Cred ca l-ati inteles gresit pe mesterul Clopotel. El a dorit sa evidentieze ca astia tinerei, dupa ce ca habar nu au de nimic din ce se intampla la el in firma, mai vin si cu niste figuri si pretentii la salariu de super meseriasi, fiind ferm convinsi ca diploma din buzunar le da acest drept. Nu toti, unii. Sunt cei ce vor sa sara peste niste trepte si care nu pricep ca, inainte de toate trebuie sa fie calfe, de-abia dupa niste ani de realitate (practica) pot emite pretentii pt nivelul urmator.

Cat despre practica din faculta, e frectie la un picior de lemn. Desi e o singura lege a soc. comerciale, fiecare organizatie are regulile si obiceiurile ei.

NU faci bine ce faci.
Mai da-te si bolnava..., mai rateaza o treaba doua..., altfel ajungi sa te sufoci. Si o sa te creada din ce in ce mai putin cand nu vei reusi sa face ceva din ce-ti cere.
[/quote]

Si atunci probabil ca va renunta la mine ca la ceva inutil. Partea buna e ca am invatat sa-mi cunosc limitele, sa le fortzez la limita. Ei stiu sa ne faca " traim " sclavia si sa le mai si aducem osanale. E un cerc vicios, depindem unul de altul, dar mai mult eu de el. Motivul vulgar fiind banul.
Sfatul tau am incercat sa-l pun in practica dar din pacate s-a inventat telefonul mobil.

Sa stii ca daca induci un pic de raceala in relatia ta cu sefu o sa ai numai de castigat. E ca in casnicie. El se intreaba de ce nu mai esti la fel. Angajatorul tau va considera asta ca pe o nemultumire si va licita la salariu. Deci oricum ai de castigat, caci de acolo incepe negocierea. Eu m-am chinuit sa scap de al meu 2 luni, timp in care mi-a facut 10 oferte concrete, care mai decare mai substantiale.

Jonathan, nu instiga oamenii la prostii.

Hai sa va povestesc ceva: Am fost timp de 17 ani la o firma, loial. Nici n-as mai fi vrut sa lucrez altundeva, pt ca am fost multumit de cum am fost tratat ca om, ca angajat. Am fost respectat pentru munca mea, pentru cunostiintele mele dobandite de-a lungul anilor.
Tocmai in acesti ani am intemeiat prietenii, connections cu alti angajati, maistri, sefi, care ne-au fost de folos nu numai privat, ci si inauntrul firmei.
Am fost, asa se zice azi, un dream-team.
Ca, intre timp, au fost alte treburi de management la mijloc si firma a dat faliment, asta-i alta poveste.
Pentru mine, cel putin, a fost firma cu care m-am identificat, si cred precis ca daca ar exista si azi, n-as duce-o rau deloc si as lucra la ea pana la pensie.

Nu ca as duce-o rau acuma, dar a fost vorba de firma aia, la vremea ei. N-as fi vrut sa dea gres. Nici ceilalti peste 200 de angajati, colegi ai mei.
Daca lucrezi atatia ani la o firma, apartine de tine, de viata ta.

Pot multi sa spuna ca "Daca vine altul cu o oferta mai buna, ma duc". Eh, i-as fi fluierat ceva... linistea si satisfactia asta nu o poti cântari in bani.

Stiu ca am lucrat mult, multe ore in plus, mai ales cand a fost boom-ul ala dupa reunificarea Germaniei, sambata, juma' de duminica (pe langa toata saptamana plina), 3 schimburi, noaptea... dar au fost bani buni, si daca am livrat calitate, am si fost bine vazut si am urcat pe scara...

Dupa cate am vazut si am citit, loialitatea fata de sef este cam pe la zero in Romania. Si asta nu am citit-o doar aici. Asta poate pt ca omu' are de unde alege.
Dar e un succes efemer... cu criza asta economica, se va schimba si mentalitatea asta. Anul viitor. Ganditi-va la asta cand aruncati de revelion rachetele in aer si sperati la un an mai bun.

Si ajungem la... "Seful are nevoie de mine, dar si eu de el." Sa nu aveti ghinionul sa zica "Imi bag pixu, am de unde alege, vine altul". Atunci vor pica nasurile in jos. In toata tara.

Si nu uitati, suntem sclavi, da. Ai sistemului, care include angajatul, angajatorul, clientul - pt ca fara el n-ai ce face... si nu uitati banii, de care nu scapam în lumea asta în care traim, pt ca avem nevoie de ei.

De goana dupa bani ce sa mai vorbesc, dar asta e oricum pt cei care nu-s satui niciodata.

Ce am vrut de fapt sa subliniez si ce ar fi de dorit, dupa parerea mea, este: Incredere si loialitate intre angajator si angajat, nu numai ca are succes pe termen lung, dar e si o problema de etica.


Multumesc de citire, asta-i parerea mea sincera

Cla,

Atat tu, cat si eu, avem o varsta, am fost crescuti intr-un anumit spirit si cu un anume respect fata de munca. Eu personal, preferam aprecierile sefului gen "bine ma, ai facut o treaba grozava" decat o prima. Si chiar sunt sincer acum.
Problema este ca incepe din ce in ce mai putin se manifesta acel respect. Din partea ambelor parti, atat a angajatului cat si angajatorului. Angajatorul va face insa orice sa tina angajatii priceputi. D-aia spuneam ca trebuie speculat. Eu unul, n-am facut-o, desi stiam ca o pot face. Dar asta tine de constitutia personala.

Draga DonQuijote,

Prin urmare, daca am inteles eu bine, tu ai votat DA, adica tu crezi ca angajatul firmei este sluga la stapan, dar in acelasi timp spui ca ai o relatie foarte buna cu seful tau, ai capatat functii cu tot ce decurge din ele, printre care evident si beneficiile etc...
In acest caz ce ar trebui sa faca un om ca sa nu fie sclav?

Draga Afrodita,
Ma bucur ca te reintalnesc aici.
Da-mi voie sa te contrazic: asa ceva exista, si eu chiar lucrez cu acesti oameni, si nu numai eu... Pur si simplu a venit la interviul de angajare un tip ce terminase facultatea de nici o luna (de fapt mai avea licenta de dat parca), dupa discutiile de rigoare, a afirmat ca stie si isi poate indeplini sarcinile pentru un post ce necesita cunostiinte practice foarte bune. L-am intrebat cand se poate apuca de lucru? Si el a spus ca imediat? Dupa o saptamana l-am angajat, si din prima zi de lucru, lucra cot la cot cu "veteranii". Nu a fost un caz singular...
Sunt convins ca daca un student vrea sa invete meseria pentru care se pregateste, o va invata inca din facultate sau de pe bancile scolii...
In fapt acesta este si rolul scolii, ca la absolvire sa scoata oameni bine pregatiti pentru ceea ce vor sa faca...
Pai daca tu ai absolvit Facultatea de Automatica, sau ASE-ul sa zicem, si mai zici ca ai si nota mare pe diploma, si vii la interviul de angajare pe postul de inginer sau de economist, dar tu habar nu ai sa-ti faci meseria inca de a doua zi de la angajare, eu pe ce post sa te angajez? Ce sa fac cu tine?
Tu ai angaja la tine in firma pe unul care habar nu are, dar iti baga diploma lui sub nas pe care scrie 9 sau chiar 10? Ce inseamna nota asta daca el habar nu are de nimic? Evident ca vrea postul de inginer cu minim 700€, ca daca muncitorul are 500€, el e cu facultate nu-i asa?!

Draga Andra,

Pai daca de la relatia angajat - firma ajungem la sistem, deja ne doare capul...
Si ce ar trebui sa faca un om ca sa nu fie sclavul sistemului? Poate doar sa nu se nasca nu-i asa?
Nu, eu zic ca nu are rost sa discutam despre sistem... Haideti sa discutam despre lucrurile care chiar stau in puterea noastra, a fiecaruia... Sistemul, chiar daca e tot din oameni format, are o mare inertie, si nu cred ca cineva doreste sa se sacrifice pana se schimba sistemul...

Draga Cucu Mucu,

Ai atins un punct foarte important, in opinia mea, anume practica din facultate...
In multe facultati si licee, nu se face nici un fel de practica, deoarece studentii si elevii nu sunt interesati de ea, iar profesorii nu se pot opune mult timp dorintelor elevilor Sfarsesc deci prin a termina facultatea si scoala habarnisti... Vorba zicalei:"a intrat vitel mic si a iesit vitel mare", sau "a iesit asa cum a intrat"
Din toata treaba asta au de pierdut numai studentii...
Dar daca studentii ar fi interesati de practica, ar veni si noaptea in laboratoarele scolii, doar ca sa mai invete ceva... La facultate am facut de multe ori "nazbatia asta", nu spun ca sa ma laud, ci recunosc ca am facut-o de frica. Iata cum s-a intamplat: eram prin anul 2, si imi placeau chestiile de electrotehnica, electronica si automatizari, si m-am dus la practica cu grupa intr-o fabrica... Acolo eu urmaream ce fac inginerii, ca ma gandeam ca si eu o sa fiu ca ei cand termin... Si vad eu ca inginerii aia nu prea faceau nimic concret aparent, decat ca mai chemau cate un muncitor sau mai multi, le spunea cate ceva, le arata niste planuri, mai dadea si din maini, se mai uita prin niste aparate, prin niste scheme si cam atat vedeam... Hmmm... buna treaba imi zic eu, e bine sa fii inginer... Dar apoi cand m-am dat mai aproape sa aud ce le spune, mi-a cam pierit piuitul, ca mi-am dat seama ca oamenii aia faceau ce le spunea inginerul, dupa proiecte si scheme gandite si facute de el si pe care le visa, asa ca imediat ce m-am pus in locul lui, m-a cuprins o frica si ma gandeam asa: peste cativa ani eu vin la fabrica asta sa ma angajez, si astia ma angajeaza in locul acestui inginer cu acesti muncitori in subordine... Ce le spun eu lor sa faca, daca eu habar nu am de nimic? Si apoi, toata facultatea am trait doar cu grija si preocuparea de a ma pregati sa fiu inginer ca aceia pe care ii vazusem, si sa pot sa-mi fac meseria inca de a doua zi de la angajare, exact ca acel inginer... Stiu ca multi nu ma vor crede, dar in cazul meu asa a stat situatia... De frica si de rusine am invata sa fac practic meseria... Ma gandeam tot timpul daca este ceva ce ma intreaba vreun muncitor sa faca si eu sa nu stiu sa-i raspund. Sau daca directorul imi da sa proiectez vreun mecanism automatizat si eu sa nu stiu sa-l fac sau sa nu-l fac exact si precis... Doar gandindu-ma la implicatii si ma apuca groaza... Va dati seama ce insemna sa proiectezi un mecanism gresit intr-o fabrica? Lasa ca nu iese bun produsul finit, dar se pot intampla si accidente grave... Ma gandeam cu groaza ca odata inginer fiind, nici nu mai am pe cine sa intreb... Imi da directorul sarcina, si eu imediat trebuie sa o indeplinesc bine, si ca nu am ce scuze sa aduc ca sa ma justific daca dau gres... Doar ca ma gandeam la asta si ma apuca rusinea ca nu stiu sa fac anumite lucruri, si ma interesam imediat pe la profesori sau la alti colegi mai buni ca mine, uneori mergeam chiar in fabrica si intrebam chiar muncitorii, sau chiar pe inginer cand il prindeam mai liber, cum sa rezolv anumite probleme si situatii...
Eu nu zic ca motivatia mea (cu frica si cu rusinea) este ceva bun... Nu asta am dorit sa scot in evidenta... Asta a fost sansa mea, caci alta nu aveam, caci nu realizam pentru ce eram la facultate... Nu-mi pasa de nimic... Credeam ca fac facultatea doar ca sa o termin, si dupa aceea eram boier, adica traiam cu impresia ca postul de inginer mi se cuvine de drept, devreme ce am diploma de inginer... Nu! nu!...
Ai terminat facultatea, din acel moment esti inginer, si te angajezi ca inginer, si trebuie sa faci treaba unui inginer din momentul angajarii.

Si apoi, fiind student, cine te tine sa nu te angajezi ca necalificat acolo unde poti sa inveti cate ceva?
Cati studenti nu lucreaza inca din timpul facultatii... Este adevarat ca unii o fac doar ca sa se intretina. Dar sunt destui care o fac doar ca sa invete meserie...
Aceasta este practica lor, si nu contrazice cu nimic optica mea, si a altora de angajare. Pe mine nu ma intereseaza de unde stie candidatul meserie: din laboratorul facultatii, de acasa, sau ca a facut practica prin alte parti, ideea este ca atunci cand il angajez, eu il platesc din prima zi si el trebuie sa lucreze bine din prima zi... Altfel eu sunt foarte intelegator cu el: il rog sa revina cand va fi pregatit pentru postul pe care vrea sa-l ocupe, si cu mare drag vom colabora...
Cred ca esti de acord cu mine aici, si crezi si tu la fel, nu-i asa?

Draga Jonathan,

Aici mi-a placut cum vezi problema... Eu insa, as merge putin mai departe, si as preciza ca nu munca in sine este platita de firma, ci rezultatul concret al muncii..
De aceea, la prima sedinta cu noii angajati, le spun clar: nu ma intereseaza cat, cum, si cand lucrati - platesc doar rezultatele muncii si nu munca...
E cam socant ce zic eu..., nu e nevoie sa cautati argumente sa-mi combateti aceasta afirmatie... Spun aceasta noilor angajati ca sa le scot din cap mentalitatea: "noi muncim, nu gandim", sau "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", sau replici de genul: "dar am muncit enorm" etc...
Nu ma intereseaza cat a muncit, daca la sfarsit eu nu ma aleg cu rezultatul scontat si il platesc pentru ceva de ce nu beneficiez... In ideea asta ziceam...

Aceste lucruri nu sunt numai normale, dar sunt si necesare... Este normal sa evidentiezi atat greselile cat si realizarile bune ale angajatilor... Este de baza acest lucru, si nu este o "lingusire" la mijloc...

Pentru ca toti ne-am complacut in:"lasa ca merge si asa"...

Eu pentru asta militez si urmaresc in fapt: toti angajatii trebuie sa fie priceputi...
Exista o alta mentalitate gresita aici intre unii angajatori: "angajez 1 sau 2 meseriasi pe mai multi bani, si 5 trepadusi, pe bani putini care sa invete de la ceilalti meseriasi, si o scot eu la capat. Cea mai paguboasa este aceasta mentalitate, caci sunt mai multe aspecte:
- aia meseriasi nu vor lucra la capacitatea lor , fiind deranjati de ceilalti ca sa-i invete, asta daca chiar ar vrea sa-i invete
- in total ai 7 angajati, si iei lucrare pentru 7 angajati (termene, calitate etc), si iti mai calculezi si profiturile de pe urma a 7 angajati, dar la sfarsit vezi ca de fapt abia daca ai castigul de pe urma a 2 sau 3 angajati... Asta este cazul fercit, foarte fericit...
De multe ori e posibil sa iesi chiar in pierdere, iar cei doi meseriasi, stresati si nesatisfacuti profesional, ba inca si cu reprosuri, vor pleca si vei ramane cu 5 trepadusi, care nu numai ca cer bani, dar nici nu stiu sa faca bine comenzile ce le ai de la clienti. Mai ales cei ce lucreza in constructii stiu la ce ma refer, dar nu numai in constructii, lucrul asta este valabil si in multe alte domenii...

Parerea mea... admit ca pot exista multe pareri mai bune decat aceastea... sunt ochi si urechi

Ce nu ai luat tu in calcul e altceva: mentalitatea cu "ingineru sa fie inginer de pe bancile scolii" e una comunista - fix ca aia in care ai crescut - dupa cum singur spui si tu.

In ziua de azi se angajeaza si fara experienta, da' cu pofta de munca si invatare. Sunt oameni care sunt in firme special pentru a isi face munca si a si invata pe altii. In felul asta firmele isi formeaza oamenii asa cum le convine lor si toti is multumiti.

In firma in care muncesc eu acum sunt doar vreo 5 care sunt calificati pe bancile scolii si sunt si cu experienta, restul invatam din mers. E o prostie sa ii dai cuiva o lucrare pe mana s-o faca cum stie si cum vrea el, ca sa ai la cine te ratzoi pe urma! Trebuie sa-i spui omului - macar in prima saptamana - cum iti place sa fie lucrurile facute...

Dar ma scuzi, eu deja am inceput sa am mentalitatea din occident...

sigur că aveţi dreptate, vreau să adaug că deşi comportamentul angajatului la job ţine şi de mentalitate, el ţine şi de alţi factori cum ar fi: condiţiile de muncă, programul de lucru (flexibil sau rigid), regulamentele şi regulile impuse de conducere, circuitul informaţional al întreprinderii care, din câte am văzut şi cu ochii mei, este extrem de important, ca oamenii să fie informaţi succint şi la timp despre tot ce au nevoie să ştie pentru a duce la bun sfârşit sarcinile ce le revin, să colaboreze cu ceilalţi astfel încât informaţiile să nu se piardă pe drum, să nu se creeze confuzii sau întârzieri. Eficienţa unui angajat depinde şi de organizarea locului de muncă, de colegii cu care lucrează şi nu în ultimul rând de confortul pshihologic şi fizic în timpul lucrului. Oricât ar fi de bine pregătit, un meseriaş căruia i se pun beţe în roate nu poate fi eficient. Dacă este bruiat încontinuu sau presat de conducere să rezolve atât sarcinile sale cât şi pe ale celor de care el depinde (nici un angajat nu munceşte sau nu se implică egal cu ceilalţi, fiecare după construcţia sa şi după motivaţia personală) nu dă randamentul maxim sau pleacă. Conducerea trebuie să instituie reguli şi norme prin care fiecare să înţeleagă clar ce are de făcut. Ambiguităţile sau situaţiile în care şeful habar nu are de management dar a ajuns pe post din varii motive, altele decât competenţa, nu pot duce decât la probleme şi conflicte.

Draga Afrodita,
Nope, din contra, mentalitatea comunista era ca la angajare sa te duci bata, ca te invata aia acolo ce si cum, ca pana la pensie aveai timp destul, nu te grabea nimeni. Aveai postul asigurat, nu trebuia sa te chinui prea mult ca sa ocupi un post de inginer daca aveai Politehnica.
Eu acum vorbesc de alta mentalitate, aceea in care diploma de inginer pe care scrie nota 10, sa imi indice ca am in fata un inginer de nota 10, nu un inginer de nota 10 habarnist, dar vine la mine la firma, sa-l angajez musai pe post de inginer, cu salariu de inginer, si pe care trebuie sa-l mai si educ, desi el tocmai vine de la educare, deci alte cheltuiala pe banii firmei, dar in schimb, sa nu am pretentia de la el sa produca conform postului?
Pe cei care sunt buni meseriasi, ii perfectioneaza firma, nu ii educa, nu ii invata meserie...Firma nu inventeaza meserii noi, decat in situatii exceptionale Educatia si invatatul meseriei se fac in Facultate, ca de aia este Facultate si scoate ingineri sau economisti sau ce-or mai fi... Ca asa sa tiparim diplome, pot si eu la imprimanta...

Da, si eu cand am nevoie de necalificati, angajez habarnisti. Unul care termina o facultate, sau un liceu, se intelege de la sine ca ar trebui sa fie calificat in munca pe care o presteaza. Altfel e necalificat, angajat pe post de necalificat, si platit ca atare... Corect?!
A forma un om intr-o firma, nu inseamna a-l invata o meserie. Inseamna a-l perfectiona si a-l capabiliza pe o anumita problema specifica firmei... Dar toti acestia stiu deja sa-si faca bine meseria cand se duc la cursurile de perfectionare...

Dar banuiesc ca sunteti angajati ca necalificati. Caci nu vad cum un necalificat sa fie angajat pe un post unde se cere calificare...
Asta e corect, nu am contrazis asta... Este politica firmei uneori sa angajeze necalificati, ca mai apoi sa-i califice. Se intampla asta, de regula, atunci cand ai nevoie de necalificati o perioada, dupa care incerci sa selectezi din ei cativa, pe care ai dori sa ii pastrezi si sa-i folosesti pe posturi unde se cere calificare. Atunci, in perioada de necalificare, acel angajat, pe langa faptul ca presteaza munca necalificata si este platit pentru ea, mai urmeaza si cursurile de calificare (nu de perfectionare) pe care le organizeaza firma. Este o politica buna si eficienta... Depinde de situatie si de firma...

What?! Pai nu trebuie sa-i dau lui lucararea pe mana sa o faca cum stie el mai bine, dar sa respecte cerintele mele? Nu este el inginerul? Nu de asta l-am angajat si ii platesc salariul? Acum ce ai vrea, sa mai angajez pe altul calificat pe langa el, ca sa faca si lucrarea pentru el bine si sa-l invete si meserie? Tu asa ai face?! Eu nu, sincer...

Eu ii spun omului imediat ce ii dau lucrarea cum imi place sa fie facuta, nu trebuie sa astept o saptamana pentru asta. Iar noul angajat daca e un inginer pregatit de nota 10, cum scrie pe diploma, ar trebui sa ma surprinda placut, asa cum ii sta bine unui inginer de nota 10 pe diploma de inginer.. Esti de acord?
Eu ma multumesc si cu un inginer de nota 7, dar care face lucrari de 10, decat unul cu10 pe diploma, dar care nu deosebeste ciocanul de patent.

Wow! Cum e mentalitatea asta? Pe ce post angajeaza aia un inginer care nu stie sa faca nimic? Sau un economist? Sau ce vrei tu? Or fi ei occidentali, dar nu cred ca sunt naivi... Sau mai stii! Ma uit la Germania... Toata treaba e facuta de emigranti. Daca pui neamtul sa faca ceva concret, zice ca-l injuri...(nu discut de exceptii)
Dar de fapt, tu cu ce nu esti de acord din ce zic eu?
Si tu, care inteleg ca lucrezi la o firma, te consideri sclavul acelei firme? Cum ai votat? Daca ai votat DA, de ce nu iti dai demisia maine, ca banuiesc ca nu te tine nimeni acolo cu forta?

Bai Clopotel,

Soricelul ala care mergea era super avatar. Super potrivit si pentru topicul de fata. (prin atitudine)

nu generaliza, doar treaba murdară, de rutină şi cele de genul ăsta sunt făcute de emigranţi... neamţul însă e mai specializat decât la noi: un sudor autogen nu sudează electric, un mecanic nu schimbă siguranţe şi un şofer nu îşi repară singur maşina!

dar au ei nemţii ceva ce noi nu avem: o corelaţie între numărul de locuri în şcolile de meserii şi facultăţi şi piaţa muncii, pe când la noi a devenit o modă ca toată lumea să facă facultate aşa că avem casieri, gestionari, şoferi distribuitori şi aşa mai departe, toţi cu studii superioare... ba chiar sunt unii şi cu 2 facultăţi, tobă de carte şi care nu au unde să-şi practice meseria.

Daca ai perceput-o ca banc, Clopotel, e ok
Daca nu, te intreb:
(Punctul 1) Justifica-ti, te rog, afirmatiile. Asa ca sa ma convingi si pe mine.
(Punctul 2) Exemple, te rog. Din "am auzit ca..." , nu se pune.


Nu-i adevarat, asta a fost prin anii '80, pe cand cei necalificati faceau munca la salubritate. In ziua de azi, cand nici cei cu studii superioare nu gasesc un loc de munca adecvat, se bat pt job-uri de-astea, fiind platite bine si cu contract la oras sau la stat, deci o siguranta mai mare. Nu este o rusine sa strangi containerele cu gunoaie.

Un sudor german face curs de calificare pt ca sa-si poata exercita meseria. Asta include invatarea a tot ce include meseria, toate felurile de sudura. Abia atunci isi primeste certificatul.

Ce intelegi, Erwin, prin asta. Bineinteles ca un mecanic auto iti schimba sigurantele la Autoservice, de unde ai luat-o pe asta. Doar e job-ul lui, include si electrica.
Ca un sofer nu isi repara singur masina... in ce caz?
E la fel ca peste tot, masinile sunt asa facute in ziua de azi, ca nu mai poti face multe singur. Nici macar sa schimbi niste bujii, inainte sa desfaci juma de motor, asa ca, te duci la Service si lasi sa faca. Chestia e ca si omu' ala care a invatat meserie are familie acasa, de ce sa te chinui tu acasa in garaj, si mai ales daca ai nevoie de un laptop sa-ti pui la punct electronica din motormanagement, te incumeti?
Apai, io stiu ca românu' leaga cu sârma dupa bloc, da' nici chiar în halu' asta...


*edit: Meseria de sudor calificat, site al Fortelor de Munca.

Si inca ceva: O ucenicie pt a invata o meserie dureaza in Germania intre 3 si 4 ani, depinde de meserie. Din 5 zile pe saptamana, 4 ai de practica si una de scoala. Practica se face la firma la care inveti si esti angajat ca ucenic.
Depinde la fel, dupa ce esti calfa, de meserie, dupa cati ani de experienta ai voie sa dai examen de maistru. Si abia atunci ai voie, la randul tau, sa instruiesti noi ucenici.

Clopotel,
Respectivul cu siguranta se simte scalv, dar nu isi da demisia tocmai din cauza asta.

Draga Jonathan,
Nu stiu despre ce soareci vorbesti...

Draga Erwin,
Nu asta este problema in opinia mea... Poate sa aibe si 10 facultati, si pot sa fie de 100 de ori mai multi studenti decat ar fi nevoie, caci vor reusi sa se angajeze pe posturile bune si dorite doar cei care stiu sa-si faca meseria de a doua zi de la angajare... Doar aceia sunt cei care isi confirma diplomele. Esti de acord cu mine? Si la fel este si in Germania...

Draga Cla,

Merg destul de des in Germania, am multi prieteni si multe cunostinte acolo... Am fost la joburile lor si am vazut cum sta treaba... Cei mai buni profesionisti, per ansamblu, nu erau nemtii, ci emigrantii, printre care si romanii... Da, am vazut romani in Germania care au plecat de jos si au ajuns primii in firma la care lucrau, datorita priceperii si preocuparii lor... Acolo doar s-au adaptat, insa meseria o stiau de acasa, si cu meseria i-a intrecut pe toti.

Dar am o intrebare, ca nu prea imi este clar cum gandeste lumea pe aici: un om care tocmai a terminat facultatea, si are diploma, masterat si doctorat poate, este calificat sau nu in meseria scrisa pe diploma? Si daca cumva raspunsul este da, atunci el trebuie angajat pe post de calificat sau nu? Si daca si aici raspunsul este da, el trebuie musai sa faca ce face un calificat angajat pe postul de calificat?

Draga Freeman,

A! Atunci este in regula... Cred ca am inteles eu exact pe invers decat cum sta treaba... Eu credeam ca oamenii considera ca a fi angajat la firma e precum sclavul la stapan, si asta este un lucru rau, sau negativ... Dar intre timp vad ca m-am inselat, ca de fapt oamenii considera asta, din contra, un lucru bun, si nu si-ar da demisia de acolo nici in ruptul capului... Atunci nu inteleg de ce se vaita de acest lucru? Sau ce inteleg eu prin vaitat, e de fapt satisfactie?! Prin urmare cei care au votat DA au stiut ei de ce voteaza asa, devreme ce sunt satisfacuti cu jobul lor si nu vor sa plece desi pot oricand...

Pai atunci eu ca angajat, care nu ma consider sluga la stapan pentru ca efectiv nu sunt, am pierdut distractia asta cu sluga...

Clopotel, cred ca te-am inteles gresit in primele postari.

Am stat azi dimi si m-am gandit (ca am avut timp destul 40 minute pe tren ): ce oameni imi voi angaja eu la firma ce-o s-o am peste ceva timp? Pai: daca vreau sa bag manageri sau avocati sau contabili buni, atunci imi voi lua pe cineva peste 30 ani, cu experienta - nu neaparat cu studii - cineva care a muncit pe postul pe care-l am la "vanzare" si care stie despre ce vorbesc io si ce vreau de la el. Dar oamenii aia vor trebui sa isi faca treaba fara ca micile treburi zilnice sa-i incurce, asa ca pentru "munca de jos" voi angaja oameni cu sau fara studii, dar fara prea multa experienta, oameni care sa invete ce se intampla in firma si oameni carora sa le ofer posibilitati de promovare, sa simta si ei ca nu muncesc degeaba, ca au un viitor.

Stii? Am cunoscut un singur inginer care era inginer chiar dinainte de a incepe facultatea. Prin "era un inginer dinainte" ma refer la faptul ca avea mintea setata sa gandeasca si sa actioneze ca unul, avea initiativa, spirit de leader, stia sa faca oamenii sa asculte de el, etc. Omul ala doar si-a conturat personalitatea in facultate si a invatat ce era de invatat in domeniul respectiv. Plus ca din anul 3 de facultate omul deja lucra pe meserie la firma lui, asa ca el e un caz special...

Ce vreau sa zic e: e corect sa te astepti ca omul sa stie - teoretic vorbind - dar practic, daca omul nu stie, aia e, nu-l angajezi pe postul "de sus". Daca vine cu pretentii degeaba, ii zici in fata de ce nu ii dai jobul ala si daca ai unul mai "de jos", i-l oferi. Daca n-accepta - pa si pusi, ca-s destui care vor accepta din diverse motive.

Cat despre intrebarea de la sfarsit - banuiesc ca-mi era adresata - eu una nu am votat pentru ca nu exista si o cale de mijloc de votat. In unele joburi te simti ca un sclav, iar in altele nu - depinde de multe chestii. Eu una, de exemplu, m-am simtit ca un sclav pe plantatie la Lesley la curatenie, dar la firma asta ma simt importanta, simt ca fac parte dintr-un grup dedicat firmei si care ajuta firma sa prospere, deci aici nu ma mai simt sclav. Si uneori ma simteam sclav si la firma mea, darmite cand lucrezi pentru altii! Dar bine, acolo eram sclavul clientului si sistemului

In concluzie, imi cer scuze daca te-am inteles gresit si imi dau seama ca in rolul de angajator la firma ta, iti trebuie oameni pe care sa te poti baza, indiferent ca-s "sus" sau "jos"

Da, dragul meu, multumesc, am aflat ce am vrut.

Ai facut o greseala mare sa te iei de nemti, din necunostinta de cauza. Din pacate pentru tine, sunt unul din ei. Sau macar jumate, dar stiu cum sunt si cum gandesc.

1- Acum zi-mi te rog cum sta treaba cu "meseria pe care o stiau de-acasa si au intrecut pe toti", daca tocmai oamenii pe topicul asta se plang ca nu invata meserie, nici macar la faculta.
2- Emigranti turci aveti si voi, care nu construiesc o autostrada ca lumea, pe care sa circule O DACIE !! Dar asta nu din cauza lor!!, tocmai ca din cauza romanilor!
3- Daca ai fi vazut cu adevarat "cum sta treaba"... te-as fi crezut, probabil.

Bineinteles. Zi si tu ce firme, te rog. Cu nume, website si altele. Clar ca se pricep si se preocupa. Dar cu ce, te rog.

Hai sa-ti zic ceva pe sleau, pentru ca altcumva nu merge: Iti spun ce-i impiedica pe români sa faca afaceri bune: În toata Europa se stie, si toti se feresc de asta, ca... românul FURA !!
Si fura de la locul de munca, de-aia nu-s asa de indragiti.
Si atunci sa nu te miri ca se angajeaza polonezi, cehi, unguri, ... in locul lor.

Clopotel, te rog, nu o fa ca pe topicul despre Religie, spune ce ai de spus, dar concret.
" Da, am vazut... ca, am auzit ca..." bullshit.

Draga Afrodita,
Nu-i bai, de multe ori nici eu nu ma inteleg bine pe mine, asa ca...

Asta ziceam si eu... Este firesc ca omul lucrand, practicand meseria, sa invete sa fie mai bun pe zi ce trece... Absolut... toti suntem de acord cu asta...
Ce vreau eu sa spun, este doar ca mi se pare absurd faptul ca dupa 16 ani de scoala, pe putin, sa vii sa spui ca nu sti sa faci nimic... E dezarmanta o astfel de replica de la un candidat la un job... Iti vine sa-l intrebi: "cum nu sti sa faci nimic? Pai 16 ani de zile ce-ai facut? Si daca n-ai reusit nimic in 16 ani de zile, vei reusi acum in 3 luni cat este perioada de proba?"
Aici era atentionarea mea de fapt: ca elevul din clasa I pana la absolvirea facultatii are aceasta perioada de 16 ani, ca sa se pregateasca si sa se antreneze pentru meseria ce o va practica imediat dupa aceasta perioada. El trebuie sa fie bun atat la teorie cat si la practica...
Eu asa inteleg lucrurile si asta le-as recomanda celor care mai sunt inca pe bancile scolii... Sa invete sa faca ceva inca de acum, ca la sfarsit, angajatorii vor dori sa ii ia de buni, si cum ii ia ii arunca direct in ring... Nu mai merge cu "stai putin si nu da ca eu de fapt am doar diploma de meserias, dar nu stiu despre ce e vorba pe aici"
Parerea mea...
Este un caz special pentru marea masa, insa acel om a facut exact ce trebuie. A inteles care este rolul scolii, si a inteles care este interesul lui. E de apreciat pentru faptul ca a reusit sa se ridice din turma... Parerea mea, din nou..
Uite, eu nici macar acest lucru nu-l fac, si sa-ti spun de ce: fac un calcul simplu: deci baiatu' asta, dupa 15 ani de zile zice ca nu stie sa faca nimic, si chiar il cred, dar zice ca va invata repede si se va adapta cerintelor. Trag repede concluzia ca nu are cum. Adica a avut acum o iluminare, si 15 ani nu a avut-o? Asta imi arata clar ca nu este ca inginerul ala pe care il stiai tu, adica sa aibe mintea setata sa gandeasca pe initiativa. Ori a invata sa faci ceva tine de initiativa si de constientizare. Daca 16 ani nu ai reusit acest lucru, poate numai din vreo constrangere ai putea...
Parerea mea din nou...
Iata dar, ca tu ai facut exact ce as face si eu, si ceea ce am spus deja: daca incepi sa simti ca esti pe cale sa fii sclav, iti pui frumos demisia si mergi spre alte zari. Inteleg ca tu asta ai facut, si acum te simti bine, daca nu chiar implinita cu noul tau job... Ce poate fi mai placut decat un job la care sa-ti faca placere sa te duci, si sa-ti placa sa-ti faci meseria?
Stii ce le spun eu de multe ori colegilor? Le zic asa: "dragii mei, va rog frumos sa-mi dati ocazia luna viitoare sa va maresc salariile". Nu e deloc la misto.. Eu chiar doresc sa le maresc salariile... Toti angajatorii ar trebui sa fie fericiti cand au ocazia reala de a mari salariile angajatilor care merita acest lucru...
E ca atunci cand cumperi ceva ce-ti doresti si iti place foarte mult. Vrei lucruri de calitate, dai banii pe masura, si pe langa satisfactie, ai si un mare profit. E simplu de inteles asta...
Hodoronc tronc te gasisi tu sa-ti ceri scuze la mine, da' alta treaba nu ai
Asa este, si de fapt si asta si urmaresc la angajare: sa am oameni pe care sa ma pot baza. Si asta inseamna in primul rand, ca fiecare, la postul sau de lucru, sa fie propriul lui sef, adica sa aibe intiativa si raspunderea initiativei. Ca sa poata face asta, trebuie sa fie format astfel, pentru ca eu nu pot forma un astfel de om. Eu ma ocup cu altceva, afacerea mea are alt profil...

Draga Cla
Minunat...
Ups! Ce-am facut?! M-am luat de nemti?! Da' ce-am cu iei ca nu mi-au facut nimic?
De ce din pacate pentru mine? Ce esti tu, este strict problema ta, pe mine nu ma afecteaza de nici un fel?Pai se pare ca baietii aia au reusit sa invete, si au reusit chiar foarte bine...
Da' pana si un amarat ca mine a reusit sa invete sa faca ceva in facultate, chit ca asta m-a costat niste nopti nedormite prin niste laboratoare. Dar la absolvire m-au angajat direct pe post de inginer, si chiar mi-au dat oameni in subordine si sarcini de ideplinit imediat... Crezi ca am spus: "domn' director stiti eu sunt cam habarnist desi sunt inginer cu diploma, si nu stiu sa fac asta, sa faca altcineva care stie"
Dar nu e musai sa ma crezi... Poti sa ramai cu ce stiai si pana acum...
Mda!... Uite ca eu nu fur... Sunt convins ca nici Afrodita nu fura. Mai stiu inca vreo 50 de romani care sunt pe afara si nu fura. Ba din contra, sunt oameni cinstiti si corecti si respectati pentru ceea ce fac... Sau tu, pentru ca acum zici ca esti neamt, iti e usor sa spui ca romanii fura?! Oricum eu incercam sa discut despre cu totul altceva aici...

Pai daca asa e! Sa spun invers decat ce am vazut si am auzit?!
De fapt opinia ta care este, ca nu am inteles? Esti salariat si crezi ca esti sluga la stapan? Sau nu?!

Tu intelegi foarte bine ce zic, Clopotel, dar te folosesti de stilul tau de-a imbârliga cuiva plimba-n gura, la fel ca la religie, si termina cu astea, ca aici nu tine.

Tie chiar ca trebuie sa-ti dau exemple? Nu numai ca se fura cu nerusinare in interior, dar si afara!! ?? Ce veri sa zici cu cei pe care-i cunosti? Si eu cunosc multi romani care nu fura, asta-i problema ta? Ziarele o scriu despre asta, dar TU vrei sa-ti dau exemple??

Da bineinteles. Dupa si cum ai povestit, ai invatat, te-ai straduit sa inveti si practica, foarte bine. Nu inteleg care e problema.

Sunt si am fost dintotdeauna pe jumate, care-i problema ta?

Vad foarte bine ca ti-au facut ceva, altcumva nu te-ai fi luat de ei. Sau doar iti imaginezi, si asta e posibil.

Succes!! Io o stiu pe una, tot românca, care mi-a furat inima! Româncele sunt HOATE! zi tu ceva impotriva

Si acum fara gluma:
Mai, dar ce le mai diseci si analizezi, pun pariu ca esti nascut in zodia Fecioara.
Nu-i insa bine cand vrei partout sa ai dreptate. Pe cuvânt ca n-as vrea sa fii seful meu.
Te-ai lamentat maiestruos despre românii din strainatate care au facut ceva. Fain, bravo lor. Au facut si palestienieni, italieni, nemti pe la voi ceva, de exemplu. Hai sa ne luam de nationalitati, de cine ce face. De cine ce face in tara respectiva. Eu stiu de niste români care, fiind stabiliti in Uruguay, vând canguri australienilor. Vreo 50 (de români, nu canguri). Vând si carne de strut africanilor din Africa de Sud, pentru ca au crescatorii. Si, care-i baiu'.

Ce vreau sa spun - asa o discutie duce la infinit fara sa faca ceva.

Misto ca despre sistemul german, precum l-am evaluat, nu ai o vorba de zis. Ma refer la cel a invata meserie.
Pentru ca de asta a fost vorba, cum adica facem cel mai bine.

Deci, care este sistemul in firma ta? Cum angajezi ucenici? Pe ce baza? Este o firma care include studii superioare sau o scoala profesionala? Ca sa stim despre ce vorbim.

Draga Cla,

Eu nu despre hoti vorbesc aici, ce am vrut eu sa aduc in discutie pe acest topic este legat de mentalitatea angajatilor... Nu am pomenit nimic de hoti... Despre ei poate se discuta in alta parte...

Bine dar am spus ca nu am nici o problema cu asta, poti sa fii si bengalez din Bengal, nu are importanta pentru mine ce esti. Tu ziceai ca am facut nu stiu ce greseala mare lundu-ma de nemti si implicit de tine care zici ca esti neamt. Tu de fapt gresesti, ca eu nu m-am luat de nemti, am spus doar ce am constatat eu, si am dat un exemplu... Puteam sa dau exemplu din alta tara... Ce discut eu nu are legatura nici cu romanul si nici cu neamtul in particular.

What! Acum nu mai are omul voie nici sa pronunte cuvantul Germania, ca sunt antigerman, si se uita nemtii crucis la mine? E adevarat, in schimb, ca tu fiind german, nu ai nici o apasare sa spui boldat chiar: "românul FURA " ... Eu ti-am dat cateva exemple ca te inseli si ca romanul nu fura, asa cum nici neamtul nu fura... si ca nu despre hotii discutam aici...

Evident ca nu sunt nascut in zodia fecioarei...
Nu tin sa am dreptate. Am precizat de multe ori chiar:"parerea mea" - ca sa inteleaga tot omul ca ce spun este doar o parere. Dar nici nu scriu la plesneala ca sa fiu contrazis aiurea fara argumente...
Sa ai ca sef pe cineva, care este chiar bun in meserie, este o situatie la care nu toti pot avea acces, chiar daca ar vrea.. Vorbesc in general...
Draga Cla, inteleg ca tu ai o obsesie cu treaba asta... Intelege te rog ca nu am spus niciunde ca palestinienii, italienii, chinezii, albanezii etc. inclusiv nemtii, nu ar face ceva bun... Toti oamenii care vor, si stiu, pot face ceva bun... Cand am vorbit de angajat nu m-am referit doar la angajatul de nationalitate romana. Poate sa fie orice nationalitate.

Ba am de zis, dar nu m-ai intrebat... Din ce am inteles eu, pentru ca in scoala lor nu am intrat, dar i-am intrebat pe copiii prietenilor mei, este ca in Germania chiar se pune accentul pe practica si pe dezvoltarea abilitatilor practice. Ceea ce este foarte bine, caci asta este si ideea cu scoala... Nu doar sa faca poezie...
Problema este ca nu este suficient ca doar scoala sa vrea, mai trebuie sa vrea si elevul... Iar elevul ca sa vrea, trebuie sa inteleaga bine care este rostul si scopul pentru care el merge la scoala. Nu este acela de a face scoala in sine, ci de a se pregatit teoretic si practic pentru viitoarea lui activitate... Altfel scoala nu-si mai are rostul, mai bine te duci direct la arat, desi pana si la arat, acum iti trebuie cel putin liceul, ca e mecanizat totul, si trebuie sa intelegi cum functioneaza utilajele.
Cred ca am fost foarte clar aici... Nici firmele la care sunt eu angajat, si nici alte multe firme, nu sunt scoli profesionale, nu invata pe nimeni meserie, ci angajeaza tineri absolventi, cu precadere cei care stiu sa-si faca meseria conform diplomei de absolvire. Cred ca acum ai inteles, daca nu, iti stau la dispozitie cu alte informatii

Multumesc Clopotel, acum am inteles ce vrei sa zici. Sau doar o parte, mai bine zis, pt ca:

Pe cand eram eu la liceu, era asa ca, daca nu reuseai sa treci in treapta a 2-a, te puteai inscrie la Profesionala. Cum e acum cu astea?
Pt ca nu fiecare le are cu literele, ce-i cu oamenii practici, care au talent la lucru manual si sunt mesteri innascuti? Ca doar nu-i musai ca un zidar, mecanic, electrician, bucatar etc. sa faca teoria chibritului la liceu, clasele 11-12 si, cum zici si tu, sa invete poezii...


Na clar Uite, la noi, pana si meseria de taran exista, si se invata timp de 3 ani.
A nu se confunda cu agronom, asta-i inginer cu studii, dar asta o stii si tu.

Hai sa-ti mai spun ceva Clopotel: multi spun asta pentru ca nu realizeaza ca pana si activitatile sportive, jocurile, ii pot invata cate ceva, cum ar fi: lucrul in echipa, spiritul de lider (daca au fost capitanii echipei), sa fie sociali, etc. Sau la practica in laborator, daca ei intampina o problema si o rezolva singuri, fara ajutorul profesorului, si asta demonstreaza initiativa si abilitatea de-a rezolva probleme singuri. Chestia e ca asa ceva nu e considerat "a stii" in Ro. Eu nu mi-am dat seama ca atunci cand in clasa a 11-a le faceam temele colegilor pe bani se chema ca am spirit de intreprinzator, initiativa si ca eram buna la marketing si vanzari, inclusiv la a stii cum sa multumesti clientul si cum sa faci preturile in asa fel incat sa ai profit. Eu de chestiile astea am fost constienta abia acum, dupa un an de UK, an in care am invatat ca absolut orice activitate te poate invata cate ceva despre ceea ce esti si ceea ce poti deveni.

In Ro, cand ma duceam la interviu si eram intrebata ce stiu sa fac, nu aveam habar ce sa le spun, tocmai pentru ca nu intalnisem nicaieri mentalitatea asta, cum ca orice activitate din scoala te poate invata cate ceva. Poate de aceea multi spun ca nu stiu sa faca nimic, pentru ca majoritatea absolventilor se gandesc ca-i intrebi de chestii legate fix de domeniul respectiv pe care se angajeaza si evident ca daca nu au experienta acolo, ei considera ca nu stiu sa faca nimic.

Poate daca ai schimba stilul in care intevievezi oamenii, vei afla ca stiu sa faca ceva, ca sunt buni macar la un lucru, daca nu mai multe.

Uite, Sere de exemplu: umbla pe strada la promotie pentru o companie de telefoane. Are un numar de cartele de vandut in x ore pe zi si ea considera ca asta nu e mare branza. Dar cand mi-a zis cum le vinde si ce face a reiesit clar (pentru mine era clar) ca e extraordinar de una la marketing, ca stie sa-si aleaga piata - clientii carora sa le vanda acele cartele, se duce la sigur si e buna si la publicitate sau PR cum zic astia, ca mereu isi face "norma". Ei bine, cu asa experienta, ea isi poate gasi foarte usor un job bun - dar cand am intrebat-o, habar n-avea ce demonstra activitatea asta a ei vazuta de ea ca insignifianta.

Plus ca mai e o chestie: e greu sa te formezi din scoala cand nu iti arata nimeni la ce esti bun sau nu te ajuta sa vezi singur asta. Atata timp cat nu stii ce ai putea face, e groaznic de greu sa te formezi din scoala. Uite eu, de exemplu: n-am realizat ce pot face pana cand am avut 24 ani - deci de mult terminata scoala, inceputa afacerea personala, etc. Desi si mai clar mi-a fost in minte dupa ce am venit in UK, adica pe la 25 ani. Pana anul trecut ma inttrebam mereu : oare ce pot face eu o viata intreaga, sa-mi placa la nebunie, sa nu ma plictisesc, sa fie mereu o noua incercare, un nou challenge, sa fie interesant, sa ma tina activa si sa-mi foloseasca mintea neincetat? Multumesc lu' al de sus ca am aflat ce-ar putea fi acel lucru. Si abia acum, la 26 ani, imi incep formarea propriu zisa, pentru ca acum stiu ce vreau sa fac, care e drumul ce trebuie urmat, care-s pasii, etc.

Din pacate in scolile din Ro e greu sa aflii ce vrei sa faci, pentru ca toti se axeaza pe tocire, pe-a stii raspunsul la intrebari stupide gen: pe ce data a inceput razboiul mondial neoficial, unde e lacul cutarescu si ce-o vrut sa zica Eminescu in poeziile lui. Cat despre facultate - atunci cand o faceam eu in Ro - sunt axati pe chestii generale: "teoretic si ideal asa ar trebui sa fie, da' in practica e altceva, da' nu discutam acu' despre asta, o sa aflati voi in campul muncii" WTF? Pai atunci ce ma invata ei pe mine? Cum e idealul? Ala e usor de ghicit, daca te gandesti logic. Sa ma invete practic cum e, nu cum ar trebui sa fie! Sau poate pot sa invete studentii cum e, de ce nu e bine, ce ar trebui sa (se) faca sa fie bine, etc. Ba chiar inainte sa plec din Ro, la nu mai stiu ce obiect in faculta, profa care trebuia sa ma invete cum sa fiu manager de proiect pe santier, imi spunea ca daca mi se imbolnaveste faiantaru, sa pun un zidar sa ii faca treaba, ca sa nu se opreasca proiectu. Pai stai putin, ca nu merge treaba asa! Zidaru stie zidarie, nu are el treaba cu pus faianta! (Ma rog, ca io le stiu pe amandoua, e altceva ) Nu de alta, da' de aia nu se fac treburile cum trebuie in tara, ca se merge pe ideea "merge-asa". Si cand m-am luat de profa si am inceput sa ii spun cum cred eu ca se face (chestie pe care am observat-o mai tarziu ca se face aici ), s-a ofticat profa pe mine si pot jura ca m-ar fi picat examenu, daca mai stateam in tara sa-l dau.

Te inteleg ca nu ii poti invata pe toti, dar sunt unii care pur si simplu au fost rataciti si n-au stiut ce si cum si s-au desteptat mai tarziu, de voie sau de nevoie. Asta nu inseamna ca nu au dreptul la o sansa de-a demonstra ca POT si VOR sa faca ceva si pentru ei si pentru firma.

Vezi tu? Relatia asta angajator-angajat nu e bazata numai pe chestii strict legate de munca, ci e bazata si pe personalitati, pe ce fel de om vrei la tine in firma sau ce fel de om vrei sa-ti fie sef. Eu mi-am deschis propria firma in Ro tocmai pentru ca nu suportam sa fiu tratata ca un robot sau un nimic de sefii ce erau la vremea aia. Nu mai stiu cum e acum in Ro, dar asa era pe vremea cand eram eu acolo si nu era bine. Mentalitatea trebuie schimbata de ambele parti, nu numai a angajatului ce vine de pe bancile scolii.

Si nu ma intelege gresit, si eu as recomanda ca oamenii sa stie ce vor inca de pe bancile scolii, dar nu e intotdeauna posibil, mai ales cand nu e nimeni care sa te indrume si care sa-ti arate ce si cum. Ca nu te poti astepta ca un adolescent de 15 ani sa stie exact ce vrea sa faca in viata, cazurile alea sunt extrem de rare.



Da, este un caz special, dar nici el nu a inteles din scoala care e rolul lui. Primii doi ani de faculta i-a facut ca sa fie, inca nu stia exact de ce si cum ii face. Avea o idee vaga despre ce i-ar place - idee care l-a facut sa aplice la sectia respectiva a universitatii, dar abia dupa ce i-am aratat practic ce poate face si cat de minunat poate sa fie el, abia dupa aia a realizat ce-i place. Omul avea nevoie de cineva care sa ii arate ceea ce era deja in fata ochilor lui. La fel cum si eu am avut nevoie si multumesc lui al de sus, am avut bafta sa am oameni langa mine care mi-au putut arata, chiar daca mai tarziu in viata, decat as fi avut eu nevoie. Dar vorba aia: mai bine mai tarziu decat niciodata. Acum omul respectiv e director-inginer la o firma mare de mobila din tara, iubeste meseria si are planuri mari de viitor. Dar nu se stie daca ar fi realizat asta fara ajutorul oamenilor din jur de a-l face sa realizeze la ce e bun (ca e drept, n-am fost singura care l-a ajutat sa vada).



Poate n-a avut iluminarea aia fix acum, poate a avut-o de ceva vreme, dar n-a fost constient de ea. Poate abia dupa ce-a terminat cu faculta si-a realizat ca trebuie sa faca ceva, a inceput sa se gandeasca ce-ar putea face si ce i-ar placea.

Nu uita Clopotel, ca nu foarte multi oameni lucreaza 50 ani in aceeasi firma. Majoritatea vor sta cel mult 5-10 ani si apoi vor pleca, spre alte zari ce li se par lor a fi mai bune pentru ei. Ca sa nu mai spun ca sunt destui oameni care nu au vise mari pentru ei, care se multumesc cu orice munca li se ofera, vin sa-si faca treaba si apoi se duc acasa, fara sa le pese de firma, profituri, etc. Si fie ca ne plac sau nu genul ala de oameni, sa stii ca e nevoie de ei in orice firma. Sunt anumite joburi care nu cer genialitate, spirit de initiativa si alte cele. Iar pentru joburile alea, oameni carora nu le pasa de nimic, sunt foarte buni si slava domnului, sunt destui si de aia

[quote]Iata dar, ca tu ai facut exact ce as face si eu, si ceea ce am spus deja: daca incepi sa simti ca esti pe cale sa fii sclav, iti pui frumos demisia si mergi spre alte zari. Inteleg ca tu asta ai facut, si acum te simti bine, daca nu chiar implinita cu noul tau job... Ce poate fi mai placut decat un job la care sa-ti faca placere sa te duci, si sa-ti placa sa-ti faci meseria?/quote]

Eu imi iau catrafusele si plec indiferent ca e vorba de job sau viata personala Inghit cat inghit si cand nu mai pot inghiti am plecat, cu demisie sau fara Dar nu multi is asa de iresponsabili ca mine. Si numesc asta iresponsabilitate pentru ca de multe ori - desi m-am gandit "oare eu ce-o sa fac de-acu-nainte?", de fiecare data mi-am raspuns: "m-oi descurca eu cumva", fara a avea un plan precis si a stii unde ma duc si ce fac sau ce-o sa mananc si unde-o sa stau Insa cum am spus: nu e asa de usor sa-ti dai demisia cand nu ai alt job care sa-ti asigure traiul, job ce sa te astepte dupa demisie. Asa ca ii inteleg pe cei ce se simt sclavi dar nu fac nimic in privinta asta - adica nu-si dau demisia.

Si da, in sfarsit a venit vremea in care ma simt implinita cu ceea ce fac. Doar ca nu e ceva ce as face toata viata, e doar un popas de care am nevoie pentru a ajunge unde vreau sa fiu peste 5 ani. Si sincera sa fiu, ma cam ingrozeste perspectiva de-a lucra in acelasi loc pentru urmatorii 3 ani, pentru simplul fapt ca nu stiu daca pot face asta. Singurul lucru pe care l-am muncit cu drag aproape doi ani a fost la firma mea si daca situatia ar fi fost alta, si acum as fi avut-o si tot cu drag as fi muncit la ea. Si asa e: nu e nimic mai placut decat un job ce-l faci de drag si caruia te poti dedica cu tot sufletul.

Si cam atat acum. Daca nu face sens ce-am zis pe undeva, sa stii ca e din cauza ca ma uit la filmul Popey Marinaru' in timp ce scriu

buna descriere, Afro!
Acum cred ca ma-ntelegi când am zis ca "se leaga cu sârma"... în loc sa stii precis de un surub, se leaga...

Logic ca-mi cer. Daca gresesc - indiferent in fata cui - sunt destul de intreaga si matura la minte incat sa recunosc si sa-mi torn cenusa in cap Dar asta nu inseamna ca-s de-acord cu toate parerile tale

Cla, la topicul cu "legat cu sarma", exagerai - ca de obicei. Am mai zis si-o mai zic: la noi in Ro sunt si lucruri bune si lucruri rele, ca peste tot de altfel. De asemenea sunt oameni si oameni: unii care fura ca "merge si-asa" si altii care-s ok si isi vad de treaba frumos. Nu stiu cum is vazuti romanii in Germania, dar in UK sunt vazuti ca oameni destepti, ce muncesc din greu si pe care te poti baza - indiferent de postul pe care ii angajezi. Si asta zice multe!

Ah, nu am exagerat, dar tu nu m-ai inteles. Egal


Sunt si la noi vazuti la fel, crede-ma. De fapt, sunt de 3 feluri.
- Români inteligenti cu studii superioare, pe care te poti baza ca fac treaba,
- Români care fac treaba pe un nimic (fiind necalificati, dar fac orice)
- Rromâni, care nu fac treaba, dar duc neamul de râpa. Porcaria e, ca aduc natia in dizgratie.

Ce crezi, de cate ori ma cert cu habarnistii nostri despre România, români si romi...

parca era vorba ca daca angajatul e sluga sau nu...
mai devreme spuneam ca nu, dar tocmai realizez ca sluga primeste bani pentru serviciile prestate, deci angajatul e sluga, nu sclav

Afro ai dreptate cu ceea ce spuneai mai sus, si eu pana la penultimul job habar n-am avut ca stiu sa fac atat de multe, si mi-am dat seama de asta pentru ca a fost singurul job de la care eu nu am invatat decat o singura chestie in schimb a trebuit sa imi pun la bataie toate cunostintele, experienta si talentele in slujba firmei si asta pentru un salariu de mizerie. Am facut de toate acolo: contabilitate, gestiune, marketing, le-am editat fluturasi, am facut acte(garantii, tot felul de procese verbale etc), si multe altele, ei bine cand a venit seful (cu care de altfel ma intelegeam f bine) si mi-a trantit fluturasi pe birou spunandu-mi sa-i impart mi-a sarit tandara, adica eu le fac pe toate si castig mai putin decat muncitorii de la productie, eu care le dau salariile si am grija de bani am salariul mai mic decat al lor si imi mai cerea sa impart si fluturasi...........ei bine asta mi-a pus capac, asa ca mi-am prezentat frumos demisia si la revedere.
Asa ca eu spun ca angajatul este sluga atata timp cat accepta asta.

Eu ii dau dreptate lui mutulica. Cat timp facem ceva pentru altcineva in schimbul unei sume de bani... Daca te consideri sluga sau nu tine doar de gradul de autoamagire la care ai ajuns

Oare nu suntem cumva toti slugile ale noua insune? (sau cum s-o zice corect )
Cica... a clientului? Ca doar tot noi ni-s prostii care fug la cumparaturi

Atunci cand incepi sa te simti sluga nu cred ca te autoamagesti ci ca cel care iti este superior din punct de vedere ierarhic la munca are un comportament care te face sa te simti asa.
Cunosc pe cineva care a stat pana la 2 dimineata singur la birou ca sa faca actele necesare pentru ISO, nu s-a sinchisit nimeni de el, nu l-au intrebat daca are nevoie de ajutor, cum ajunge acasa etc. I-au spus sa faca si l-au chemat a doua zi la 7 dim si s-au purtat super naspa cu el. Omu si-a dat demisia in cele din urma dar din cate am inteles nu putea sa refuze acea atributie pentru ca avea probleme financiare si i-a fost teama sa nu-si piarda locul de munca. S-a autoamagit cu ceva persoana din cazul de fata?

să muncim ca pingunii pe plantaţie pentru binele jobului, familiei şi evident a stăpânului care ne vrea în funcţii cheie (Operator Salubrizare )

fraza slugă la stăpân a apus demult, acuma ioBAGul e la putere...mai ales dacă secretară-i opSEDATĂ şi stăpânul nimfoman.

Anca, eu spuneam ca ne autoamagim daca credem ca suntem proprii nostri stapani cand suntem angajatii cuiva, nu daca incepem sa ne simtim slugi

tontoi, mai lasa bautura ca prea ies glume de santier.

Aaaaa, ok, pricepui si eu intr-un final

Mă bag şi eu în samă, cu puţina mea experienţă profesională românească ... Să-mi fie cu iertare, dacă devin off-topic.

Am terminat o facultate de profil real, din aia, după care se câştigă bine, spun ăi mai bătrâni, când ajungi să te angajezi. Mă duc la interviuri după ce-o termin, ba ici, ba colo, şi găsesc o multi-naţională care mi-a verificat cunoştiinţele teoretice dar mai ales pe cele logice şi un pic practice.
M-au luat că au văzut că mă duce capu' şi pentru vreo două luni mi-au făcut un training până aproape că m-au făcut unu de-al lor.

La început m-au întrebat de salar, eu le-am zis ceva, ei mi-au dat chiar mai mult... Da, în România. Se pare că ţintisem sub minimul din acea firmă.
Salar frumuşel pentru unu cu muci la nas, care încă învaţă pe parcurs cum faci una-alta pe aici.

Acum... Acum caut alt servici de muncă, fiindcă aici nu am găsit nimic care să mă atragă. Aş munci bucuros pe un salariu chiar mai mic, dacă aş găsi ceva în care să-mi pun şi sufletul, nu numai timpul, nervii, ficatul (care da, mă doare la stres, că am fost binecuvântat şi cu o hepatită acu' vreun an).

De ce nu-s mulţumit? Din cauza colegilor, a şefilor, a sistemului acestei firme. Da, dau cu bâta în sistem, dar numai în cel al acestei firme, fiindcă îl cunosc cât de cât, unde fiecare e cu bucăţica lui, îl doare pe altul dacă te atingi de el, te doare pe tine şi mai tare dacă încerci să înţelegi ce a făcut altul. Totul e so fake, so shallow... Îmi iertaţi engleza, dar am defectul câteodată, de a o da pe altă limbă...

Acum am planuri să strâng bani măcar pentru primul an de facultate ce-l voi începe la toamnă, pe un profil mai uman. În timpul lui să lucrez să-l achit pe următorul şi tot aşa...

---
Unde vreau să ajung:

Slugă m-am simţit, căci mi se cer şi chestii pentru care tre' să mă milogesc de alţii să-mi arate cum se fac, şi când mi se explică ori e prea vag şi trebuie să mai întreb odată şi enervez pe samariteanul care m-a ajutat , ori mi se dă teancul de documentaţie: ia şi citeşte! Da, cu tot training-ul lu' peşte, un newbie e mort fără cineva care să aibă grijă de el pe o perioadă de timp. A supervisor...
Toţi sunt super ocupaţi ori cu şedinţe ori cu task.uri urgente ori cu băutul ceaiului sau verificatul ziarelor online. N-au timp, dom'le...

Îi dau dreptate Afroditei când zice că nu toţi ştim ce vrem de la început, şi poate ne luminăm (poate) mai târziu.
Lui Clopotel i-as zice să fie atent la candidati, sa le dea o sansa sa se afirme ... Ca nu se stie ...
Pentru Cla, ca să-i reamintesc de cum e acasă:

Şcolile, facultăţile din România... Please, dacă vrei să înveţi se poate, aşa-i, dar trebuie să înghiţi pentru asta o grămada de-a teorie inutilă. Şi te saturi şi te iei cu turma şi copiezi şi teme şi la examene. La licenţă mai înveţi ceva, poate... Asta dacă nu e o facultate precum medicina unde să ai bani să-ţi plăteşti notele şi nu te mai doare nimic. Şi nici pe viitorii pacienţi, că vei umple morga.

---
Sper din tot sufletul să aleg facultatea care trebuie, la care să învăţ de plăcere, nu de nevoie ca să trec sesiunea cu minimul.
Doamne ajută!

Teoria din scoli e tare departe de realitate. Eu am facut un pic invers, adica intai m-am facut manager si apoi am zis sa ma scolesc. Ce sa va spun, din tot ce ne invatau aia acolo (si era univ de renume - Cuza, din Iasi), doar 50% se pupa cu ce invatasem eu umbland din usa in usa sa imi rezolv problemele. Adicatelea, dupa ce ca nu te invata practic, si teoria ti-o trosnesc aiurea. Se face o megacontabilitate, cu tot felul de chichite, da' daca intrebi un proaspat absolvent ce situatii trebuie sa depuna un srl la sfarsit de luna, habar nu are. Daca intrebi un proaspat manager ce trebuie sa faca inainte sa ii vanda unui client pe datorie, habar nu are si isi ia o mama de teapa. Si alte etc-uri de-astea.

Ti-o doresc din suflet, Data'q! Dupa cate stiu eu, doar o data traim. Si n-are rost sa faci ceva ce nu-ti face placere.
Asta daca ai posibilitatea de a alege, bineinteles.
Dar tu esti tanar si... "Doamne-ajuta!", cum iti doresti si tu
(si mersi de lamuriri despre "acasa" )

Se potriveste aici: "Un somn sanatos nu numai ca prelungeste viata, dar si reduce ziua de lucru"

Pe şantier există posibilitatea să fi slugă la stăpân doar dacă băutura ţine loc de apă. deci spor la bârfă

De curiozitate... lucrezi cumva la Real Hipermarket sau Metro Group? Pare so them!

Nu. Ci in domoeniul IT ...

ia ce zice definitia
SLÚGĂ, slugi, s.f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. ... ♦ Fig. Persoană care susţine sau apără orbeşte interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. Fig. Persoană subordonată alteia şi obligată, din cauza condiţiilor sociale în care se află, să-i execute voinţa. 3. (Înv.) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. – Din sl. sluga.

daca ne uitam la definitie, reiese ca cei din multinationale sau de la stat nu sunt slugi, ci doar cei ce lucreaza la firme mici sau pe linga casa cuiva...
practic, insa afara de ordinulde marime, executam ceea ce ni se cere pentru a fi retribuiti ... care cum

pe de alta parte, cred ca topicul a vrut sa scoata in evidenta cat de mult ne place sa fcacem ceea ce facem pentru seful/sefii nostri.
si atunci, cei ce se impaca cu jobul, firma si conducerea nu s-au simtit slugi ci angajai respectati... iar ca sa impac definitia cu topicul niste slugi pline de respectul stapanului
cam cum ma simt eu acuma

imi cer scuze daca am folosit un limbaj de şantier,dar eu cred că am întâlnit în existenţa mea multe slugi care lucrau ca negrii pe plantaţie...totul se rezumă la acţiunea pupă-n dos şefu