorbesc incepe sa nu prea inteleaga ceea ce vreau sa spun eu de fapt. Inainte ma enervam din cauza asta, (si eram complexata) dar acum sunt mai calma si reiau partile care le omit pana cand celalalt intelege. Bine, recunosc ca nu imi iasa chiar de fiecare data dar... perseverenta e mama reusitei .
.
| QUOTE (J_ENGRAMME @ 8 Jun 2004, 09:02 PM) |
| Si de ce sa ne legam de trecut? E plin, e adevarat, de bucurii de copil, dar si de gafe, probleme nerezolvate la timpul lor , tristeti........ De ce nu ne legam de viitor? De ce sa nu-i legam si pe ei (copii) de viitor ? Sau macar sa constientizam cat de bine putem, prezentul. Doar "Azi e cea mai importanta zi !" nu? |
Hahahahahaaha da, azi e cea mai importanta zi. Eu nu am spus ca trebuie sa ne intorcem in trecut si nici nu am spus sa traim prin trecut. Ideea mea a fost ca daca mai poti fi copil, fii
. Anumite naivitati nu sunt bune ptr adulti si nici nu-i placut la locul de munca sa iti arati copilariile caci s-ar putea sa cazi in alta extrema Sunt o multime de adulti prea adulti, prea sobri...brrr. Intrebarea este: sunt ei placuti? Si de ce nu? Daca copilul din tine moare..mori si tu. (sper sa nu fiu trecuta la perle cu asta
)Gafe? Cine nu a facut gafe in copilarie. Alea insa nu mi le mai aduc aminte. Am un un ghiozdan cu pozne strasnice
| QUOTE (Moira @ 8 Jun 2004, 09:16 PM) |
| Cu toate astea imi place enorm de mult sa ma joc. Cu idei, cu oameni, cu cuvinte, cu zambete. Imi place sa rad. |
Rasul e rupt din rai. Mai copile dulce, iesi afara si razi, ca uite-asa mai fug norii
| QUOTE (J_ENGRAMME @ 7 Jun 2004, 10:12 PM) |
| I-am spus de curand copilului meu (care intamplator la toamna merge la scoala!) ca nu exista Mos Craciun. Am preferat sa afle dela mine decat de la altii (egoism ?). |
Eu cred ca problema existentei lui Mos Craciun nu e atat de importanta. Adica acel copil nu va fi niciodata marcat de asta. Toate astea se invata in timp. Am vazut parinti care aveau dileme in legatura cu problema sexului - cum sa le explice copiilor lor despre sex. Toate acestea se invata in timp si nu cred ca un copil va fi zapacit de vestea ca nu exista Mos Craciun.
Insa copilul acela va fi zapacit daca va ajunge la o anumita varsta si cand va arunca o hartie pe strada toti ceilalti copii sau colegi din grup il vor blama si il vor mustra usturator....
Pe scurt despre complex / complexe, dupa ce am cotrobait prin casa sa gasesc dictionarul de psihanaliza.
Conceptul a fost introdus in psihologie de Jung si desemna pe atunci un fenomen inconstient. Cu toate ca un complex, in viziunea lui, nu este accesibil constientului, are puterea sa influenteze comportamentul, si bineinteles influenta era in multe cazuri patologica.
In psihanaliza prin "complex" se intelege un continut reprimat din constient in inconstient, continutul putandu-se combina in sub-constient cu alte experiente de aceiasi coloratura emotionala. Reprimarea este un mecanism de aparare, tot inconstient, prin care un impuls inacceptabil sau o idee este trimisa la inconstient (cenzura). Reprimarea este diferita de suprimare, care e o inhibare voluntara a actiunii, deci un proces constient.
Prin "complex" se mai intelege un grup de idei si sentimente, constiente si inconstiente care au o influenta asupra comportamentului.
Cred ca toata lumea a auzit de complexul Oedip si de complexul castrarii. Cele doua concepte au fost lansate de Freud. Complexul de superioritate si de inferioritate tin de psihanaliza adleriana.
Complexul Oedip este un set de idei (in cea mai mare parte inconstiente) si sentimente centrate pe dorinta de a poseda parintele de sex opus si de a-l elimina pe cel de acelasi sex. Complexul apare in faza oedipiana de dezvoltare (in general pe la 3 - 5 ani, dar asta nu e o regula). Complexul Oedip apare si la fete si la baieti. Baietii au un complex in plus, cel al castrarii. Complexul nu inseamna taierea chirurgicala a pretiosului penis, ci pierderea lui, pierderea placerii erotice sau a rolului masculin. Teoria psihanalitica clasica spune ca si fetele pot avea acest complex cand constata ca sunt diferite de baieti.
Adler spune ca toti ne nastem cu un sentiment de inferioritate si ne luptam in copilarie sa devenim superiori ("lupta pentru superioritate"). Cei care se lupta sa devina superiori fac asta din cauza unui puternic sentiment de inferioritate. Complexul de inferioritate apare cand lupta ne copleseste. Complexul de superioritate apare cand sentimentul de inferioritate este compensat prin devalorizarea altora.
Conceptul a fost introdus in psihologie de Jung si desemna pe atunci un fenomen inconstient. Cu toate ca un complex, in viziunea lui, nu este accesibil constientului, are puterea sa influenteze comportamentul, si bineinteles influenta era in multe cazuri patologica.
In psihanaliza prin "complex" se intelege un continut reprimat din constient in inconstient, continutul putandu-se combina in sub-constient cu alte experiente de aceiasi coloratura emotionala. Reprimarea este un mecanism de aparare, tot inconstient, prin care un impuls inacceptabil sau o idee este trimisa la inconstient (cenzura). Reprimarea este diferita de suprimare, care e o inhibare voluntara a actiunii, deci un proces constient.
Prin "complex" se mai intelege un grup de idei si sentimente, constiente si inconstiente care au o influenta asupra comportamentului.
Cred ca toata lumea a auzit de complexul Oedip si de complexul castrarii. Cele doua concepte au fost lansate de Freud. Complexul de superioritate si de inferioritate tin de psihanaliza adleriana.
Complexul Oedip este un set de idei (in cea mai mare parte inconstiente) si sentimente centrate pe dorinta de a poseda parintele de sex opus si de a-l elimina pe cel de acelasi sex. Complexul apare in faza oedipiana de dezvoltare (in general pe la 3 - 5 ani, dar asta nu e o regula). Complexul Oedip apare si la fete si la baieti. Baietii au un complex in plus, cel al castrarii. Complexul nu inseamna taierea chirurgicala a pretiosului penis, ci pierderea lui, pierderea placerii erotice sau a rolului masculin. Teoria psihanalitica clasica spune ca si fetele pot avea acest complex cand constata ca sunt diferite de baieti.
Adler spune ca toti ne nastem cu un sentiment de inferioritate si ne luptam in copilarie sa devenim superiori ("lupta pentru superioritate"). Cei care se lupta sa devina superiori fac asta din cauza unui puternic sentiment de inferioritate. Complexul de inferioritate apare cand lupta ne copleseste. Complexul de superioritate apare cand sentimentul de inferioritate este compensat prin devalorizarea altora.
| QUOTE (YoyoMan @ 9 Jun 2004, 10:51 AM) |
| Am vazut parinti care aveau dileme in legatura cu problema sexului - cum sa le explice copiilor lor despre sex. Toate acestea se invata in timp si nu cred ca un copil va fi zapacit de vestea ca nu exista Mos Craciun. Insa copilul acela va fi zapacit daca va ajunge la o anumita varsta si cand va arunca o hartie pe strada toti ceilalti copii sau colegi din grup il vor blama si il vor mustra usturator.... |
Mda, asta e un subiect sensibil ..ptr parinti. Educatie sexuala nu se face nicaieri. De aici si problema parintilor in a explica. Nu stiu saracii de unde sa inceapa si cum.
Oare nu ar fi casniciile mai bune daca toate fetitele si baieteii ar invata la timp importanta sexului? Chiar daca as vrea sa fac glume pe subiectul asta
, il tratez aici foarte serios. Oare cate complexe ar fi evitate daca anumite notiuni s-ar intelege la timp???
Multe complexe se nasc in copilarie. Unele din vina parinitilor care inteleg sa motiveze copii
prin comparatii " Tu de ce nu esti ca X? " in loc sa incerce sa ii cunoasca, sa comunice cu ei.
Copilul se va inchide in lumea lui, si , daca are o personalitatea puternica, va reusi sa atinga
'standardele' impuse de parinti , dar nu ii va iubi, lucru ce ii va afecta relatiile sociale, profesionale
de mai tarziu. Un copil care nu este invatat sa asculte, sa ceara explicatii, sa spuna ce vrea, ce crede,
va deveni adultul autoritar care va considera normal sa comande si nu sa comunice.
Relatia parinte -copil trebuie sa fie biunivoca, fiecare sa invete de la celalalt, chiar daca, aparent doar
copilul este cel care trebuie educat.
Complexele pot fi determinate si de opiniile/ parerile persoanelor din afara familiei.
Copiii sunt critici in relatiile dintre ei, au, ca si adultii norme dupa care relationeaza. Daca un adult nu
desconsidera o persoana supraponderala, apreciind cunostintele si calitatile acesteia, un copil va fi dur
in reactii. Aici intervine din nou rolul parintilor, dar si al scolii- copilul trebuie invatat ca nu toti oamenii sunt
la fel, ca defectele fizice nu trebuie blamate si ca trebuie sa respecte fiecare om, pentru a fi respectat.
| QUOTE (mogaldeatza @ 10 Jun 2004, 09:23 AM) |
| Multe complexe se nasc in copilarie. Unele din vina parinitilor care inteleg sa motiveze copii prin comparatii " Tu de ce nu esti ca X?" |
Da, sau prin comparatia cu ei insisi. Ceva de genul: "Ma! Eu cand eram ca tine aveam un copil de crescut si casa si nevasta si responsabilitati. Tu? Ce faci? Toata ziua pierzi vremea! Nu te poti compara cu mine niciodata!". Astfel de abordari si asemenea fel de a pune problema e de natura sa creeze complexe. Parintii nu numai ca dau aproape totdeauna exemplu pe altii, dar se mai dauz si pe ei si astfel tabloul e complet. Copilul ala ajunge sa creada ca nu e instare de nimic.
De asemenea si bataia cauzeaza timorare si complexe. Parintii care iti bat copiii fac cea mai mare tampenie dupa parerea mea. E ok sa-l bata cu nuielusa cand e mic. Dar sa-l bati si cand e adolescent fie si chiar de e vorba numai de o palma, e o mare magarie.
| QUOTE (YoyoMan @ 18 Jun 2004, 12:14 PM) |
| E ok sa-l bata cu nuielusa cand e mic. |
Mai bine cu muchia de la buletin, cand e mic de tot, ca nu va tine minte.
Despre "Bataia rupta din rai" si eficienta ei ( la diverse varste) ar fi multe de spus da' nu e aici locul.
Legat de complexul Oedipian mai trebuie mentionat si faptul ca acel copil isi face din parinte un model, si chiar si in viata sentimentala se raporteaza la acesta.
| QUOTE (FBOJI @ 18 Jun 2004, 12:56 PM) |
| Despre "Bataia rupta din rai" si eficienta ei ( la diverse varste) ar fi multe de spus da' nu e aici locul. |
Da, ai dreptate, poate aici nu este locul, dar am totusi o intrebare: chiar poate fi vreodata bataia eficienta, "rupta din rai"?
Of, of.
In copilarie depindem de parinti... Unele intamplari ne urmaresc toata viata, in special traumele fizice sau psihice. Parerea mea este ca bataia nu prea este "rupta din rai". Ce rezolvi batand un copil, un adolescent, un adult...? Nimic BUN. Tot vorba dulce, mult aduce.
In copilarie depindem de parinti... Unele intamplari ne urmaresc toata viata, in special traumele fizice sau psihice. Parerea mea este ca bataia nu prea este "rupta din rai". Ce rezolvi batand un copil, un adolescent, un adult...? Nimic BUN. Tot vorba dulce, mult aduce.
| QUOTE (YoyoMan @ 9 Jun 2004, 10:51 AM) |
| "...nu cred ca un copil va fi zapacit de vestea ca nu exista Mos Craciun." |
Scuze, am fost plecata. DA! Ai perfecta dreptate. Nu-mi inchipui ca vre-un om, va ajunge sa aiba probleme psihice sau va deveni un neadaptat in societate pentru ca parintii i-au spus brusc, la 7 ani, ca nu exista Mos Craciun. Incercam sa ma refer la "contradictiile" verbale si comportamentale ale parintilor vis-a-vis de copii, de-a lungul anilor copilariei, lucruri care duc, daca sunt repetate la pierderea increderii fata de oameni. Si o cunosc pe propria piele.
Nu-mi inchipui, ca un parinte care si-a crescut copilul si a stat langa el zi de zi, poate avea probleme in explicarea anumitor domenii(chiar si ele mai delicate, cum ar fi sexul) intr-un mod specific si caracteristic copilului.
Si mai sunt si "mostenirile": de exemplu, mi-am invatat copilul sa nu arunce hartii pe jos,(chiar daca un prieten i-a spus la un moment dat "Arunc-o!", si nu invers cum spuneai tu) dar nu i-am spus niciodata ca nu-i frumos sa arate cu degetul !!! Cand era mic, ii aratam lucruri si poze, le denumeam, si i le aratam cu....... degetul! Apoi a inceput el, sa arate si sa intrebe "Asta ce e?" Cum sa vin eu, peste 2-3 ani, si sa-i spun sa nu-mi arate cu degetul, peste strada, atunci cand imi indica ceva? Ce sa faca? Sa-mi descrie ? "Mama, ce este in magazinul acela cu firma luminoasa verde cu rosu, care se afla peste strada, la un unghi de 85 grade de noi, in sens trigonometric, si la o distanta de aproximativ 10,4 metri???"
Povestea este, ca trebuie sa fim atenti, cum le spunem, sa nu mintim si sa nu ne contrazicem. Altfel, amalgamul care oricum este in capsorul lor, va deveni tornada si ii va afecta, cu adevarat toata viata.
Daca tu o sa reusesti sa-ti cresti in felul asta copilul, atunci nu o sa ajunga la maturitate sa fie un complexat! Ar fi super daca ar fi toti parintii asa ca tine 
Am luat batae cind am perdut bonurile de pine ,am luat batae cind mi-am pierdut ceasul de mina ,am luat batae cind nu stiam und eeste fratemiu mai mic si tot asa..............nu-mi urasc s-au dispretuesc mama pentru ca a facut-o .........consider ca a facut-o pentru ca altfel n-a stiut sa ne educe ,mi-a facut rau din intentia de a-mi face bine si o iert caci este mama mea ,nu sint de acord cu metoda ei si o dispretuesc ca metoda ................
Acum sint si eu parinte la rindul meu si educatia strumfului meu se masoara pe tonurile vocii!stie dupa tonul vocii mele cind trebuie sa se opreasca si pina unde are dreptul sa mearga!
Cu toate acestea .......uneori nu este suficient si .........desi are doar doi ani si jumatate mai "fura" cite una la fundulet pe pempers ,stiu ca nu-l doare dar gestul este necesar ca sa inteleaga ca a depasit LIMITA,apoi urmeaza trimisul in camera lui si interzisul de a iesi de acolo "pina cind spun eu" !niciodata mai mult de un sfer de ora ! dar va spun din tot sufletul ca dupa aceia copilul meu este mult mai ascultator si nu mai am nevoie sa ridic macar vocea casa ma asculte .............
Acum fiecare face ce crede de cuvinta ca e mai bine si cum este mai bine ...............
Crescind insa in casa cu fratele meu care este TOTAL diferit de noi doua fetele va spun sincer si cu mina pe inima ABSOLUT NIMIC nu-l facea sa se opreasca din prostii decit BATAIA!
Acum sint si eu parinte la rindul meu si educatia strumfului meu se masoara pe tonurile vocii!stie dupa tonul vocii mele cind trebuie sa se opreasca si pina unde are dreptul sa mearga!
Cu toate acestea .......uneori nu este suficient si .........desi are doar doi ani si jumatate mai "fura" cite una la fundulet pe pempers ,stiu ca nu-l doare dar gestul este necesar ca sa inteleaga ca a depasit LIMITA,apoi urmeaza trimisul in camera lui si interzisul de a iesi de acolo "pina cind spun eu" !niciodata mai mult de un sfer de ora ! dar va spun din tot sufletul ca dupa aceia copilul meu este mult mai ascultator si nu mai am nevoie sa ridic macar vocea casa ma asculte .............
Acum fiecare face ce crede de cuvinta ca e mai bine si cum este mai bine ...............
Crescind insa in casa cu fratele meu care este TOTAL diferit de noi doua fetele va spun sincer si cu mina pe inima ABSOLUT NIMIC nu-l facea sa se opreasca din prostii decit BATAIA!
eu sint ... ca-s grasa 
adica stiu ca nu sint grasa, dar as vrea sa fiu mai slaba si nu reusesc
adica stiu ca nu sint grasa, dar as vrea sa fiu mai slaba si nu reusesc
YoyoMan, ce topicuri bagi!!! wow! Te rog spune-mi de unde iti vine inspiratia... 
***
Aaaah complexele... Si eu am avut unul, acelasi ca si Crisse, cred ca am mai spus de el... Inaltimea!!! Sint f inalta! Toata copilaria, adolescenta mi s-a spus din nou si din nou si din nou: Ce inalta e fata asta!!!
Vai ce ma deranja!!! Era normal...eram cea mai inalta din clasa, pe strada, in autobuz... la rinduri ma vedeai de la o posta...
Faptul ca mi s-a spus de mii de ori, a creat in mine un complex groaznic. Incepusem sa urasc ca sint asa! Mergeam gheboasa...
M-a vindecat faptul ca am venit in State. Aici americanii sint mult mai inalti ca romanii, incetul cu incetul m-am acceptat... Sint ok cu inaltimea mea acum, merg f dreapta...cind cineva se mira de mine, ma bufneste risul, nu ma mai doare deloc.
Acum in Ro, 2 dintre forumistii cu care m-am intilnit, s-au mirat de "inaltimea mea" Ce simpatici au fost! : )
***
Dupa cum s-a mai spus, noi devenim constienti de asa numitele complexe ale noastre, datorita faptului ca cei din jur (parinti, frati, prieteni, cunoscuti, necunoscuti etc) au grija sa ni le prezinte... si sa ne bata la cap cu ele... Aceste vorbe ale lor, creaza "butoane dureroase" (pain buttons). Ca sa oprim crearea acestor "butoane", pur si simplu se cere un efort constient din partea noastra sa neutralizam acele vorbe. Cam greu, dar se poate.
Sa va dau un ex.
Am fost socata peste masura, cind mi s-a spus aici pe forum, ca sint lingusitoare.
Cine ma cunoaste, ride cind aude. Eu sint extrem de deschisa si directa. Citeodata prea directa.
Dupa ce am citit din nou si din nou ca mi se spunea asa, m-am strins...Cit pe ce ca aceste vorbe sa creeze in mine un complex. Aflu apoi de ce mi s-a spus asa.... ptr simplu fapt ca imi aratam aprecierea f deschis fata de cite un forumist, sau fata de vreun topic. (Adevarul fiind ca Hanul gazduieste multe "capuri luminate", si dupa cum imi spunea EBE, un procentaj mare de forumisti, au IQ peste medie... pe mine chestia asta m-a uimit...ca vizitasem mai multe forumuri si vazusem "nivelul" de inteligenta...)
Sa stiti ca la faza asta "m-am incapatinat" (vorba lui Yoyo : ) sa imi vad de-ale mele si sa nu schimb nimic. Cind am ceva de spus, o spun exact cum gindesc si fara restringeri. In acelasi timp exercit bun simt si dau respect. Asta sint eu. Punct. Daca las ca cei din jur sa imi dirijeze comporatmentul, ma pierd si s-ar putea sa nu ma mai regasesc In plus, vorbele acestea eu le consider ca o manipulare...no way ca ma las manipulata...mai ales de cineva care habar nu are cine sint.
Asa ca, la faza asta, voi spune f deschis ca imi place de Calfa. Este un fin si un destept, si un moderator de nota 10.
Phew... ce bine ma simt ca am spus-o!
***
Aaaah complexele... Si eu am avut unul, acelasi ca si Crisse, cred ca am mai spus de el... Inaltimea!!! Sint f inalta! Toata copilaria, adolescenta mi s-a spus din nou si din nou si din nou: Ce inalta e fata asta!!!
Vai ce ma deranja!!! Era normal...eram cea mai inalta din clasa, pe strada, in autobuz... la rinduri ma vedeai de la o posta... Faptul ca mi s-a spus de mii de ori, a creat in mine un complex groaznic. Incepusem sa urasc ca sint asa! Mergeam gheboasa...
M-a vindecat faptul ca am venit in State. Aici americanii sint mult mai inalti ca romanii, incetul cu incetul m-am acceptat... Sint ok cu inaltimea mea acum, merg f dreapta...cind cineva se mira de mine, ma bufneste risul, nu ma mai doare deloc.
Acum in Ro, 2 dintre forumistii cu care m-am intilnit, s-au mirat de "inaltimea mea"
Ce simpatici au fost! : ) ***
Dupa cum s-a mai spus, noi devenim constienti de asa numitele complexe ale noastre, datorita faptului ca cei din jur (parinti, frati, prieteni, cunoscuti, necunoscuti etc) au grija sa ni le prezinte... si sa ne bata la cap cu ele...
Aceste vorbe ale lor, creaza "butoane dureroase" (pain buttons). Ca sa oprim crearea acestor "butoane", pur si simplu se cere un efort constient din partea noastra sa neutralizam acele vorbe. Cam greu, dar se poate.Sa va dau un ex.
Am fost socata peste masura, cind mi s-a spus aici pe forum, ca sint lingusitoare.
Cine ma cunoaste, ride cind aude. Eu sint extrem de deschisa si directa. Citeodata prea directa. Dupa ce am citit din nou si din nou ca mi se spunea asa, m-am strins...Cit pe ce ca aceste vorbe sa creeze in mine un complex. Aflu apoi de ce mi s-a spus asa.... ptr simplu fapt ca imi aratam aprecierea f deschis fata de cite un forumist, sau fata de vreun topic. (Adevarul fiind ca Hanul gazduieste multe "capuri luminate", si dupa cum imi spunea EBE, un procentaj mare de forumisti, au IQ peste medie... pe mine chestia asta m-a uimit...ca vizitasem mai multe forumuri si vazusem "nivelul" de inteligenta...)
Sa stiti ca la faza asta "m-am incapatinat" (vorba lui Yoyo : ) sa imi vad de-ale mele si sa nu schimb nimic. Cind am ceva de spus, o spun exact cum gindesc si fara restringeri. In acelasi timp exercit bun simt si dau respect. Asta sint eu. Punct. Daca las ca cei din jur sa imi dirijeze comporatmentul, ma pierd si s-ar putea sa nu ma mai regasesc
In plus, vorbele acestea eu le consider ca o manipulare...no way ca ma las manipulata...mai ales de cineva care habar nu are cine sint.Asa ca, la faza asta, voi spune f deschis ca imi place de Calfa. Este un fin si un destept, si un moderator de nota 10.
Phew... ce bine ma simt ca am spus-o!
| QUOTE |
| Dupa cum s-a mai spus, noi devenim constienti de asa numitele complexe ale noastre, datorita faptului ca cei din jur (parinti, frati, prieteni, cunoscuti, necunoscuti etc) au grija sa ni le prezinte... si sa ne bata la cap cu ele... Aceste vorbe ale lor, creaza "butoane dureroase" (pain buttons). Ca sa oprim crearea acestor "butoane", pur si simplu se cere un efort constient din partea noastra sa neutralizam acele vorbe. Cam greu, dar se poate. Sa va dau un ex. Am fost socata peste masura, cind mi s-a spus aici pe forum, ca sint lingusitoare. Cine ma cunoaste, ride cind aude. Eu sint extrem de deschisa si directa. Citeodata prea directa. |
Ligia, faptul ca ti s-a spus ca esti lingusitoare nu ar trebui sa aiba ca efect nesterea unui complex, ci din contra, trebuia sa-ti dea de gandit. A fi lingusitor este un comportament si se poate modifica, dar pentru asta trebuie sa-l constietizezi si nu sa-l respingi pe loc. Probabil ca termenul este prea dur, dar sa stii ca ai obiceiul sa lauzi prea mult pe unul si pe altul.
Spre deosebire de asta, inaltimea este o proprietate fizica care poate deveni un complex si aici trebuie, asa cum ai zis si tu, sa ne acceptam asa cum suntem.
Si eu sunt tentata sa ma gandesc la complexe ca fiind cele determinate de proprietati fizice (sunt prea inalta , sunt prea slaba....) dar adevarul ca o data cu varsta ele se estompeaza, chiar daca apar altele noi (ce de riduri am, am incaruntit....).
Cred ca aceste complexe "fizice" par foarte importante mai ales in adolescenta din mai multe motive pe care le cunoasteti cu totii.
In afara de faptul ca hormonii incep sa-si faca de cap, corpul nostru se schimba atat de repede incat nu ai timp sa te obisnuiesti.
Dupa adolescenta complexele fizice nu mai reprezinta un subiect la fel de dureros (cel putin pt mine asa a fost).
Te accepti asa cum esti si gata.
In schimb incepi sa intelegi ca ai complexe mai profunde decat "Mama ce grasa sunt!". Atunci e momentul in care iti dai seama ca te simti inferior, ca esti emotiv, esti prea timid, ca nu reusesti sa ierti sau sa uiti anumite lucruri.
Dupa cum a zis si Zorro aceste sunt comportamente care pot fi modificate, dar daca iti modifici comportamentul de fiecare data cand ti se atrage atentia ca esti....orice ai fi tu, ajungi cu timpul sa devii un fel de cameleon comportamental.
Nici nu mai trebuie sa iti atraga atentia cineva ca esti asa sau altfel pt ca nu se ajunge pana acolo.
Din dorinta de a fi acceptat de un grup sau de cineva anume incepi sa te comporti mimetic ceea ce te distruge. Ajungi sa nu mai poti fii tu pt ca nu mai stii cine esti tu decat raportat la altii.
Sunt de acord ca prin socializare devenim oameni cu adevarat si ca trebuie sa invatam comportamente si limite ale lor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne reprimam propriile comportamente care ne definesc ca individualitate in cadrul grupului.
Cred ca aceste complexe "fizice" par foarte importante mai ales in adolescenta din mai multe motive pe care le cunoasteti cu totii.
In afara de faptul ca hormonii incep sa-si faca de cap, corpul nostru se schimba atat de repede incat nu ai timp sa te obisnuiesti.
Dupa adolescenta complexele fizice nu mai reprezinta un subiect la fel de dureros (cel putin pt mine asa a fost).
Te accepti asa cum esti si gata.
In schimb incepi sa intelegi ca ai complexe mai profunde decat "Mama ce grasa sunt!". Atunci e momentul in care iti dai seama ca te simti inferior, ca esti emotiv, esti prea timid, ca nu reusesti sa ierti sau sa uiti anumite lucruri.
Dupa cum a zis si Zorro aceste sunt comportamente care pot fi modificate, dar daca iti modifici comportamentul de fiecare data cand ti se atrage atentia ca esti....orice ai fi tu, ajungi cu timpul sa devii un fel de cameleon comportamental.
Nici nu mai trebuie sa iti atraga atentia cineva ca esti asa sau altfel pt ca nu se ajunge pana acolo.
Din dorinta de a fi acceptat de un grup sau de cineva anume incepi sa te comporti mimetic ceea ce te distruge. Ajungi sa nu mai poti fii tu pt ca nu mai stii cine esti tu decat raportat la altii.
Sunt de acord ca prin socializare devenim oameni cu adevarat si ca trebuie sa invatam comportamente si limite ale lor, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne reprimam propriile comportamente care ne definesc ca individualitate in cadrul grupului.
| QUOTE (LigiaB @ 22 Aug 2004, 08:07 PM) |
| Aaaah complexele... Si eu am avut unul, acelasi ca si Crisse, cred ca am mai spus de el... Inaltimea!!! Sint f inalta! Toata copilaria, adolescenta mi s-a spus din nou si din nou si din nou: Ce inalta e fata asta!!! Vai ce ma deranja!!! Era normal...eram cea mai inalta din clasa, pe strada, in autobuz... la rinduri ma vedeai de la o |
Nu am mai intrat de un car de ani pe topicul asta si uite abia acum iti vad mesajul tau Ligia. OH, acum chiar ca am sa fac tot posibilul sa te intalnesc pe plaja Ibizei
Nu pot sa-mi dau seama de ce, insa tot timpul mi-ai parut scunda. Scunda rau de tot
Aaaaah inaltimea! Si eu tot de inaltime am suferit! Tot asa, eram cea mai inalta din clasa, si la toate adunarile (la careu mai ales ) unde trebuia sa ne aliniem dupa inaltime eram prima, evident, deci nu puteam niciodata sa ma pierd in peisaj, sau sa chiulesc si eu ca tot omul, ca se ovserva imediat! Si, ca sa nu uit, remarcile rele ale baietilor (mai ales in vremea liceului) pe care le faceau cu voce tare, atunci cand treceam pe langa ei! 
Dar iata ca acum s-a intors roata: descopar tot mai multe fete care ma invidiaza pentru inaltimea mea!
Uite o intamplare recenta: eram sambata la cumparaturi intr-un magazin cu haine, si asteptam la cabina de proba. Din cabina iese o fata, tot inalta, care proba niste pantaloni ce ii erau scurti (normal, atunci cand esti inalta, va spun eu, nu-ti prea gasesti pantaloni). Dupa ce vede in oglinda ca nu-i vin, obosita, da cu ochii de mine, si se leaga o discutie ad-hoc: ma intreaba: auzi, tu iti gasesti pantaloni, asa in general? Eu zic: evident ca nu! Cand imi gasesc e sarbatoare nationala! O data mi-am gasit unii si mi-am luat trei perechi (culori diferite, totusi!)
Iar o alta fata de la coada, care auzise discutia noastra zice: asa! sa suferiti si voi! Iar eu o intreb: dar suferinta voastra care e, ca nu inteleg? La care ea zice: CA NU SUNTEM INALTE.
Deci, Ligia, Crisse, si toate fetele inalte, fruntea sus! Adevarul iese incet incet la iveala: de fapt suntem invidiate pentru inaltimea noastra!
) unde trebuia sa ne aliniem dupa inaltime eram prima, evident, deci nu puteam niciodata sa ma pierd in peisaj, sau sa chiulesc si eu ca tot omul, ca se ovserva imediat! Si, ca sa nu uit, remarcile rele ale baietilor (mai ales in vremea liceului) pe care le faceau cu voce tare, atunci cand treceam pe langa ei! Dar iata ca acum s-a intors roata: descopar tot mai multe fete care ma invidiaza pentru inaltimea mea!
Uite o intamplare recenta: eram sambata la cumparaturi intr-un magazin cu haine, si asteptam la cabina de proba. Din cabina iese o fata, tot inalta, care proba niste pantaloni ce ii erau scurti (normal, atunci cand esti inalta, va spun eu, nu-ti prea gasesti pantaloni). Dupa ce vede in oglinda ca nu-i vin, obosita, da cu ochii de mine, si se leaga o discutie ad-hoc: ma intreaba: auzi, tu iti gasesti pantaloni, asa in general? Eu zic: evident ca nu! Cand imi gasesc e sarbatoare nationala! O data mi-am gasit unii si mi-am luat trei perechi (culori diferite, totusi!)
Iar o alta fata de la coada, care auzise discutia noastra zice: asa! sa suferiti si voi! Iar eu o intreb: dar suferinta voastra care e, ca nu inteleg? La care ea zice: CA NU SUNTEM INALTE.
Deci, Ligia, Crisse, si toate fetele inalte, fruntea sus! Adevarul iese incet incet la iveala: de fapt suntem invidiate pentru inaltimea noastra!
@doice
| QUOTE |
| Dupa cum a zis si Zorro aceste sunt comportamente care pot fi modificate, dar daca iti modifici comportamentul de fiecare data cand ti se atrage atentia ca esti....orice ai fi tu, ajungi cu timpul sa devii un fel de cameleon comportamental. |
In nici un caz nu este bine sa ne modificam la fiecare atentionare din exterior, asta ar insemna sa cadem in extrema cealalata. Ideea mea era ca atunci cand cineva iti face o observatie, sa-i dai atentie si sa te studiezi ca poate are totusi dreptate. Eu tot timpul le spun prietenilor sa-mi spuna daca sunt orgolios sau daca am fost rau in anumite momente. Sunt constient ca fac in mod involuntar multe chestii care nu-si au locul si ei sunt singurii care ma pot ajuta. Acuma binenteles ca nici ei nu imi spun toata ziua ca ai gresit acolo, sau dincolo. Ar fi chiar enervant.
| QUOTE |
| Deci, Ligia, Crisse, si toate fetele inalte, fruntea sus! Adevarul iese incet incet la iveala: de fapt suntem invidiate pentru inaltimea noastra! |
Barbat fiind vreau sa va spun, fetelor, ca inaltimea la voi este un avantaj mare de tot. Sa-mi spuna mie unu care nu-i plac fetele inalte si eu il car in spate 100 de kilometri
| QUOTE (Roza @ 20 Sep 2004, 11:26 AM) |
| Deci, Ligia, Crisse, si toate fetele inalte, fruntea sus! Adevarul iese incet incet la iveala: de fapt suntem invidiate pentru inaltimea noastra! |
Rosa, am avut exact complexele de care spui tu, insa asta pana pe la 17-18 ani. Cel mai greu cred ca a fost la scoala, cand baietii care-mi placeau cel mai mult erau ..pitici
....si nu au mai crescut 
In ce priveste hainele, cred ca nu mai sunt asa mari probleme acum. De obicei toate produsele au maneci lungiiii si cracii la pantaloni trebuiesc scurtati. Noi nu prea trebuie sa-i scurtam...insa
Zorro in legatura cu Ideea mea era ca atunci cand cineva iti face o observatie, sa-i dai atentie si sa te studiezi ca poate are totusi dreptate. , nu sunt deloc deacord
. Trebuie sa te accepti asa cum esti si sa nu dai importanta la cei din jur. Cand vine vorba de comportament insa, e cu totul altceva. acolo fiecare putem face ceva schimbari, retusuri. La fizic insa e cam greu. Numai cineva cu un psihic puternic poate rezista sa i se spuna despre defectele personale. Barbat fiind vreau sa va spun, fetelor, ca inaltimea la voi este un avantaj mare de tot. Sa-mi spuna mie unu care nu-i plac fetele inalte si eu il car in spate 100 de kilometri
Mercic fain
PS: Sa nu uit. Pe deasupra mai port si tocuri
Complexele sunt o consecinta a unei sexualitati nesigure.Manifestarile exterioare se concretizeaza in complexe de interactiune(sociale).Orice complex care imbraca forma unei atitudini de inferioritate sociala isi afla radacinile in sexualitate noastra.Superioritatea sociala nu este un complex,este mai degraba o imagine pozitiva afirmata deschis in complexul proces de interactiune.
Nu cumva aşa ceva spune(a) şi Freud? Adică chestia cu sexualitatea...
ps: ai uitat să pui drăcuşoru; se poate?
ps: ai uitat să pui drăcuşoru; se poate?
@Crisse
| QUOTE |
| Zorro in legatura cu Ideea mea era ca atunci cand cineva iti face o observatie, sa-i dai atentie si sa te studiezi ca poate are totusi dreptate. , nu sunt deloc deacord . Trebuie sa te accepti asa cum esti si sa nu dai importanta la cei din jur. Cand vine vorba de comportament insa, e cu totul altceva. acolo fiecare putem face ceva schimbari, retusuri. La fizic insa e cam greu. Numai cineva cu un psihic puternic poate rezista sa i se spuna despre defectele personale. |
Crisse, ma refeream exclusiv la comportament si nu la aspectul fizic.
| QUOTE |
| Sa nu uit. Pe deasupra mai port si tocuri |
Daca nu sunt indiscret, ce inaltime ai fara tocuri?
Si ce ,Freud nu are dreptate?hehehehe! 
Jung a incercat sa impace pulsiunile sexuale cu 'memorie colectiva'(sufletul colectiv),dar a uitat ca omul plateste mai intai de toate tribut 'trebuintelor de supravietuire'.Psihicul controleaza trupul dar in aceeasi masura se supune acestuia din urma.
Jung a incercat sa impace pulsiunile sexuale cu 'memorie colectiva'(sufletul colectiv),dar a uitat ca omul plateste mai intai de toate tribut 'trebuintelor de supravietuire'.Psihicul controleaza trupul dar in aceeasi masura se supune acestuia din urma.
@gheorghe dinica
| QUOTE |
| Si ce ,Freud nu are dreptate? |
Pai tocmai asta cred ca vroia sa zica Milimetru, ca Freud are dreptate.
| QUOTE (gheorghe dinica @ 8 Oct 2004, 01:18 PM) |
| Psihicul controleaza trupul dar in aceeasi masura se supune acestuia din urma. |
S-ar putea ca Freud să aibă dreptate, mă cam depăşeşte problema. Mă interesa, de fapt, dacă dinică a preluat din Freud ideea cu sexualitatea ca şi cauză a complexelor sau a descoperit-o singur...
Cīt priveşte paragraful citat nu prea īnţeleg cum adică controlează şi se supune... īn aceeaşi măsură
| QUOTE (Crisse @ 20 Sep 2004, 11:22 AM) |
| Barbat fiind vreau sa va spun, fetelor, ca inaltimea la voi este un avantaj mare de tot. Sa-mi spuna mie unu care nu-i plac fetele inalte si eu il car in spate 100 de kilometri Mercic fain PS: Sa nu uit. Pe deasupra mai port si tocuri |
Aha, doar ca statistica spune ca femeile mai mici de inaltime au sanse mai mari de casatorie si ca sunt mai multumite de viata lor sentimentala.
Crisse, ai grija sa nu-ti rupi tocurile ... ai putea deveni fericita!
| QUOTE |
| Aha, doar ca statistica spune ca femeile mai mici de inaltime au sanse mai mari de casatorie si ca sunt mai multumite de viata lor sentimentala. |
Ei ash...statistica aia precis era facuta de fete mai putin inalte ... huuuh cata invidie nene!
| QUOTE (halcyon_lll @ 8 Oct 2004, 04:09 PM) |
| Crisse, ai grija sa nu-ti rupi tocurile ... ai putea deveni fericita! |
I am all ready...cu tot cu tocuri
| QUOTE (milimetru @ 8 Oct 2004, 01:22 PM) |
| Cīt priveşte paragraful citat nu prea īnţeleg cum adică controlează şi se supune... īn aceeaşi măsură |
Adicatelea este o succesiune de stari si de trairi care se intrepatrund - niciuna nu o domina pe celalalta decat in anumite momente. Sunt momente in care impulsul sexual de pilda e foarte puternic si atunci psihicul e determinat sa vada altfel realitatea si sa se plieze pe nevoile respective. Si invers. De exemplu - oricat de foame ti-ar fi nu o sa mananci dintr-o farfurie mizerabila sau intr-un mediu in care nu are cum sa iti cada bine papica. Intelegi Mr Milimetru?
PS1: Putem merge de aici mai departe la ideea dupa care totul in existenta noastra e fluctuant? Ha?
PS2: Si cand ma gandesc ca eu ar trebui sa fiu cel care sa va spuna sa nu mai bagati offtopic
Pai ca tot veni vorba de complexe, tin sa sa-mi spun of-ul aici prin faptul ca sunt constrans in a mai zice ceva. In ultimul timp am intrat destul de des pe Han, dar fara sa postez nimic, si incet, incet cred ca ma voi desparti de Han. Nu sunt revoltat pe nimeni, si prin asta nu vreau sa fiu etichetat ca unul ce-si prezinta atitudnea copilareasca de revolta. Pur si simplu nu stiu cum sa fac sa fiu apropiat de Han, asa cum eram odata. Daca m-ati putea ajuta in acest sens, v-as fi recunoscator. E posibil ca spre ghinionul meu acest post sa fie prins intr-o dezbatere aprinsa astfel incat postul meu nici sa nu fie luat in seama, dar daca se va dovedi impotriva astept cu interes solutiile voastre.
Eu zic sa iei o pauza. Daca o sa iti vina cheful dupa o perioada inseamna ca ai placere in a scrie si ca vrei sa comunici in continuare pe Han. Daca nu iti mai vine cheful, o sa te desparti - poti incerca o pauza pentru ca oricum nu ai ce pierde. Daca nu incerci se pare ca vei ajunge sigur la "despartirea" de Han in cele din urma...
Pe de alta parte nici eu nu mai am entuziasmul care il aveam la inceput - dar mi se pare absolut normal sa fie asa... Dar cred ca vor mai veni momente frumoase - si mai frumoase decat acela de entuziasm de inceput.
Bafta man!
Pe de alta parte nici eu nu mai am entuziasmul care il aveam la inceput - dar mi se pare absolut normal sa fie asa... Dar cred ca vor mai veni momente frumoase - si mai frumoase decat acela de entuziasm de inceput.
Bafta man!
... cred ca am spus o prostie candva p'aci pe la han ... cum ca sunt viteaz shi nu ma tem de nimic ...
... dar teama e un comlex ...
... shi eu am comlexul neputintzei ... mi-e teama de neputintza ...
... dar teama e un comlex ...
... shi eu am comlexul neputintzei ... mi-e teama de neputintza ...
Yoyoman mercic pt raspunsul oferit domnului Milimetru.Am cetit cateva postari interesante si am de gand sa tastez cateva randuri mai putin interesante.O parte dintre interlocutori au scris despre complexele lor si in aceste raspunsuri gasim samanta adevarului.Sunt complexat pt ca sunt inalt,grasut,scund,etc.Observand atent semnificatia acestor cuvinte descoperim ca in spatele lor se ascunde o valorizare comparata.De unde isvoraste aceasta comparatie,care sunt metodele prin care valorizez aceasta forma a existentei mele fizice?Tentatia de a ne invinovati parintii,profesorii ,este o actiune usor de intreprins,dar in esenta este forma mascata a unor temeri comparative in care copilul/adolescentul isi manifesta sexualitatea.Copilul retine comparatiile fizice pe care le experimenteaza in primul rand;comparatiile facute de parinti/profesori au un aspect secundar.Acest aspect secundar are doar un rol informativ,pe care copilul il transforma intr-un sistem de cuantificare al experientei......Trebi importante,ce nu sufera amanare ma gonesc din fata monitorului.Revin mai tarziu....
Revin....pe care copilul il transforma intr-un sistem de cuantificare al experientei,mai degraba un sistem de referinta.Copilul aruncat in universul interactiunii isi creaza propiile opinii,pe care o data cu cresterea in varsta le transpune si intr-un anumit comportament sexual.Inceputul evident al complexelor isi face aparitia in momentul in care copilul/adolescent descopera primele impulsuri sexuale evidente.In acest moment comparatiile au un obiect motivational si intreaga energie se canalizeaza catre atingerea scopului final,acceptarea sexuala ca adult.Perioada aceasta coincide si cu primele pretexte de respingere care mai tarziu se vor transforma intr-o constientizare negativa a esteticii trupului.De ce le spun pretexte,pentru ca in acel prim moment ,trupul nostru sufera modificari si adolescentul nu cunoaste finalitatea acestei faze.Dezvoltarea fizica presupune si emotii de tranzitie,sentimente coplesitoare pe care le intelegem partial.Respingerile adolescentine sunt momentul cand incepem cu adevarat sa constientizam aspectul nostru fizic si importanta acestuia in viata noastra sociala/sexuala.In multe cazuri aceasta perioada sfideaza logica psihanalitica a dn.Freud,persoane grase,scunde,cu diferite defecte lipsite de valoare estetica, depasesc pretextele de contact fara ca acestea sa se transforme in complexe.De ce?Raspunsul este simplu,pentru ca in acea perioada au gasit persoane de sex opus care le-au acceptat fara retineri.Lipsa unor reactii adverse produce o pozitivare 'victorioasa' si un adult mai linistit din punct de vedere sexual.Acestea persoane vor fi mult mai echilibrate sexual si vom descoperi o lipsa a complexelor care isi au originea in acest aspect.Incerc o expunere succinta si ma opresc acilea.Am o intrebare:ce ziceti de complexele intelectuale in care natura impulsului sexual este in plan secundar?
| QUOTE |
| Am o intrebare:ce ziceti de complexele intelectuale in care natura impulsului sexual este in plan secundar? |
Am o cunostinta care este complexata intelectual. De fapt este singurul caz pe care-l cunosc. Problema ei vine insa de la faptul ca a fost foarte protejata de familie si efectiv nu a fost lasata sa gandeasca sa nu carecumva sa se oboseasca. Cand a dat piept cu viata a tinut-o numai din esec in esec. Acum si-a mai revenit si a primit incredere in ea, iar o data cu asta, complexul "sunt cea mai proasta" sau "nu-mi iese nimic" s-a mai redus. Daca are sau nu legatura cu sexualitatea...habar n-am.
In adolescenta am avut si eu unele complexe, ca mai toate fetele la aceasta varsta... Eu cred ca, din moment ce majoritatea complexelor apar prin comparare cu ceilalti, deci ca urmare a intareractiunii cu ceilalti oameni, efectele lor pot "fi stapanite",ne putem impaca cu noi asa cum suntem sau putem incerca sa ne schimbam tot prin interactiunea cu semenii nostri. Important este sa ne inconjuram de oameni cu care sa putem vorbi deschis, sa ne alegem prieteni alaturi de care sa evoluam ca personalitate. Eu imi aleg prietenii pe principiul putini, dar buni....
Sper ca ati inteles ideea...
P.S. Interesant topicul....
Sper ca ati inteles ideea...P.S. Interesant topicul....
Bine ai poposit la Han, Violeta! 
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.